Decizia civilă nr. 1134/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1134
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Judecător: I. D. -D.
Grefier: M. L. -M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea C. D. prin primar, cu sediul în loc. D., nr. 120, jud. S., împotriva sentinței civile 500/_, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă 500/_, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr. _
, s-a admis în parte contestația la executare introdusă de contestatoarea C. D., prin primar, în contradictoriu cu intimata S. GP Săgeata P. S.R.L. astfel:
S-a admis în parte excepția tardivității contestației la executare, invocată de intimată prin întâmpinare, astfel că s-a respins ca tardiv introdusă contestația la executare formulată împotriva executării silite și a actelor de executare întocmite, cu excepția adresei de înființare a popririi și a procesului-verbal de sechestru.
S-a respins ca neîntemeiată cererea contestatoarei de constatare a perimării executării silite precum și cererea contestatoarei îndreptată împotriva popririi conturilor sale.
S-a anulat procesul-verbal de sechestru din data de_, orele 14,17, întocmit de executorul judecătoresc Ț. I. în Dosarul execuțional nr. 289/2012.
S-a admis în parte cererea de suspendare a executării silite, suspendându-se executarea silită până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri judecătorești, numai cu privire la continuarea executării silite mobiliare în baza procesului-verbal de sechestru din data de_, orele 14,17, întocmit de executorul judecătoresc Ț. I. în Dosarul execuțional nr.289/2012.
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Ordonanța civilă nr. 473/_ pronunțată de Judecătoria Jibou în Dosarul nr._, a fost admisă cererea creditoarei S. GP SĂGEATA P. S.R.L. formulată împotriva debitoarei C. D. . Debitoarea a fost obligată la plata sumei de 68790,38 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul contractului nr.1375/_ și neachitate, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,1%, conform art. 9 din contractul părților, de la scadența facturii nr. 3384687/_ și până la data plății efective. În sarcina debitoarei au fost puse și cheltuielile de judecată în cuantum de 41,70 de lei.
Debitoarea nu a formulat cerere pentru anularea ordonanței, aceasta devenind irevocabilă.
Potrivit art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/2007 ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
Prin cererea din_, creditorul S. GP SĂGEATA P. S.R.L. a solicitat Biroului executorilor judecătorești asociați Oszoczki-Ț., executarea silită a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, fiind constituit Dosarul execuțional nr. 289/2012.
Prin Încheierea civilă nr. 149/C/_, a fost încuviințată executarea silită, potrivit art. 373/1 Cod de procedură civilă.
Prin procesul-verbal din data de_ s-a stabilit suma de 169.198,18 de lei de recuperat, incluzând penalități în sumă de 91834,65 de lei, calculate prin aplicarea procentului de 0,1 pe zi de întârziere din data de_ până la recuperare. În aceeași zi este emisă somația prin care debitoarea este somată să achite suma de 169.198,18 lei reprezentând debit, penalități, cheltuieli și onorariul executorului judecătoresc și adresa de înființare a popririi asupra sumelor din contul debitoarei, înaintată Trezoreriei Județului S., în vederea indisponibilizării sumei poprite și virării acesteia în favoarea creditorului.
P. rirea a fost comunicată terțului poprit la data de_ .
Somația de executare a fost comunicată debitorului la data de_ .
Adresa de înființare a popririi nu a fost comunicată debitoarei pentru ca acesteia să i se ofere posibilitatea să o conteste.
Prin Ordinul de plată multiplu nr. 141/_ se achită suma de 62363,53 din totalul sumei datorate.
Prin adresa nr. 118/_ creditorul stăruie în continuarea procedurii de executare.
La data de_ executorul judecătoresc solicită Trezoreriei Județului S. să comunice motivele pentru care nu a fost reținută suma poprită.
La data de_ se comunică executorului lipsa disponibilului în contul debitoarei.
În vederea continuării procedurii de executare silită, la data de_ executorul judecătoresc se deplasează la sediul debitoarei și aplică sechestru asupra unui autoturism marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_, evaluat la sume de 11000 de lei, a unui tractor cu nr. de înregistrare D. 024, evaluat la suma de 30000 de lei, și asupra unui buldoexcavator defect, de culoare galbenă, evaluat la suma de 15.000 de lei.
Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că reprezentantul Comunei D., P. ul Lazăr C. nu a fost prezent, ci doar viceprimarul comunei, Boca I. .
Cu toate acestea în procesul verbal se consemnează că bunurile sechestrate au fost lăsate în custodia primarului Lazăr C. .
De asemenea se consemnează în procesul-verbal de sechestru încheierea actului în 3 exemplare, dintre care unul s-a dat părților, fără a se indica persoana care a primit actul destinat comunei D. .
Aceasta fiind situația de fapt, se impune ca instanța de judecată, potrivit art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, să soluționeze cu prioritate excepția tardivității contestației la executare, invocată de intimat prin întâmpinare și care a fost unită cu fondul cauzei, potrivit art. 137 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 401 alin. 1 Cod de procedură civilă, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Daca poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
debitorul care contesta executarea însăși a primit somația, ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Raportat la capetele de cerere formulate, s-a constatat că este tardivă contestarea executării silite și solicitarea anulării tuturor actelor de executare, ținând cont că debitorul a primit somația la data de_ . În consecință, debitorul nu mai poate
contesta cuantumul penalităților stabilite în sarcina sa, de care a luat cunoștință odată cu comunicarea somației.
În consecință, excepția tardivității a fost respinsă cu privire la contestarea executării silite.
Adresa de înființare a popririi nu a fost comunicată debitoarei, după cum rezultă din dosarul execuțional. Având în vedere că poprirea a fost înființată iar efectele acesteia se produc față de debitoare, instanța a considerat că poprirea a fost contestată în termen.
Procesul-verbal de sechestru a fost încheiat la data de_, iar contestația a fost introdusă la data de_ (data depunerii la oficiul poștal), cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut sub sancțiunea decăderii.
Cu privire la cererea contestatoarei de a se constata perimarea executării, instanța reține că potrivit art. 389 Cod de procedură civilă, în cazul în care creditorul lasă să treacă un termen de 6 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată va putea cere desființarea ei.
Analizându-se dosarul de executare silită se constată că de la data de_ (data distribuirii sumei de bani depuse de debitoare), până la cererea creditorului din data de_, nu a fost efectuat nici un act de executare.
S-a reținut că perimarea este o instituție procesuală civilă ce sancționează lipsa de stăruință a părții, însă poprirea, odată înființată, este producătoare de efecte, atât asupra sumelor de bani existente în contul debitoarei, cât și asupra veniturilor viitoare, necesare satisfacerii creanței creditorului.
Astfel, în practica judiciară s-a considerat că "specificul executării silite în forma popririi împiedică perimarea, efectuarea actelor de executare silită implicând îndeplinirea obligațiilor legale de către terțul poprit, precum și față de obiectul popririi, respectiv bunurile viitoare, disponibilitățile cu care contul bancar poate fi alimentat în timp. Neformularea unei cereri de validare a popririi nu echivalează cu renunțarea la executarea silită, întrucât atare cerere este formulată atunci când se constată culpa terțului poprit în îndeplinirea obligațiilor legale.
Nu operează nici încetarea executării silite potrivit art. 371/5 lit. b) Cod de procedură civilă, cât timp executorul judecătoresc nu a constatat imposibilitatea efectuării sau continuării executării silite din cauza lipsei bunurilor urmăribile.
Faptul că poprirea contului bancar s-a dovedit ineficientă, din cauza nealimentării contului poprit cu disponibilități, nu echivalează cu imposibilitatea efectuării sau continuării executării silite, ci doar cu eșecul acestei forme de executare, creditorul fiind îndreptățit să declanșeze și alte forme de executare"; (Curtea de A. București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, Decizia nr. 477/R/2006, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2006, pag. 1005).
Instanța și-a însușit această motivare și a reținut că este aplicabilă prezenței spețe, constatând că perimarea nu a intervenit, acest capăt de cerere urmând a fi respins.
Din motivarea cererii introductive instanța a reținut că se invocă caracterul nelegal sau netemeinic al Ordonanței civile nr. 473/_ .
Potrivit art. 14 alin. 1 din OUG 119/2007 ";Împotriva executării silite a ordonanței de plată debitorul poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare";.
Prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 399 alin. 3 Cod de procedură civilă, rezultă că în cazul în cazul executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești nu se pot invoca apărări de fond în cadrul contestației la executare. Rezultă astfel că este inadmisibil ca în procedura contestației la executare să se repună în discuție dispozițiile unei hotărâri judecătorești, indiferent de procedura în care a fost pronunțată, în condițiile în care contestatoarea a avut posibilitatea formulării apărărilor și contestării ordonanței de plată în cadrul procedurii prevăzute de OUG nr. 119/2007, beneficii de care nu a înțeles să se prevaleze.
Referitor la poprirea conturilor debitoarei se observă că adresa a fost emisă cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege și a fost comunicată terțului poprit. Faptul că despre poprire nu a fost înștiințat și debitorul nu afectează valabilitatea
înființării acesteia, ci doar împiedică începerea curgerii termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru contestarea acesteia, permițând astfel debitorului să conteste poprirea chiar la data de_ .
Cu privire la sechestrul aplicat s-a constatat că nu era necesară autorizarea prealabilă a instanței de executare, neexistând nicio dispoziție legală în acest sens. Încuviințarea executării silite permite executorului judecătoresc, la cererea creditorului, să folosească toate posibilitățile legale de executare silită a obligațiilor debitorului cuprinse în titlul executoriu. O prealabilă autorizare a instanței este necesară pentru aplicarea sechestrului odată cu înmânarea somației și numai dacă există un pericol evident de sustragere a bunurilor, potrivit art. 411 alin. 1 Cod de procedură civilă. În cazul de față, sechestrul nu a fost aplicat la data înmânării somației, prin urmare nu era necesară obținerea autorizării instanței de executare.
Instanța nu a reținut apărarea debitoarei cu privire la necesitatea aplicării sechestrului în termen de o zi de la primirea somației, dacă debitorul nu își îndeplinește obligațiile, potrivit art. 411 alin. 1 Cod de procedură civilă. Nerespectarea acestui termen nu afectează valabilitatea sechestrului întrucât este prevăzut strict în favoarea creditorului, pentru realizarea creanței sale cu maximă celeritate. Împrejurarea că sechestrul nu a fost aplicat cu respectarea termenului de o zi de la primirea somației profită numai debitorului, care astfel a avut posibilitatea de a folosi bunurile sale exceptate temporar de la executarea silită.
Referitor la aplicarea sechestrului în lipsa primarului, reprezentant legal al comunei, indiferent de motivele pentru acesta nu a fost prezent, se constată că nu reprezintă o cauză care să atragă nulitatea operațiunii de aplicare a sechestrului și implicit, a actului ce consemnează această operațiune. Dacă am admite în sens contrar, ar însemna că evitarea executorului judecătoresc de către reprezentantul unei persoane juridice (care nici nu dorește să delege o altă persoană) ar putea duce la paralizarea executării silite mobiliare, ceea ce nu poate fi acceptat.
Prezența persoanelor prevăzute de art. 412 Cod de procedură civilă este necesară doar în cazurile limitativ prevăzute de lege și anume: când ușile imobilului sunt închise și debitorul nu dorește să le deschidă, când debitorul nu dorește să deschidă camerele și bunurile mobile, sau când debitorul lipsește și nu este nicio rudă care locuiește cu el pentru a-l reprezenta.
Din cuprinsul procesului-verbal și din apărările contestatoarei nu rezultă niciuna dintre primele două situații, iar cu privire la cea de-a treia este evident că este aplicabilă numai debitorilor persoane fizice, întrucât numai între persoane fizice pot fi stabilite raporturi de rudenie. În consecință, instanța va respinge și această apărare a petentei.
Instanța observă din cuprinsul procesului-verbal de aplicare a sechestrului că bunurile indisponibilizate au fost lăsate în custodie primarului comunei D., Lazăr C.
, deși acesta nu a fost prezent la operațiunile desfășurate de executorul judecătoresc. Cu toate acestea, se precizează de către executor că i-a pus în vedere acestuia posibilitatea angajării răspunderii penale în caz de sustragere, înlocuire, deteriorare sau nepredare a bunurilor
Lăsarea în custodie presupune că bunurile sunt lăsate în grija custodelui, acesta fiind direct răspunzător de orice pagubă produsă chiar din neglijența sa, inclusiv sub aspect penal, potrivit art. 422 Cod de procedură civilă.
Însă, pentru ca persoana desemnată custode să fie în măsură să-și îndeplinească obligațiile este necesar ca, în prealabil, să i se ofere posibilitatea de a intra în stăpânirea materială a bunurilor încă din momentul desemnării sale, numai în aceste condiții custodele putând veghea asupra conservării acestora.
Ori, în prezenta cauză, deși a fost desemnat custode, primarul nu a avut posibilitatea de a prelua, în condițiile legii, bunurile sechestrate de le executor, prin urmare nici nu a fost în măsură să își îndeplinească obligațiile de custode.
O altă neregularitate privește procedura de comunicare a procesului verbal de sechestru, în cuprinsul căruia se menționează că a fost încheiat în 3 exemplare, dintre care unul s-a predat părților, fără a se preciza în concret căror persoane li s-a comunicat acest act. De observat și că la dosarul de executare se află două exemplare ale
procesului-verbal de sechestru, în condițiile în care se menționează că au fost întocmite doar 3 exemplare. În consecință, doar unul dintre exemplarele procesului verbal de sechestru a fost înmânat, fără a se preciza în concret cui anume, precum și calitatea în care ar fi primit actul. La rubrica privind semnăturile debitorului (custodelui) se precizează că refuză semnătura, dar primește un exemplar al procesului verbal, fără a se consemna cine este persoana care a primit un exemplar al procesului-verbal.
Ori, potrivit art. 417 alin. 2 Cod de procedură civilă, câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se lasă debitorului ori la domiciliul acestuia, precum și custodelui.
În consecință, instanța a constatat că procedura aplicării sechestrului și lăsării în custodie a bunurilor sechestrate de către executor nu a fost urmată și finalizată conform dispozițiilor legale, fiind lovită de nulitate.
Având în vedere că aceste neregularități nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului, în condițiile art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, s-a dispus anularea procesului-verbal de sechestru încheiat la data de_, orele 14,17 de către executorul judecătoresc Ț. I. în Dosarul execuțional nr. 289/2012.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 403 Cod de procedură civilă și modalitatea în care cererea contestatoarei a fost admisă, respectiv prin anularea procesului verbal de sechestru, s-a dispus admiterea în parte, numai cu privire la continuarea executării silite în baza acestui act.
Împotriva acestei sentințe a declarata recurs în termen contestatoarea C. D. prin primar solicitând admiterea recursului formulat și, în consecință, solicită în principal, casarea sentinței civile nr. 500/_ pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr._ cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a soluționat fondul, pentru motivul prevăzut de dispozițiile articolului 312, alin. 3 și 5 Cod de procedură civilă.
În subsidiar, solicită modificarea în parte a sentinței civile nr. 500/_ pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr._, pentru motivele prevăzute de dispozițiile articolului 304, punctul 7 și 9 Cod de procedură civilă și, pe cale de consecință, solicită respingerea excepției tardivității formulată cu privire la contestarea executării silite și a actelor de executare;să se constate perimată executarea silită; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive :
Instanța, admițând excepția tardivității, nu a mai cercetat cererile ridicate prin contestația la executare și nu a mai intrat în cercetarea fondului, însă contestatoarea, la momentul formulării contestației la executare a solicitat instanței în cuprinsul petitului 1
"anularea executării silite și a tuturor actelor întocmite în dosarul execuțional ca fiind lipsite de obiect".
După cum se poate observa, ceea ce s-a atacat este tocmai titlul executoriu în ceea ce privește lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării acestuia, care potrivit dispozițiilor articolului 401 alin. 1 prim Cod de procedură civilă, se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. Astfel, instanța a dat o calificare greșită cererii, susținând că subscrisa am formulat contestație împotriva somației și, ca urmare, a admis excepția tardivității motivată fiind de depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicare în care aceasta putea fi atacată. Aceste aspecte pot fi constatate cu ușurință și din petit, dar și din cuprinsul motivelor, unde am dezvoltat pe larg lipsa de obiect a executării silite având în vedere achitarea debitului față de creditoare. Niciun moment nu am făcut referire la somația comunicată de executorul judecătoresc, tocmai pentru că subscrisa ne îndeplinisem obligația de plată la executarea căreia am fost constrânși de către instanță. Problema pe care am ridicat-o a fost strict legată de întinderea și de aplicarea titlului executoriu, ceea ce implica cu necesitate o analiză și a temeiniciei acestuia. Susținerea instanței cum că "debitorul a primit somația la data de_ . În consecință, debitorul nu mai poate contesta cuantumul penalităților stabilite în sarcina sa, de care a luat cunoștință odată cu comunicarea somației" este doar consecința interpretării greșite și calificării greșite a cererii noastre ca fiind o contestație ce se îndreaptă împotriva somației. Cuantumul
penalităților precum și alte aspecte ce vizează fondul titlului executoriu pot fi analizate atunci când acestea ridică probleme legate de aplicarea și întinderea acestuia.
Supune atenției instanței de control judiciar și susținerea instanței în sensul că
"rezultă astfel că este inadmisibil ca în procedura contestației la executare să se repună în discuție dispozițiile unei hotărâri judecătorești, indiferent de procedura în care a fost pronunțată. Contestatoarea a avut posibilitatea formulării apărărilor și contestării ordonanței de plată în cadrul procedurii prevăzute de OUG nr. 119/2007, beneficii de care nu a înțeles să se prevaleze. De precizat că hotărârea pronunțată în baza OUG nr. 119/2007, spre deosebire de cea pronunțată în baza OG nr. 5/2001, statuează irevocabil, cu putere de lucru judecat, asupra fondului raporturilor juridice dintre părți" unde aceasta face din nou o confuzie. Pe calea contestației la executare având ca obiect lămurirea înțelesului, întinderii și aplicabilității titlului executoriu este absolut legal și temeinic precum și recunoscut de întreaga practică judecătorească faptul că se vor pune în discuții dispozițiile unei hotărâri judecătorești altfel instituția de la articolul 400 alineatul 2 Cod de procedură civilă, nu ar mai avea nicio rațiune și utilitate.
Toate aceste aspecte nu au mai fost cercetate pe fond urmare a admiterii excepției tardivității formulării contestației. Necercetarea fondului reprezintă o situație anormală în procesul de administrare a justiției. O atare situație este de natură să priveze părțile de beneficiul celor două grade de jurisdicție. În concluzie, casarea cu trimitere a hotărârii se impune în acest caz, urmare a constării faptului că instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat greșit cauza pe baza excepției tardivității.
În ceea ce privește critica de mai sus, adusă sentinței primei instanțe, apreciem că atât motivul prevăzut de dispozițiile articolului 304 punctul 9 cât și cel prevăzut de articolul 312 alineatul 3 și 5 Cod de procedură civilă își găsesc aplicabilitatea aici.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, respectiv cel prevăzut de dispozițiile articolului 304, punctul 7, din Codul de procedură civilă, acesta își găsește aplicabilitatea prin faptul că, instanța se contrazice puternic în considerentele sentinței, reținând la pagina 5 că: "Raportat la capetele de cerere formulate, se constată că este tardivă contestarea executării silite și solicitarea anulării tuturor actelor de executare, ținând cont că debitorul a primit somația la data de_ . În consecință, debitorul nu mai poate contesta cuantumul penalităților stabilite în sarcina sa, de care a luat cunoștință odată cu comunicarea somației", iar imediat un paragraf mai jos "în consecință, excepția tardivității va fi respinsă cu privire la contestarea executării silite". Se pot observa cele două constatări absolut contradictorii ale instanței față de excepția analizată. În consecință, admiterea excepției este lacunar motivată, iar respingerea acesteia este doar menționată astfel că nu putem ști care a fost intenția instanței și oricum este evident viciul de care sentința este afectată. Mai mult decât atât, acest incident nu este singular contradicția regăsindu-se și între aceleași considerente de la pagina 5 "În consecință, excepția tardivității va fi respinsă cu privire la contestarea executării silite" și dispozitiv anume "Admite în parte excepția tardivității contestației la executare, invocată de intimată prin întâmpinare și, în consecință, respinge ca tardiv introdusă contestația la executare formulată împotriva executării silite și a actelor de executare întocmite, cu excepția adresei de înființare a popririi și a procesului verbal de sechestru". Față de aceste aspecte nici admiterea și nici respingerea nu sunt susținute de motivarea temeinică a instanței în oricare dintre sensuri echivalând practic cu lipsa motivării. Astfel, contrarietatea flagrantă din considerente și dintre considerente și dispozitiv, cum este cazul respingerii excepției în considerente și a admiterii în dispozitiv, impun admiterea recursului și modificarea sentinței și sub acest aspect.
Precizează că opinia doctrinară majoritară în ceea ce privește perimarea executării silite, statuează în sensul că aceasta este o sancțiune procesuală care constă în stingerea procesului civil, din care face parte și executarea silită, în faza în care se află, ca urmare a lipsei de stăruință a părții în soluționarea cererii sale. Astfel, dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima, fiind astfel considerată ca neîncepută.
Dispozițiile articolului 389 Cod de procedură civilă nu sunt aplicabile, deci perimarea nu poate opera, în cazurile instituirii popririi din oficiu de către instanță și anume în situația popririlor înființate pentru pensii de întreținere, alocații pentru copii și sume datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății, când executarea se face asupra salariului sau asupra veniturilor periodice, aceste acte de executare fiind îndeplinite de instanță din oficiu. Iată deci, că speța de față nu se încadrează în niciunul dintre aceste cazuri în care perimarea nu poate interveni. Mai mult decât atât, nu există niciun temei legal, afară de cel arătat mai sus, pentru ca perimarea să nu poată fi aplicată instituției popririi. Mergând mai departe cu acest raționament în reglementarea procesual civilă aplicabilă cauzei deduse judecății efectul perimării este cel al desființării tuturor actelor de executare îndeplinite. Astfel, măsurile de indisponibilizare, fără a distinge care dintre ele (sechestru, popriri, somații în cazul urmăririi silite imobiliare) se vor desființa.
Prin întâmpinare S. GP SĂGEATA P. S.R.L solicită respingerea recursului si menținerea ca temeinica și legală a sentinței recurate, arătând că nu pot fi primite criticile recurentei cu privire la motivul de casare invocat prevăzut de art. 312 al. 3 si 5 din Cod. proc. civ., în condițiile în care prin cererea de recurs se invoca alte aspecte decât cele formulate prin cererea introductiva.
Astfel, prin contestația la executare, contestatoarea solicita constatarea perimării executării silite, iar în subsidiar anularea executării silite și a actelor de executare întocmite in dosarul execuțional și nicidecum lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, deoarece aceasta cerere formează obiectul altui dosar cu nr. 912/1752/201, având ca obiect Contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Jibou la data de_ .
Instanța de fond nu a soluționat cauza numai pe baza excepției tardivității, deoarece aceasta a arătat motivul pentru care nu se mai pot pune în discuție dispozițiile unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat. Totodată instanța de fond prin sentința atacata s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor și cererilor formulate de părți.
Referitor la perimare, în mod corect Judecătoria Jibou a apreciat că în cauză nu a intervenit perimarea, invocând în acest sens și practica judiciara prin care s-a considerat în mod unitar că "specificul executării silite în forma popririi împiedica perimarea...."
S-a arătat totodată că "poprirea contului bancar s-a arătat neeficienta din cauza nealimentarii contului poprit cu disponibilitate, împrejurare care "nu echivalează cu imposibilitatea efectuării sau continuării executării".
Referitor la legalitatea si temeinicia actelor de executare, arătam faptul ca acestea au fost demarate în baza unui titlu executoriu legal obținut, respectiv Ordonanța de plata nr. 473/_, pronunțata de Judecătoria Jibou în Dosar nr._, care nu a fost atacată în termenul legal cu o cerere în anulare de către debitoare. Prin urmare, aceasta nu a fost privata de beneficiul celor doua grade de jurisdicție, așa cum în mod greșit susține recurenta.
Învederează faptul ca în cursul judecații Ordonanței de plata, debitoarea nu a contestat creanța solicitată de creditoare, iar ulterior aceasta a achitat debitul și o parte din penalități, fără a achita însă toate sumele înscrise în titlul executoriu ca să poată invoca cu succes lipsa de obiect a executării silite, totodată sumele care exced cuantumului debitului (penalități și cheltuieli de executare) au fost generate din culpa debitoarei care nu si-a îndeplinit obligațiile de plata, reprezentând c/v serviciilor prestate de creditoare în termenul prevăzut în contractul de lucrări nr. 1375/_ .
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. pr. civ, T. reține următoarele aspecte:
La data de_, creditorul S. GP SĂGEATA P. S.R.L. a solicitat Biroului executorilor judecătorești asociați Oszoczki-Ț., executarea silită a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, ordonanța civilă 473/_, fiind constituit Dosarul execuțional nr. 289/2012.
Prin Încheierea civilă nr. 149/C/_ a fost încuviințată executarea silită, potrivit art. 373/1 Cod de procedură civilă.
Prin procesul verbal din data de_ s-a stabilit suma de 169.198,18 de lei de recuperat, incluzând penalități în sumă de 91834,65 de lei, calculate prin aplicarea procentului de 0,1 pe zi de întârziere, din data de_ până la recuperare. În aceeași zi este emisă somația prin care debitoarea este somată să achite suma de 169.198,18 lei reprezentând debit, penalități, cheltuieli și onorariul executorului judecătoresc și adresa de înființare a popririi asupra sumelor din contul debitoarei, înaintată Trezoreriei Județului S., în vederea indisponibilizării sumei poprite și virării acesteia în favoarea creditorului.
P. rirea a fost comunicată terțului poprit la data de_, la aceeași dată fiind comunicată debitorului somația de executare.
La data de_, prin OP 141 se achită suma de 62363,53 din debitul datorat.
În dosarul execuțional în discuție nu a mai fost efectuat nici un act de executare, iar la data de_ executorul judecătoresc solicită Trezoreriei Județului S. să comunice motivele pentru care nu a fost reținută suma poprită, fiindu-i comunicat la data de_ lipsa disponibilului în contul debitoarei.
În vederea continuării procedurii de executare silită, la data de_ executorul judecătoresc se deplasează la sediul debitoarei și aplică sechestru asupra unui autoturism marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_, evaluat la sume de 11000 de lei, a unui tractor cu nr. de înregistrare D. 024, evaluat la suma de 30000 de lei și asupra unui buldoexcavator defect, de culoare galbenă, evaluat la suma de 15.000 de lei.
În drept, potrivit art. 389 alin. 1 Cod procedura civila, dacă creditorul a lăsat să treaca 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fii urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept și orice parte interesata poate cere desființarea ei.
Raportând la aceste dispoziții legale, starea de fapt ce reiese din probatoriul administrat, instanța reține că cererea contestatoarei recurente de constatare a perimării executării silite este întemeiată întrucât după actul de executare silita îndeplinit la data de_, nu s-a mai efectuat în dosarul execuțional nici un alt act de executare silită care să întrerupă cursul termenului de perimare de 6 luni, împlinit așadar în cauză anterior aplicării sechestrului în data de_ .
Nu pot fi reținute în speță dispozițiile art. 390, alin. 1 din Codul de procedură civilă, (potrivit căruia sunt inaplicabile dispozițiile art. 387 și 389 din Codul de procedura civilă) întrucât art. 454 alin. 1 din același cod încuviințează executarea fără somație în cazul popririi, iar T. reține că executarea silită din litigiu a fost începută printr-o somație, act de executare imperativ pentru declanșarea executării silite în mod legal.
Prin urmare, nu suntem în cazul unei executări silite pentru care legea încuviințează executarea fără somație, întrucât executarea silită are un caracter unitar și este irelevant faptul că una dintre formele executării silite pretinse de creditor prin cererea sa de executare silită permite executarea fără somație, câtă vreme celelalte forme de executare silită invocate nu beneficiază de aceeași procedură simplificată, fiind indispensabilă emiterea somației pentru ca executarea silită să poată începe în condițiile legii procedural civile.
Așadar, dispozițiile art. 389 din codul de procedură civilă sunt aplicabile în cauză. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va constata perimată executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional, cu consecința anulării tuturor
actelor de executare silită întocmite.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată intimata să achite recurentei suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, formate din onorariu avocațial achitat prin OP (f. 22).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de C. D., prin primar, contra sentinței civile nr. 500/_ pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._, pe care o modifică în tot, în sensul că va constata perimată executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 289/2012 al BEJ Oszoczki Ț., cu consecința anulării tuturor actelor de executare silită întocmite în acest dosar execuțional.
Obligă intimata să achite recurentei suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||||
L. M. | D. | G. | I. | D. | D. M. | L. | -M. |
Red. LM/_ /Dact.MLM/_ /2 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
10
| ← Decizia civilă nr. 695/18. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 263/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
