Decizia civilă nr. 1/3. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZI A CIV IL Ă NR.1 3 3 /R/20 1 3 Ședința publică din data de 13 martie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE :M. L. B., judecător JUDECĂTOR :G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. - I. B.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de petenții O. I. și M. F. împotriva sentinței civile nr. 9608/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 6 martie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 9608/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, instanța de fond respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții O.
I., domiciliat în B., str. G., nr. 6, bl. C, ap. 33, jud. B. -N. și M. F., domiciliată în B., str. S., nr. l3, bl. l9, sc. B, ap. 24, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâții C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. B. -N., cu sediul în B., Piața P. R., nr. 1, județul B. - N., C. LOCALĂ PENTRU S.
D. DE P. A. T. Ș., cu sediul în Ș., nr. 197, județul B. - N., S.
G. domiciliat în comuna Ș., nr. l47, jud. B. -N. și S. V. domiciliată în com. Ș., nr. l47, jud. B. -N. ; obligă reclamanții să plătească intimaților S. G. și S.
V. suma de 857 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:
Prin Decizia civilă nr. 379/R/2009, pronunțată de Tribunalul B. -N. în, dosar nr. 6115/l90/2008, s-a admis recursul declarat de reclamanții O. I. și M. F., împotriva sentinței civile nr. 1540/2009 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr. _
, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare, fiind astfel reînregistrată sub nr. 10676/l90/2009.
Inițial, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în dosar nr. 6115/l90/2008, petenții O. I. și M. F. au chemat în judecată pe intimații C. J.
B. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Locală Ș., pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. G. și S. V., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii Comisiei Județene B. -N. nr. 17/_, respectiv a reconstituirii dispuse în favoarea defunctului O. I. Petre în privința suprafeței de 1,85 ha, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea celor solicitate, petenții arată că la apariția Legii 18/1991 la poziția O. Petre din registrul agricol, figura suprafața de 4,55 ha terenuri, care se compunea din terenurile ce au aparținut defunctului (2,70 ha), dar și din zestrea mamei lor și terenurile bunicii materne Gotea M. .
De asemenea, mai arată că din analiza cererii de reconstituire formulată de defunctul lor tată rezultă că acesta inițial a solicitat suprafața de 2,73 ha, cât știa că i-a aparținut în nume propriu, însă totalizând toate terenurile care se aflau în poziția sa anterior cooperativizării, s-a rectificat suprafața solicitată la 4,55 ha, C. locală a făcut propunere de validare pentru această suprafață, iar C. județeană, prin hotărârea atacată a validat reconstituirea pentru suprafața de 4,55 ha, situație în care nu s-a formulat contestație de către beneficiar.
Se mai arată că la acea dată, nici beneficiarul, nici petenții nu au avut motive să atace această reconstituire, abia ulterior petenții constatând, cu ocazia dezbaterii succesiunii după părinții lor, că reconstituirea dispusă în favoarea tatălui lor a cuprins și terenuri care reveneau mamei lor.
Petenții au formulat cerere în temeiul Legii 247/2005 pentru suprafața de 2,44 ha, fiind validată suprafața de 2,30 ha. prin Hotărârea Comisiei Județene B. -N. nr. 510/_, suprafață care reprezintă diferența dintre 3,99 ha., cât a avut în poziția sa în registrul agricol bunica maternă Gotea M. și 1,60 ha., pentru care s-a dispus reconstituirea în favoarea mamei, O. M. .
Prin sentința civilă nr.1540/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ au fost respinse excepțiile lipsei de calitate procesuală activă și a lipsei de interes invocate de intimații S. G. și S. V. și a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petenților O. I. și M. F. în contradictoriu cu intimații C. J. Pentru S.
D. de P. P. asupra terenurilor B. -N., C. Locală Pentru S. D. de P. asupra terenurilor Ș., S. G. și S. V. .
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs reclamanții O. I. și M.
F., iar sentința a fost casată cu trimitere spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, intimații S. G. și S. V., legal citați, au depus la dosar prin serviciul registratură, la data de_, note de ședință (f. 9-10), prin care arată că, anterior analizării îndrumărilor din decizia de casare, care se referă la împrejurări de fapt și nu de dezlegări de drept, solicită să se pună în discuția părților cele două excepții invocate în fața instanței de fond în primul ciclu procesual și nesoluționate, respectiv excepția tardivității formulării plângerii și excepția inadmisibilității acțiunii.
Arată că prin plângerea înregistrată în dosarul_ reclamanții au solicitat instanței să constatate nulitatea absolută parțială a Hotărârii Consiliului Județean B. -N. nr. 17/_, respectiv a reconstituirii dispuse în favoarea defunctei O. M., în privința suprafeței de 1,85 ha.
Intimații susțin că reclamanții nu au vocație directă la reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu, deoarece la data respectivă trăia antecesoarea lor O. M., căreia i s-a și reconstituit dreptul de proprietate.
Prin urmare, arată că reclamanții nu pot promova o acțiune proprie în anulare, pe care antecesoarea lor în drepturi nu o aveau, ci doar plângerea prevăzută de Legea nr. 18/1991 împotriva actelor de constituire pe care ie avea la îndemână și antecesoarea lor. Ori, termenul de promovare ai acestei plângeri era de 30 de zile de la data comunicării, astfel o plângere de genul celei prezente, formulată împotriva hotărârii comisie județene după 17 ani apare ca tardiv formulată.
De asemenea, se mai susține că reclamanții nu pot avea niciodată calitatea de moștenitori după bunica lor Gotea M., căci aceasta a fost moștenită de fiica sa O. M.
, care i-a exclus de la moștenire pe nepoți. Deci ei nu pot avea legal o reconstituire proprie după Gotea M., ci doar după O. M. mama lor.
Pe de altă parte, reclamanții nu au cerut în baza Legii 247/2005 o altă suprafață de teren după Gotea M. decât cel reconstituit deja în baza Legii 18/1991, ci au susținut că o parte din terenul reconstituit în favoarea lui O. Petre trebuia reconstituit după Gotea M.
.
Învederează că singura persoană care putea contesta reconstituirea acestuia era
O. M., ca singura moștenitoare după Gotea M., ceea ce aceasta nu a făcut. Așadar, faptul că recurenții au formulat o cerere în baza art. 33 din Legea nr. 1/2000, modificată
prin Legea nr. 247/2005 nu îi îndreptățește să solicite anularea reconstituirii după O. Petre, din moment ce persoana care ar fi putut face acest lucru și al cărei succesori nu au făcut-o. Astfel, reclamanții nu au o reconstituire proprie și nici o acțiune proprie, ci doar cele derivate din succesori după O. M. - care avea doar calea plângerii.
Menționează că reclamanții nu sunt niște terți față de actul atacat - Hotărârea nr. 17/1991. Prin această hotărâre s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui O. Petre pentru suprafața de 4,55 ha prin înscriere pe Anexa 2 a și în favoarea lui O. M. pentru suprafața de 1,60 ha prin înscriere pe Anexa 3.Reclamanții au ca și fii ai acestora, calitatea de succesori universali atât după O. Petre cât și după
O. M., adică au calitatea de avânzi-cauză.
Astfel, în această calitate, ei nu sunt terți care să solicite constatarea nulității hotărârii de reconstituire invocând un drept propriu, ci ei sunt ținuți de drepturile și obligațiile autorilor săi și pot exercita acțiunile pe care aceștia le-ar fi putut exercita.
Ori, fiind succesori după O. Petre nu pot cerere anularea reconstituirii acestuia. Nici ca succesori după O. M. nu pot face acest lucru, atâta timp cât nici mama lor și soția lui O. Petre nu a făcut-o. O. M. nu era un terț față de Hotărârea nr. 17/1991- prin care i s-a reconstituit și ei dreptul de proprietate și ea avea la dispoziție doar calea plângerii reglementată de Legea nr. 18/1991 prin art. 11, în forma inițială și prin art. 53 și următoarele, în forma sa după republicare.
Având în vedere cele două excepții, consideră că ele având caracter dirimant, trebuie soluționate cu prioritate și ar face inutilă analizarea celorlalte aspecte de fond.
Reclamanții O. I. și M. F., au formulat răspuns la notele de ședință ( f.21- 22), prin care învederează referitor la solicitarea intimaților S. G. și S. V. că instanța, înainte de a proceda la rejudecarea pe fond a cauzei, să pună în discuția părților și apoi să soluționeze excepția tardivității formulării plângerii și a inadmisibilității acțiunii, este total nefondata și ignoră în mod flagrant statuările primei instanțe.
Astfel, prin încheierea de ședința din_ (fila 121), instanța a respins excepția tardivității plângerii formulata de parata C. J. B-N cu motivarea că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a actului de reconstituire a dreptului de proprietate, demers care în conformitate cu disp.art.2 din Decretul nr. 167/1958 este imprescriptibil.
Arată că intimații S. G. și S. V. au ridicat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei de interes (fila 2 al memoriului depus pt. termenul din_ ), care au fost unite cu fondul cauzei, prin încheierea de ședință din_ .
Prima instanța, în dispozitivul sentinței casate a respins cele doua excepții ca neîntemeiate, cu motivarea expresa ca "...deoarece potrivit dispozițiilor art. III alin.2 din Legea nr. 169/1997 nulitatea actelor emise cu încălcarea prevederilor legilor adoptate în materia fondului funciar poate fi invocata de orice persoana care justifica un interes legitim, fiind evident în speța ca interesul petenților rezidă în apărarea reconstituirii dispuse în favoarea lor în temeiul Legii 247/2005, după bunica materna Gotea M., existenta interesului justificat și calitatea lor procesuala activa".
Relevanță prezintă în cauză împrejurarea că în cazul de fata sentința primei instanțe se putea ataca numai cu recurs, situație în care devin incidente disp. art.304 ind. l Cod.pr.civ., când instanța de control judiciar nu este limitata la motivele de recurs ci poate examina cauza sub toate aspectele. în acest context, daca instanța de control considera ca excepțiile nu au fost corect soluționate prin respingerea lor, adopta soluția opusa, menținând soluția de respingere a acțiunii, cu înlocuirea motivării, în sensul ca existau temeiuri care sa împiedice cercetarea pe fond a cauzei.
Astfel rezulta, că nu sunt temeiuri care să împiedice judecarea pe fond a cauzei, urmând a se proceda în acest sens cu respectarea îndrumărilor date de tribunal.
Intimata, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ș., legal citată, a formulat concluzii scrise (f. 23), prin care solicită a se avea în vedere la soluționarea cauzei toate actele dosarului.
În motivare arată că reclamanții din cererea principală au promovat acțiunea care a făcut obiectul Dos._ solicitând anularea absolută a Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.17/_ precum și a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea defunctei O. M. .
Arată faptul că reclamanții nu au vocație în nume propriu deoarece prin Titlul de proprietate nr.80232/2003 este reconstituiri dreptul de proprietate pentru O. P. care a fost evidențiat de către această comisie pe Anexa nr.2 ,a, poz.44 pentru suprafața de 2 na 7027 m.p., rămânând de reconstituit 2,30 ha care a fost solicitată în condițiile Legii nr.247/2005 de către O. I. și M. F. copii numiților O. P. și O. M., suprafața de teren care a fost validată de către C. județeană dar pentru care nu s-a emis titlu de proprietate.
Menționează că în temeiul actelor depuse la dosar se desprinde aspectul că intimații S. G. și S. V. pentru care s-a încheiat contractul de întreținere și care nu a fost în nici un fel anulat ba mai mult menținut de către instanță ca autentic și legal, aceștia pot dobândi bunurile pe care le-a deținut defunctul O. P. deoarece la data încheierii acesta avea discernământ și capacitate de exercițiu deplină. Aceste considerații au stat și la baza Deciziei civile nr nr.276/R/2008 pronunțată în Dos._ - prin care se admite recursul declarat de către parații S. Gavrii și S. V., situație prin care apreciază că acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.
Intimații S. G. și S. V., legal citați, la data de_, au formulat concluzii prin care solicită respingerea acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că netemeinicia acțiunii introductive, indiferent de felul în care a fost calificată - plângere sau acțiune în anulare - rezultă și din faptul că, reclamanții nu pot avea niciodată calitatea de moștenitori după bunica lor Gotea M., căci aceasta a fost moștenită de fiica sa O. M., care i-a exclus de la moștenire pe nepoți.
Arată intimații S. G. și S. V. ,că reclamanții nu pot avea o reconstituire proprie după Gotea M., ci doar după O. M., mama lor, în cazul lor nu sunt întrunite nici condițiile reprezentării, întrucât nu au vocație succesorală proprie fiind înlăturați de un succesibil chemat în rang preferențial (art. 651,652,659.660 C Civ de la 1864). Reclamanții, nepoți, sunt înlăturați de la moștenirea bunicii de mama lor, O. M., fiică, care a acceptat moștenirea, neoperând reprezentarea nu subzistă nici nedemnitatea, astfel că persistența în susținerea că vin la moștenirea bunicii Gotea M. în nume propriu este greșită, ilegală, potrivnică regulilor din materia moștenirii. Depunerea cererii de reconstituire de către O. M. după mama sa a însemnat și acceptarea moștenirii defunctei Gotea M. De către fiica sa. potrivit art. 13 al. 3 din Legea nr. 18/1991, depunerea cererii de reconstituire constituind o excepție de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale.
Intimații susțin că reclamanții nu au cerut în baza Legii nr. 247/2005 o altă suprafață după Gotea M. decât cea reconstituită în baza Legii nr. 18/1991. ci au susținut că o parte din terenul reconstituit în favoarea lui O. Petre trebuia reconstituit după Gotea M. . Or. singura persoană care putea contesta reconstituirea acestuia era oltean M., singura moștenitoare. însă acest lucru nu s-a întâmplat.
De asemenea învederează faptul că depunerea declarației notariale privind acceptarea unui titlu parțial în anul 2003, pentru suprafața de 2,70ha, nu prezintă nici o relevanță în cauză atâta timp cât declarația nu a fost dată de beneficiarul reconstituirii, O. Petre, ci de către reclamantul din prezenta cauză, O. I., fiul său, care ulterior a și demarat acest lung șir de procese.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria comunei Ș. sub nr. l09/l4.03.l99l, numitul O.
I. Petre a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol în suprafață de 4,65 ha., situat pe raza localității Ș., sens în care a anexat la cerere extras din Registrul agricol pe anii 1956-l958, l959-l963 și declarații de martori.
C. Locală Ș. analizând cererea depusă și documentația anexată, a propus admiterea acesteia pentru suprafața de 4,55 ha., prin înscriere pe anexa 2A Ș., la poziția 46, propunere ce a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene B. -N. nr. l7/l99l.
În baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 899/l_ a fost emis în favoarea defunctului O. I. Petre Titlul de proprietate nr. 80232/_ pentru suprafața de 2,7027 ha. teren, pentru diferența de l,85 ha, fiul acestuia, petentul O. I. semnând la data de_ o declarație de acceptare a diminuării suprafeței totale de 4,55 ha. la 2,70 ha.
Nu există nici un considerent pentru care să poată fi primită teza invocată de petenți potrivit căreia O. I. Petre nu ar fi fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de 4,55 ha. teren, din probele administrate rezultă că deși s-au gospodărit împreună, tatăl petenților O. I. Petre și bunica acestora Gotea M. au figurat cu proprietăți distincte în registrul agricol în discuție, respectiv O. I. Petre cu suprafața de 4,22 ha. teren, iar Gotea M. cu suprafața de 3,99 ha. teren.
Astfel, potrivit mențiunilor din Registrul Agricol se poate constata că între anii 1951- 1955 defunctul O. Petre a deținut o suprafață de 4.26 ha iar Gotea Măriuca o suprafață de 3,97 ha teren ;între anii 1956-1959 defunctul O. Petre a deținut o suprafață de 4,22 ha, iar Gotea Mariuca o suprafață de 3,99 ha teren; între anii 1959 -1963 defunctul O. Petre a deținut o suprafață de 3,99 ha,iar Gotea Mariuca o suprafață de 2,44 ha teren.
Este adevărat că în registrele agricole dintre anii 1959 -1963 în poziția lui O. Petre se regăsește și soacra acestuia, Gotea Măriuca, însă aceasta și-a păstrat și poziție proprie în aceeași perioadă. Înscrierea acesteia la poziția lui O. Petre nu a determinat o sporire a suprafeței de teren cu care O. Petre a figurat înscris în evidențele agricole. Martorii audiați în cauză au confirmat faptul că O. I. și Gotea M., deși au locuit împreună au avut poziții separate pentru că si terenurile lor erau diferite.
Nefondat susțin petenții că o suprafață de 1,85 ha. din terenul reconstituit în favoarea lui O. I. Petre ar face parte din terenul ce a aparținut lui Gotea M., din moment ce în cauză s-a făcut dovada că defunctul a fost înscris în Registrul agricol din anii 1956-1958 cu o suprafață totală de 4,22 ha. teren (și nu de 2,7027 ha. cum eronat se susține), astfel că reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat în concordanță cu consemnările din evidențele agricole, nici unul dintre beneficiari neînțelegând să atace modul de soluționare al cererilor, deși au avut cunoștință despre reconstituirea făcută în favoarea celuilalt.
De asemenea din considerentele Deciziei civile nr. 276/2008 dată de Tribunalul B.
-N. rezultă că ,,defuncta O. M., mama reclamantului și a pârâtei M. F. a cerut a i se reconstitui dreptul de proprietate după mama sa Gotea M. ,dar aceste imobile terenuri reconstituite nu se suprapun cu cele reconstituite pe numele defunctului O. P.
.Nici defuncta O. M. nu a contestat reconstituirea în beneficiul soțului și nici defunctul
O. P. în beneficiul soției sale.,,
Așa fiind și reținând că în speță nu subzistă nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III alin 1, lit. a, pct. i-vi din Legea 169/1997, cu modificările ulterioare ,Hotărârea nr. 17/1991 atacată fiind emisă cu respectarea prevederilor art. 8 și urm. din Legea 18/1991, republicată, instanța va respinge acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. petenții vor fi obligați să plătească intimaților S. G. și S. V. suma de 857 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în primul și al doilea ciclu procesual.
Împotriva sentinței expuse, în termen, au declarat recurs reclamații O. I. și M.
F. , care au solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii plângerii și constatării nulității absolute parțiale a Hotărârii Comisiei Județene B. -N. nr. 17/_, respectiv a reconstituirii dispuse în favoarea defunctului O. I. Petre în privința suprafeței de 1,85 ha, cu cheltuieli de judecată, susținând că sentința este nelegală și netemeinică, dată cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea criticilor de nelegalitate și netemeinice recurenții arată că în mod greșit instanța a reținut că întreaga suprafață înscrisă în registrul agricol în gospodăria a cărui cap de familie era O. Petre a aparținut acestuia.
Astfel nu întreg terenul înscris în registrul agricol a fost ternul lui O. Petre, acesta având doar o parte din terenuri, o altă parte din terenuri au fost primite de soție de zestre de la părinții săi și,o parte, au aparținut soacrei acestuia respectiv bunica lor, Gotea M., care s-a mutat în gospodăria tatălui lor. Se invocă și faptul că cererea de predare a terenurilor la CAP a fost formulată da mama lor, O. M. și nu de tatăl lor, O. Petre.
Este greșită și statuarea instanței potrivit căreia părinții lor au acționat în consens, întrucât potrivit dispozițiilor Legii nr.18/1991 comisiile de fond funciar nu sunt obligate să efectueze reconstituirile conform înțelegerilor dintre părți.
Recurenții susțin că tatăl lor era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 2 ha 7027 m.p.
Intimații S. G. și V., prin avocat au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefiind fondat, arătând cp niciuna din criticile formulate nu sunt fondate.
Se susține că în mod corect a reținut prima instanță că terenul ce a aparținut bunicii recurenților nu a fost înscris în registrul agricol al numitului O. Petre, bunica păstrându-și înscriere aîn registrul agricol și după ce s-a mutat în gospodăria părinților recurenților.
Totodată se arată că, prin decizia civilă nr.276/R/2008 a tribunalului B. -N. s-a statuat că terenurile ce au aparținut numitei Gotea M. nu se suprapun cu terenurile reconstituite în favoarea lui O. Petre(f.16-19).
Recursul declarat nu este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
În mod corect prima instanță a reținut că reconstituirea dispusă prin Hotărârea Comisiei Județene BN nr.17/1991, pe numele defunctului O. P. (prenumele corect este
P. și nu Petre, potrivit certificatului de deces, f.22 dosar atașat nr._ ), pentru suprafața de 4,55 ha este legală și temeinică.
Deși recurenții susțin că această suprafață de teren include și terenul ce a aparținut bunicii lor, numita Gotea M., tribunalul reține că numita Gotea M. deși s-a mutat în gospodăria părinților recurenților ea și-a păstrat poziția din registrul agricol, nefiind transferat terenul deținut de aceasta în registrul agricol al ginerelui său, O. P. (f.42 dosar fond și f.39 dosar fond).
Reducerea suprafeței înscrise în perioada 1956-1959 în foaia din Registrul agricol a numitei Gotea M., de la 3,97 h,a la 2,44 ha înscrisă în același registru în perioada 1959-1963 nu corespunde cu o creștere corespunzătoare a suprafeței de teren înscrisă în registrul agricol al numitului O. I.Petre, astfel că nu se poate reține că suprafața totală ce a fost reconstituită prin hotărârea atacată pe numele defunctului O. Petre, include și terenuri ce au aparținut anterior cooperativizării numitei Gotea M. .
Pentru suprafața de teren adusă în c.a.p. de numita Gotea M., a formulat cerere de reconstituire, în calitate de moștenitoare, mama recurenților, O. M., modul de soluționare a cererii formulate nefiind contestat de aceasta, fiind mulțumită de suprafața reconstituită de 1,60 ha.
Pe de altă parte numitul O. I. Petre/u, tatăl recurenților a formulat cerere de reconstituire(f.41-42 dosar nr._, atasat) pentru terenul adus de familia lui în cap, respectiv el și soția sa(f.62 dosar fond) și cât timp soția acestuia nu a contestat reconstituirea dispusă nici în favoarea ei, în calitate de moștenitoarea mamei sale, Gotea
M. și nici în favoare numitului O. Petre, demersul recurenților apare ca neîntemeiat.
Așa fiind, chiar dacă recurentul în calitate de moștenitor al numitului O. Petre a declarat că este de acord ca titlul de proprietate să fie emis pentru o suprafață mai mică decât cea reconstituită prin hotărârea comisiei județene atacată, cât timp reconstituirea dispusă nu se referă la teren care a aparținut numitei Gotea M., reconstituirea se
impune a fi menținută ca fiind legală și temeinică și revine comisiei locale să procedeze la punere a în posesie pentru întreaga suprafață reconstituită.
Cum, însă, din înscrierile efectuate în registrul agricol(f.37-42 dosar fond și f.53- 60dosar fond), precum și din probele testimoniale administrate(f.128-129 dosar fond) rezultă că suprafața de teren înscrisă în registrul agricol în gospodăria numitului O. Petre a fost formată atât din terenul ce a fost primit de numitul O. Petre de la părinți, cât și din terenul primit de zestre de soția acestuia de la părinți și cum cei doi soți s-au gospodărit împreună și cererea de intrare în c.a.p. a fost formulată de soție pentru întreaga suprafață(f.62 dosar fond) iar cererea de reconstituire dreptului de proprietate a fost formulată de soț, pentru întreaga suprafață, tribunalul reține că terenul adus în c.a.p..și apoi reconstituit pe numele lui O. Petre nu a fost bunul propriu al acestuia ci terenul a fost bunul comun al ambilor soți, păstrându-și acest caracter și după reconstituire.
Astfel, deși terenul înscris în registrul agricol în gospodăria lui O. P. a fost format și din două sau chiar posibil și trei categorii de terenuri, astfel:1. cel ce a fost primit de O. Petre de la părinți; 2. cel care a fost primit de O. M., de la părinții săi și 3. probabil și din teren dobândit ulterior de cei doi soți, în timpul căsătoriei, până la cooperativizare), din modul de acțiune al celor doi soți, respectiv faptul că cererea de intrare în cap a fost formulată de numita O. M., nu în nume propriu, ci în calitate de soție a lui O. Petre(f.62 dosar fond), din faptul că cererea de reconstituire a fost formulată de soțul O. Petre, fără ca soția să formuleze cerere de reconstituire și în nume propriu, pentru terenurile ce au fost primite de zestre de la părinți, deși avea posibilitatea să formuleze o astfel de cerere, cât timp a formulat cerere de reconstituire în calitate de calitate de moștenitoare a mamei sale Gotea M., tribunalul concluzionează că cei doi soți O. Petre și O. M., de comun acord, au calificat întregul teren înscris în registrul agricol în gospodăria a cărui cap era O. P., ca fiind bun comun al ambilor soți.
Cum terenul predat la c.a.p. a fost bun comun al ambilor soți și cum bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei, indiferent de persoane menționată în actul de proprietate, cu excepția situațiilor în care bunul este propriu al unuia din soți, ceea ce nu este cazul în speță, constituie bun comun al ambilor soți, în speță, chiar dacă actele de reconstituire au fost emise doar pe numele numitului O. Petre, pentru întreaga suprafață de 4,55 ha, nu întreaga suprafață de teren aparține acestuia ci, aceasta este bun comun al celor doi soți, astfel că o parte revine soției, moștenitorii acesteia fiind îndreptățiți să solicite partajarea ca urmare a sistării comunității de bunuri prin decesul mamei lor, ocazie cu care se va stabili care terenuri revin lor în calitate de moștenitori și care terenuri revin tatălui.
Întrucât reconstituirea dreptului de proprietate s-a efectuat pentru întregul teren al celor doi soți, în mod evident în acest teren sunt incluse și terenuri care, inițial, înainte de căsătoria părinților recurenților au aparținut bunicii acestora, ceea ce însă nu determină reducerea suprafeței reconstituite.
Faptul că în perioada 1956-1959 în registrul agricol numita Gotea M. a avut înscrisă suprafața de 3,99 ha(f.57-58 dosar fond) iar reconstituirea s-a dispus în favoarea fiicei acesteia, O. M., doar pentru 1,60 ha, nu justifică reducerea suprafeței reconstituite pe numele lui O. P. cât timp această reconstituire s-a efectuat pentru terenul ce a aparținut celor doi soți O. și nu include suprafețe de teren ce au aparținut numitei Gotea M. .
Pe de altă parte, se constată că deși până în anul 1959 Gotea M. a avut înscrisă în registrul agricol o suprafață de 3,99 ha, începând cu anul 1959, ea a rămas doar cu 2,44 ha, fără ca diminuare a suprafeței să aibă corespondent în creșterea suprafeței pentru soții O. P. și O. M. iar Gotea M. a înscris în c.a.p. doar suprafața de 2,44 ha(f.61 dosar fond), astfel că s-ar putea discuta cel mult despre îndreptățirea recurenților la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren dintre 2,44 și 1,60 ha, dar, pentru motivele anterior expuse, fără ca, printr-o astfel de reconstituire a
dreptului de proprietate, să fie afectată suprafața reconstituită pe numele defunctului O.
P. .
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefiind fondat și sentința va fi menținută ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art.274 C.pr.civ. recurenții O. I. și M. F. vor fi obligați, în solidar, să plătească intimaților S. G. și S. V. , suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța de la fila 20.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefiind fondat, recursul declarat de petenții O. I., domiciliat în B.
, str. G., nr. 6, bl. C, ap. 33, jud. B. -N. și M. F. , domiciliată în B., str.
S., nr. l3, bl. l9, sc. B, ap. 24, jud. B. -N. , împotriva sentinței civile nr.9608/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurenții, în solidar, să plătească intimaților S. G. , domiciliat în comuna Ș., nr. 147, jud. B. -N. și S. V. , domiciliată în comuna Ș., nr. 147, județul B. -N., suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
B. M. -L. | F. | G. -C. D. | L. |
B. R. -I.
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /2 ex. Judecător fond OG
| ← Decizia civilă nr. 40/9. Fond funciar | Decizia civilă nr. 3/9. Fond funciar → |
|---|
