Decizia civilă nr. 40/9. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZ IA CIVILĂ nr. 40 9/ R/2 01 3
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. | C. | F. | , președinte secție |
JUDECĂTOR: C. JUDECĂTOR: I. | N. S. | ||
GREFIER: N. | G. |
S-a luat în examinare recursul civil declarat de petentul H. L. , împotriva sentinței civile nr. 3757/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul-recurent H. L., asistat de avocat B. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intimata C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., prin consilier juridic Mileșan G., cu delegație depusă la dosar; pentru intimata P. R. -C. B. se prezintă avocat Kocsis Tibor Jeno, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că la data de 21 octombrie 2013 la dosar s-a depus o declarație de abținere din partea d-nei judecător B. R. -I. de la judecarea prezentului recurs, având în vedere că și-a exprimat părerea prin decizia civilă nr. 69/R/2005 pronunțată de Tribunalul B.
-N. în dosarul nr. 2584/2003, fiind membră a completului de judecată care a soluționat recursul în dosarul indicat.
La data de 23 octombrie 2013, în ședința camerei de consiliu, declarația de abținere a d- nei judecător B. R. I. a fost admisă, iar în baza art. 98 din Regulamentul de ordine interioară cauza a fost păstrată spre soluționare de completul constituit din doamnele judecător
F. G. C., N. C. cu includerea d-nei judecător S. I. aflată pe planificarea de permanență în perioada_ -_ .
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin registratura instanței, întâmpinare din partea intimatei P. R. -C. B. .
La data de 22.1. la dosar s-au depus, prin fax, și ulterior la data de_, prin registratura instanței, note de ședință din partea intimatei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. .
Petentul-recurent H. L. depune la dosar, în copie, filele 1, 2 ale sentinței civile nr. 1051/2003 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 3020/2000 și o ,,declarație de renunțare"; a numitului Wolff Hans Ernst Michael.
Reprezentantul petentului-recurent, avocat B. C., reprezentantul intimatei, consilier juridic Mileșan G. și reprezentantul intimatei, avocat Kocsis Tibor Jeno, arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Reprezentantul petentului-recurent, avocat B. C., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, în principal casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea plângerii formulate în sensul obligării comisiei locale la punerea în posesie a petentului, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.
Reprezentantul intimatei C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., consilier juridic Mileșan G., solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei P. R. -C. B., avocat Kocsis Tibor Jeno, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 3757/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 30 aprilie 2013 s-au respins excepțiile lipsei de interes și a calității procesuale active invocate de pârâta P.
R. -C. B. și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de petentul H. L. împotriva intimatelor C. municipală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. județeană B. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. R. -C. B. .
A fost respinsă ca nedovedită cererea intimatei P. R. -C. B. de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin plângerea formulată și precizată petentul a solicitat anularea Hotărârii Comisiei județene nr. 483/2006 emisă de intimata C. județeană B. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și în consecință, să fie obligată comisia municipală la punerea în posesie asupra terenului curți construcții în suprafață de 3048 mp, identificat în tarlaua 178/1 parcela 11 și la eliberarea titlului de proprietate, precum și să se dispună acordarea de despăgubiri pentru diferența de 5 ha 5915 mp. teren identificat în CF 1835 B., nr. top._ /5 și 6462/2, așa cum a solicitat prin precizarea cererii depusă la fila 247 în petitele 3 și 4, cereri care au valențele juridice ale unei "cereri care nu se socotește modificată"; în considerarea dispozițiilor art. 132 pct. 2 și 3 din C.proc.civ. ( vechi aplicabil speței).
În vederea soluționării plângerii este necesar a se stabili îndreptățirea la reconstituire, având în vedere că motivul pentru care cererea și contestația formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 au fost respinse a fost nedovedirea calității de fost proprietar/moștenitor al fostului proprietar al terenului în suprafață de 5,5971 ha.
Ca atare, trebuie menționat că în temeiul Legii nr. 247/2005 petentul a formulat cererea înregistrată cu nr. 22.194/_ prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,5971 ha teren, situat în municipiul B., înscris în CF. nr. 1835 B., nr. top. 6459/4 - fânaț sub viile cetății 4ha 2701 mp, 1ha 21 mp fânaț în viile cetății și. nr. top. 6462/2 fânaț cu suprafața de 5971 mp, însumând în fapt o suprafață totală solicitată de 5ha 8963mp teren. La cererea de reconstituire au fost anexate următoarele acte: extrasul cf nr.1835
B., având ca fost proprietar tabular pe numita Wolf M., certificatul nr. 164/_ eliberat de Arhivele Naționale, iar la data de_ a fost depusă în completare copia certificatului de deces al numitei Wolff M. .
Imobilul teren solicitat la reconstituire a fost înscris în CF nr. 1835 B., sub A+3, nr. top. 6459/4, top. 6461/5 și top. 6462/2 în favoarea fostei proprietare tabulare Wolf M., născută Laurentzi, sub B1, terenul fiind preluat de la aceasta la stat în anul 1959, cu titlu de expropriere în temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.
Anexat cererii de reconstituire formulată contestației adresate, petentul nu a depus niciun înscris prin care să facă dovada dreptului de proprietate asupra acestui imobil care a fost înscris anterior preluării în favoarea altei persoane sau dovada calității de moștenitor al fostei proprietare de C.F., având în vedere că de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Față de aceste împrejurări, petentul nu a făcut dovada îndreptățirii în vreun mod la reconstituirea dreptului de proprietate, deși prevederile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt imperative, solicitantul fiind obligat să precizeze în cererea pe care o formulează calitatea de titular/moștenitor al dreptului de proprietate pentru care solicită reconstituirea, depunând, potrivit prevederilor alin. 5 al aceluiași articol, și actele doveditoare ale acestei calități.
Prin plângerea formulată, petentul reia argumentele existenței unui contract sub semnătură privată, fără a preciza când ar fi fost încheiat un astfel de înscris, pe care l-ar fi încheiat antecesorii petentului H. Axente și M. cu fosta proprietară, considerând că existența acestui înscris și condițiile în care ar fi fost pierdut ar putea fi dovedită cu proba testimonială, având în vedere și o declarație de renunțare dată de moștenitorul fostei proprietare tabulare, numitul Wolff Hans Emst Michael în anul 2007. Nu a fost probată existența unui astfel de contract. În materia reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, regula aplicabilă sub aspect probator este cea a înscrisurilor enumerate la art. 11(1) teza 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, legea fixând o singură derogare prin art. 11 (1) teza 2 și art. 6 din Legea nr. 1/2000, modificată, prevederi pe care petentul arată în plângere că nu înțelege să le invoce, arătând că nu dorește să facă dovada dreptului de proprietate prin martori.
Pe de altă parte, declarația neautentificată, care ar fi fost dată de moștenitorul fostei proprietare tabulare în anul 2007, nu are niciun fel de relevanță în dovedirea dreptului de proprietate al petentului asupra terenului solicitat la reconstituire pentru mai multe considerente.
Astfel, în declarație se face referire doar la unul din topograficele solicitate de petent, iar în al doilea rând aceasta nu are nicio valoare juridică, petentul nefiind moștenitor al def. Wolff M.
, existența unei eventuale renunțări a moștenitorului fostei proprietare tabulare asupra imobilelor în litigiu fiind contrazisă de faptul că numitul Wolff Hans a acceptat moștenirea după antecesoarea sa Wolff M. în mod legal, în termenul și în condițiile prevăzute de art. 13 (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, prin formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate tocmai pentru terenurile din litigiu.
Numitul Wolf Hans Emest Michael a formulat cererea înregistrată cu nr. 29.519/_, cerere față de care a fost emisă Hotărârea Comisiei județene nr. 504/_, supusă controlului judecătoresc în dosarul civil nr._ . Prin sentința nr. 4641/2008 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul menționat, definitivă și irevocabilă, s-a dispus să fie analizată pe fond cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul identificat în cf nr. 1835 B. (cf indicat și de către reclamant în prezenta cerere), formulată de către moștenitorul def. Wolff M.
, comisia municipală și cea județeană urmând să soluționeze pe fond cererea formulată.
Prin Hotărârea Comisiei județene nr. 28/_ s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 6,2200 ha - teren agricol în favoarea lui Wolf Hans Ernest Michael, în calitate de moștenitor după defuncta Wolff M. . Din cuprinsul acestei hotărâri, rezultă că acest imobil se identifică în C.F. 1835 B., nr. top. _
/1,_ /5 și 9462/2, ultimele trei nr. top. fiind cele solicitate și de către petent. S-a mai statuat în hotărâre că terenul nu este liber, ci este ocupat de persoane puse în posesie în baza Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000 și de construcțiile fostului IAS B. Ferma Zootehnică și Avicolă B. . Astfel, este evident că reclamantul nu este moștenitorul lui Wolf M., nu este îndreptățit la reconstituire pentru terenul în suprafață de 5,5915 ha identificat în cf 1835 B., nr. top._ /5 și 6462/2, așa cum solicită prin precizarea de acțiune formulată. Declarația de renunțare depusă la dosarul cauzei de petent nu conține aceeași semnătură cu cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr. 247/2005, ambele acte reieșind că ar fi fost semnate de către numitul Wolff Hans.
Un alt aspect al netemeiniciei cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către petent, arată faptul că terenurile solicitate la reconstituire nu reprezintă terenuri libere aflate la dispoziția Comisiei municipale B., acestea fiind înscrise în titluri de proprietate - eliberate altor persoane, aspect confirmat și în concluziile la raportul de expertiză întocmit în cauză de către experții P. Viorel și Talpoș M. . Privitor la suprafața de teren de 3048 mp, din tarlaua 178/1 parcela 11, cererea reclamantului este neîntemeiată întrucât reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea parohiei s-a realizat în temeiul Legii nr. 1/2000, având în vedere și dispozițiile sentinței civile nr. 1051/2003 pronunțată de Judecătoria Bistrița și ale deciziei civile nr. 69/R/2005 pronunțată de Tribunalul B. -N., prin care recursul reclamantului cu privire tot la suprafața de 3048 mp, a fost respins ca nefondat, motivat de faptul că acesta împreună cu soția nu au dobândit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren, că au deținut în calitate de chiriași o casă de locuit, proprietatea parohiei pe care au demolat-o fără acordul locatorului, iar apoi au edificat fără autorizație și fără acordul proprietarilor terenului alte construcții, astfel încât folosesc terenul de sub construcții și cel aferent, de 3048 mp, fără niciun titlu. În aceste condiții, s-a dispus reconstituirea în natură a suprafeței de 3048 mp, în favoarea Parohiei R. -Catolice B., reclamantul neavând niciun drept asupra acestei suprafețe de teren.
În privința exc e pț i i l or l i ps ei de i nt er e s și a c al i t ăț i i pr oces ual e act i ve i nvo c at e d e pârâta P. R. -C. B. , instanța a reținut că în fapt calitatea procesuală în litigiile civile presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al raportului juridic dedus judecății (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul este dator să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, instanța având obligația să verifice îndeplinirea acestor condiții atât în cererile prin care se tinde la realizarea dreptului, cât și în cererile prin care se solicită constatarea existentei ori inexistenței unui drept.
În cauză calitatea procesuală activă se identifică cu existența interesului legitim al reclamantului, deoarece interesul poate fi definit drept folosul practic pe care-l urmărește partea prin introducerea cererii.
Un interes legitim este acela care nu vine în conflict cu legea, iar în măsura în care interesul îndeplinește și cerința de a fi personal, născut și actual conferă aptitudinea introducerii cererii de chemare în judecată.
În speță, s-a apreciat că în introducerea plângerii împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar calitatea procesuală activă aparține, prin prisma dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 8 din același text de lege, persoanei care a formulat contestația soluționată prin hotărârea ce se atacă în prezenta plângere, iar excepția lipsei de interes în promovarea plângerii nu este întemeiată întrucât reclamantul și-a justificat interesul prin chiar depunerea plângerii, astfel că
împrejurarea că ar exista sau nu altă persoană îndreptățită la reconstituire pe același amplasament este o chestiune care trebuie analizată cu ocazia fondului cauzei.
Cât privește solicitarea pârâtei P. R. -C. B., formulată prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 314 din dosar de respingere, în subsidiar, ca inadmisibilă a acțiunii instanța a apreciat că aceasta nu a fost invocată ca o veritabilă excepție, ci este o apărare de fond, astfel încât nu a fost analizată decât prin prisma susținerilor pârâtei din întâmpinare.
Față de considerentele expuse mai sus, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantului invocate de pârâta P. R. -C. B., instanța le-a respins motivat de faptul că reclamantul este persoană direct interesată în formularea plângerii de față, tocmai prin faptul că invocă un drept de proprietate asupra imobilului ce face obiectul hotărârii contestate, fiindu-i aplicabile prevederile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Cum reclamantul justifică un interes în formularea plângerii, are, implicit, și calitate procesuală activă în cauză.
Trebuie reținut faptul că prin sentința civilă nr. 5808/2001 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin respingerea apelului, conform deciziei civile nr. 77/A/2002 a Tribunalului B. -
N. și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1883/2002 de Curtea de Apel C., reclamantul a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului teren și a imobilului casă de locuit, care era proprietatea exclusivă a parohiei, iar prin sentința civilă nr. 1051/2003 pronunțată în dosarul nr. 8020/2000 de Judecătoria Bistrița și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 69/R/2005 a Tribunalului B. -N. (dosar nr._ ), s-a constatat fără echivoc că terenul în suprafață de 3048 mp este liber în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 1/2000 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei R. -Catolice B., dosare în care reclamantul a fost parte și sentințele îi sunt opozabile, astfel că starea de fapt expusă mai sus a fost statornicită cu putere de lucru judecat, având în vedere faptul că prin hotărârile judecătorești amintite mai sus s-a stabilit în mod neechivoc faptul că terenul în suprafață de
3.048 mp aflat în posesia lui H. L. se cuvine a fi restituit în natură Parohiei R. -Catolice, motiv pentru care acesta a fost inclus în titlul de proprietate nr. 573695/2010 emis acestei pârâte.
Întrucât nu s-a făcut dovada că intimata P. R. -C. B. ar fi suportat plata unor cheltuieli de judecată, s-a respins ca nedovedită cererea acesteia de obligare a petentului să achite contravaloarea unor asemenea cheltuieli.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 8, art. 9 alin. 4 și 5, art. 11 (1) teza 1, art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, în principal casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea plângerii formulate în sensul obligării comisiei locale la punerea în posesie a petentului cu suprafața de 3048 m.p. folosită în prezent și întocmirii documentației necesare eliberării titlului de proprietate pentru această suprafață și acordării de despăgubiri pentru terenul de 5,5915 ha teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,59 ha în baza Legii nr. 247/2005, cumpărată de părinții acestuia de la proprietara Wolf M. anterior anului 1989. Părinții petentului au folosit terenul până în anul 1959 când suprafața s-a preluat la stat.
Întrucât actul de vânzare-cumpărare nu se află în posesia petentului s-a solicitat audierea de martori sub acest aspect.
La data formulării plângerii terenul nu era reconstituit în favoarea parohiei.
Probatoriul solicitat de petent, constând în audiere de martori și cercetare locală nu a fost administrat, instanța de fond nepronunțându-se asupra acestuia.
S-a subliniat caracterul contradictoriu al expertizelor, care nu identifică vechiul amplasament al terenurilor din cf 1835, în scopul de a se verifica suprafețele care pot fi restituite în natură, respectiv prin acordare de despăgubiri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 raportat la art. 3041, art. 304 pct. 7, 8, 9 C.proc.civ.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 42 din Legea nr.
1/2000.
Intimata C. municipală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 15) s-a opus admiterii recursului, cu motivarea că nu pot fi reținute criticile petentului atât timp cât acesta nu a făcut dovada îndreptățirii sale la reconstituire.
La dosarul cauzei nu s-a depus vreun contract încheiat cu fostul proprietar. Oricum, dacă s-ar fi depus acesta era nul pentru că nu îndeplinea cerința formei autentice.
Caracterul contradictoriu al expertizelor este imputabil petentului, care nu a fost coerent în privința suprafeței de teren a cărei identificare o solicită.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra întregului probatoriu solicitat, a dispus corect decăderea petentului din dreptul de a modifica acțiunea.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 C.proc.civ., art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Intimata P. R. -C. B., legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 22) s- a opus admiterii recursului, cu motivarea că probele solicitate de petent au fost discutate la termenul de judecată din data de_, problema terenului de 3048 m.p. a fost irevocabil tranșată, petentul nu a dovedit îndreptățirea sa la reconstituire, iar validarea unei convenții verbale sau chiar sub semnătură privată în lipsa actului scris nu este posibilă.
S-a subliniat totodată lipsa de interes actual și legitim al petentului, caracterul abuziv al demersului său, ce impune sancționarea acestuia.
În drept s-au invocat prevederile art. 115, 274 C.proc.civ.
Intimata C. județeană B. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, prin notele de ședință depuse la dosar (f. 27) a arătat că în măsura în care se apreciază că este necesară clarificarea situației juridice a terenului și a construcțiilor edificate nu se opune trimiterii cauzei spre rejudecare.
S-a învederat faptul că pasivitatea primăriei care timp de 20 de ani nu a intervenit în reglementarea situației juridice a construcțiilor a creat o aparență de legalitate care a încurajat petentul în demersurile sale.
În drept s-au invocat prevederile art. 115, 116 C.proc.civ., art. 13, art. 52 alin. 2, art. 53, art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată, art. 2 și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, art. 11 alin. 1 și 2 din HG nr. 890/2005.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la casarea sau modificarea hotărârii.
Prin motivele de recurs se invocă următoarele aspecte de nelegalitate, care în opinia recurentului, ar impune soluția admiterii recursului:
caracterul contradictoriu al expertizelor, care nu identifică vechiul amplasament al terenurilor din cf 1835, în scopul de a se verifica suprafețele care pot fi restituite în natură, respectiv prin acordare de despăgubiri;
decăderea petentului din dreptul de a modifica acțiunea inițială în condițiile în care intimata comisia municipală de fond funciar nu s-a opus extinderii de acțiune la data de_ ;
nesoluționarea cererii de audiere de martori;
greșita reconstituire a suprafeței de 3048 m.p. în beneficiul parohiei în condițiile în care pe teren erau două case de locuit.
Niciunul dintre motive nu este întemeiat.
Cererea de reconstituire a petentului formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 pentru suprafața totală de 5,59 ha, a fost respinsă pentru lipsa calității de fost proprietar.
Problema proprietății asupra suprafeței de 3048 m.p., solicitată de petent, care se include în suprafața totală de 5,59 ha, a fost definitiv și irevocabil tranșată prin sentința civilă nr. 1051/2003 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr. 8020/2000, irevocabilă prin decizia civilă nr. 69/R/2005.
Prin aceste hotărâri, opozabile petentului recurent care a fost parte în acel dosar, suprafața a revenit în proprietatea intimatei P. R. -C. B. .
Prin urmare, așa cum corect a statuat instanța de fond, în prezentul cadru procesual proprietatea asupra acestei suprafețe nu mai poate fi adusă în discuție, aspect față de care în privința acestei suprafețe nu se impunea admiterea vreunei probe indicate în recurs (martori, expertiză, cercetare locală).
În ceea ce privește diferența de suprafață, pentru care nu există vreo hotărâre judecătorească, se reține că proprietatea a aparținut numitei Wolf M., aspect necontestat în cauză.
Reconstituirea dreptului de proprietate este condiționată de dovada calității de fost proprietar asupra bunului.
În cauză petentul nu a depus o asemenea dovadă, susținând doar la nivel declarativ că terenul a fost cumpărat de părinții săi, care l-au folosit până în anul 1959 când a trecut în proprietatea statului.
Nu s-a depus la dosar vreun înscris care să ateste o asemenea teză.
În condițiile în care nu a existat vreun început de dovadă scrisă ori nu s-a probat o imposibilitate de preconstituire a înscrisului sau de conservare a acestuia, proba testimonială pentru a dovedi existența unei convenții de vânzare-cumpărare nu putea fi admisă. Tot astfel, în
condițiile tranșării în mod irevocabil prin hotărâre judecătorească a proprietății terenului de 3048 m.p., administrarea probei cu martori pentru dovada identității faptice dintre terenul în litigiu și cel folosit de petent, așa cum s-a solicitat la termenul de judecată din data de 17 aprilie 2013, nu se impunea.
Nu s-a invocat în cauză o imposibilitate de încheiere a actului de vânzare-cumpărare în formă scrisă ori o imposibilitate de conservare a acestuia, dacă a existat și nici nu s-a depus vreun început de dovadă scrisă pentru a deveni admisibilă proba cu martori, conform art. 1198 C.civ. 1864.
Nefiind dovedită calitatea de proprietari deposedați a părinților petentului, acesta nu este îndreptățit la reconstituirea vreunei suprafețe de teren, astfel încât nu se justifică nici soluția trimiterii spre rejudecare pentru completarea probațiunii și nici soluția modificării hotărârii atacate.
Soluția decăderii este corectă atât timp cât prin notele de ședință depuse la dosar (f. 252 dosar fond) comisia municipală de fond funciar s-a opus modificării de acțiune. Este adevărat că în încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2013 s-a consemnat lipsa de opoziție a comisiei, însă este de reținut că aceasta a avut un caracter formal în condițiile în care la același termen se solicită amânarea cauzei pentru studiul precizării de acțiune. Or, numai în urma studiului efectiv partea se află în măsura de a-și exprima poziția în deplină cunoștință asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept.
Cum opoziția s-a formulat la termenul următor celui la care a avut loc modificarea de acțiune, în mod corect s-a aplicat sancțiunea decăderii.
În baza acestor considerente și făcând aplicarea prevederilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
Excepțiile lipsei de interes, a lipsei de calitate procesuală activă reiterate de intimata P.
R. -C. în recurs, nu pot fi puse în discuție în condițiile în care aceasta nu a atacat hotărârea sub aspectul modului de soluționare a excepțiilor.
Simplul fapt că recurentul aduce critici în scopul de a obține anularea titlului de proprietate al parohiei pentru suprafața de 3048 m.p. nu poate fi calificat ca abuz de drept care să ducă la sancționarea recurentului, așa cum pretinde intimata prin întâmpinarea depusă la dosar.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs de către intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul H. L. , domiciliat în B., strada
L. nr. 19, județul B. -N. împotriva sentinței civile nr. 3757/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 30 aprilie 2013 în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
G. | C. F. | C. N. | I. | S. N. | G. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare _
judec. fond M. N. L.
| ← Decizia civilă nr. 702/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 1/3. Fond funciar → |
|---|
