Decizia civilă nr. 1/7. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZI A CIV IL Ă NR.1 7 /R/2 01 3
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013 Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: B. M. L., judecător
JUDECĂTOR: F. G. -C., președinte secția I civilă JUDECĂTOR: B. R. -I.
GREFIER: D. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții D. I. și D. I. împotriva sentinței civile nr. 60106/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal al părților făcut în ședință publică se prezintă reclamanții- recurenți D. I. și D. I., asistați de avocat Pasc Dinuța, cu împuternicire avocațială la dosar, pârâta-intimată U. S. asistată de avocat M. Laurențiu cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții-intimați C. M. Pentru S. D. de P.
P. A. T. B., C. J. Pentru S. D. de P. P. A. T. B. -N., B. S. E., S. C. F., S. Ș. A., N. L., M. A. E.
, M. R. G., M. A. S., N. F., S. M., T. C. și N. F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri prealabile soluționării recursului dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul reclamanților-recurenți, avocat Pasc Dinuța, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în parte a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței justificative pe care o depune la dosar.
Reprezentantul pârâtei-intimată, avocat M. D. Laurențiu, solicită respingerea recursului, ca nefiind fondat, a se menține ca legală și temeinică sentința atacată, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței justificative pe care o depune la dosar.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 60106/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ instanța de fond respinge ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a reclamanților invocată de pârâta U. S. ; admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta U. S., și pe cale de consecință: respinge cererea formulată de reclamanții D. I. și D. I., ambii cu domiciliul în mun. B., cartier U. str. B. nr. 317, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ M. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. B., cu sediul în mun. B., Piața C. nr. 6, jud. B. -N., C. J. PENTRU S. D. DE P. P.
A. T. B. -N., cu sediul în mun. B., Piața P. R. nr. 1, jud. B. -N. ,
U. S., cu domiciliul în mun. B., cartier U., nr. 187, jud. B. -N., N. L., cu domiciliul în mun. B., bd.-ul General Grigore B. n nr. 72, jud. B. -N., B. S.
E., S. C. F., S. Ș. A., toți 3 (trei) cu domiciliul în mun. B., str. S. nr. 9, jud. B. -N., M. A. -E., M. R. -G., M. A. -S., toate 3 (trei) cu domiciliul în localitatea L., nr. 608, jud. B. -N., N. F., S. M., T.
și N. F., toate 4 (patru) cu domiciliul în localitatea S., nr. 71, jud. B. -N.
, ca fiind autoritate de lucru judecat în cauză; obligă pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată către pârâta U. S. în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. mai sus indicat, reclamanții D. I. și D. I., au chemat în judecată pe pârâtele C. M. PENTRU S.
DE P. P. A. T. B., C. J. B. -N. PENTRU S.
D. DE P. P. A. T., B. S. E., S. C. F., S. Ș. A., U. S., N. V., N. L., M. A. -E., M. R. -G., M. A. -S.
, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 7184/1994 eliberat de C. J. B. - N. pe numele moștenitorilor defunctului N. Timoc și să se dispună reducerea suprafeței de 1740 mp identificată în tarlaua 2, parcela 54 la suprafața de 740mp iar, în subsidiar la 1528 mp.Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea, reclamanții au arătat că prin Titlul de proprietate nr. 7184 din data de_, emis pârâților U. S., N. V. și numiților S. C., N. Octavia și N.
L., în calitate de moștenitori ai defunctului N. Timoc, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 4 ha 9300 mp, situate pe raza cartierului U. al municipiului B., din care 4 ha și 5400 mp în extravilan și 3900 mp în intravilan, în această ultimă categorie fiind cuprinsă și suprafața de 2000 mp, din tarlaua 2, parcela 54 compusă faptic dintr-o porțiune de teren de 260 mp și o alta de 1740 mp.
La baza emiterii titlului de proprietate atacat a stat Certificatul nr. 476/_ eliberat de Arhivele Statului - Filiala județeană B. - N., act ce atesta faptul că numitul N. Timoc a fost împroprietărit la Reforma agrară din 1945 cu suprafața de 8 jugăre și 800 stânjeni pătrați în localitatea U., conform Titlului de proprietate nr. 767.992.
De precizat că o porțiune de 1260 mp din acest teren de natură "curte și grădină" figurează înscrisa în CF 537 U. sub nr. de ordine A+l împreuna cu imobilul casă cu 2 camere, bucătărie și coridor, imobil asupra căruia și-au intabulat dreptul de proprietate în anul 1981 numiții N. Timoc și N. Raveca, în baza notei de constatare nr. 2346/1981, dreptul de folosința asupra terenului fiind înscris in favoarea lui N. Timoc din anul 1957.
Anterior anului 1989 construcția și suprafața de 1000 mp teren aferent aflat în folosință au fost înstrăinate, noii proprietari - numiții Martita I. și Martita I. dobândind dreptul de proprietate asupra terenului cu titlu de atribuire prin ordinul prefectului. Porțiunea de 260 mp rămasă a fost transcrisă în baza titlului de proprietate atacat în CF 2423 U. în favoarea moștenitorilor def. N. Timoc împreună cu o altă porțiune de teren de 1740 mp, constituind suprafața totală de 2000mp identificată în tarlaua 2, parcela 54.
Reclamanții apreciază că, conform înscrierii din foaia de proprietate de la numărul serial 1 din CF537 ca suprafață de 1260 mp a făcut parte din suprafața totală de 8 jugăre și 800 stânjeni pătrați cu care numitul N. Timoc a fost împroprietărit la Reforma agrara din 1945.
Învederează că au mai atacat T.P. nr. 7184/1994, însă acțiunea le-a fost respinsă în dosar nr._ al Judecătoriei B. . Precizează că atât instanța de fond cât și instanța de recurs au reținut că în dosarul menționat mai sus au pus în discuție doar suprafața de 260 mp provenita din CF nr. 537 U. (a cărei folosință anterior anului 1990 era dovedită) și nu au pus în discuție întinderea și amplasamentul suprafeței de 1740 mp.
În drept, au invocat disp. art. III din Legea nr. 169/1997 modificat prin Titlul V din Legea nr. 247/2005.
În probațiune, au anexat înscrisuri ( filele 4-9).
Pârâta U. S., legal citată, a formulat întâmpinare ( fila 36 față-verso), prin care invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, precum și
excepția autorității de lucru judecat față de dosarul nr._ al Judecătoriei B., iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
În susținere, au arătat că reclamanții le sunt vecini de lot, iar dreptul de proprietate a fost dobândit în temeiul titlului atacat, tarla 2, parcela 54 de 2.000 mp, iar reclamanții în temeiul titlului de proprietate 8362/_, tarla 2 parcelele 47, 47/1, 48 și 50, în total 3.124 mp.
În dosar nr. 3403/2005, nr. nou_, succesorii săi în drepturi (cei cărora le-a vândut lotul de 2.000 mp. în litigiu - familia M. ) au formulat acțiune în revendicare și grănițuire împotriva reclamanților. La ultimul termen de judecată în acel dosar, după efectuarea unei expertize și a unei contraexpertize, când obiecțiunile reclamanților au fost respinse, pentru a nu se putea intra pe fondul cauzei, D. I. și I. au formulat prezenta acțiune cu singurul scop de a obține tergiversarea (suspendarea) acelui dosar vechi de peste 3 ani.
Prin ambele expertize efectuate în acel dosar în contradictoriu cu reclamanții, toți experții au stabilit că familia I. folosește în fapt 3.394 mp. teren (deci cu 270 mp. mai mult decât au dreptul), iar succesorii săi în drepturi, familia M., folosesc 1861 mp teren (cu 139 mp. mai puțin decât au dreptul). Experții au stabilit că diferența în minus a folosinței succesorilor săi în drepturi față de suprafața la care sunt îndreptățiți se identifică cu parte din suprafața folosită în plus de familia I. față de terenul la care sunt îndreptățiți (diferența datorându-se faptului că reclamanții au intrat și în terenul altor vecini).
Arată că reclamanții au formulat o acțiune întemeiată pe aceleași argumente de fapt în dosarul nr._ al Judecătoriei B. . În încercarea de a evita autoritatea de lucru judecat, în prezentul dosar pretind că solicită anularea parțială (reducerea din titlu) a celeilalte porțiuni (2.000 mp. în titlu minus 260 mp. expres contestați în celălalt proces egal 1.740 mp. contestați în acest proces). Dacă în celălalt dosar reclamanții și-au justificat interesul în promovarea acțiunii prin prisma apărării dreptului propriu de proprietate asupra lotului învecinat, tocmai datorită faptului că în dosarul nr._ sunt acționați în judecată pentru revendicare, ce interes mai justifică în prezentul dosar pentru anularea celor 1740 mp. asupra cărora nu pretind nici un drept propriu ?
Dacă înțeleg să invoce interesul în a-și proteja folosința actuală prin diminuarea dreptului nostru cu 260 mp (de la 1.740 mp. la 1528 mp., adică 212 mp.), pe lângă faptul că interesul pretins nu este unul legitim (interesul legitim fiind o componentă esențială a legitimării procesuale), înțeleg să invoce excepția autorității de lucru judecat față de dosarul nr._, având în vedere că scopul urmărit de reclamanți (cauza procesului) în cele 2 dosare este identic, existând identitate și de obiect (nulitate TP) și de părți.
Susține pârâta că, pe fond, acțiunea reclamanților este neîntemeiată, fapt ce se poate observa la simpla lecturare atentă a colii de cf. 537 U., invocată chiar de reclamanți. Aceștia pleacă de la susținerea falsă potrivit căreia suprafața rămasă pe antecesorii săi de 260 mp era terenul de sub casă, fiind vândută suprafața de 1.000 mp teren liber. Or, conform foii de avere A din cf. 537 U., imobilul de sub A+l casă cu 2 camere, curte și grădină în suprafață totală de 1.260 mp. a fost reînscris în aceeași coală la A+2 casă cu 2 camere, curte și grădină în suprafață totală de 1.000 mp., de unde rezultă fără putință de tăgadă că terenul de 260 mp. era liber și a fost corect transcris în cf. 2423 U., casa rămânând localizată pe cei 1000 mp. rămași în coala cf. 537 U. . Astfel, pârâtei i-a revenit în mod legal suprafața de 260 mp. la care s-au adăugat cei 1740 mp necontestați, în total 2.000 mp., titlul de proprietate fiind emis prin urmare pe suprafața cuvenită ce se constituia în vechiul amplasament și dovedită conform extraselor cf.. Astfel, nici pe fond nu există vreun motiv de anulare a titlului de proprietate emis pe numele pârâtei și al rudelor acesteia, motiv pentru care solicit respingerea acțiunii formulate.
Pârâta C. J. B. -N. PENTRU S. D. DE P. P. A. T.
, legal citată, a depus la dosar note scrise ( filele 38-40), prin care a arătat că titlul de proprietate nr. 7184/1994 eliberat de către C. județeană B. - N. pe numele moștenitorilor defunctului N. Timoc, a mai făcut obiectul unei cercetări judecătorești cu privire la validitatea acestuia în dosarul civil nr._ a Judecătoriei B., ca urmare a unei acțiuni formulate de către aceeași reclamanți, care solicitau de asemenea anularea
parțială a aceluiași titlu de proprietate, în contradictoriu cu aceleași părți, aspect care rezultă fără dubii și din susținerile reclamanților consemnate în acțiunea introductiva; procedând la soluționarea cauzei, instanța învestita cu soluționarea respectivei pricini, prin Sentința civila nr. 7219/17 decembrie 2009, a dispus respingerea ca neîntemeiata a acțiunii civile de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 7184/_ formulata de către reclamanții D. I. si D. I. ; pentru a se pronunța astfel instanța de judecata a reținut în esență aspectul că "titlul de proprietate nr. 7184/_ a fost emis pentru suprafața de teren cuvenită moștenitorilor defunctului N. Timoc, (în baza certificatului de moștenitor nr. 72/2003 eliberat de Biroul Notarului Public Dițiu M. ) și dovedită conform certificatului constatator și extraselor CF, asigurându-se în acest mod reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, conform art. 11, art. 14 și art. 27 din Legea 18/1991, republicată, în speță nesubzistând nici unul dintre cazurile de nulitate absoluta prevăzute de art. III din Legea 169/1997, așa cum a fost modificat prin Titlul V din Legea nr. 247/2005; împotriva sentințe civile mai sus menționate, reclamanții D. I. si D. I., în termenul legal, au declarat recurs, solicitând în fața Tribunalului B. - N., în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și, în subsidiar, modificarea ei în parte, în sensul admiterii acțiunii lor de anulare parțiala a titlului de proprietate indicat, respectiv reducerea suprafeței de teren de sub Tarla 2, Parcela 54 de la 2000 de mp la 1740 mp; examinând sentința civilă atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, tribunalul a reținut ca aceasta este legală și temeinică, nefiind dat nici un motiv de casare sau de modificare a acesteia, astfel ca prin Decizia civilă nr. 105/R/2010 a Tribunalului B. - N., pronunțata la data de 21 aprilie 2010, a fost respins ca fiind nefondat recursul declarat de reclamanții D. I. si D. I., împotriva Sentinței civile nr. 7219/2009 pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, pe care o menține în întregime; în concluzie, arătă faptul că in ce privește titlul de proprietate atacat în cauza, exista deja o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, care atestă în mod cert că nu există motive care să justifice constatarea nulității absolute a acestuia.
În drept, s-au invocat prevederile art. 146 din Codul de procedură civilă, Legea nr.
18/1991 privind fondul funciar, republicată și modificată.
La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2011 s-a prezentat în instanță pârâta N. L. care a arătat că este una și aceeași persoană cu N. L., acesta fiind numele avut înainte de căsătorie.
Pentru termenul de judecată din data de_, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de către pârâta U. S., solicitând respingerea ca neîntemeiate a celor două excepții invocate.
În susținere, reclamanții au arătat că este real faptul că sunt vecini de lot cu pârâții persoane fizice moștenitori ai def. N. Timoc, ei dobândind dreptul de proprietate în baza titlului de proprietate 8362/1995 asupra parcelelor 47, 47/1, 48 și 50 situate în tarlaua 2, în total 3.124 mp iar pârâții în temeiul titlului atacat, parcela 54, tarlaua 2 în suprafața de 2000mp.
În baza titlului de proprietate nr. 7184/1994 emis moștenitorilor def. N. Timoc, suprafața de 2000 mp situată în tarlaua 2, parcela 54 a fost înscrisă în CF nr. 2423 U. .
Conform colii evolutive CF 2423 U. parcela de 2000 mp e compusă faptic dintr-o porțiune de teren de 260 mp adusă din CF 537 U. și o alta de 1740 mp adusă din CF 704 U. .
Conform colii evolutive CF 537 U., în baza reformei agrare din 1945 numitului N. Timoc i-a fost înscris în anul 1951 în acest c.f. un drept de folosință asupra suprafeței de 1260 mp teren iar ulterior, în baza notei de constatare nr. 2346/1981, numiților N. Timoc și N. Raveca le-a fost înscris dreptul de proprietate asupra imobilului casă.
Anterior anului 1989 construcția și suprafața de 1000 mp din totalul de 1260 mp teren au fost înstrăinate de soții N. soților-cumpărători Martita loan și I. . Soții Martita au dobândit efectiv dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp aferentă construcției în baza Legii 18/1991 cu titlul de atribuire prin ordinul prefectului. Porțiunea de 260mp rămasa a fost transcrisă în CF 2423 U. în favoarea moștenitorilor def. N.
Timoc împreuna cu o altă porțiune de teren în suprafață de 1740 mp provenită din CF 704
U. .
În dosar nr._ al Judecătoriei B., reclamanții arată că au contestat dreptul pârâților la reconstituirea suprafeței de 260 mp provenită din CF 537 U., apreciind că soții N. au înstrăinat odată cu construcția întreaga suprafață de 1260 mp și nu doar 1000 mp. Instanțele de fond și de recurs au reținut că în mod legal moștenitorilor def. N. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 260 mp proveniți din CF 537, ambele instanțe reținând în considerente că subsemnații nu au pus în discuție dreptul pârâților la reconstituirea suprafeței de 1740 mp provenita din CF 704 U. .
Susțin reclamanții că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți este neîntemeiata având în vedere că în prezenta cauza contestă dreptul pârâților la reconstituirea suprafeței de 1740 mp provenita din CF 704 U., obiectul material al cauzei fiind diferit de cel din dosar nr._ .
În ce privește calitatea procesuala activă în acțiunile de constatare a nulității titlurilor de proprietate aceasta aparține conform disp. art. III alin. 2 din Legea 169/1997, primarului, prefectului, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și altor persoane care justifică un interes legitim.
Cum arată pârâta U. S. prin întâmpinare, moștenitorii def. N. Timoc au înstrăinat întreaga suprafața de 2000mp soților M. iar aceștia au formulat împotriva reclamanților în dosar nr._ acțiune în revendicare și grănițuire, prin urmare reclamanții au formulat acțiunea în nulitate pentru a se apară în fața pretențiilor revendicative a succesorilor convenționali în drepturi ai pârâților persoane fizice, iar această apărare este legitimă și continuă să fie legitimă chiar daca numiților M. le-a fost admisa acțiunea în revendicare.
Potrivit art. III alin. 2 din Legea 169/1997 "în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren".
Ori, până în prezent instanța judecătorească competenta nu a statuat daca titlul de proprietate atacat este valabil sau nul sub aspectul reconstituirii în favoarea pârâților a suprafeței de 1740 mp pe care aceștia au contestata-o în prezenta cauză.
Având în vedere cele de mai sus precum și existența căii de atac a revizuirii nu se poate retine că reclamanții nu au un interes legitim în soluționarea pe fond a prezentei cauze.
În ce privește fondul cauzei pare evident ca pârâților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe alt amplasament și asupra suprafeței de 1000 mp înstrăinată de N. Timoc, antecesorul lor, anterior anului 1989 numiților Martita.
Astfel numiților Martita le-a fost atribuit dreptul de proprietate prin Ordinul prefectului asupra suprafeței de 1000 mp cumpărata de la N. Timoc și localizată în CF 537 U. iar moștenitorilor def. N., vânzător al suprafeței de 1000 mp din CF 537, le-a fost reconstituită o suprafață echivalentă pe un amplasament alăturat, localizat în CF 704 U.
.
Pentru termenul de judecată din data de_, reclamanții au depus la dosar cerere de introducere în cauză a moștenitorilor defunctului pârât N. V., respectiv față de numiții N. F. ( soție supraviețuitoare), S. M. ( fiică), T. C. ( fiică) și N.
F. ( fiică).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a reclamanților invocată de pârâta U.
S. pentru considerentele ce se succed.
Astfel, potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, orice persoană interesată poate solicita constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate efectuate cu încălcarea prevederilor legale. Prin urmare, în măsura în care dovedesc un interes, reclamanții au calitate procesuală activă în cauză, fiind o strânsă legătură între cele 2 (două) condiții de exercitare a acțiunii civile. Față de faptul că reclamanții folosesc în fapt o parte din terenul înscris pe titlul de proprietate atacat, instanța apreciază că subzistă un interes și, implicit, calitate procesual activă pentru
reclamanții, instanța neputând specula la momentul analizării acestei excepții cu privire la soluția referitoare la autoritatea de lucru judecat, fiind nerelevant la acest stadiu faptul că între părți s-a pronunțat o soluție cu privire la o altă suprafață de teren din același TP.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta U.
S., instanța a apreciat că este întemeiată pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Astfel, prin sentința civilă nr. 7219/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat, a fost respinsă acțiunea reclamanților din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâta U. S. și alții, obiectul cererii fiind nulitatea absolută parțială a TP atacat și în prezenta cauză. Este adevărat că în cauza menționată s-a solicitat anularea pentru o suprafață de 260 m2, respectiv, de la 2.000 m2la 1.740 m2, iar în prezenta cauză se solicită reducerea suprafeței de 1.740 m2la suprafața de 740 m2, iar în subsidiar la 1528 m2, în intenția de a se induce ideea că obiectul celor 2 (două) cauze este diferit, dar instanța apreciază că ne aflăm în fața triplei identități cerute de autoritatea de lucru judecat. În acest sens, instanța apreciază că finalitatea urmărită (n.red. ce reprezintă cauza acțiunii civile) de reclamanți la declanșarea ambelor procese a fost tocmai păstrarea folosinței acestora asupra unei suprafețe de 260 m2, astfel că în realitate suntem în prezența aceleași cauze în ambele dosare. Mai mult, analiza legalității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate a vizat toată suprafața de teren ce face obiect al TP atacat, respectiv, 2.000 m2, neputându- se susține că hotărârea judecătorească ce se bucură de lucru judecat în speță ar fi avut în vedere doar actele referitoare la o suprafața de 260 m2. Altfel spus, instanța a analizat în dos._ legalitatea tuturor actelor de reconstituire, fără determinarea unui anume amplasament, analiza vizând toate operațiunile juridice (negotium juris), context în care apare inadmisibilă reanalizarea legalității actelor de reconstituire de o altă instanță de judecată.
Față de cele expuse, va fi respinsă cererea formulată de reclamanții ca fiind autoritate de lucru judecat în cauză.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța obligă pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată către pârâta U. S. în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței expuse, în termen, au declarat recurs reclamanții D. I. și
D. I., care au solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Recurenții critică soluția primei instanțe în ce privește soluția pronunțată asupra excepției autorității de lucru judecat susținând că în cauză nu există tripla identitate cerută pentru existența autorității de lucru judecat, întrucât obiectul material al celor două acțiuni este diferit.
Astfel se susține că în acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr.352/190/209 recurenții au contestat îndreptățirea pârâților la reconstituirea suprafeței de 260 m.p. proveniți din c.f. nr.537 U. în timp ce în prezentul dosar obiectul acțiunii îl constituie terenul de 1740 m.p., provenită din c.f. nr.704 U., avându-se în vedere că atât instanța de fond cât și instanța de recurs(prin decizia nr.105/R72010), care au soluționat acțiunea și recursul din dosarul nr.352/19072009 au statuat în sensul că suprafața de 1740 m.p. nu a fost contestată în acel dosar.
Intimata U. S. , prin avocat ales, în ședința publică din23 ianuarie 2013 a solciitat respingerea recursului declarat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, fără să formuleze întâmpinare.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat apărări în scris.
Recursul declarat nu este fondat, nefiind dat niciun motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate.
În mod corect instanța de fond a reținut că, în speță, există autoritate de lucru judecat, având în vedere sentința civilă nr.72197_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Prin recurs reclamanții critică soluția primei instanței doar cu privire la unul din cele trei elemente a căror identitate determină autoritate de lucru judecat, respectiv doar în privința obiectul acțiunii susținând că obiectul material al celor două acțiuni nu este identic astfel că nefiind formulate critici referitoare la identitatea de cauză și de părți analiza tribunalul se circumscrie doar criticilor formulate prin recurs.
Sub acest aspect se reține de tribunalul că, obiectul material al celor două acțiuni este identic astfel că, în mod legal și temeinic, prima instanță a reținut existența autorității de lucru judecat.
Tribunalul notează că, în titlul de proprietate a cărui nulitate parțială se solicită prin acțiunea obiect al prezentului dosar, nu există nicio parcelă care să aibă suprafața de 1740 m.p., parcela nr.54 din tarlaua 2(f.4 dosar fond) din intravilan, situată în imediata vecinătate a terenului recurenților având suprafața de 2.000 m.p.
Reclamanții recurenții solicită reducerea suprafeței înscrisă în această parcelă, omițând să arate că suprafața de 2000 m.p. nu este identificată distinct în două loturi, unul de 1740 m.p. și unul de 260 m.p., cu atât mai mult că sub acest aspect și în dosarul precedent instanța de recurs a statuat că în limitele acestei suprafețe de 2000 m.p. nu există o identificare distinctă a terenului de 260 m.p.(aceasta fiind suprafața a cărei diminuare din titlul de proprietate au solicitat-o reclamanții în acțiunea precedentă).
Prin urmare, atât în acțiunea din dosarul nr._ cât și în prezenta acțiune reclamanții solicită reducerea suprafeței înscrise în parcela 54 tarlaua 2 U., astfel că obiectul acțiunii este același, constarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate cu privire la terenul înscris în parcela 54 tarlaua 2, diferența constând doar în aceea că în prima acțiune reclamanții au solicitat reducerea suprafeței doar cu 260 m.p. iar, în prezenta acțiune ,solicită reducerea suprafeței cu 1.000 m.p. iar în subsidiar cu 212 m.p.
În condițiile în care suprafața de 2000 m.p. din parcela 54, formează un tot unitar, apar neîntemeiate susținerile recurenților în sensul că obiectul material al acțiunii este diferit ci, dimpotrivă tribunalul reține că atât în acțiunea precedentă cât și în prezenta acțiune reclamanții recurenți vizează eliminarea din titlul de proprietate contestat a aceleiași porțiuni de teren(și acest teren constituie obiectul material al acțiunii), respectiv cel aflat în posesia reclamanților recurenți, pentru a nu-l preda în posesie titularilor dreptului de proprietate.
De altfel, calitatea procesuală activă a reclamanților a fost reținută justificat de faptul că reclamanții au interesul de a solicita constatarea nulității titlului de proprietate deoarece se află în posesia unei porțiuni de teren din cel înscris în titlul de proprietate.
Așa fiind, interesul și calitatea procesuală activă a reclamanților a fost reținută în limitele terenului ocupat de ei or, acest teren a constituit obiectul material al litigiului și în dosarul nr._ al Judecătoriei B. .
Faptul că terenul de 1740 m.p. este identificat într-o carte funciară și porțiunea de
260 m.p. este identificată într-o altă carte funciară, nu reprezintă un motiv care să justifice concluzia că cele două obiecte materiale ale acțiunii sunt diferite, cât timp o delimitare a terenului de 2.000 m.p., în mai multe loturi, nu s-a făcut, identificarea terenului în două cărți funciare fiind doar rezultatul suprapunerii parcelei 54, tarlaua 2 U.
, peste planul de carte funciară .
Așa cum anterior s-a reținut, terenul în materialitatea lui, pentru care reclamanții justifică interesul și calitatea procesuală activă reținută de instanța de fond este cel ocupat de reclamanți, același în ambele acțiuni.
Pe de altă parte, în ambele acțiuni reclamanții invocă faptul că beneficiarii reconstituirii nu au fost îndreptățiți să li se reconstituie suprafața totală de 49.300 m.p. ci o suprafață mai mică și atât în acțiunea inițială cât și în prezenta își susțin cererea de reducere a suprafeței reconstituite arătând că terenul atribuit numiților N. Timoc și Raveca în folosință, în intravilan, nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și includerii acestuia în titlul de proprietate.
Este real că în prima acțiune reclamanții au susținut că doar suprafața de 260 m.p. din cea de 1260 m.p., atribuită în folosință în anul 1957, ar fi fost nelegal inclusă în titlul de proprietate, în parcela 54, tarlaua 2 U. iar în prezenta cauză susțin că întreaga
suprafață de 1260 m.p. a fost inclusă în suprafața de 2000 m.p. din parcela 54, cât timp în motivele de recurs arată expres că, în mod nelegal a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare cu 1260 m.p., deoarece această suprafață, ar face parte din cea de 8 jugăre și 800 stânjeni, cu care a fost împroprietărit numitul N. Timoc (dar pentru a evita autoritatea de lucru judecat indică doar la suprafața de 1000 m.p.).
Însă, nu se poate face abstracție de faptul că în analizarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate, atât cu privire la suprafața totală reconstituită cât și cu privire la suprafața de 2000 m.p., în prima acțiune, atât instanța de fond cât și instanța de recurs au statuat că reconstituirea pentru suprafața totală de 49.300 m.p. s-a dispus în mod legal, această suprafață fiind compusă atât din suprafața terenului cu care N. a fost împroprietărit, dovedit cu certificatul constatator al împroprietăririi, emis de Arhivele Statului, filiala B. N., cât și din terenul de 260 m.p. deținut anterior în folosință(rămas după înstrăinarea suprafeței de 1.000 m.p.), dovedit cu extrasului de carte funciară 357 U. .
Într-adevăr, prin decizia 105/R/2010, Tribunalul B. -N. a reținut că suprafața de 1740 m.p.(din cea de 2000 m.p.) nu a fost contestată de reclamanți, însă această statuare a fost desprinsă de recurenți din context, deoarece tribunalul reținând că această suprafață nu a fost contestată a reținut totodată și că această suprafață, de 1740 m.p, a fost reconstituită în baza certificatului constatator al împroprietării antecesorilor beneficiarilor reconstituirii.
În consecință, prin sentința față de care se invocă autoritatea de lucru judecat s-a statuat cu privire la:1. suprafața totală cuvenită a fi reconstituită, beneficiarilor reconstituirii;
2. suprafețele din care este compusă suprafața totală reconstituită( cea împroprietărită și cea avută în folosință rămasă după înstrăinarea suprafeței de 1000 m.p.); 3. faptul că suprafața parcelei 54, tarlaua 2 U., de 2000 m.p. este compusă din suprafața de 1740
m.p. provenită din împroprietărire și din suprafața de 260 m.p. provenită din suprafața totală avută în folosință; 4. faptul că suprafața de 1000 m.p. avută în folosință nu a fost reconstituită beneficiarilor reconstituirii.
Așa fiind, instanța s-a pronunțat cu privire la întreaga suprafață de 1260 m.p. atribuită în folosință în sensul că aceasta excede celei cu care N. a fost împroprietărit, reținând că suprafața de 1000 mp. nu a fost inclusă în titlul de proprietate pentru că a fost înstrăinată.
Prin prezenta acțiune, deși reclamanții susțin că obiectul material al acțiunii îl constituie terenul de 1740 m.p. din c.f. 704 U., în realitate ei se referă la terenul de
1.000 m.p., din cel total de 1.260 m.p., atribuit în folosință în anul 1957, susținând că acesta a fost inclus în suprafața reconstituită de 2000 m.p.( din care au scăzut 260 m.p.).
Dar, așa cum s-a reținut, terenul de 1000 m.p. face parte din cel de 1260 m.p., atribuit în folosință și excede suprafeței de teren de 8 jugăre și 800 stânjeni cu care autorul beneficiarilor reconstituirii a fost împroprietărit, fiind înscris în c.f. nr.537 U. și nu în c.f. 604 U. ..
Prin urmare atât în privința terenului de 1.740 m.p., provenit din c.f. nr.704 U. cât și în privința terenului de 1260(1.000 m.p înstrăinat și 260 m.p. reconstituit)., din c.f. nr.537 U., în dosarul nr._, instanța a statuat irevocabil, astfel că există identitate de obiect în prezenta pricină și în pricina din dosarul nr._, soluționată irevocabil .
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefiind fondat și, potrivit art.274 C.pr.civ., recurenții vor fi obligați să plătească intimatei U.
S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la fila 38 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefiind fondat, recursul declarat de reclamanții D. I. și D. I.
împotriva sentinței civile nr.6106/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._
, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei U. S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. M. -L. B. R. -I. D. L.
F. G. -C.
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /2 ex. Judecător fond OCV
| ← Decizia civilă nr. 49/2013. Fond funciar | Încheierea civilă nr. 759/2013. Fond funciar → |
|---|
