Decizia civilă nr. 1017/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1017/R/2013
Ședința publică de la_ Completul compus din: Președinte C. -V. B. Judecător C. -A. C.
Judecător O. R. G. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent C. C., împotriva Sentinței civile nr. 543/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, privind și pe intimat R. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant C. C. personal si intimatul pârât R. D. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că recursul este comunicat.
De asemenea instanța invocă din oficiu excepția nemotivării recursului și pune în discuția părților excepția invocată.
Recurentul solicită respingerea excepției invocate și soluționarea pe fond a cauzei, având în vedere faptul că nu este mulțumit cu soluția
instanței de fond.
Intimatul lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra excepției invocate.
T. UL
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 543/_
pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Gherla, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâtul R. D. .
A fost obligat pârâtul R. D. să achite reclamantului suma de 156,75 lei cu titlu de preț acord pășunat și suma de 105,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2012, între reclamantul C. C. și pârâtul R. D. s-a stabilit o înțelegere prin care reclamantul, în calitate de deținător al unor terenuri situate în comuna Cornești, sat T. de Sus, a convenit să-i permită pârâtului să intre cu oile la pășunat pe aceste terenuri. În schimbul acestei concesii, reclamantul s-a considerat îndreptățit să primească din partea pârâtului o sumă de bani, aspect cu privire la care pârâtul achiesează, divergența dintre părți fiind dată de cuantumul acestei sume.
Sub acest aspect, instanța a constatat că între părți nu s-a încheiat vreun înscris care să ateste termenii înțelegerii, iar părțile litigiului nici nu
au înțeles să indice mijloace de probă pertinente și concludente pentru a-și dovedi susținerile, deși această obligație le revenea potrivit legii, motiv pentru care, raportat la probatoriul existent la dosar și înlăturând aspectele contradictorii rezultate din declarațiile subiective ale părților, coroborat și cu aspectele relevate de martorul C. V., a reținut următoarele:
Reclamantul C. C., deținător al unor terenuri astfel cum apar înscrise în titlurile de proprietate și harta terenurilor depuse la dosar, în cunoștință de cauză a permis accesul pârâtului R. D., în calitate de proprietar al unui număr de 200 de oi, pe terenurile sale în suprafață declarată de 2,85 ha, pentru pășunat, fără să se înțeleagă cu acesta asupra sumei pe care urma să o primească la sfârșitul perioadei de pășunat. Din declarația martorului audiat, instanța a reținut că, la începutul anului 2012, în cadrul unei adunări a sătenilor, s-a stabilit să se ofere suma de 55 de lei la hectar pentru pășunat astfel încât, bazându-se pe obiceiul locului și practica statornicită între săteni, pârâtul a intenționat să plătească reclamantului suma de 150 lei, aspect confirmat inclusiv de martorul care a asistat la o parte din discuția părților, însă reclamantul a refuzat această sumă, considerând-o prea mică.
În acest context, instanța a apreciat atitudinea reclamantului ca fiind contrară bunei-credințe, care trebuie să guverneze raporturile contractuale dintre părți, cu atât mai mult în acele raporturi statornicite fără întocmirea unor înscrisuri și fără prezența unor martori, și guvernate în principal de legea locului. Înțelegerea stabilită tacit între părți se baza fără îndoială pe consimțământul reclamantului care, deși liber să aprecieze cât valorează lipsa de folosință a terenului afectat pășunatului, trebuia să aducă la cunoștința pârâtului aceste aspecte la începutul sezonului de pășunat, iar nu de-abia la sfârșitul acestei perioade, după ce a achiesat, fie chiar și tacit, ca pârâtul să intre pe terenul său cu animalele la pășunat. Această atitudine de acceptare a situației de către reclamant l-a îndreptățit pe pârât să considere că va fi ținut să plătească doar suma cuvenită potrivit obiceiului locului, pe care de altfel a și oferit-o în concret reclamantului, acesta refuzând să o accepte și pretinzând o sumă mai mare, calculată raportat la suprafața prezumat folosită, numărul de animale și cantitatea de furaj necesară pe cap de animal. Această sumă, chiar corect calculată și fie chiar bazată pe studii și tarife existente pe această piață, nu a putut fi acceptată de către instanță, raportat la lipsa sa de previzibilitate pentru pârâtul care, obligându-se în anumite condiții, subînțelese pentru toți sătenii, inclusiv pentru reclamant, în mod legitim se aștepta să achite reclamantului doar suma calculată conform obiceiului locului, fiind fără relevanță veniturile încasate de pârât ca subvenție de la stat.
În drept, instanța a reținut că potrivit art.969 din Codul Civil de la 1865, aplicabil raporturilor din prezenta cauză, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";, art.970 din același act normativ statuând următoarele: "Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.";
Pentru aceste motive, raportând starea de fapt la temeiurile de drept indicate, apreciind că raporturile dintre părți sunt guvernate de obiceiul locului, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul
C. C. în contradictoriu cu pârâtul R. D. și l-a obligat pe acesta din urmă să achite reclamantului suma de 156,75 lei, cu titlu de preț acord pășunat, calculată prin raportarea sumei de 55 lei/ha stabilită în adunarea sătenilor, la suprafața de 2, 85 ha pe care se afirmă că au pășunat oile aparținând pârâtului.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedura civila, instanța a obligat pârâtul, ca parte aflată în culpă procesuală, la plata către reclamant a sumei de 105,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și cheltuieli de transport.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. C.
, prin care a arătat că nu este mulțumit de decizia luată în dosar.
Recursul nu a fost motivat în fapt și în drept.
La termenul de judecată din data de_, instanța a invocat din oficiu excepția nulității recursului.
Analizând excepția nulității recursului,
tribunalul raportat la prevederile art. 306 alin. 1, coroborat cu 302 Cod procedură civilă, o va admite, pentru următoarele considerente:
Prin înscrisul înregistrat la dosar la data de_, reclamantul C.
C. a arătat că formulează recurs în dosarul_, întrucât nu este mulțumit cu decizia luată în dosar.
Recurentul nu a arătat motivele pentru care nu este mulțumit de soluția primei instanțe și nu a arătat ce anume solicită instanței de recurs.
Potrivit art. 302 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Conform art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.";, iar potrivit art. 301 Cod procedură civilă "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.";
În prezenta cauză, se observă că recurentul nu a depus la dosar, înăuntrul termenului de recurs, motivele pe care își întemeiază recursul.
Așadar, sunt aplicabile prevederile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cu care: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.";
Raportat la textele de lege invocate și considerentele de mai sus, T. ul va admite excepția nulității recursului și va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul C. C., împotriva Sentinței civile nr. 543/_
, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Gherla, pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția nulității recursului.
Constată nulitatea recursului declarat de recurentul reclamant C.
C., împotriva Sentinței civile nr. 543 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la_ .
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, C. -S. Ș. |
C.Ș. 18 Octombrie 2013
Pregătit pentru motivare A.P.B./21 Octombrie 2013 Red. O.R.G./_ /2 exemplare
Judecător fond: G. I. L. - Judecătoria Gherla
| ← Decizia civilă nr. 411/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 601/2013. Pretenții → |
|---|
