Decizia civilă nr. 689/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 689/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător F. S. B. Grefier A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent P. A. împotriva Sentintei civile nr. 16946/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., privind și pe intimat T. A., intimat P. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul reclamant, av. Sabadis, M. G., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de_ recurenta P. A. a depus la dosar cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, arătând că până la următorul termen de judecată va achita taxa de timbru aferentă recursului.
De asemenea, la data de_ intimatul P. L. C. a depus la dosar cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător.
La data de_ intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta intimatului reclamant arată că se opune cererilor de amânare a cauzei, având în vedere că au avut timp suficient pentru a-și angaja apărător.
Instanța respinge cererile de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător.
Instanța constată că recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 353 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Având în vedere că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, în temeiul art. 137 C.pr.civ raportat la art. 20 al. 3 din Legea 146/1997, instanța invocă din oficiu excepția netimbrării și pune în discuție această excepție.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită admiterea excepției invocate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 16946/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N. a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. A. , în contradictoriu cu pârâții P. A. și P. L. .
Au fost obligați pârâții să achite în favoarea reclamantului suma de 6.933,21 lei reprezentând contravaloare chirie restantă aferentă lunilor
noiembrie 2011 - aprilie 2012, a sumei de 296, 09 lei reprezentând cheltuieli pentru curent electric și a sumei de 2.660,56 lei reprezentând cheltuieli pentru gaz și a dobânzii legale aferente sumelor de 2.999,22 lei, 296,09 lei și 482,73 lei începând cu data de_ și până la data plății, iar pentru sumele de 3.933,99 lei și 2.178,59 lei începând cu data de_ și până la data plății.
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat la data de_ între părți și înregistrat la AFP C. sub nr. 4. /_ cu privire la imobilul situat în C. -N., str. B., nr. 3, et. 1, ap. 2, jud. C. .
S-a dispus evacuarea pârâților P. A. și P. L. din imobilul situat în C. -N., str. B., nr. 3, et. 1, ap. 2, jud. C. .
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata sumei de 858,71 lei reprezentând cheltuieli pentru gaz și a dobânzii legale aferente.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 2.116,88 lei în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. 4. din data de_ la Administrația Finanțelor Publice C. (fila 8), reclamantul T. A.
, în calitate de proprietar (extras de carte funciară - filele 84 - 88), a închiriat pârâtei P. A., în calitate de chiriaș, apartamentul situat în C. -
N., str. B. nr. 3, et. 1, ap. 2, jud. C., pentru o perioadă de un an începând cu data de_ și până la data de_, chiria lunară fiind în
cuantum de 300 euro, sumă ce trebuia achitată în data de 25 a fiecărei luni. Totodată, în baza contractului menționat, pârâții și-au asumat și obligația de a achita toate cheltuielile aferente folosirii imobilului referitoare la întreținere, apă, gaz, curent electric, telefon, cablu, internet.
Astfel, instanța a reținut că, în materia răspunderii civile contractuale, condițiile pentru obligarea pârâților la acoperirea prejudiciului sunt următoarele: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită, precum și punerea în întârziere.
Cu privire la prima condiție, aceea a nerespectării unei obligații contractuale, instanța reține că în cazul obligațiilor de a face, cum este cazul de față, creditorul trebuie să dovedească existența creanței. Dacă face această dovadă, neexecutarea din partea debitorului se prezumă, în mod relativ, până la proba contrarie.
Astfel, instanța a apreciat că reclamanta, în calitate de creditoare, a făcut dovada existenței creanței sale asupra pârâților, așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 225 C.pr.civ., lipsa pârâților la interogatoriu fiind apreciată de instanță ca un început de dovadă în folosul reclamantei, cu contractul de închiriere (fila 8), semnat de părți la data de_ și tabelul privind achitarea chiriei (fila 9), înscrisuri necontestate de părți, precum și chitanțele și facturile anexate la dosar de reclamant la filele 10 - 19, 27 - 30, 42, 76 - 81.
Cu privire la condiția existenței prejudiciului, instanța a reținut că fapta ilicită constă în neexecutarea obligației pârâților de a plăti contravaloarea chiriei și a cheltuielilor menționate în contract, deci o obligație de a da o sumă de bani, prejudiciul fiind prezumat prin lipsa de folosință a banilor suferită de către reclamantă.
Raportat la cuantumul chiriei, instanța apreciază că cererea reclamantului este întemeiată cu privire la suma de 6.933,21 lei reprezentând contravaloare chirie restantă aferentă lunilor noiembrie 2011 - aprilie 2012, chirie datorată conform contractului de închiriere încheiat la data de_, iar potrivit susținerilor reclamantului suma de 6.933,21 lei reprezintă contravaloarea a 690 euro la cursul de 4,3467 lei/euro (2.999,22 lei) plus contravaloarea a 900 euro la cursul BNR de 4,3711 lei/euro (3.933,99 lei).
Astfel, instanța a reținut următoarele: în baza contractului de închiriere menționat, pârâții datorau cu titlu de chirie suma de 300 euro lunar, sumă care potrivit înscrisului de la fila 9 din dosar, a fost achitată în cuantum de 300 euro în data de_, suma de 300 euro în data de _
, suma de 330 euro în data de_, 70 euro și 110 euro în data de_, apoi în data de_ în sumă de 600 euro și 300 euro la data de_, astfel că pârâții mai aveau de achitat, cu titlu de chirie, suma de 390 euro aferentă lunilor noiembrie și decembrie 2011, iar suma de 1.200 euro, chiria aferentă lunilor ianuarie - aprilie 2012, în total suma de 1.590 euro, 690 euro la cursul BNR de la data introducerii cererii principale (4,3467 lei/euro) și suma de 900 euro la cursul BNR de la formulării completării cererii (4,3711 lei/euro).
Cu privire la cuantumul cheltuielilor lunare la care reclamantul a solicitat să fie obligați pârâții, instanța a dispus obligarea acestora din urmă la plata sumei de 296, 09 lei reprezentând cheltuieli pentru curent electric și a sumei de 2.660,56 lei reprezentând cheltuieli pentru gaz și va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata sumei de 858,71 lei reprezentând cheltuieli pentru gaz.
Astfel, din analiza chitanțelor și facturilor anexate la dosar de reclamant la filele 10 - 19, 27 - 30, 42, 76 - 81, instanța reține următoarele:
Cu privire la cheltuielile de energie electrică, instanța a avut în vedere faptul că, la data de_ a fost emisă factura de la fila 11 din dosar în sumă de 279,12 lei, la data de_ factura în valoare de 10,98 lei - fila 12, iar la data de_ factură pentru suma de 5,93 lei - fila 13, care au fost achitate de reclamant la data de_ (chitanța de la fila 10), motiv pentru care va obliga pârâții la plata sumei de 296, 09 lei reprezentând cheltuieli pentru curent electric, sumă care nu a fost achitată de către pârâți, deși lor le revenea această obligație, în baza contractului de închiriere încheiat cu reclamantul.
În ceea ce privește cheltuielile privind consumul de gaze naturale, instanța are în vedere factura de regularizare emisă pentru perioada_ -_ (fila 15), în baza căreia pârâții trebuiau să achite suma de 115,37 lei cuantumul facturii curente, fiind indicate și facturi restante, după cum urmează: factură restantă din data de_ în sumă de 342,21 lei, factură restantă din data de_ în cuantum de 404,50 lei, precum și facturi din data de_ și_ în sumă totală de 55,66 lei. Ca urmare a neachitării acestor facturi, apartamentul reclamantului a fost deconectat de la furnizarea de gaze naturale, fiind emisă în acest sens factura de la fila 18 din dosar privind taxa de deconectare/reconectare în cuantum de 112 lei, în total suma de 1.029,73 lei, care a fost achitată de reclamant la data de_ (fila 14).
Tot cu privire la cheltuielile privind consumul de gaze naturale, reclamantul a depus la dosar factura de la fila 19 emisă la data de_ în sumă totală de 311,44 lei, achitată de reclamant la data de_ (fila 17), factura de la fila 42 în cuantum de 2.178,59 lei, emisă la data de_ ,
factura de la fila 76 în care este inclusă și cea de la fila 42 plus sumele de 1.116,62 lei și 248,37 lei și cea de la fila 77 în care sunt incluse cheltuielile aferente lunilor februarie - aprilie 2012, în consecință, în baza acestor facturi pârâții ar fi datorat suma de 3.855,02 lei.
Prin cererea precizatoare, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 3.520,03 lei reprezentând contravaloare cheltuieli pentru gaz.
Raportat la cele menționate cu privire la cheltuielile privind consumul de gaze naturale, instanța a apreciat, având în vedere că facturile restante din lunile martie și aprilie 2011 ar fi trebuit să fie achitate de către reclamant, acestea având data mai veche decât cele ce ar fi trebuit achitate de pârâți, au determinat și deconectarea de la consumul de gaze și emiterea facturii în cuantum de 112 lei, sumă care, în aprecierea instanței revine reclamantului, în contractul de închiriere nefiind stipulate clauze de către părți cu privire la obligația de a suporta cheltuielile restante neachitate la data închirierii, dimpotrivă din analiza facturii de la fila 15 din dosar rezultând că pârâții înregistrau restanțe din luna septembrie 2011, iar reclamantul din lunile martie și aprilie, dinainte de încheierea contractului, motiv pentru care a respins, ca neîntemeiată, cererea sa de obligare a pârâților la plata sumei de 112 lei, reprezentând taxă deconectare și suma de 746,71 lei reprezentând contravaloare facturi aferente lunilor martie - aprilie 2011, în total suma de 858,71 lei.
Astfel, din suma inițială solicitată de reclamant reprezentând cheltuielile de gaz, instanța va obliga pârâții la plata sumei de 482,73 lei, pentru 858,71 lei a respins cererea, ca neîntemeiată, la care se adaugă suma de 2.178,59 lei, în total 2.661,32 lei. Deși valoarea cheltuielilor reprezentând consumul de gaze naturale depășește suma solicitată de reclamant, în aplicarea principiului disponibilității, instanța a obligat pârâții la plata sumei de 2.661,32 lei reprezentând contravaloare gaze naturale.
Între neîndeplinirea obligației pârâților de a plăti prețul convenit prin contractul încheiat și lipsirea reclamantei de folosința sumei de bani există o legătură de cauzalitate directă.
În ceea ce privește condiția vinovăției, instanța a reținut că în materie contractuală există o prezumție relativă de vină în sarcina debitorului prin simpla neîndeplinire a obligației contractuale. Instanța reține că pârâtul nu a făcut dovada incidenței uneia din cauzele care îi înlătură vinovăția, potrivit art. 1082 și art. 1083 C.civ., respectiv existența unei cauze străine constând în cazul fortuit, forța majoră sau vina creditorului.
Condiția punerii în întârziere este îndeplinită odată cu comunicarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, respectiv la data de_ (filele 25 - 26, 31).
Astfel, apreciind că reclamanta a făcut dovada existenței creanței sale certe asupra pârâților, că această creanță este exigibilă și lichidă, că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, făcând aplicarea principiului pacta sunt servanda, potrivit art. 969 C.civ., instanța a admis cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata sumei de 6.933,21 lei reprezentând contravaloare chirie restantă aferentă lunilor noiembrie 2011 - aprilie 2012, a sumei de 296, 09 lei reprezentând cheltuieli pentru curent electric și a sumei de 2.660,56 lei reprezentând cheltuieli pentru gaz și a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata sumei de 858,71 lei reprezentând cheltuieli pentru gaz și taxă deconectare/reconectare.
Raportat la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente, instanța, în baza OG nr. 13/2011, a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale aferente sumelor de 2.999,22 lei, 296,09 lei și 482,73 lei începând cu data de_ și până la data plății, iar pentru sumele de 3.933,99 lei și 2.178,59 lei începând cu data de_ și până la data plății, și ve respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâților la plata dobânzii legale aferente sumei de 858,71 lei.
În privința capătului de cerere având ca obiect rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți, instanța a reținut că, potrivit art. 1021 Cod civil, această sancțiune se întemeiază pe îndeplinirea cumulativă a trei condiții: una dintre părți să nu-și fi îndeplinit obligațiile, neexecutarea să-i fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, iar debitorul să fi fost pus în întârziere, în condițiile legii.
Dispozițiile Codului civil ce reglementează rezilierea statuează în sensul că aceasta este o sancțiune judiciară a neexecutării culpabile de către una dintre părțile contractului sinalagmatic a obligațiilor asumate, în cazul unui contract cu executare succesivă, aceasta producând efecte numai pentru viitor. Odată cu reglementarea caracterului judiciar al acestei sancțiuni, legiuitorul a împuternicit instanța ca, pe de o parte, să verifice dacă se impune rezilierea contractului, respectiv dacă neexecutarea este suficient de importantă pentru a se dispune sancționarea titularului obligației și, pe de altă parte, a împuternicit-o cu posibilitatea de a acorda, la cererea debitorului, un termen în vederea îndeplinirii acesteia, în tot cursul procesului.
Astfel, prin îndeplinirea obligațiilor contractuale, debitorul poate paraliza acțiunea în reziliere a contractului, instanța putând constata, în cursul procesului, că nu se impune desființarea contractului prin reziliere, chiar dacă titularul obligației o execută în timpul procesului.
În speță, din probele administrate rezultă că pârâții nu și-au executat obligația principală ce a luat naștere în sarcina acestora, aceea de plată a cuantumului chiriei și a cheltuielilor aferente, în condițiile în care prevederile contractului de închiriere a cărui reziliere se cere reglementează această obligație în sarcina chiriașului, totodată, pârâții au fost puși în întârziere (filele 25 - 26, 31), astfel că apreciază că sunt îndeplinite condițiile cumulative stabilite de art. 1021 cod civil pentru a dispune reziliererea contractului de închiriere încheiat la data de_ între părți și înregistrat la AFP C. -N., sub nr. 4. /_ .
În ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea pârâților din imobilul situat în C. -N., str. B. nr. 3, et. 1, ap. 2, jud. C., instanța apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, pentru următoarele motive:
Acțiunea în evacuare, reglementată prin art. 1410 și urm. C.civ., este specifică raporturilor juridice de locațiune, raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie. Asemenea raporturi juridice au ca efect translațiunea folosinței unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândește drepturi reale asupra bunului, având obligația restituirii acestuia.
În cauză, instanța având în vedere că, a reziliat contractul de închiriere încheiat între părți, evacuarea fiind o consecință a admiterii cererii de reziliere, a admis și cererea reclamantului de evacuare a pârâților din apartamentul situat în C. -N., str. B. nr. 3, et. 1, ap. 2, jud. C. .
În aprecierea ca întemeiată a unei astfel de cereri, instanța are în vedere și faptul că pârâta P. A., deși a solicitat prin cererile depuse la dosar, să i se deschidă un cont de către proprietar în care să depună sumele de bani pe care le datora cu titlu de chirie și cheltuielile aferente apartamentului în care locuiesc, nu a manifestat disponibilitate în vederea achitării acestor sume, pe care a recunoscut că le are de achitat, limitându- se la a menționa că reclamantul refuză primirea sumelor, deși ar fi avut posibilitatea să consemneze suma de bani la dispoziția reclamantului potrivit dispozițiilor legale. Totodată, a susținut în cursul judecății, că ar fi efectuat demersuri pentru a se muta din apartamentul închiriat, neputând trăi în presiunea la care ar fi supusă familia sa din partea reclamantului și a mătușii sale, dar nu a atașat la dosar nicio dovadă în acest sens, continuând să locuiască în apartamentul închiriat, aspecte care reies din înscrisul depus la dosar chiar de pârâtă la data de_ (fila 65). Tot pârâta a invocat și faptul că reclamantul ar fi debranșat apartamentul de la rețeaua de gaz și curent electric, dar nu a atașat nicio dovadă în acest sens la dosar. Față de aspectele menționate, instanța a apreciat că apărările pârâtei sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește declarația martorului audiat în cauză, respectiv Albu Virgil (fia 94), instanța a avut în vedere faptul că acesta a prezentat aspecte legate de situația de fapt pe care le-a luat la cunoștință fie de reclamant, fie de la mătușa reclamantului, singurul element pe care l-a constatat personal fiind acela că pârâții au continuat să locuiască în apartamentul închiriat și ulterior lunii aprilie 2012, aspect necotestat de părți.
În consecință, instanța a admis în parte cererea reclamantului T.
A. și a obligat pârâții să achite în favoarea reclamantului suma de 6.933,21 lei reprezentând contravaloare chirie restantă aferentă lunilor noiembrie 2011 - aprilie 2012, a sumei de 296, 09 lei reprezentând cheltuieli pentru curent electric și a sumei de 2.660,56 lei reprezentând cheltuieli pentru gaz și a dobânzii legale aferente sumelor de 2.999,22 lei, 296,09 lei și 482,73 lei începând cu data de_ și până la data plății, iar pentru sumele de 3.933,99 lei și 2.178,59 lei începând cu data de_ și până la data plății, a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat la data de_ între părți și înregistrat la AFP C. sub nr. 4. /_ cu privire la imobilul situat în C. -N., str. B., nr. 3, et. 1, ap. 2, jud. C., precum și evacuarea pârâților P. A. și P. L. din imobilul situat în C. -N., str. B., nr. 3, et. 1, ap. 2, jud. C. . Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata sumei de 858,71 lei reprezentând cheltuieli pentru gaz și a dobânzii legale aferente.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța a obligat pârâții, ca părți căzute în pretenții, să achite în favoarea reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 2.116,88 lei din care suma de 1.500 lei reprezentând onorariu avocațial (chitanța nr. 243 din data de_ fila 97), taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în cuantum de 545,83 lei la care se adaugă suma de 9,05 - fila 27 și suma de 62 lei - fila 29, reprezentând cheltuieli de notificare.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta P. A. solicitând admiterea apelului.
Recurenta arată că din luna iulie 2012 nu a mai avut acces la adresa din str. B. nr. 3, astfel că nu a avut acces la citațiile emise în dosarul nr._, fiind în imposibilitate de a se prezenta la proces și de a se apăra.
La termenul din_ deși reclamantul știa că recurenta nu mai locuiește în apartamentul din str. B. nr. 3 și se cunoștea adresa de domiciliu al recurentei, reclamantul nu a cerut trimiterea citațiilor la acea adresă.
Din acest motiv, recurenta nu a declarat apel după comunicarea hotărârii din_ .
Recurenta învederează că a intrat în posesia Hotărârii 16946/2012 abia la comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite la data de_ . Recurenta menționează că aceasta i-a fost comunicată la adresa de domiciliu, respectiv Bd. 21 decembrie 1989 nr. 148, ap. 39.
Prin întâmpinarea formulată intimatul
T. A. a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
In primul rând, in măsura in care recurenta nu si-a indeplinit obligația de achitare a taxei de timbru aferenta cererii de recurs, intelege sa invoce excepția netimbrarii recursului. Actul normativ aplicabil in materia taxei judiciare de timbru este Legea nr. 146/1997, al cărei prim articol prevede ca acțiunile si cererile introduse la instanțele judecătorești, precum si cererile adresate M. ului Justiției si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justiție, sunt supuse taxelor judiciare de timbru, cu excepțiile prevăzute de lege. Taxele de timbru se percep anticipat, dar judecătorul care primește cererea este indreptatit sa amâne plata taxei pana la primul termen de judecata, punând in vedere pârtii ca urmează sa o timbreze pana la acea data. Potrivit art. 11 din actul normativ invocat, cererile de apel sau recurs se timbrează cu 50% din taxa datorata in cazul cererilor si acțiunilor evaluabile in bani.
In cazul in care recurenta nu si-a respectat acesta obligație pana la termenul prezent va solicitam, in temeiul art. 20 alin 3 din legea 146/1997, anularea cererii ca netimbrata.
II. In al doilea rând intimatul intelege sa invoce excepția tardivității recursului.
Pentru termenul din data de_, T. ul a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în sumă de
353 lei și timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat. Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (f. 11), recurentul fost citat cu această mențiune, dar nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
În ședința publică din data de_, T. ul, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 137 alin.1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, a invocat excepția netimbrării recursului.
Excepția este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, T. ul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și în consecință,
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, urmează să fie admisă excepția netimbrării recursului, invocată de instanță din oficiu, și se va anula ca netimbrat
recursul declarat de de P. A. impotriva Sentintei civile nr. 16946/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., pe care o mentine in totul.
In temeiul art. 274 C.pr. civ . va obliga recurenta sa plateasca intimatului T. A. suma de 600 lei cheltuieli de judecata in recurs reprezentand onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite exceptia netimbrarii.
Anuleaza ca netimbrat recursul declarat de P. A. impotriva Sentintei civile nr. 16946/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., pe care o mentine in totul.
Obliga recurenta sa plateasca intimatului T. A. suma de 600 lei cheltuieli de judecata in recurs.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, A. P. |
A.P. 20 Iunie 2013 Red FSB / AP 2EX/_
| ← Decizia civilă nr. 271/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 963/2013. Pretenții → |
|---|
