Decizia civilă nr. 784/2013. Pretenții
Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECI ZI A CI VI LĂ NR.784
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. JUDECĂTOR: R. -M. P. JUDECĂTOR: D. -D. I. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. C. A. S.
, cu sediul în S., str.Nicolaus O., nr.5, Turnul A, etajele 3-6, județul S., împotriva sentinței civile nr.1354 pronunțată de Judecătoria Zalău la data de_ în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei, consilier juridic Bucsa R. (delegație de reprezentare - fila 12), lipsă fiind intimata S. M. T. C. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recursul nu este timbrat, iar la fila 10 din dosar este înregistrată întâmpinarea formulată de intimată.
Instanța comunică un exemplar al întâmpinării cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanta recurentei depune la fila 11 din dosar ordinul de plată prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 190 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Instanța, procedând la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.1591Cod procedură civilă, se declară competentă să judece prezentul recurs.
Reprezentanta recurenților depune la fila 25 din dosar chitanța prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 595 lei și timbru judiciar în valoare de 6,8 lei.
Instanța solicită reprezentantei recurentei anumite lămuriri, respectiv să precizeze dacă este adevărat că polițele de asigurare încheiate între părți au fost predate în original la societatea de asigurări.
Reprezentanta recurentei răspunde negativ, menționând totodată că dacă polițele de asigurare ar fi fost predate în original ar fi fost întocmit un proces verbal pe care ambele părți ar fi trebuit să îl dețină. Totodată precizează faptul că polițele nu au fost anulate înainte de expirarea perioadei lor de valabilitate.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului formulat și pe cale de consecință, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată de
reclamantă, cu obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.1354 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, s-a ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta S. C.
A. urări S.A cu sediul în S., str. Nicolaus O. - C. DE A. S., nr. 5, bl. TURNUL A, et. 3,4,5,6, județul S. în contradictoriu cu pârâta S. M. T.
S. cu sediul în comuna M. ca, sat P., Str.Principală, nr.41, județul Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta S. C. A. S. prin Sucursala Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. M. T. C. S. obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 4615,52 lei reprezentând debit datorat în urma neachitării ratelor restante la polițele de tip RCA. De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență, că în fapt, între aceasta și societatea pârâtă s-au derulat relații comerciale constând în încheierea unor contracte de asigurare de răspundere civilă, prin care, societatea creditoare preia asupra sa obligația de despăgubire pe care asiguratul o poate avea față de terțe persoane cărora le-a produs un prejudiciu în urma unor evenimente rutiere. Aceste contracte de asigurare, potrivit art.3 pct.17 C.com sunt contracte comerciale. Conform art.9 din Legea 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, asiguratul se obligă să plătească o primă de asigurare asigurătorului iar conform art.11 din același act normativ: " Încheierea contractului de asigurare se probează cu polița de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis și semnat de asigurător ...";. Având în vedere faptul că debitorul a folosit contractul de asigurare, acesta avea obligația de a achita ratele tuturor polițelor emise, la termenele stabilite, conform art.15 alin.1 și 2 din Ordinul CSA în vigoare la data emiterii polițelor. Potrivit articolului următor, dovada plăți primelor de asigurare revine asiguratului.
Debitoarea S. M. T. C. S., nu a formulat întâmpinare, însă a formulat răspuns la interogatoriul încuviințat, arătând că respectivele polițe au fost predate asiguratorului ca urmare a rezilierii contractului de asigurare.
Prima instanță inserează apoi în considerente datele celor patru polițe de asigurare, inclusiv sumele reprezentând prime de asigurare și modalitatea în care acestea au fost achitate, menționând că aceste date nu se coroborează cu situația din evidențele reclamantei, unde sunt indicate alte sume achitate cu chitanțele mai sus arătate și unde apar primele de asigurare in patru rate.
Polițele de asigurare depuse la dosar nu poartă semnătura de însușire a asiguratului și nici nu s-a făcut dovada existenței unei declarații semnate de aderarea a asiguratului la condițiile generale de asigurare și în plus, reclamanta susține faptul că pârâta nu a achitat ratele din prima de asigurare scadente conform evidențelor sale neînsușite de către pârâtă fără a proba astfel existența unei convenții de plată a primei de asigurare în rate. În plus, din cuprinsul polițelor invocate reiese faptul că prima de asigurare a fost achitată integral, existând astfel contradicții evidente între înscrisurile ce emană de la asigurător și care, astfel cum s-a arătat deja nu sunt nici însușite de către asigurat pentru a putea fi folosite în probațiune împotriva sa conform prevederilor art.46 C.com.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Criticile recurentei vizează următoarele:
Nu există nici o dispoziție legală care să solicite în mod obligatoriu existența semnăturii asiguratului pe polița de asigurare. Tiparul poliței de asigurare nu conține nici o rubrică în care să fie necesară semnătura asiguratului.
Mai mult, legiuitorul, prin art.11 din Legea nr.136/1995 arată că
"încheierea contractului de asigurare se probează cu polița de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis și semnat de asigurator ori cu nota de acoperire emisă și semnată de brokerul de asigurare";.
urarea de răspundere civilă auto este o asigurare obligatorie ale cărei condiții sunt impuse de lege.
Cu privire la contradicțiile existente între polițele depuse la dosar și extrasele din programul informatic se menționează faptul că polița de asigurare emisă în sistem informatic nu permite completarea la câmpul de asigurare modificări, aceasta completându-se automat după validarea poliței, astfel că nici o societate de asigurări nu poate să completeze suma mai mică decât prima totală de asigurare chiar dacă aceasta este încheiată cu plata primelor în rate. Extrasul informatic depus în probațiune detaliază cu exactitate ratele achitate precum și ratele restante.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă solicită respingerea recursului. Confirmă intimata existența poliței de asigurare, însă menționează că potrivit clauzelor contractuale, neîncasarea ratelor atrage rezilierea polițelor de asigurare.
Se susține că polițele au fost predate în original de asigurător, că pentru aceeași cauză s-a pronunțat o hotărâre în care instanța a dat câștig de cauză reclamantei, concluzionând în final intimata că nu a adus nici un prejudiciu reclamantei recurente.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
În cazul asigurării de răspundere civilă auto obligatorie, raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile părților sunt stabilite prin lege, după cum art.3 din Legea nr.136/1995 menționează expres.
Mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină polița de asigurare sunt stabilite de art.20 alin.1 din Ordinul CSA %/2010, aceste mențiuni fiind următoarele: părțile implicate în contract, perioada de valabilitate a asigurării, limitele maxime de despăgubire stabilite de asigurător, prima de asigurare, clasa bonus-malus și numărul de înmatriculare/înregistrare ori numărul de identificare al vehiculului, precum și statele în care acest document are valabilitate.
Raportat la aceste prevederi imperative, lipsa semnăturii asiguratului nu are nicio consecință juridică, deoarece deținătorii de vehicule sunt obligați prin lege să încheie asemenea contracte, sub acest aspect criticile recurentei fiind întemeiate.
Nu s-a făcut de către pârâta intimată dovada predării polițelor în original la asigurător, obligația de plată a ratelor scadente subzistând, conform art.969 din Codul civil din 1864.
Așa fiind, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul de față apare întemeiat, urmând a fi admis în sensul în care a fost formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta S. C. A. S., cu sediul în
S., str.Nicolaus O., nr.5, Turnul A, etajele 3-6, județul S. împotriva sentinței civile nr.1354 din 13 mai 2013 a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond admite acțiunea reclamantei S. C. A. S. împotriva pârâtei S. M. T. C. S., pe care o obligă la plata sumei de 4615,52 lei pretenții.
Obligă pârâta la 576 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
D. C. R. -M. | P. D. | -D. | I. | A. V. |
Red.DDI/_
Dact.AV/_ /2 ex.
Judecător fond - C. C. R.
← Decizia civilă nr. 601/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 1325/2013. Pretenții → |
---|