Sentința civilă nr. 1325/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1325/F/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător GREFIER: N. G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamanta C. A.
E.
împotriva pârâților B. R., B. V. și B. R. A.,
având ca obiect pretenții.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a da posibilitate reclamantei să depună la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 17 aprilie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta C. A. E. a chemat în judecată pe pârâții B. R., B. V. și B. R. A. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâții să-i oblige pe pârâți la plata sumei de 160.000 EURO,sau echivalentul în lei la data plății și dobânda legală,cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că prin contractul de ipotecă nr.163PF-LR/_ a garant un credit bancar luat de pârâți cu un teren proprietatea ei în suprafață de 5397 m.p. de natură livadă și întrucât pârâții nu au achitat ratele la credit, banca împrumutătoare BCR a executat garanția, adică a înstrăinat prin licitație terenul care a constituit garanția pentru acordarea împrumutului.
Astfel ea a suferit o pagubă care este egală cu valoarea terenului obiect la ipotecii de 160.000 EURO iar pârâții au beneficiat de o îmbogățire fără just temei întrucât nu au restituit împrumutul, folosind în interes personal banii primiți.
Susține că pârâții și-au mărit comunitatea de bunuri și îmbogățirea lor s-a realizat prin diminuarea patrimoniului reclamantei. Se arată că sunt îndeplinite toate cerințele pentru formularea acțiunii respectiv, cele materiale: mărirea patrimoniului pârâtului și scăderea patrimoniului reclamantei; între sporirea patrimoniului pârâților și sărăcirea patrimoniului reclamantei există o legătură(sunt efectul unei cauze unice); precum și cele juridice: îmbogățirea și sărăcirea să fie lipsite de cauză legitimă: îmbogățitul să fie de bună credință; sărăcitul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului de creanță împotriva pârâtului.
Pârâții B. R. și B. R. A.
, prin avocat ales, au formulat întâmpinare(f.38-
39) prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii,
arătând că acț
iunea fiind întemeiată pe principiul îmbogăț
irii fără justă cauză este inadmisibilă, o astfel de acțiune fiind admisibilă doar dacă creditorul nu are la îndemână o altă acțiune pentru realizarea creanței.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că pârâții nu au nicio obligație față de reclamantă, că reclamanta a fost de acord cu încheierea contractului de ipotecă și că a fost despăgubită de mod corespunzător pentru faptul că a fost de acord cu aducerea bunul său propriu în garanție, respectiv a primit anumite sume de bani potrivit înțelegerii încheiate între părți. Astfel din banii împrumutați de la bancă de pârâta B. R. o parte(13.000 EURO la data realizării împrumutului și 10.000 EURO
ulterior) au fost predați reclamantei în baza unei înțelegeri prealabile încheiate cu aceasta(reclamanta fiind soră cu nora pârâtei B. R. ) pentru ca reclamanta să-și achite mai multe datorii pe care le avea față de terțe persoane(având și un dosar execuțional la executorul judecătoresc Manchevici Marin prin care se scotea la licitație apartamentul reclamantei) și în aceste condiții reclamanta a garantat creditul cu bunul său propriu. Ulterior, în luna decembrie 2007), prin intermediul societății al cărui asociat și administrator era pârâta B. R. reclamantei i-a fost achitată suma de 50.000 EURO, potrivit unei dispoziții de plată atașată în copie. Totodată pârâta B. R. a predat reclamantei în perioada 2007-2012 și suma de 27.165 EURO și suma de 1270 lei.
Se arată, totodată, că reclamanta susține că prejudiciul suferit este echivalent cu valoarea creditului, fără să probeze în vreun fel că valoarea terenului proprietatea ei, ce constituie garanție la creditul respectiv are această valoare.
Acești pârâți au solicitat ca reclamanta să-și precizeze temeiul de drept al acțiunii.
Pârâtul B. V., legal citat, nu s-a prezentat în instanță ș
i nici nu a formulat apărări în scris.
Prin cererea depusă de reclamantă, prin avocat, la data de 13 martie 2013, fila 280
, întitulată "precizare"; a cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.1348 Cod civil.
În sarcina reclamantei s-a stabilit obligația achitării taxei judiciare de timbru de 11.388,64 lei și timbru judiciar de 5 lei(f.9)și urmare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamantă, prin încheierea din camera de consiliu din data de 8 februarie 2013(f.34-35), s-a dispus acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru până la limita sumei de 7750 lei și s-a dispus eșalonarea plății diferenței de 3.633,64 lei în 37 rate lunare și a timbrului judiciar de 5 lei în 2 rate lunare, începând cu luna februarie 2013(conform dispozitivului încheierii comunicată compartimentului ed executări civile al tribunalului).
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Deși, inițial, reclamanta a formulat o acțiune întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, ulterior, prin cererea pe care aceasta a întitulat-o "precizare"; a cererii de chemare în judecată (f.280) arată își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.1348 Cod civil, astfel că tribunalul califică această a cerere ca fiind o veritabilă modificare de acțiune, întrucât reclamanta invocând dispozițiile art.1348 Cod civil, incident în cazul răspunderii pentru evicțiune, a abandonat acțiunea inițială întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
În aceste condiții, excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâții B.
R. și B. R. A., apare ca neîntemeiată și va fi respinsă, urmând ca instanță să examineze pe fond acțiunea în răspundere contractuală pentru evicțiune așa cum aceasta a fost modificată.
Referitor la temeinicia acțiunii formulate de reclamantă
tribunalul constată că, prin contractul de ipotecă nr. 163PF-LR/_ (f.5), încheiat între reclamantă în calitate de debitor ipotecar
și BCR SA prin Sucursala Județeană ‚B. -Năsăud, reclamanta în calitate de proprietar al terenului în suprafață de 5397 m.p. situat în extravilanul municipiului B., a garantat cu acest bun imobil, creditul de 160.000 EURO, acordat de creditorul ipotecar, debitoarei B. R. (împrumutat)
prin contractul de credit 163PF- LR/_ (f.7).
Contractul de ipotecă fiind încheiat sub imperiul vechiului Cod civil, conform art.102 și 104 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.79/2011 este supus legii în vigoare la data nașterii creanței garantate sau la data încheierii contractului de garanție, după caz, în ce privește efectele, executarea și încetarea sa.
Cum, în speță se invocă aspecte care privesc efectele și încetarea contractului o de garanție imobiliară, tribunalul reține că acestea se analizează potrivit dispozițiilor din vechiul Cod civil.
Dispozițiile art.1348 reglementează răspunderea pentru evicțiune în cazul contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul evins fiind îndreptățit să solicite de la vânzător, valoarea bunului de care el a fost evins, din momentul evicțiunii.
Se constată că și în cazul bunurilor imobile vândute la licitație și adjudecatarul are la îndemână o acțiune în evicțiune, în condițiile reglementate de art.522 C.pr.civ..
Dacă adjudecatarul a fost evins are acțiune pentru a fi despăgubit împotriva debitorului urmărit.
În speță reclamanta a arătat că bunul proprietatea ei, ce constituie obiectul garanției imobiliare a fost vândut urmare a executării silite, fiindu-i creat astfel un prejudiciu și a formulat acțiunea în despăgubire.
Însă, tribunalul reține că acțiunea în despăgubire, ca urmare a evicțiunii, invocată de reclamantă poate fi formulată doar de adjudecatarul bunului imobil vândut la licitație împotriva debitorului urmărit, proprietar al bunului ipotecat.
Or, în prezenta pricină reclamanta nu a probat faptul că are calitatea de adjudecatar evins pentru a se îndrepta împotriva debitorului urmărit( adică debitorul ipotecar de la care ar fi dobândit bunul).
Dimpotrivă, reclamanta are calitatea de debitor ipotecar și, în cazul urmăririi bunului ipotecat, aceasta ar putea fi răspunzătoare față de eventualul adjudecatar evins.
Prin urmare, în situația de fapt, descrisă de reclamantă nu sunt incidente dispozițiile legale privind răspunderea pentru evicțiune, în condițiile în care, în speță, acțiunea este formulată de reclamantă debitor ipotecar împotriva debitorului principal(B. R. ) beneficiar al creanței precum și împotriva celorlalți doi debitori garanți fidejusori( Berendea V. și B. R. A. ).
Cum, din motivarea în fapt a acțiunii reiese că acțiunea obiect al prezentului dosar a fost formulată de reclamantă în calitate de debitor ipotecar, care susține că în calitate de debitor ipotecar a fost executat silit, executare silită finalizată cu vânzare bunului la licitație , fiind invocată răspunderea debitorilor principali față de debitorul ipotecar al cărui bun a fost executat silit, tribunalul va analiza dacă sunt întrunite în speță dispozițiile art.1799 din Codul civil care reglementează acțiunea în garanție pe care o are debitorul ipotecar al cărui bun a fost executat silit împotriva debitorului principal.
Potrivit contractului de credit doar pârâta B. R. are calitate de debitor principal, fiind împrumutatul beneficiar al creanței iar pârâții B. V. și B. R. A. au și ei calitatea de debitori garanți, nefiind beneficiari ai creanței(f.7) acțiunea îndreptată împotriva acestor doi pârâți apare ca neîntemeiată, în condițiile în care dispozițiile art.1799 cod civil reglementează dreptul debitorul ui ipotecar al cărui bun a fost vândut să solicite despăgubiri doar debitorului principal.
Tribunalul reține că și acțiunea în despăgubiri formulată împotriva debitorului principal, pârâta B. R. este neîntemeiată.
Astfel, deși împotriva reclamantei, în calitate de debitor ipotecar, s-a început urmărirea silită în dosarul execuțional nr.190/2011 al Societății civile profesionale de executori judecătorești M. i și Asociații din Baia Mare(f.50), executarea silită a contractului de ipotecă și a contractului de credit fiind încuviințată prin încheierea civilă nr.2827/CC/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ (f.169), al solicitarea titularului creanței de la acea dată, SC "Suport Colect"; SRL( devenit creditor ca urmare a cesionării succesive a creanței de către BCR către SC Bucharest Financial Plaza SRL(f.222 și f.293) și apoi de către aceasta către SC "Suport Colect"; SRL(f.204), până la data pronunțării hotărârii bunul ipotecat nu a fost vândut la licitație, nefiind îndeplinite cerințele pentru obligarea debitorului principal la plata de despăgubiri în favoarea debitorului ipotecar al cărui bun a fost executat silit.
Prima licitație a fost organizată la data de_ (f.122), când imobilul nu a fost vândut, bunul nefiind vândut, respectiv adjudecat, nici la licitațiile organizate ulterior, până la data promovării acțiunii(_ ,f.2) respectiv la data de:_ (f.111);_ (f.101);_ (f.91);_ (f.81);_ (f.71), astfel că susținerile reclamantei din acțiune, în sensul că bunul ipotecat a fost vândut la licitație sunt neîntemeiate.
Nici pe parcursul judecării procesului bunul proprietatea reclamantei, debitor ipotecar, urmărit silit în dosarul anterior arătat, nu a fost vândut la licitație, fiind organizate licitații, la data de_ (f.50, 60 și 69), apoi la data de_ (f.57) și nici la această ultimă licitație imobilul nu a fost adjudecat, potrivit notei telefonice din data de_, consemnată la fila 317(f.69 și f.60).
Față de aceste considerente de fapt și de drept acțiunea reclamantei, așa cum a fost modificată, va fi respinsă ca neîntemeiată față de toți pârâții.
În baza art.274 C.pr.civ. reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei B. R. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosar.
Potrivit art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008, cheltuielile pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar rămân în sarcina statului, neputându-se reține că reclamanta a exercitat acțiunea în mod abuziv, în condițiile în care, la data promovării acțiunii, reclamanta avea convingerea că bunul a fost vândut la licitația organizată în aceeași zi(_ ) și a acceptat să plătească o diferență considerabilă din taxa de timbru stabilită în sarcina sa pentru care nu s-a încuviințat scutirea( de 3.633,64 lei ).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanta C. A. E.
,
cu domiciliul procesual ales în municipiul C. -N., strada Octavian Petrovici, nr.17, ap.4, județul C., împotriva pârâților B. R., B. V., B. R. -A.
, toți domiciliat în municipiul B., strada T. V., nr.17, scara A, ap.6, județul B. -Năsăud.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R. -I. G. N.
Redactat BRI/_ Tehnoredactat BRI/_ /6 ex.
| ← Decizia civilă nr. 784/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 483/2013. Pretenții → |
|---|
