Decizia civilă nr. 271/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 271/R/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O. -S. JUDECĂTOR D. -I. T.
JUDECĂTOR E. L. GREFIER C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent SC A. T. SS și pe intimat N. S., intimat N. I., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 13013 din data de_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimații N.
și N. I. se prezintă av. D. N., lipsind recurenta. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la data de 28 februarie 2013 s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea intimaților N. S. și N. I. .
În temeiul art. 137 coroborat cu art. 159 pct. 3 C.pr.civ., tribunalul invocă excepția necompetenței materiale a tribunalului C., excepție care a fost invocată și prin întâmpinare.
Reprezentanta intimaților, având cuvântul pe excepție, solicită admiterea acesteia, pentru considerentele invocate în întâmpinarea formulată.
ul reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a T. ului C. -Secția Civilă.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 13013 din data de_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N.
a fost admisă cererea formulată de reclamanții N. S. și N. I., în contradictoriu cu pârâta S.C.
A. T. SSR.L.; a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 697,5 dolari canadieni (CAD), în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății efective, cu titlu de daune interese, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, calculată începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv_ și până la data plății efective, cu actualizarea debitului principal în cuantum de 697,5 dolari canadieni (CAD) și cu rata inflației aplicabilă la data plății efective; a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1000 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății efective, cu titlu de compensații bănești pentru prejudiciul moral cauzat; a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 406,8 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din înscrisurile existente la filele 11 - 13 din dosar, la data de_ reclamanții au achiziționat prin intermediul agenției de turism pârâte bilete de avion dus - întors pe ruta C. -N. - Toronto, returul pe ruta Toronto -Viena - C. -N. fiind programat pentru data de_ .
Conform înscrisului existent la fila 14 din dosar, la data de_ reclamantul a contactat societatea pârâtă prin email, la adresa turism@airtransilvania.ro, solicitându-i acesteia să-i comunice dacă zborul lor de întoarcere în România, pe ruta Toronto - Viena - C. -N., din data de_, a rămas cu aceeași oră de plecare și aceleași coordonate.
Potrivit susținerilor coroborate ale părților, zborul din data de_ pe ruta Toronto - Viena - C. -N., cu care reclamanții ar fi trebuit să revină în România, a fost anulat.
La data de_ reclamantul a contactat din nou societatea pârâtă prin email, la aceeași adresă, aducându-i la cunoștință acesteia că din cauza anulării zborului din data de_ au rămas blocați în aeroportul din Toronto și solicitându-i, totodată, pârâtei să efectueze verificările necesare în vederea
întoarcerii lor în țară cu zborul operat de compania Tarom pe ruta Toronto - Viena - C. la data de_ (fila 15).
Pârâta a răspuns la acest al doilea email trimis de reclamant, tot printr-un email, trimis la data de_ de către angajatul său R. M., email având următorul conținut "Am vorbit acum cu cei de la Tarom, locurile dumneavoastră sunt confirmate pentru 3 martie - Toronto - Viena și 4 martie Viena - C. . Îmi pare rău că s-a ajuns la situația asta, știu că vineri erau ceva locuri, am vorbit cu cumnata dumneavoastră la telefon și vineri, și sâmbătă, știu că urma să vorbească cu dumneavoastră la telefon, teoretic aș fi putut eu să fac modificarea pe vineri dacă aveam confirmarea dumneavoastră sau dacă reușea cumnata să ia legătura cu dumneavoastră"; (fila 16).
Reclamanții s-au întors în România cu zborul companiei Tarom din data de_ .
Examinând în acest context faptic pretențiile reclamanților, instanța reține mai întâi că, astfel cum rezultă atât din susținerile explicite ale reclamanților pe acest aspect (expuse în motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată și reiterate în răspunsul la întâmpinare depus la dosar), precum și din temeiurile în drept invocate de către ei în susținerea cererii (respectiv dispoziții legale din Codul consumului și din O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor), aceștia solicită obligarea părții adverse la despăgubiri pentru neîndeplinirea de către aceasta din urmă, în calitate de intermediar și de agenție care s-a ocupat de rezervarea biletelor lor de zbor, a obligației de a-i informa dacă au intervenit modificări în programul de zbor, precum și de a-i transfera în cel mai scurt timp la un alt zbor și nicidecum pentru anularea zborului; ca atare, susținerile pârâtei din cuprinsul întâmpinării privind lipsa sa de responsabilitate în ceea ce privește anularea zborului de către compania aeriană care ar fi trebuit să opereze acel zbor, precum și invocarea prevederilor din legislația comunitară incidente în materia răspunderii operatorilor de zboruri față de pasageri apar ca fiind lipsite de pertinență în raport de obiectul cauzei.
În continuare, pentru a verifica temeinicia pretențiilor reclamanților, prin prisma temeiurilor juridice invocate de aceștia, instanța este ținută să stabilească în prealabil dacă pârâtei, în calitate de intermediar și de agenție care s-a ocupat de rezervarea biletelor de zbor dus-întors achiziționate de reclamanți, îi incumba obligația de a-i informa pe reclamanți în timp util despre anularea zborului,
precum și aceea de a îndeplini formalitățile necesare în vederea transferării lor, în cel mai scurt timp, către un alt zbor.
Sub acest aspect, instanța consideră că deși nu există vreo prevedere legală expresă în acest sens, iar în ceea ce privește contractul de prestări servicii intervenit între părți, acesta a fost încheiat în formă simplificată - neexistând vreo convenție în formă scrisă propriu-zisă care să constate drepturile și obligațiile părților, ci doar biletele de avion și factura fiscală emise de către pârâtă - se poate reține, totuși, că raportat la specificul serviciilor achiziționate de reclamanți de la societatea pârâtă, aceasta din urmă era ținută și de obligația de a-i informa pe reclamanți despre anularea zborului de întoarcere, precum și de aceea de a-i transfera în cel mai scurt timp către un alt zbor, iar aceste obligații derivă din obligația generală a pârâtei, asumată în temeiul contractului, respectiv aceea de a le presta reclamanților un serviciu care să satisfacă în mod corespunzător și complet nevoia în vederea căreia aceștia au apelat la serviciile pârâtei, respectiv aceea de a obține, prin intermediul acesteia, bilete de zbor care să le asigure deplasarea la datele indicate în mod expres atât din România în Canada, cât și înapoi.
De altfel, instanța reține că pârâta nu a negat existența acestor obligații în sarcina sa, în cadrul interogatoriului ce i-a fost administrat la solicitarea reclamanților (întrebarea nr.14) răspunsul său fiind în sensul că informează pasagerii care au achiziționat bilete prin intermediul agenției lor despre posibilitatea transferului pe alt zbor în condițiile în care pasagerul acceptă transferul pentru zborul respectiv.
Mai mult, după cum rezultă din listarea mesajului email depusă de reclamanți la fila 14 din dosar, la data de_ reclamantul a contactat-o pe pârâtă prin email, solicitându-i acesteia să-i comunice dacă zborul pe ruta Toronto - Viena - C. -N. din data de_ a rămas cu aceeași oră de plecare și aceleași coordonate.
Referitor la apărările pârâtei conform cărora nu ar fi recepționat acest prim email trimis de reclamanți, instanța le apreciază ca fiind neplauzibile, având în vedere că reclamanții au făcut dovada expedierii email-ului în discuție (prin listarea mai sus menționată) la o adresă de email care, contrar susținerilor pârâtei (răspunsul la întrebarea nr.8 din interogatoriu) este adresa de email care figurează în cuprinsul cărții de vizită a agentului său R. M. (aspect dovedit prin copia cărții de vizită a persoanei în discuție depusă la dosar de către reclamanți) și care, mai mult, este aceeași cu adresa de email la care reclamanții au expediat cel de-al doilea mesaj email (respectiv cel din data de_ ) și care a fost recepționat de pârâtă. Or, în aceste condiții, ținând cont și de faptul că reclamanții erau direct interesați ca pârâta să primească email-ul transmis (pentru a se informa dacă au intervenit eventuale modificări cu privire la zborul de întoarcere în țară, precum și pentru a-i reconfirma pârâtei intenția lor de a reveni în România cu zborul respectiv, fiind obligați în acest sens printr-o mențiune inserată în cuprinsul foii de itinerar - fila 13), astfel că se poate reține, pe baza unei prezumții simple, ca fiind reală susținerea acestora conform căreia nu au primit un raport de eroare care să indice faptul că mesajul email nu a ajuns la destinatar (întrucât în caz contrar se presupune că aceștia ar fi repetat operațiunea de expediere), instanța consideră ca fiind probat faptul juridic al recepționării mesajului în discuție de către pârâtă.
Referitor la apărarea pârâtei conform căreia a încercat să-i contacteze telefonic pe reclamanți după ce a aflat de anularea zborului (în data de 24 - _
, conform propriilor susțineri) pentru a-i informa despre anulare și a-i transfera
la un alt zbor, instanța reține că pârâta nu a făcut în niciun fel dovada acestei susțineri (deși, potrivit art.1169 C. civ. și art.129 alin.1 teza finală C. proc. civ. îi incumbă sarcina probării acestui aspect). Mai mult, analizând cuprinsul mesajului email trimis reclamanților de către agentul pârâtei (fila 16), instanța constată că acesta nu face deloc referire la eventuale încercări ale sale sau ale altor angajați din cadrul pârâtei de a-i fi contactat telefonic pe reclamanți anterior datei de_, ci doar la faptul că a vorbit la telefon cu cumnata reclamantului și vineri (adică pe_ ) și sâmbătă (adică pe_ ) și că aceasta urma să ia
legătura telefonic cu reclamanții.
Prin urmare, raportat la aspectele de fapt mai sus reținute, instanța apreciază că în speță se impune concluzia în sensul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a-i informa în timp util pe reclamanți despre anularea zborului din_ (deși a luat cunoștință de această împrejurare cel mai târziu la data de 24
-_, raportat la propriile sale susțineri), ceea ce echivalează cu o neexecutare corespunzătoare a contractului de prestări servicii încheiat între părți, neexecutare care, în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada existenței vreunei cauze străine, neimputabile, de natură să răstoarne prezumția de culpă instituită în sarcina sa de disp. art.1082 C. civ. - respectiv a unui caz fortuit sau de forță majoră, conform art.1083 C. civ. - apare ca fiindu-i imputabilă.
Este real că, astfel cum reiese din susținerile coroborate ale părților, pârâta a efectuat în data de_ demersurile necesare și a obținut transferarea reclamanților la zborul companiei Tarom din 03 -_ pe ruta Toronto - Viena -
C., însă această împrejurare nu poate fi, în opinia instanței, de natură să conducă la concluzia că pârâta și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile ce- i incumbau în temeiul contractului ca urmare a anulării zborului din data de _
, de vreme ce atât obligația de informare, cât și aceea de transferare către un alt zbor, se impuneau a fi îndeplinite în cel mai scurt interval de timp posibil, iar în speță din email-ul trimis reclamanților de agentul R. M. rezultă în mod explicit că exista posibilitatea transferării mai rapide a reclamanților la un alt zbor (și anume, la zborul din ziua de vineri,_, al companiei Tarom), nerealizarea acestui transfer datorându-se exclusiv pârâtei care nu i-a informat în timp util pe reclamanți despre anularea zborului, deși avea cunoștință de această împrejurare încă din data de 24 -_ .
Sub aspectul consecințelor neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor contractuale analizate, instanța reține că având în vedere calitatea reclamanților de consumatori în sensul definiției date acestei categorii de cumpărători de produse și servicii de Legea nr.296/2004 privind Codul consumului (pct.14 din anexa la acest act normativ), în speță sunt incidente prevederile specifice în materia răspunderii comercianților pentru prejudiciile aduse consumatorilor prin prestarea defectuoasă a serviciilor contractate, dispoziții legale invocate, de altfel, și de reclamanți ca temeiuri de drept ale cererii lor, respectiv disp. art.25 lit.e din Codul consumului (care instituie obligația comerciantului prestator de servicii de a răspunde pentru prejudiciul actual și cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat), disp. art.27 lit.d din același act normativ (care reglementează dreptul corelativ al consumatorului de a fi despăgubit în mod real și corespunzător pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor), această din urmă prevedere legală fiind cuprinsă și în art.3 lit.d din O.G. nr.21/1992.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a executării necorespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor contractuale mai sus menționate, instanța reține că din cauza conduitei pârâtei reclamanții au fost nevoiți să se
cazeze la un hotel din aeroportul din Toronto în perioada_ (data zborului de întoarcere în țară pentru care reclamanții achiziționaseră biletele de avion) -_ (data zborului companiei Tarom cu care reclamanții au revenit în România), fapt ce a implicat cheltuirea unor sume de bani pentru achitarea tarifului de cazare, precum și pentru cumpărarea alimentelor necesare - cheltuieli probate de reclamanți prin înscrisurile depuse la filele 17 - 22 din dosar și necontestate, de altfel, de către pârâtă. Ca atare, ținând cont și de faptul că aceste sume de bani suportate de reclamanți - în cuantum total de 697,5 dolari canadieni (CAD) - se înscriu în mod evident în sfera noțiunii de prejudiciu direct și previzibil în sensul art.1085, 1086 C. civ., făcând astfel obiectul despăgubirii reclamanților de către pârâtă, instanța apreciază ca fiind întemeiat primul petit al cererii deduse
judecății, referitor la debitul principal în cuantum de 697,5 dolari canadieni (CAD).
Sub aspectul daunelor morale solicitate de către reclamanți, instanța a reținut mai întâi că disp. art.16 din O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor prevăd în mod expres dreptul consumatorului la obținerea unor compensații bănești pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a serviciilor necorespunzătoare prestate de operatorul economic. Mai mult, dublarea despăgubirilor materiale de acordarea și a unor compensații pentru daunele morale răspunde principiului enunțat de art.27 lit.d din Codul consumului, conform căruia despăgubirea la care are dreptul consumatorul trebuie să corespundă valorii reale a prejudiciului cauzat.
În speță, se poate reține că pârâta le-a provocat reclamanților prin neîndeplinirea obligației de a-i informa despre anularea zborului și respectiv îndeplinirea cu întârziere a obligației de a-i transfera la un alt zbor nu doar un prejudiciu material, constând în sumele de bani cheltuite pentru cazare și mâncare pe perioada șederii lor în aeroportul din Toronto, cât și un prejudiciu de ordin moral, dat fiind faptul că au fost forțați să rămână timp de cca. 5 zile în incinta aeroportului, fiindu-le astfel întârziată întoarcerea în țară și reîntâlnirea cu familia, iar, pe de altă parte, fiind supuși în tot acest interval de timp unei stări accentuate de stres, având în vedere incertitudinea cu privire la data și posibilitățile concrete de a reveni în țară și, nu în ultimul rând, sentimentul de frustrare provocat de conduita pârâtei care în ciuda comisionului încasat pentru prestarea acelor servicii nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că daunele morale pretinse de reclamanți sunt justificate, motiv pentru care, ținând cont și de cuantumul rezonabil al acestora raportat la gravitatea prejudiciului (și care, de altfel, nici nu a fost contestat de către pârâtă), a admis și cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamanți.
Cât privește pretenția accesorie a reclamanților având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei de 697,5 dolari canadieni, solicitată cu titlu de daune-interese compensatorii pentru prejudiciul material suferit, instanța a reținut că potrivit disp. art.1088 C. civ., în cazul obligațiilor având ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală cu excepțiile expres prevăzute de acest text și aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să aibă obligația de a dovedi vreo pagubă, iar potrivit disp. art.43 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. În prezenta cauză, contractul încheiat între părți are în mod evident natură comercială, fiind vorba despre un contract prin care pârâta, societate comercială, și-a asumat o obligație de prestări servicii în schimbul unui tarif, deci în scopul
obținerii de profit și, prin urmare, pârâta datorează dobânda legală de la data scadenței obligației și până la data plății. Ca atare, instanța a admis și această pretenție accesorie dedusă judecății de reclamanți, urmând să dispună obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale aferentă sumei de 697,5 dolari canadieni, dobândă ce urmează însă a fi calculată, în lipsa unei solicitări exprese a reclamanților cu privire la intervalul de timp anterior introducerii cererii de chemare în judecată, doar începând cu data introducerii acesteia, respectiv_ și până la data plății efective.
În sfârșit referitor la pretenția accesorie formulată de reclamanți privind actualizarea cu rata inflației a creanței principale în cuantum de 697,5 dolari canadieni, reprezentând daune-interese pentru prejudiciul material suferit, întrucât dobânda legală și rata inflației sunt menite să acopere prejudicii diferite - respectiv dobanda legala urmarește sa acopere prejudiciul produs de lipsa
folosintei banilor, în timp ce rata inflatiei vizează repararea prejudiciului produs de creșterea acestui fenomen economic - s-a considerat că este posibilă cumularea celor două categorii de despăgubiri, motiv pentru care s-a admis cererea reclamanților și sub acest aspect și s-a dispus actualizarea debitului principal în cuantum de 697,5 dolari canadieni (CAD) și cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC A. T. S.
solicitând instanței de control judiciar ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună admiterea recursului de față îndreptat împotriva sentinței civile nr.13013/_ pe care o consideră vădit nelegală și netemeinică, care se bazează pe o apreciere greșită a situației de fapt, o interpretare greșită a probelor administrate precum și a dispozițiilor legale; modificarea sentinței atacate, astfel încât să fie respinse pretențiile intimaților ca fiind inadmisibile.
În drept
, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6, 9,11 art.
312 alin. 3 și art. 3041 din Cod pr.civ;
Intimata pârâtă S.C. A. T. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând ca prin decizia
ce o va pronunța să dispună respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea în întregime a Sentinței nr. 13013/_ a Judecătoriei C. -N. ca fiind temeinică și legală.
Cu titlu preliminar, având în vedere calitatea de profesionist a societății recurente, s-a invocat excepția necompetenței material-funcționale a Secției Civile a T. ului C., solicitând declinarea competenței în favoarea T. ului Specializat C. .
Pentru a pronunța soluți contestată, prima instanță a reținut în mod corect că societatea pârâtă, acționând în calitate de profesionist în raport cu consumatorii reclamanți, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător nici obligațiile contractuale asumate, nici cele impuse de legislația consumului.
Astfel, agenția pârâtă nu i-a informat pe reclamanți în timp util cu privire la modificarea datei zborului rezervat și nu a intervenit în mod prompt și eficient pentru transferarea biletelor de avion pentru un alt zbor.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 și urm., 274 C.pr.civ., prevederile Legii nr. 296/2004 și ale OG nr. 21/1992.
La termenul de judecată din_
, în baza art. 137 alin. 1, art. 159 pct. 3 C.pr.civ., T. ul a ridicat din oficiu și excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, excepție ce urmează a fi admisă, pentru considerentele următoare:
Asupra excepției de necompetență, tribunalul reține că în speță este vorba de un litigiu între profesioniști, conform definiției date de Noul Cod Civil.
Între recurentă, pe de o parte ,în calitate de intermediar și agenție care s-a ocupat de rezervarea biletelor de zbor achiziționate de intimaț, și aceștia din urmă pe de altă parte, în calitate de consumatori, au existat raporturi comerciale derivand din raportul de prestări servicii intervenit între părți.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. ești și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină competența de soluționarea a recursului declarat de pârâta SC A.
SS,
împotriva Sentinței civile nr. 13013 din data de_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2013.
Președinte, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 26 Martie 2013
Red. M.O.S./ Tehnored. C.H. 2 ex./_ .
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
CĂTRE,
T. UL SPECIALIZAT C.
În scopul soluționării cauzei civile privind pe recurent SC A. T. S.
S. și pe intimat N. S., intimat N. I., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 13013 din data de_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect pretenții .
Vă înaintăm alăturat dosarul civil nr._ al T. ULUI C., spre competență de soluționare întrucât prin Decizia civilă nr. 271/R/_, pronunțată în acest dosar, a fost admisă excepția necompetenței materiale a T. ului C. și a fost declinată competența de soluționarea a recursului declarat de pârâta SC A. T. SS, împotriva Sentinței civile nr. 13013 din data de_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Dosarul de recurs conține 20 file, având anexat dosarul de fond cu același număr (102 file).
C. -N., la_ .
GREFIER
H. C. -G.
| ← Decizia civilă nr. 310/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 689/2013. Pretenții → |
|---|
