Decizia civilă nr. 1036/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 1036/R/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. O. -S. JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind recursul declarat de contestatoarea INTITUȚIA P. J. C., împotriva Sentinței civile nr. 8739/2013, pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimat F. E.
, intimat F. L., intimat SC U. A. S., intimat P. I. -I., intimat M. A. D., având ca obiect, contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarei,
c.j.M. Mia, reprezentanta intimaților F. E. și F. L., av.- MUDURE V. G., în substituirea av. N. M. P., reprezentanta intimatului M. A. D., av. B. Ildiko, reprezentanta intimatei SC U. A. SA av. C. L. I. lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentanta recurentei c.j.MIA M., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 5 lei.
T. ul pune în discuția reprezentanților prezenți, excepția lipsei de interes privind pct. 1 și 2 din motivele de recurs,invocată de intimații F. EN, prin întâmpinarea depusă la dosar f. 15-22.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției lipsei de interes invocată de intimații F., prin întâmpinare, deoarece acestea reprezintă apărări pe fond.
Reprezentantul intimaților F., susțin excepția lipsei de interes formulată.
Reprezentanții intimaților M. și SC U., lasă excepția la aprecierea instanței.
T. ul cu privire la excepția lipsei de interes o unește cu fondul cauzei și întreabă reprezentanții prezenți dacă mai au cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Reprezentanții prezenți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului cu privire la contestația la executare.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată în scris, pentru următoarele considerente: În ce privește hotărârea pronunțată de instanța de fond, raportat la dispozițiile titlului executoriu, Sentința penală nr. 469/2012, la prev. Legii nr,. 136/1995, privind asigurările și reasigurările, în România, somația a fost emisă în mod nelegal, pe seama entității I. P. J. C. și a numiților P. IOSIF I., M. A. D.
. A mai arătat că în principal, a solicitat anularea procesului -verbal de constatare a cheltuielilor de executare iar în subsidiar, anularea în parte a procesului-verbal de constatare a cheltuielilor de executare, prin diminuarea onorariului de avocat de la suma de 8000 lei la o sumă rezonabilă proporțional cu munca prestată, privind procedura execuțională. În ce privește sentința de fond a fost greșit dată și cu interpretarea greșită a titlului executoriu, care a stat la baza somației contestate, cu aplicarea greșită a legii. Arată că baremul legal în ce privesc despăgubirile stabilite nu au fost depășit, ca urmare SC U. A. în calitate de asigurător de răspundere civilă auto obligatorie avea obligația în limita plafonului stabilit să achite despăgubirile.
Reprezentantul intimaților F., solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, respectiv ca lipsit de interes și apoi ca netemeinic și nelegal, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în scris în întâmpinare. În susținerile sale arată că I. P. J. C., este parte în proces, având calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal, nu poate să fie exonerată și de a nu fi trasă la răspunde civilă. Solicită a se constata că cei doi inculpați au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor morale și materiale, în solidar cu recurenta. În conformitate cu art. 51 din Legea nr. 136/1995, prevede că în ce privesc despăgubirile se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul când răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul. Solicită ase constata că se încearcă a se aduce critică titlului executoriu, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 399 C.p. Totodată arată că nu solicită plata cheltuielilor de judecată pentru această fază procesuală. Cu privire la cererea de diminuarea a onorariului avocațial stabilit per total, solicită respingerea acestei cereri deoarece procesul penal în sine a dus la formularea mai multor contestații, respectiv sunt două contestații cât și una în materie penală iar în viitor urmează a formula apărări în recursul formulat de asigurător la secția civilă, ca urmare pentru toate fazele procesuale, nu se poate susține că onorariul ar fi foarte mare.
Reprezentanta intimatului M. A., solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. În susținerile sale arată că s-a stabilit clar prin hotărârea penală că partea responsabilă civilmente răspunde împreună cu intimatului M. A., crede că doar pentru tergiversarea cauzei crede a fost formulată prezenta contestație.
Reprezentanta intimatei SC U. A. SA, consideră că motivele de recurs nu sunt de natură să ducă la modificarea hotărârii atacată, iar cu privire la motive, doar cel de-al treilea ar fi admisibil, respectiv cel privind cheltuielile de judecată. A mai arătat că într-adevăr ceea ce aduce la cunoștință contestatoarea în fața instanței nu are legătură cu prezenta cauză, deoarece recurenta are calitatea de parte responsabilă civilmente, ca urmare în sarcina sa s-a stabilit că îi revine o răspundere pentru obligația de plată a despăgubirilor morale și materiale, alături de inculpatul M. . Aceste obligații de plată au fost stabilite și în procedura de executare silită. În ce privesc celelalte susțineri că numai asigurătorul ar fi trebuit să fie obligat la plata acestora solicită a se constata că accidentul rutier s-a produs din cauza conducătorului auto, în limitele legale răspunde și acesta iar cealaltă persoană avea calitatea de pasager și desfășura activitatea de supraveghere a persoanei ce își da examenul, ca urmare acesta nu are obligația de plată. În ce privește pe recurentă, aceasta răspunde în mod corect, ca urmare în mod corect s-a admis de instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a entității pe care o reprezintă. Instanța s-a pronunțat pe excepție . Ca urmare
soluția ar fi de casare cu trimitere spre rejudecare. Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta are dreptate, deoarece la data formulării contestației la executare s-au făcut de creditori cheltuieli de executare iar motivarea susținută de reprezentantul intimaților F. este nejustificată că ar fi mai multe procese pornite ce au necesitat c/v acestor cheltuieli, deoarece onorariul trebuia stabilit separat, ca urmare consideră că se impune diminuarea acestuia, raportat la munca depusă de acesta.
Reprezentantul intimaților F., în replică, arată că aceste cheltuieli vizează toată procedura din faza de executare silită.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8739 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata S.C. Uniqua A. S. ..
S-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea I. P. Județul C. în contradictoriu cu intimații F.
E. și soția F. L., S.C. U. A. S. . P. Iosif I. și M. A. D. .
S-au menținut actele și formele de executare efectuate în dosar execuțional nr.1391/2012 al BEJ Cîmpian M. R. .
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de intimatul P. I. Iosif de obligare a intimatei la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de către intimata S.C. Uniqua A. S. ., instanța a reținut că contestatoarea nu are nici o pretenție în contradictoriu cu aceasta, iar executarea silită în cadrul dosarului execuțional nr.1391/2012 al BEJ Cîmpian M. R. a fost pornită de către creditorii F. .
În aceste condiții, instanța a apreciat că excepția invocată este întemeiată, și a fost admisă în temeiul art.137 C.pr.civ.
În analizarea prezentei cauze, în primul rând trebuie pornit de la ceea ce se atacă în prezenta cauză, respectiv somația și procesul verbal de constatare a cheltuielilor de executare - emise în dosar execuțional nr. 1391/2012 al Biroului executorului judecătoresc Cimpian M. -R., în baza titlului executoriu Sentința penală nr. 469/2012, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei C. -N., cu cheltuieli de judecată.
Astfel, prin Sentința penală nr.469/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar penal nr._, s-a reținut că:
"Constată că pentru autovehiculul cu marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul P. I. Iosif la data de 11 iunie 2008 a fost încheiată polița de asigurare RCA Seria RO/12/S5/BA din data de 18 decembrie 2007 cu perioada de valabilitate de la data de 21 decembrie 2007 la data de 20 decembrie 2008 emisă de către asiguratorul
S.C. Unita Vienna Insurance Group S. . care va răspunde în condițiile legii și în limita plafonului stabilit de Comisia de Supraveghere a A. lor.
Constată că I. P. J. C. are calitate de parte responsabilă civilmente raportat la inculpatul M. A. -D. .
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art._ al. 2 și 1003 din C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 admite în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile F. E. și F. L. și
obligă pe inculpații P. I. Iosif și M. A. -D., în solidar între ei, iar inculpatul M. A. -D. în solidar cu partea responsabilă civilmente I.
P. J. C. la plata sumei 9.000 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 80.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.";
Rezultă deci faptul că prin Sentința penală nr. 469/_ a Judecătoriei C. -N. s-a admis acțiunea civilă și, drept urmare, la plata despăgubirilor civile au fost obligați inculpații P. loan losif si M. A. în solidar între ei, iar inculpatul M. A. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente, adică cu I. P. J. C. .
Prin dispozitivul hotărârii mai sus indicate, nu s-a stabilit nici o obligație solidară între contestatoare și inculpatul P. loan losif, și cu atât mai puțin, între aceasta și societatea de asigurare. Solidaritatea există în primul rând între cei doi inculpați, iar apoi între inculpatul M. A. D. și contestatoare.
Astfel părțile civile au posibilitatea de a cere plata despăgubirilor de la oricare dintre ei pentru întreaga suma, urmând ca cel care a achitat întreaga suma să se îndrepte cu acțiune în regres împotriva celuilalt pentru suma la care acesta este obligat, proporțional cu culpa sa.
În ceea ce privește răspunderea Instituției P. C., s-a stabilit în mod expres că aceasta răspunde în solidar doar cu inculpatul M. A. D., angajat al acestei entități. Așa fiind, între aceasta și celălalt inculpat (P. loan losif) nu se poate considera că există un raport de solidaritate, având în vedere dispozițiile art. 1041 din Codul civil 1865.
În consecință, în măsura în care părțile civile decid să se îndrepte împotriva inculpatului P. loan Iosif pentru întreaga suma de bani, societatea de asigurare va plăti în locul acestuia nu în baza solidarității, ci în baza dispozițiilor legii și a contractului de asigurare existent între aceștia. Același raționament funcționează și în cazul în care părțile civile decid executarea întregii sume de către inculpatul M. A. -D., cu singura diferență, că pentru acesta I. P. C. va răspunde în calitate de parte responsabilă.
În dispozitivul hotărârii penale se arată în mod expres că inculpatul M.
D. este obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, astfel că dacă au posibilitatea de a cere întreaga suma de la aceasta, atunci au posibilitatea de a cere întreaga suma și de la I. P. J. C., având în vedere efectele solidarității.
Analizând actul de executare silită atacat - Somația din data de _
- se constată într-adevăr, o inadvertență de formulare - executorul judecătoresc menționând, în preambul, că I. P. C. a fost obligată în solidar cu intimatul P. I. -Iosif, cu intimatul M. A. și cu Uniqua A. SA să plătească creditorilor F. E. ia și F. L. sumele menționate în somație.
În realitate, așa cum s-a reținut mai sus, doar intimatul M. A. a fost obligat în solidar cu I. P. C., nu și P. I. -Iosif sau asigurătorul de răspundere civilă.
Această formulare eronată din cuprinsul somației de executare nu viciază în opinia instanței actele de executare întrucât dispoziția instanței de judecată care a pronunțat hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu în cauză fiind suficient de clară. Pe de alt parte, instanța a apreciat că modalitatea de formulare din cuprinsul somației este o simplă eroare materială care poate fi îndreptată oricând de către executorul judecătoresc la solicitarea oricărei păți interesate.
Privitor la reducerea onorariului avocațial, considerat de către contestatoare nejustificat de mare în raport eu munca depusă, instanța a reținut că onorariul avocațial a fost prevăzut pentru redactare cerere executare silită, asistare și reprezentare client în executarea silită. (fila 124).
Deci se poate concluziona că onorariul avocațial nu a fost stabilit doar pentru efectuarea unei singure activități, așa cum susține contestatoarea, ci acesta a fost stabilit atât pentru efectuarea demersurilor necesare realizării executării silite, cât și pentru eventualele contestații la executare (care după cum se poate observa au fost formulate în cauză), sau orice alte aspecte care ar ține de procedura executării silite.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei, de anulare a procesului- verbal de constatare a cheltuielilor de executare - în principal - iar, în subsidiar, de diminuare a onorariului avocațial, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 388 C.proc.civ.
Cuantumul cheltuielilor de executare a fost menționat de către executorul judecătoresc, potrivit dispozițiilor art. 371 ind. 7 al. 3 Cod procedură civilă, neexistând probe la dosar că acestea s-au stabilit în mod discreționar.
Referitor la cuantumul ridicat al onorariului avocațial, s-a reținut de către instanță faptul că în cauză contestatoarea se rezumă doar a afirma că este exagerat de mare, fără însă a-și detalia afirmațiile.
Raportat la cele mai sus reținute, apreciind că prezenta contestație la executare este neîntemeiată, în temeiul art.399 și urm. C.pr.civ. instanța s-a pronunțat în sensul respingerii și a menținut actele și formele de executare efectuate în dosar execuțional nr.1391/2012 al BEJ Cîmpian M. R. .
În ce privește solicitarea intimatului P. I. Iosif de obligare a contestatoarei la plata de cheltuieli de judecată, întrucât în prezenta cauză intimatul P. a fost chemat în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii, contestatoarea neavând nici o pretenție față de acesta, în temeiul art.274-276 C.pr.civ. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de intimatul P. I. Iosif de obligare a intimatei la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs contestatorul I. P. J. C. (f. 3-6) solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la executare.
În motivele cererii recurenta a arătat că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind dată în urma interpretării greșite a titlului executoriu care a stat la baza somației contestate și cu aplicarea greșită a legii.
Analizând titlul executoriu: Sentința penală nr. 469/2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dos.nr._, instanța de fond deși reține în mod corect că prin acest titlu executoriu nu s-a stabilit o obligație solidară între asiguratorul de răspundere civilă și inculpați și I. P.
, arată că,,părțile civile au posibilitatea de a cere plata despăgubirilor de la oricare dintre inculpați, urmând ca cel care a achitat întreaga sumă să se îndrepte cu acțiune în regres împotriva celuilalt pentru suma la care acesta este obligat, proporțional cu culpa sa";. Astfel că, în măsura în care părțile decid să se îndrepte împotriva inculpatului P. Iosif pentru întreaga sumă, societatea de asigurare va plătii în locul acestuia în baza contractului de asigurare existent între aceștia și în baza legii. Iar în cazul în care părțile civile
decid executarea întregii sume de către inculpatul M. A. D., I. P. va răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente"; .
Recurenta arată că, este real faptul că prin Sentința penală nr. 469/_, ramasă definitivă în ceea ce privește latura civilă, a fost admisa în parte acțiunea civilă si au fost obligați inculpații în solidar între ei, iar inculpatul M. A. D. în solidar cu I. P. J. C., la plata sumei 9.000 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 80.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale în favoarea părților civile.
Dar nu s-a stabilit că S.C. Unita S. în prezent U. A. SA. are calitatea de asigurător de răspundere civilă auto obligatorie doar în ceea ce-l privește pe inculpatul P. Iosif și în consecință în baza contractului va răspunde proportional cu gradul de vinovatie al acestuia.
În realitate prin titlul executoriu instanța a constatat că pentru autovehiculul cu marca Mercedes - 2008 a fost încheiată poliței de asigurare RCA Seria RO/12/S5/BA din_ (polița de asigurare se încheie pe autovehicul nu pe conducător auto) și în consecință S.C. Unita S. în prezent U. A. SA. în calitate de asigurător de răspundere civilă auto obligatorie va răspunde în condițiile legii și în limita plafonului stabilit de Comisia de Supraveghere a A. lor. Totodată instanța a stabilit cuantumul daunelor morale și daunelor materiale la un nivel inferior plafonului maxim stabilit prin Ordinul nr. 11/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule emis de Comisia de Supraveghere a A. lor in vigoare la data producerii accidentului.
De altfel contractul de asigurare în baza căruia a fost citat ca asigurator în procesul penal S.C. Unita S. în prezent U. A. SA nu a fost încheiat cu inculpatul P. Iosif așa cum greșit reține instanța. Școala de Șoferi Alfa în calitate de proprietar al autovehiculului a încheiat contractul de asigurare. Iar autovehicul pentru care s-a încheiat polița de asigurare mai sus amintita a fost pus la dispoziția S. ui Permise de către scoala de șoferi în vederea examinării cursanților săi .
Potrivit art. 23 alin 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice :
,,Au dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie pe drumurile publice, in conditiile stabilite prin regulament, si persoanele care urmeaza un curs de pregatire practica, in vederea obtinerii permisului de conducere, numai in prezenta si sub supravegherea directa a unui instructor auto atestat in acest sens, precum si a examinatorului din cadrul autoritatii competente in timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere pentru oricare dintre categoriile prevazute de lege."; În acest sens la pregătirea practică, respectiv la susținerea examenului sunt utilizate autovehicule adaptate cu dubla comanda pentru care valoarea poliței de asigurare este mult mai mare decât în cazul unui autovehicul obișnuit.
Pe de altă parte, hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii astfel:
Dacă anterior pronunțării Deciziei I. nr.1/20051și adoptătii Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.61 din 23 iunie 2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in R. ia, legiuitorul stabilise în favoarea persoanei păgubite un drept de opțiune în exercitarea acțiunii civile (fie împotriva persoanei vinovate
de producerea accidentului, fie împotriva asigurătorului potrivit art .57 din Legea nr.136/1995), prin intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, legiuitorul a prevăzut în mod imperativ că:
,,drepturile persoanei păgubite prin accidente de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia."; (art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România)
,,În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA va acorda despăgubiri în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă. (art. 66 alin. 1 din Ordinul nr. 11/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule )
Pentru punerea în aplicare a acestor dispoziții legale U. A. SA a fost citată în calitate de asigurator în acțiunea civilă din procesul penal .
Raportat la prevederile legale mai sus amintite incidente în cauză, recurenta susține că instanța în mod greșit a reținut că părțile civile au posibilitatea de a cere plata despăgubirilor de la oricare dintre inculpați.
De asemenea având în vedere prevederile art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 apreciază că emiterea somației și pe seama inculpaților și a recurentei în solidar cu societatea de asigurare nu este doar o inadvertență de formulare care nu viciază actele de executare cum reține instanța analizând Somația din data de_ . Prin emiterea acestui act de executare silită organul de executare în mod nelegal a extins executarea silita și asupra inculpaților și a recurentei stabilind o răspundere solidara intre aceștia și societatea de asigurare.
Totodată, instanța de fond, pronunțându-se cu privire la petitul prin care s-a solicitat diminuarea onorariului avocațial solicitat prin Procesul verbal de constatarea a cheltuielilor de executare încheiat la data de_, a reținut că acesta nu e este nejustificat de mare întrucât la stabilirea cuantumului onorariul avocațial s-a avut in vedere și remunerarea activității de reprezentare (ipotetică la data la care a fost pretinsă) în cazul unor eventualelor contestații.
La data solicitării onorariul avocațial, activitatea de reprezentare in instanță nu a fost prestată de către avocat motiv pentru care remuneratia pentru aceasta activitate nu putea fi inclusă in cheltuielile de executare efectuate. Mai mult, în situația formulării unor contestații la executare creditorii aveau posibilitatea de a solicita aceste cheltuieli în instanță cu ocazia soluționării lor, nu anticipat.
Pentru rațiunile de mai sus consideră că acest argument al instanței nu poate fi reținut și în concluzie în mod neintemeiat instanța a respins petitul de diminuare a onorariului avocațial din procesul verbal de constatarea a cheltuielilor de executare .
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, Ordinul nr. 11/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule emis de Comisia de Supraveghere a A. lor.
Prin întâmpinarea formulată de către intimații F. E. și F.
L. (f. 15-22) solicită respingerea recursului declarat de către contestator, ca lipsit de interes, pentru motivele susținute la punctele 1 și 2, ca netemeinic și nelegal pentru toate motivele susținute în cuprinsul cererii de recurs, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele întâmpinării se arată în esență că doar faptul ca recurenta este in proces alaturi de asigurator, nu poate sa o exonereze de a fi trasa la raspundere civila, cu atat mai mult cu cat, spre deosebire de societatea de asigurare, recurenta este parte in proces, adica parte responsabila civilmente, Asadar, ea va raspunde in virtutea principiului solidaritatii (intrucat inculpatul pentru care raspunde in calitate de comitent a fost obligat la randu- i in solidar cu celalalt inculpat si in solidar cu I. P. la acordarea despagubirilor ce se cuvin subsemnatilor).
Prin urmare, recurenta contestatoare nu avea niciun fei de interes sa isi sustina recursul prin invocarea tuturor prevederilor din domeniul asigurarilor si sa faca sustineri pe care nu este in drept sa le faca cu privire la exercitarea drepturilor in ceea ce priveste despagubirile, de catre noi, partile civile.
Atat in fata instantei de fond, cat si in fata instantei de recurs, contestatoarea incearca sa se exonereze de o raspundere stabilita in sarcina sa in deplina concordanta cu toate dispozitiile legale.
Nu in ultimul rand, cu privire la cele cuprinse in somatia expediata de catre executorul judecatoresc, cu privire la raspunderea solidara si a societatii de asigurare, pe de o parte recurenta iar nu are interes sa invoce o asemenea sustinere (eventual asiguratorul ar fi indreptatit sa o invoce), iar pe de alta parte, este in mod evident o eroare materiala, ce poate fi indreptata oricand de catre executorul iudecatoresc, asa cum a aratat si instanta de iudecata, raspunderea fiind pe deplin clarificata si atribuita prin titlul executoriu ^Sentinta nr. 469/2012 a J. i Clui-N. -, dispozitivul acestei hotarari fiind suficient de lamuritor in acest sens. Prin urmare, cele cuprinse in somatie nu viciaza sub nicio forma vreun act de executare, astfel ca toate sustinerile recurentei in acest sens sunt in primul rand lipsite de interes si in al doilea rand, vadit nefondate.
În fine, la punctul 3 din memoriu se susține că în mod nejustificat instanța de fond nu a cenzurat onorariul avocațial, așa cum a precizat și în fața instanței de fond și cum ea însăși a putut constata, contractul de asistență juridică și onorariul acolo stipulat, a fost stabilit pentru întreaga fază a executării silite, care presupunerea redactarea cererii de executare silită și asistarea pe tot parcursul procedurii de executare silită în orice problemă s-ar ivi.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 308 alin. 2, art. 312 alin.
1 CPC (anterior), art. 1003, art. 1039 si urm. cod civil 1865, art. 51 din Legea nr. 136/1995.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul constată următoarele:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt dedus judecății, a interpretat și aplicat corect normele legale incidente și a pronunțat o sentință legală și temeinică ce urmează să fie menținută.
Așa cum s-a reținut în considerentele sentinței care formează obiectul controlului judiciar, prin titlul executoriu - Sentința penală nr. 469 din 6 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă - (f. 9-12 dosar judecătorie), s-a stabilit, pe de o parte, solidaritatea dintre inculpații P. I. Iosif și M. A. D., iar pe de altă parte între inculpatul
M. A. -D. și partea responsabilă civilmente I. P. J. C., cu privire la plata sumei de 9.000 lei, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 80.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de daune morale.
Față de titlul executoriu examinat, sunt nefondate motivele de recurs expuse la pct. 1 și 2 din memoriul de recurs prin care se tinde la argumentarea răspunderii S.C. Unita S. . în prezent Uniqua A. S. . pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei. Recurenta ignoră însă regulile solidarității în materia răspunderii civile, reguli care conferă creditorilor dreptul de a-și îndrepta executarea împotriva recurentei. Din atenta examinare a dezvoltării motivelor de recurs examinate rezultă că recurenta apreciază că societatea de asigurări este singura care ar trebui să răspundă pentru prejudiciul produs, eventual în solidar cu cei doi inculpați. Este de remarcat însă faptul că prin sentința penală care reprezintă titlul executoriu s-a stabilit răspunderea sa solidară cu inculpatul M. A. D. .
Față de constatările anterioare, T. ul va reține caracterul nefondat al motivelor analizate, iar argumentele expuse în subsidiar nu se impun a fi examinate.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând onorariului avocatului din faza de executare, T. ul constată că suma de 8.000 lei a fost prevăzută pentru redactarea cererii de executare silită, asistare și reprezentare client în executarea silită (f. 198 dosar judecătorie). În condițiile în care onorariul avocațial a vizat întreaga executare silită, inclusiv reprezentarea creditorilor în fața instanței de judecată, nu se poate aprecia că suma pretinsă cu acest titlu ar avea un caracter nerezonabil.
În altă ordine de idei, corect a reținut instanța de fond că la stabilirea cheltuielilor de executare au fost respectate dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. 3 C.pr.civ., iar procesul verbal a fost încheiat conform art. 388 din același cod, iar susținerile recurentei sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse, T. ul apreciază că sunt nefondate în întregime criticile recurentei, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nefiind prezent în cauză. Referitor la invocarea art. 304 pct. 8 din același cod, se constată că dezvoltarea motivelor nu se încadrează în prevederile legale indicate. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ C.pr.civ., hotărârea nefiind supusă apelului.
Excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea căii de atac, cu referire la motivele de recurs expuse la pct. 1 și 2, va fi apreciază neîntemeiată. Astfel, T. ul apreciază că recurenta justifică interes în condițiile în care executarea silită a fost pornită împotriva sa.
Astfel, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de contestatoarea I. P. J. C. împotriva Sentinței civile nr. 8739 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., care va fi menținută în totul.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. se va constata că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea I. P.
J. C. împotriva Sentinței civile nr. 8739 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. O. -S. | Judecător, E. L. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, E. C. |
E.C. 31 Octombrie 2013 Red.L.E./Tehn.L.C.
Jud. fond:R. E. G. -Jud. C. -N. 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 324/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 632/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
