Decizia civilă nr. 1268/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1268/R/2013
Ședința publică din 18 Decembrie 2013 Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE O. -C. T. JUDECĂTOR A. -F. D. JUDECĂTOR O. R. G. GREFIER G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata recurent B. D. A. împotriva Sentinței civile nr. 11246/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat F. N. Z. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se prezintă mandatarul intimatului, Bordaș Slăvilă L. Z., lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei, astfel că va lăsa cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta personal și mandatarul intimatului, numitul Bordaș Slăvilă L. Z. .
Recurenta depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei.
T. ul reține că recursul este declarat în termen legal, este motivat și comunicat.
La data de 12 decembrie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului, prin care se invocă excepția necompetenței materiale a T. ului C., suspendarea judecării recursului, iar pe fond respingerea recursului ca neîntemeiat.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu recurenta, care solicită lăsarea cauzei la a treia strigare pentru a studia conținutul întâmpinării.
Mandatarul intimatului lasă la aprecierea instanței cererea părții adverse, însă arată că întâmpinarea a fost înregistrată în termenul legal.
Instanța lasă cauza la a treia strigare.
La a treia strigare a cauzei se prezintă recurenta personal și mandatarul intimatului, numitul Bordaș Slăvilă L. Z. .
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a T. ului C. și cererea de suspendare a judecării recursului.
Mandatarul intimatului arată că susține excepția și cererea de suspendare pentru motivele arătate în scris.
Potrivit art. 68 C.pr.civ. instanța constată că mandatarul intimatului nu are posibilitatea să pună concluzii, însă la dosar există în scris poziția procesuală.
Recurenta solicită respingerea excepției necompetenței materiale deoarece acest litigiu nu are natură comercială, raportat la calitatea expertului ce nu poate fi considerată ca fiind de profesionist în sensul dispozițiilor Codului comercial, ci este vorba de o activitate liberală. Cu privire la cererea de suspendare, solicită respingerea acesteia. Precizează că nu deține asupra sa încheierea pronunțată în dosarul penal.
Întrebată fiind de către instanță, recurenta arată că în dosarul penal expertiza contabilă a fost solicitată de către inculpați.
De asemenea, recurenta arată că încheierea penală nu a fost suficientă pentru punerea în executare a onorariului.
Mandatarul intimatului precizează că nu există dovada că expertiza a fost cerută de inculpații din cadrul dosarului penal.
T. ul deliberând, respinge excepția necompetenței materiale invocate de intimat, având în vedere că recurenta se prevalează de o creanță succesorală, neavând importanță calitatea defunctului de profesionist sau neprofesionist în lumina Noului Cod civil, cu atât mai mult cu cât creanța s-a născut sub imperiul Vechiului Cod civil. Totodată, respinge cererea de suspendare, deoarece soluția acestei cauze nu depinde de soluționarea dosarului penal, raportat la art. 244 C.pr.civ..
Recurenta arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare formulată, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs taxa judiciară de timbru.
Întrebat fiind de către instanță, mandatarul intimatului arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 11246/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis contestația la executare și contestația la titlu formulată de contestatorul F. N. Z. S. în contradictoriu cu intimata B.
D. A. și în consecință:
S-a anulat Ordonanța civilă nr. 20540/_ pronuntata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr._ .
S-a anulat încheierea nr. 16595/2012 pronuntata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr._ .
S-a anulat executarea silita si toate actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 937/2012 instrumentat de BEJ CIMPEAN M. -R. cu sediul în mun. C. -N., str. P. Roșca nr. 3 ap. 4, jud. C. .
S-a dispus întoarcerea executării silite,respectiv obliga intimata sa restituie contestatorului sumele de bani încasate în temeiul actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 937/2012 al BEJ C. M. -R. .
Fara cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Instanta a constatat ca problema netimbrarii petitului privind intoarcerea executării silite a fost solutionata in mod irevocabil prin incheierea nr. 1763/2013, pronuntata in prezentul dosar in urma admiterii cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite in sarcina contestatorului cu privire la cererea sa de intoarcere a executarii silite.
Prin ordonanta civila nr. 20540/2011, pronuntata de Judecatoria C. -N. in dos. nr._ (f. 92-93), s-a dispus admiterea in parte a cererii de emitere a somatiei de plata inaintata de creditoarea B. D. A. impotriva debitorilor F. N.
Z. S. si Laszadi S. lcs, dispunandu-se somarea celor din urma, in solidar, la plata catre creditoare a sumei de 9240 lei cu titlu de onorariu expert, cu obligarea acestora la plata dobanzii legale de la scadenta si pana la stingerea integrala a debitului, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Procedura comunicarii ordonantei de plata cu debitorul F. N. Z. S. a fost realizata prin afisare la usa instantei (fila 84).
Prin incheierea civila nr. 16595/2012, pronuntata de Judecatoria C. -N. in dos. nr._, a fost admisa cererea creditoarei si s-a dispus investirea cu formula executorie a ordonantei civile nr. 20540/2011(fila 94).
Dispozitiilor art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001, instituie in favoarea debitorului posibilitatea ca, in situatia in care nu a formlat cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului, sa invoce apărări de fond împotriva titlului executoriu, uzand de institutia contestației la executare, astfel că sustinerile intimatei, in sensul ca ordonanta civila nr. 20540/2011 ar fi dobândit
autoritate de lucru judecat, precum si pe aceea potrvit careia contestatia la titlu este destinata sa expliciteze dispozitivul hotararii ce urmeaza a fi valorificat pe calea executării silite, nefiind un mijloc procedural destinat anularii sau modificării titlului executoriu nu pot fi reținute.
Intrucat debitorul nu a formulat cerere in anulare, acesta are la indemana procedura instituita de art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001, iar din aceasta perspectiva teza avansata de creditoare cu privire la inadmisibilitatea contestatiei la executare este neintemeiata.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită, a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani asumate printr-un contract constatat printr-un înscris ori determinate, potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușite de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații. Ca atare, una din condițiile esențiale pentru declanșarea unei proceduri privind somația de plată și admiterea unei asemenea cereri este ca creanța să îndeplinească caracteristicile impuse de art. 1, în sensul de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Or, cum între părți, față de susținerile lor și actele depuse la dosar, există neînțelegeri generate de pozitia diametral opusa a acestora cu privire la creanta litigioasa, instanta a admis contestatia la executare, potrivit celor ce urmeaza.
Astfel, conform prevederilor art. 379 alin. 2 C.proc.civ., creanța certă, este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Instanta a avut in vedere faptul ca nota de evaluare emisa de expert B. V. in temeiul careia a fost cuantificata creanta pretinsa de creditoare (fila 8 dos. _
) nu indeplineste cerintele legale mai sus redate, nefiind un act emis de debitor si nici insusit sau recunoscut de acesta, fiind, dimpotriva, combatut prin pozitia procesuala a debitorului-contestator.
Creanta creditoarei nu are nici caracter lichid, neîndeplinind cerinta impusa de rigoarea art. 379 alin. 4 Cod de procedura civila, întrucat câtimea ei nu este determinată prin actul de creanță - procesul verbal din data de_ intocmit de de scms M. utan R. A. din cadrul IPJ C. (filele 5-7 dos. nr._ ) nu mentioneaza suma - si nici nu este determinabilă cu ajutorul a altor acte, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui.
In privinta cererii de anulare a incheierii de investire cu formula executorie, instanta a admis-o ca întemeiata, dupa cum urmeaza:
Potrivit dispozitiilor de stricta interpretare ale art. 6 alin.4 ale O.G. nr. 5/2001, pentru partea care nu este prezenta, ordonanța privind somatia de plata va fi comunicata prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
R. nea pentru care legiuitorul a instituit aceasta dispozitie se circumscrie necesitatii ca debitorului sa-i fie adusa la cunostinta ordonanta pronuntata impotriva sa intr-o procedura necontencioasa, astfel incat acesta sa cunoasca in mod concret si efectiv continutul acesteia.
Din aceste considerente, instanta nu a putut retine argumentele aduse de intimata, in sensul ca procedura de comunicare a fost realizata in mod legal in privinta contestatorului, acesta fiind in culpa pentru neridicarea corespondentei.
Dupa cum s-a retinut si in considerentele Deciziei I. nr. XI din 20 martie 2006, prin care s-a solutionat recursul in interesul legii cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (4) si ale art. 9 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, in cazul cererii de investire cu formula executorie a ordonantei de admitere a somatiei de plata, din dispozitia cu caracter imperativ cuprinsa in art. 6 alin. 4 din OG nr. 5/2001, rezulta ca instituirea unei atare prevederi speciale de comunicare a ordonantei prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire este determinata de urgenta pe care o reclama solutionarea unor astfel de cauze, precum si de necesitatea evitarii comunicarii unor acte de asemenea importanta prin afisare, in conditiile prevazute in art. 92 si 921 din Codul de procedura civila.
Or, in privinta debitorului-contestator F. N. Z. S. procedura comunicarii ordonantei de plata a fost realizata prin afisare la usa instantei (fila 84 dos._ ).
Prin dispozitivul deciziei nr. XI din 20 martie 2006, I. a statuat ca in aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (4) si art. 9 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, cererea de investire cu formula executorie a ordonantei de admitere, in tot sau in parte, a somatiei de plata nu este admisibila daca aceasta nu a fost comunicata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
Conform dispozițiilor art.399 alin.1 din Codul de procedură civilă,împotriva executării silite,precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Avand in vedere consideretele reținute mai sus, în temeiul textului legal menționat anterior, instanta a admis contestatia la executare si a dispus anularea titlului executoriu reprezentat de Ordonanța civila nr. 20540/_ pronuntata de Judecătoria Cluj-Napoca in dos. nr._, respectiv a încheierii nr. 16595/2012 pronuntata de Judecătoria Cluj-Napoca in dos. nr._, prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie a Ordonanței civile nr. 20540/_ a Judecătoriei C. -N. și în consecință a anulat executarea silită si toate actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 937/2012 al BEJ C. M. -R. .
Vazand si dispozitiile art. 4042 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit carora " În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării", instanta a dispus întoarcerea executării silite realizată în dos. execuțional nr. 937/2012 al BEJ C. M. -R., conform dispozitivului.
În temeiul dispozițiilo rart.274 din cpodul de procedură civilă, instanța a reținut că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata B. D. A. , solicitând instanței admiterea recursului, modificarea in totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare formulată, cu obligarea contestatorului la plata cheltueililor de judecata atât în fata instanței de fond cât si în recurs.
În motivare raportat la motivarea instanței asupra faptului ca, creanța nu este certa lichida si exigibila precizează faptul ca atâta vreme cat instanța de fond nu a analizat caracterul exigibil al creanței, impicit aceasta este recunoscuta ca fiind exigibila- aspect ce a intrat in puterea lucrului judecat. In ce privește certitudinea si lichiditatea creanței instanța de fond a interpretat in mod nelegal dispozițiile art 379 Cod proc civ; in conformitate cu dispozițiile art 379 al 3 Cod proc civ, creanța certa este aceea a cărei existenta rezulta din insusi actul de creanța sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
In speța, creanța rezulta din nota de evaluare a raportului de expertiza contabila depusa la dosar in termen de către expertul B. V. . Pe de alta parte, rezulta chiar din cuprinsul raportului de expertiza faptul ca debitorul F. si-a insusit raportul de expertiza prin semnarea acestuia, raportul de expertiza consolidandu-se astfel. In conformitate cu Ghidul Informativ privind Expertiza Tehnica Judiciara" elaborat de Ministerul Justiției, ediția 2010 nota de evaluare a onorariului expertului constituie anexa la raportul de expertiza si face parte integranta din acesta. Prin urmare, acesta constituie titlul de creanța ce atesta creanța pe care o are expertul fata de partea obligata la plata in condițiile legii.
In speța, raportul juridic obligational intre expert si debitorul obligației de plata ( F. N. Z. S. ) s-a născut la data de_ data la care organul de urmărire penala 1-a numit in cauza ca si expert oficial pe exp. B. V. in condițiile art. 189 al 1 Cod proc penala. Tot la aceasta data a fost stabilit prin procesul verbal intocmit de organul de cercetare penala si debitorul obligației de plata, respectiv administratorii F. si Lazsadi. Acest proces verbal a fost semnat de către aceștia, însușindu-si astfel obligația de plata.
Raportat la cele de mai sus, nu se poate retine de către instanța de fond ca aceasta creanța constând in contravaloare onorar expert nu este certa. In accepțiunea art. 1 din OG 5/2001 coroborat cu art. 379 al 3 Cod proc civ aceasta creanța este certa intrucat provine din recunoașterea făcuta intr-un alt act insusit de parti prin semnătura care atesta drepturi si obligații privind executarea unor anumite servicii, lucrări sau orice alte prestații.
In conformitate cu dispozițiile art. 379 al 4 Cod proc civ (4) Creanța este lichida atunci cand câtimea ei este determinata prin insusi actul de creanța sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanța sau si a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulațiilor conținute in actul de creanța, chiar daca prin această determinare ar fi nevoie de o osebita socoteala.
In speța, câtimea creanței rezulta din nota de evaluare a onorariului e ortului, care asa cum a arătat mai sus, a fost depusa odată cu expertiza judiciara financiar contabila la data de_ si face parte integrantă din aceasta. Mai mult, contestatorul intimat F. a recunoscut si acceptat cuantumul onorariului cata vreme a semnat raportul de expertiza, acesta consolidandu-se cu toate anexele sale, inclusiv nota de evaluare.
Numirea expertului oficial de către organul de urmărire penala in condițiile art. 189 al 1 Cod proc penala reprezintă titlul legal prin care expertul își legitimează creanța sa asupra părții litigante obligate la plata onorariului. De aceea, ca orice titlu de creanță, actul de numire a expertului oficial cuprinde toate elementele de natură a identifica această creanță sub toate aspectele conținute de Art.379 C. pr. civ.: certitudine, lichiditate și individualizarea debitorului ținut la plată. Onorariul (tariful) de expertiză constituie un drept legal al expertului si reprezintă totalitatea costurilor pentru îndeplinirea tuturor misiunilor de expertizare Ia care s-a angajat expertul judiciar.
Astfel, in opinia sa, creanța îndeplinește condițiile pentru a fi considerata creanța certa in condițiile art 379 al 4 Cod proc civ cata vreme debitorul obligației de plata si-a insusit pedeplin raportul de expertiza prin semnarea acestuia, ceea ce valorează recunoaștere si acceptare.
In ce privește motivarea instanței de fond cu privire la admiterea captului de cerere privind anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie si anularea titlului executoriu ordonanța civila 20540/2011, de asemenea apreciază că motivele sunt total nelegale si instanța de fond a ignorat dovezile de comunicare existente la dosar, astfel: Intr-adevar, in conformitate cu dispozițiile art 6 al 4 din OG5/2001 ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica flecarei parti de indata, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
Insa, in speța, instanța de fond a ignorat cu desăvârșire faptul ca la dosar se afla dovezile de comunicare efectuate in conformitate cu dispozițiile art. 6 indeplinte de 2 ori si care s-au returnat pentru ca destinatarul nu si-a ridicat corespondenta. Abia in ultima instanța, s-a procedat la comunicarea acesteia prin afișare la usa instanței.
Comunicarea a fost săvârșita prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, astfel cum se regăsesc dovezile la dosarul cauzei (f 79-83), astfel ca in aceste condiții, instanța nu poate retine in beneficiul contestatorului de necomunicarea ordonanței cata vreme este in culpa ca nu si-a primit corespondenta de la oficiul postal.
Din aceasta ultima dispoziție cu caracter imperativ al art 6 al 4 OG5/2001 rezulta ca instituirea unei atare prevederi speciale de comunicare este determinata de urgența pe care o reclama soluționarea unor astfel de cauze, precum si de necesitatea evitării comunicării unor acte de asemenea importanta prin afișare, în condițiile prevăzute în art 92 și 921 din Codul de proc civ.
De altfel, este de observat ca ordonanța de admitere a cererii de somație de plată este o hotărâre cu caracter provizoriu, a cărei definitivare depinde de exercitarea de către debitor a cererii de anulare și, respectiv, de modul de soluționare a acesteia.
Într-o a doua fază (executio), la cererea creditorului, ordonanța împotriva căreia nu s-a formulat cerere în anulare sau hotărârea de respingere a cererii în anulare, rămasă irevocabilă, va fi învestită cu formulă executorie și, astfel învestită, ea constituie titlu executoriu conform art 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001. Rezultă că învestirea cu formulă executorie a ordonanței, pentru ca aceasta să fie pusă în execuție silită, reprezintă o condiție prealabilă și imperativă a executării silite, așa încât neîndeplinirea ei atrage nulitatea urmăririi.
Cât privește procedura învestirii ordonanței cu formulă executorie sunt incidente dispozițiile art 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 și ale art 376 din Codul de procedura civilă, în raport cu care admiterea cererii de învestire este condiționată de caracterul definitiv al ordonanței sau de caracterul irevocabil al hotărârii de respingere a cererii în anulare. Ca urmare, este necesar ca instanța de judecată, în exercitarea rolului activ, să verifice în ce măsură s-au respectat dispozițiile art 9 alin. (2) cu referire la art 6 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, atât cu privire la comunicarea ordonanței, cât și cu privire la modalitatea în care aceasta a rămas irevocabilă. (I. -Sectiîle Unite- Dec XI/_ ).
Nu in ultimul rand, instanța de fond (in lumina deciziei sus menționate) a omis analizarea aspectului privind atitudinea culpabila a contestatorului care prevalandu-se de dispozițiile art. 10 din OG 5/2001 si ale art 6 a inteles sa invoce nulitatea titulului executoriu si implicit a executării motivat de faptul necomunicarii prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire in condițiile in care la dosar exista dovezi care sunt contrare susținerilor acestuia.
In opinia sa, contestatorului nu i-au fost incalcate nici dreptul la apărare (cu ocazia judecării ordonanței- fiind reprezentat de același mandatar) si nici dreptul de a formula contestație in anulare; a ales in mod deliberat o atitudine pasiva si culpabila de a nu-si primi corespondenta. In aceste condiții apreciază ca instana de fond nu putea retine ca motiv de anulare a incheierii de investire cu formula executorie neîndeplinirea prevederilor art. 6 al 4 din OG 5/2001.
Pentru toate aceste considerente solicit admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței civile atacate in sensul respingerii contestației la executare cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata atat pentru fond cat si pentru recurs.
La data de_ contestatorul F. N. Z. S. a depus la dosar întâmpinare, invocând pe cale de excepție necompetența T. ului C. și solicitând trimiterea dosarului la Tribunalul Comercial Cluj. Mai solicită contestatoarea a se dispune suspendarea judecării prezentului recurs pînă la soluționarea definitivă a dosarului penal nr._ aflat în stare de judecată pe rolul T. ului C. . Pe fond, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de recurs, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare contestatotul intimat arată faptul că apreciază că pretinsa creanță împotriva acestuia, care face obiectul contestației la executare, contestație admisă de instanța de fond, este de natură comercială.
Astfel, prin cererea din dosarul nr._ (întemeiată pe prevederile OG nr.5/2001), B. D. A., în calitate de moștenitor al lui B. V. - expert judiciar, a solicitat instanței obligarea acestuia la plata creanței reprezentînd onorariul expertului pentru experiza dispusă de organul de urmărire penală în dosarul penal nr._ în care are calitatea de inculpat.
Consideră că, raportat la natura activității expertului B. V. și la prevederile OG nr.65/1994, activitatea de expertiză contabilă este o activitate comercială, o activitate desfășurată de un profesionist autorizat.
Iată ce dispune textul OG nr.65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați:
ART. 7.
Persoanele fizice și juridice care au calitatea de expert contabil pot efectua activitățile de audit financiar și consultanță fiscală, cu respectarea reglementărilor specifice acestor activități.
ART. 8.
Experții contabili pot să-și exercite profesia individual ori se pot constitui în societăți comerciale potrivit legii.
ART. 14.
Relațiile experților contabili, contabililor autorizați și societăților comerciale de profil cu clienții se stabilesc prin contract scris de prestări de servicii, semnat de ambele părți.
Prin urmare, expertul contabil este un prestator de servicii, activitatea sa fiind posibilă fie individual, fie sub forma societății comerciale, în ambele cazuri avînd ca obiect de activitate prestarea de servicii de expertiză contabilă, servicii care nu pot fi decât de natura comerciala.
Ar fi total nejustificat si total impotriva legii sa se retina ca, spre deosebire de persoana juridica având calitatea de expert contabil (persoana care, organizata fiind ca societate comerciala, efectuează acte de comerț de natura serviciilor de expertiza contabila), expertul contabil persoana fizica ar desfășura o activitate de aceeași natura, dar necomerciala.
Este, deci, cât se poate de evident, după cum rezultă din textele de lege de mai sus, că orice litigiu legat de prestarea serviciilor de expertiză (inclusiv litigiul privind obligarea beneficiarului expertizei la plata onorariului) atrage competența material-funcțională a instanței specializate, ceea ce înseamnă că prezentul recurs, îndreptat împotriva sentinței prin care instanța de fond a admis contestația la executare împotriva actelor de executare și a titlului executoriu însuși (titlu care constată creanța avînd ca obiect onorariul expertului contabil), este de competența secției specializate a T. ului C., și nu a secției civile a acestei instanțe.
Așa fiind, solicită admiterea excepției mai sus invocate.
Cu privire la cererea de suspendare intimatul învederează că pe rolul T. ului C. se află în stare de judectă dosarul penal nr._, dosar în care acesta are calitatea de inculpat și în care a fost depusă și expertiza contabilă a expertului
B. V., expertiză pentru al cărei onorariu moștenitoarea D. B. A. a depus cererea în dosarul civil_, soluția de admitere din acest din urmă dosar fiind desființată ca urmare a soluției instanței de fond din prezentul dosar.
Ca urmare a admiterii contestației la executare prin Sentința civile nr.l 1246/2013 - dosar 357, U1/2012, cu consecința desființării titlului executoriu reprezentat de Ordonanța civila nr.20540/2011 pronunțata de Judecătoria C. N. in dosarul nr._, recurenta din- prezentul dosar a înțeles să-și valorifice pretinsa creanță prin depunerea unei cereri în dosarul penal nr._ ", cererea avînd ca obiect pronunțarea unei încheieri prin care instanța penală să dispună asupra onorariului de expert în sumă de 9420 lei pentru expertiza contabilă realizată în dosar de antecesorul recurentei, expertul B. V. .
Or, ținând seama de principiul sacru al prezumției de nevinovăție, acesta va putea fi obligat la suportarea cheltuielilor de judecată în procesul penal (cheltuieli care includ și onorariul expertului, sub rezerva prescripției extinctive a creanței pe care expertul o are împotriva statului obligat la plata onorariului expertului din fondul cheltuielilor judiciare special alocat, așa cum prevede art. 190(5) Cod pr.penală și cum, de altfel, dispune și art.15 din OG nr.65/1994)) numai în urma unei sentințe definitive de condamnare (așa cum dispune Codul de procedură penală și după cum prevede teza finală a aceluiași art.15 din OG nr. 15/1994).
Ținînd seama de cele de mai sus, apreciază intimatul că se impune suspendarea judecării prezentului dosar, fie pe temeiul prevăzut de art.244 ind. 1 pct. 1 C. proc. civ., fie pe temeiul prevăzut de art. 244 ind. 1 pct. 2 C. proc. civ. până la pronunțarea unei sentințe definitive în procesul penal despre care a făcut vorbire, sens în care solicită instanței de recurs să dispună în consecință.
Pe fond, apreciază intimatul că sentința civilă nr. 11246/2013, pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._ este temeinică și legală, critica adusă de recurentă fiind neîntemeiată.
Fără a relua in extenso susținerile din cuprinsul contestației la executare în urma căreia, admițând-o, instanța a desființat Ordonanța civilă nr.20540/2011 pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._ și a anulat încheierea de învestire cu titlu executoriu a Ordonanței.
Va dovedi faptul că, chiar admițând că motivele de recurs invocare de recurentă ar fi întemeiate, subzistă suficiente alte temeiuri care să conducă la menținerea soluției desființării titlului executoriu, adică la respingerea cererii recurentei, respectiv va dovedi ca expertul contabil nu a avut niciodată un drept de creanța asupra acestuia, legea penala (care guvernează proba cu expertiza precum si modalitatea de plata a expertului) neinstituind in sarcina inculpatului nicio obligație de plata către expert, obligație care sa poată fi dusa la indeplinire pe calea civila reglementata de OG nr.5/2001 sau pe cale civila in general.
Recurenta se îndreapta impotriva soluției instanței, susținând ca aceasta a pronunțat o sentința netemeinica si nelegala prin aceea ca a nesocotit caracterul cert al creanței reprezentând onorariul expertului.
Susține recurenta ca "numirea expertului oficial de către organul de urmărire penala in condițiile art. 189 alin.l C.pr, penala reprezintă titlul legal prin care expertul isi legitimează creanța sa asupra părții litigante obligate la plata onorariului", justificând afirmația printr-o decizie a Curții de Apel B. ești pronunțata in materie civila (comerciala).
Chiar daca ar fi asa, nu trebuie nesocotite nici alte doua aspecte.
Primul aspect este acela ca expertul contabil V. B. a inteles sa se indrepte pentru plata expertizei nu impotriva inculpaților din procesul penal, ci impotriva societății comerciale Monobloc Construct, căreia i-a facturat, cu titlu de avans asupra onorariului, suma de 2.000 lei si de la care a incasat respectiva suma asa cum rezulta din actele depuse in probatiune la dosarul de fond. Prin urmare, expertul contabil si amintita societate au convenit asupra calităților lor de creditor si debitor si asupra obligației de plata a onorariului asumata de societate. Asa fiind, nu-i este dat moștenitorului expertului contabil sa schimbe vreun element din raportul obligational stabilit prin voința autorului succesiunii, creditorul si debitorul obligației de plata rămânând cei stabiliți prin convenția dintre expert si societatea care s-a obligat la plata.
Al doilea aspect este acela al inexistentei creanței in evidentele contabile ale expertului contabil V. B. . Moștenitoare acestuia nu a făcut dovada ca in patrimoniul defunctului ar figura aceasta creanța si nici nu putea produce acesta dovada decât in situația in care expertul B. ar fi facturat contravaloarea onorariului si l-ar fi inregistrat astfel in evidentele financiar-contabile ale biroului sau.
Tinând sema de faptul ca recurenta, in calitate de fiica a lui V. B. si de moștenitor al acestuia, nu a dobândit nicio calitate in ceea ce privește activitatea expertului contabil V. B., ea nu poate modifica, dupa deschiderea succesiunii, patrimoniul expertului B. si nu poate cere valorificarea altor creanțe decât cele evidențiate in acel patrimoniu la data incetarii prin deces a calității de expert.
Fara a reveni in amănunt asupra susținerilor din întâmpinarea depusa la instanța de fond si din concluziile scrise, invederează instanței de recurs ca, potrivit normelor care guvernează procesul penal si, in special, a acelor norme care reglementează expertiza si plata expertului, expertul numit de organul de urmărire penala nu devine creditor al inculpatului pentru plata onorariului aferent expertizei, textul de lege cuprins in art. 190(5) C.pr.penala fiind edificator in acest sens, dispunând ca plata cheltuielilor judiciare (respectiv, plata sumelor cuvenite expertului), se face "pe baza dispozițiilor luate de organul care a dispus chemarea si in fata căruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se plătesc martorului imediat dupa infatisare, iar expertului si interpretului, dupa ce si-au îndeplinit însărcinările".
Mai mult, același cod de procedura penala stabilește condiția esențiala pentru ca inculpatul sa poată fi obligat la plata cheltuielilor de judecata (inclusiv a onorariului expertului):
Articolul 191
"In caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind interpreții desemnați de organele
judiciare, potrivit legii, precum si în cazul în care s-a dispus acordarea de asistentă gratuită, care rămân în sarcina statului.
Când sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părți se tine seama, pentru fiecare dintre inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare. "
Prin urmare, nicio cheltuiala de judecata (si, implicit, nici onorariul expertului numit in cauza) nu poate fi pusa in sarcina inculpatului decât in caz de condamnare, iar obligația de plata nu va a stabilita către expert, ci către bugetul statului, ceea ce exclude existenta oricărui raport obligational intre inculpat si expert si, mai mult, orice raport de solidaritate intre inculpați cu privire la suportarea cheltuielilor de judecata, fapt care, tinand seama de faptul ca procesul penal se afla in stare de judecata in fata primei instanțe, face inadmisibila atat cererea introdusa de recurenta in temeiul OG nr.5/2001, cat si, in mod evident, cererea de obligare in solidar a inculpaților din dosarul penal.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței recurate, în sensul că prima instanță a interpretat în mod nelegal dispozițiile artr. 379 alin 3 C pr civ nu poate fi primită ca fiind fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, așa cum a remarcat judecătorul fondului, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001, se instituie în favoarea debitorului posibilitatea ca, în situatia în care nu a formulat cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului, să invoce apărări de fond împotriva titlului executoriu, uzând de instituția contestației la executare
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită, a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani asumate printr-un contract constatat printr-un înscris ori determinate, potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușite de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
În aceste condiți, în mod pertinent prima instanță a statuat că una din condițiile esențiale pentru declanșarea unei proceduri privind somația de plată și admiterea unei asemenea cereri este ca creanța să îndeplinească caracteristicile impuse de art. 1, în sensul de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Caracterul cert al unei creanțe urmează a fi calificat prin raportare la dispozițiile art.379 alin 3 Cpr civ, tribunalul constatând că prima instanță a procedat întocmai.
Astfel, conform prevederilor art. 379 alin. 2 C.proc.civ., creanța certă, este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Contrar opiniei recurentei, potrivit căreia caracterul cert al creanței rezultă din nota de evaluare emisa de expert B. V., tribunalul statuează că nu este îndeplinită această condiție, atât timp cât onorariul avansat de către domnul expert nu a fost încuviințat de către instanța penală, aspect ce se deprinde din cuprinsul încheierii de ședință din data de 24 octombrie 2013, pronunțată de T. ul Secția penală în dosarul penal nr._ (filele 16-22 din dosarul de recurs)
Or, în condițiile în care nu s-a stabilit în mod neechivoc de către o instanță că suma indicată în nota de evaluare de către domnul expert B. V. urmează a fi pusă în sarcina intimatului F. N. Z. S., nu se poate reține că pretinsa creanță invocată de către recurent a dobândit un caracter cert în înțelesul edictat de dispozițiile art.379 alin 3 C pr civ.
De asemenea nu poate fi reținută ca fiind fondată critica potrivit căreia s-au nesocotit dispozițiile art.379 alin 4 C pr civ, în mod judicios prima instanță reținând că, în speță, câtimea creanței nu este determinată prin prin actul de creanță - procesul verbal din data de_ întocmit de de scms M. utan R. A.
din cadrul IPJ C. (filele 5-7 din dosarul_ ) nu menționeaza suma - și nici nu este determinabilă cu ajutorul a altor acte, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui.
În același timp, pentru considerente expuse cu ocazia analizării caracterului cert al creanței, tribunalul conchide că nu poate fi primită ca fiind pertinentă susținerea recurentei potrivit căreia lichiditatea creanței rezultă din nota de evaluare a onorariului expertului B. V. .
În ceea ce privește critica circumscrisă punctului 2 al memoriului de recurs tribunalul o găsește ca fiind nefondată, întrucât, pe de o parte, așa cum am expus anterior, cu ocazia analizării primului motiv de recurs, s-a statuat asupra lipsei caracterului cert și lichid al creanței invocate de către recurentă, iar pe de altă parte, în mod pertinent prima instanță a reținut incidența dispozițiilor deciziei nr. XI din 20 martie 2006, potrivit căreia Î. a statuat ca în aplicarea dispozitiilor art.
6 alin. (4) si art. 9 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, cererea de investire cu formula executorie a ordonantei de admitere, în tot sau in parte, a somatiei de plata nu este admisibilă dacă aceasta nu a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Or, așa cum a a remarcat și prima instanță, în privinta debitorului- contestator F. N. Z. S. procedura comunicării ordonanței de plată a fost realizată prin afișare la ușa instanței (fila 84 dos._ ).
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul declarat de intimata B. D. A. împotriva Sentinței civile nr. 11246/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata B. D. A. împotriva Sentinței civile nr. 11246/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red AD/tehn CȘ
13 ianuarie 2014/2 ex
| ← Decizia civilă nr. 591/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 348/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
