Decizia civilă nr. 1043/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 1043/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător C. -V. B. Judecător D. T. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către reclamantul O. S. în contra Sentinței civile nr. 10371 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații M. C. -N., PRIN P. E. B., C.
M. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. C. N., P. J.
C., C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, chiar și la a doua strigare a cauzei de la ora 10:10, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
T. ul dispune a se consemna că recursul este formulat în termen, motivat, comunicat și se constată că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă. Ținând seama de actele și probele de la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
A. cauzei de față, constată următoarele
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr._, reclamantul O.
S. a solicitat obligarea paratilor M. C. -N. si C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor C. -N. sa intocmeasca documentatia si sa o inainteze paratilor P. judetului C. si Comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata C., in vederea atribuirii in favoarea sa, prin ordin al P. ui a suprafetei de 375 mp, inscrisa în CF nr. 21227 identificata sub nr. top 13846 proprietatea statului roman; sa fie obliga paratul P. judetului C. sa emita ordinul de atribuire in proprietate a suprafetei de 375 mp teren.
Prin Sentința civilă nr. 10371/2013 pronunțată la data de 2 iulie 2013 Judecătoria Cluj-Napoca ca respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
În considerentele sentinței, instanța a arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât nu sunt incidente în cauză normele legale invocate de reclamant în susținerea acțiunii-art. 36 alin. 2 din legea nr. 18/1991, în considerarea faptului că terenul în litigiul nu i-a fost atribuit de stat în vederea construirii de locuințe, nici nu i-a fost înstrăinat de către stat și de către proprietarul tabular Trefan Ilona iar dispozițiile art. 34 din lega nr. 1/2000 deoarece se referă la terenuri libere de construcții, or, terenul în litigiu este un teren construit.
Instanța a reținut de asemenea, față de modalitatea de dobandire a terenului de catre Statul R., prin donatie in temeiul Decretului nr. 478/1954, reclamantul avea doar posibilitatea de a solicita atribuirea in conditiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, insa, solicitarea sa a fost respinsa irevocabil prin decizia civila nr. 5288/2011 pronuntata de Curtea de Apel C. in dosarul nr._ .
1
Reclamantul a declarat recurs în termen împotriva sentinței, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată.
În motivare recurentul a susținut netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate, pronunțată cu aplicarea greșită a legii și cu ignorarea probelor administrate în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul recurent a arătat că instanța a aplicat greșit disp art. 36 alin. 5 din Legea Nr. 18/1991, care în opinia sa era incidentă în cauză și îl îndreptățea la restituire, câtă vreme construcția existentă pe teren este proprietatea sa și nu proprietatea Statului român sau a unui terț.
Terenul în litigiul a fost donat forțat statului de către Trefaș I. în anul 1976, fără a se ține seama că la acel moment el era proprietarul terenului pe care edificase construcția încă din anul 1973.
Instanța a reținut că imobilul în litigiu putea fi restituit în baza Legii nr. 10/2001, însă a scăpat din vedere că a formulat Notificarea 1270/2001, însă, prin dispoziția primarului cererea sa a fost respinsă, soluția dată prin dispoziție rămânând definitivă în urma procedurilor judiciare.
Câtă vreme cererea formulată în baza Legii 10/2001 i-a fost respinsă iar acțiunea de față întemeiată pe dispozițiile legilor fondului funciar, îi este de asemenea respinsă, înseamnă că i se neagă dreptul la orice formă de reparație.
De asemenea instanța a scăpat din vedere faptul că prin raportul de expertiză administrat în cauză s-a relevat faptul că terenul este împrejmuit și deservește construcția sa.
Intimații nu au formulat întâmpinare la recursul reclamantului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată netemeinicia recursului declarat în cauză:
Potrivit art.36 din Legea 18/1991, (5) Terenurile fara constructii, neafectate de lucrari de investitii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localitatilor, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale, se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, dupa caz, la cerere**).
(5^1) Cererile de restituire prevazute la alin. (5), impreuna cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primaria localitatii sau, dupa caz, la primariile localitatilor in raza carora se afla situat terenul, personal sau prin posta, cu confirmare de primire, pana la data de 1 noiembrie 2001, sub sanctiunea decaderii din termen.
Este neîntemeiată susținerea recurentului potrivit căruia dispozițile art. 36 alin 5 din Legii nr. 18/1991 l-ar îndreptăți la stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu, din următoarele considerente:
În primul rând, așa cum a reținut prima instanță, acest text legal se referă la terenurile fără construcții, or terenul în litigiu este unul construit.
Apoi, cererile pentru restituirea terenurilor prev. de art. 36 alin 5 puteau fi formulate cel mai târziu până la data de 1 nov. 2001, or recurentul a formulat cerere numai in anul 2005. Legea 247/2005 nu a prevăzut un nou termen pentru formularea cererilor de restituire pentru terenurile fără construcții situate in intravilan, deoarece la momentul intrării in vigoare a acestui act normativ, acestea intrau sub incidența Legii 10/2001 .
Reclamantul a și formulat cerere în temeiul Legii 10/2001, și, contrar susținerilor acestuia, în procedura judiciară inițiată în temeiul legii 10/2001 instanțele nu au stabilit că imobilul nu formează obiectul acestui act normativ, ci au reținut că în situația imobilelor donate Statului în temeiul dispozițiilor Decretului 478/1954, măsura restituirii este condiționată de constatarea nulității actului de donație.
În speță, reclamantul recurent nu a obținut constatarea nulității donației către Stat făcută de înstrăinătoarea Trefași I., astfel incât s-a constatat temeinicia soluției de respingere a notificării.
Potrivit dispozițiilor Decretului 144/1958, înstrăinarea terenurilor se făcea prin acte autentice . Contractul dintre recurentul O. Ș. și Trefași I. a fost încheiat in forma inscrisului sub semnătură privată, astfel încât actul nu a transferat dreptul de
2
proprietate de la proprietara tabulară la recurent, ci a dat naștere in favoarea recurentului a dreptului de a pretinde de la promitenta vânzătoare incheierea contractului in formă autentică.
Aceasta înseamnă că terenul a rămas in patrimoniul promitentei vânzătoare, care l-a donat Statului, și nu a fost preluat de Stat de la recurentul O. Ș. .
În temeiul art. 36 alin. 2 al Legii nr. 18/1991 reclamantul este îndreptățit să obțină atribuirea in proprietate a cotei de 100/752 parte din terenul cu nr. top. 13846, atribuită in folosință in baza Legii 4/1973, nu insă a suprafeței de 375 m.p pretinsă prin prezenta acțiune.
In considerentele sentinței atacate instanța a reținut că reclamantul nu ar avea niciun fel de îndreptățire la proprietate in baza acestui disp. art. 26 alin 2 din Legea 18/1991.
Am arătat deja care este indreptățirea reclamantului in baza acestui text legal, astfel încât considerentele sentinței atacate sunt parțial greșite, insă soluția respingerii acțiunii este corectă, căci pretenția reclamantului in litigiul de față nu se limitează la această cotă de 100/752 parte, și nici nu o întemeiază pe dreptul de folosință, ci pe calitatea sa de proprietar al terenului la data preluării lui de către Stat, calitate inexistentă insă.
Pentru considerentele arătate, recursul este nefondat și urmează să fie respins in temeiul art. 312 alin 1 Cod pr.civ, păstrându-se în întregime sentința atacată..
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. Ș. în contra Sentinței civile nr. 10371 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2013.
Președinte, F. S. B. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, D. T. |
Grefier, G. P. |
G.P. 06 Noiembrie 2013 Red. C.B./ Tehnored. C.H.
Jud. fond. P. OVICI D. - JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA
3
| ← Decizia civilă nr. 3384/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 589/2013. Fond funciar → |
|---|
