Decizia civilă nr. 105/013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ nr. 105/R/R013
Ședința publică de la 05 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. L.
J. ECĂTOR: M. O. -S.
J. ECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent B. M., recurent C. L. DE F. F. D. C. C. LOCAL AL M. C. -N., recurent C.
J. DE F. F. C. -P. J. C., recurent C. L. DE F. F. F. și pe intimat B. V., intimat C. M., intimat C. V., intimat B.
E. | , intimat O. | V. | , intimat B. | M., intimat I. | M. | , intimat A. |
D. | S. D. | C. | M. A. | , P., A. | ȘI M. | , având că |
obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S -a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 15 ianuarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la această dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4883/_ pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ a fost admisă în partea cererea precizată formulată de reclamanta B. M. (născuta C. ) împotriva pârâtelor C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 C. -N., C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 F., A. DS și în contradictoriu cu pârâtele B. V. (ns. C. ), C. M., C. V., Balog E., O. V., B. M., I. M. ; a obligat pârâta C. L. Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991 F. să reconstituie dreptul de proprietate al reclamantei, în calitate de succesor al defunctului B. Grigore, asupra terenului în suprafață de 0,39 ha, înscris în CF nr. 462 F., nr. topo 1512/1 și nr. topo 1529, în zona numita toponimic "Făgețele";; a fost respinsă cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1706 mp, teren înscris în CF 1277 F., nr. topo 3208/1 și 3207/1, în zona numita toponimic "Aruncătura";; a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante reconvenționale C.
M., C. V., Balog E., O. V. ; a fost repusă reclamanta în termenul de contestare a Hotărârii nr. 90/2003 a Comisiei J. ețene de fond funciar C. -N., de validare a anexei nr. 34 poziția 102; a fost anulată în parte Hotărârea nr. 90/2003 a Comisiei J. ețene de fond funciar C. -N., de validare a anexei nr. 34 poziția 102, numai cu privire la terenul în suprafață
de 0,58 ha, înscris în CF nr. 1256 C. -N., nr topo 13075 situat în zona numita toponimic "Becaș"; și terenul în suprafață de 0,21 ha, înscris în CF nr. 1060 F., nr. topo 1586/2, situat în zona numita toponimic "Făgețele (Comoara)"; și în consecință: a fost obligată pârâta C. L. Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991 C. -N. să reconstituie dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 0,29 ha, reprezentând ½ din terenul în suprafață de 0,58 mp, înscris în CF nr. 1256 C. -N., nr. topo 13075 situat în zona numita toponimic "Becaș";; a fost obligată pârâta C. L. Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991 C. -N. să reconstituie dreptul de proprietate al pârâtelor-reclamante reconvenționale C. M., C. V., Balog E., O.
V., în calitate de moștenitoare ale defunctului C. I., asupra suprafeței de 0,29 ha, reprezentând ½ din terenul în suprafață de 0,58 mp, înscris în CF nr. 1256 C. -N., nr. topo 13075 situat în zona numita toponimic
"Becaș";; a fost obligată pârâta C. L. Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991
F. să reconstituie dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 0,21 ha, teren înscris în CF nr. 1060 F., nr. topo 1586/2, situat în zona numita toponimic "Făgețele (Comoara)";; a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamanta B. V. ; a fost obligată pârâta C. L. Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991 C. -N. să reconstituie dreptul de proprietate al reclamantei asupra a ½ parte din terenul înscris în CF nr. 2534 4 F., nr topo 1776, în suprafață de 3128 mp, situat în zona numita toponimic "Inață";; a fost obligată pârâta C. L. Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991 C. -N. să reconstituie dreptul de proprietate al pârâtei reclamante reconvenționale B. V. asupra a ½ parte din terenul înscris în CF nr. 2534 F., nr topo 1776, în suprafață de 3128 mp, situat în zona numita toponimic "Inață";; a luat act de renunțarea reclamantei la cererea privind terenul în suprafață de 0,40 ha, înscrsi în CF nr. 2369 F., nr topo 3232/2, situat în zona denumita toponimic "Cărărele";
; au fost obligate pârâtele C. J. Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor C., C. L. Pentru Aplicarea Legii NR. 18/1991 C. N., C. L. Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991 F., în solidar, să achite către reclamanta suma de 4885 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Demersul judiciar al reclamantei B. M. și pârâtelor reclamante reconvenționale B. V., C. M., C. V., Balog E., O. V., raportat la cererile succesive depuse la dosar, vizează următoarele terenuri: terenul situat în zona numita toponimic "Făgețele";, în suprafață de 0,39 ha, înscris în CF nr. 462 F., nr. topo 1512/1 și nr. topo 1529, teren situat în zona numita toponimic "Aruncătura"; în suprafață de 1706 mp, teren înscris în CF 1277 F., nr. topo 3208/1 și 3207/1, terenul situat în zona numita toponimic "Becaș"; în suprafață de 0,58 ha, înscris în CF nr. 1256 C. N., nr. topo 13075, terenul situat în zona numita toponimic "Făgețele (Comoara)"; în suprafață de 0,21 ha, înscris în CF nr. 1060 F., nr. topo 1586/2 și terenul situat în zona numita toponimic "Inață";, înscris în CF nr. 2534 F., nr. topo 1776, în suprafață de 3128 mp, urmând ca instanța să se pronunțe asupra acestora în mod unitar, raportat la cererile și argumentele părților.
În ceea ce privește terenul situat în zona Gercelean sau Stâni, în suprafața de 0,29 ha, solicitat de reclamanta, instanța a constatat că cererea acesteia a fost disjunsa, iar în ceea ce privește terenul în suprafață de 0,40 ha, înscris în CF nr. 2369 F., nr. topo 3232/2, situat în zona denumita toponimic "Cărărele";, reclamanta a înțeles să renunțe al judecata prin cererea
depusă la data de 26.2009, urmând ca în temeiul art. 246 C.pr.civ. instanța să ia act de aceasta manifestare de voință.
Față de prevederile art. 11 alin 3 din Legea nr. 18/1991 instanța a constatat că, în ceea ce privește terenurile situate în zona numita toponimic
"Făgețele";, în suprafață de 0,39 ha, înscrise în CF nr. 462 F., nr. topo 1512/1 și nr. topo 1529, acestea au făcut obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de defunctul B. Grigore, înregistrată sub nr._, acesta solicitând 0,10 ha și 0,29 ha, fiind înscrise în Registrul Agricol pe anul 1961, pe numele mamei defunctului B. M. (născuta Calbajos, cf. certificat de moarte, f. 49), la poziția 1 și 5 (f. 22), precum și în CF 462 F., sub numele Calbajos M. . De altfel, aceste terenuri au fost validate prin anexa nr. 34 poziția 79 de către C. L. C. -N. .
Cu privire la terenul situat în zona numita toponimic "Aruncătura";, în suprafață de 1706 mp, teren înscris în CF 1277 F., nr. topo 3208/1 și 3207/1, instanța a constatat că nu exista vreo mențiune în Registrul Agricol privind înscrierea acestui teren pe numele defunctului B. Grigore, deși conform declarațiile martorilor de la f. 18 și 19, rezulta ca acesta ar fi deținut teren în aceasta zona, fara ca martorii să precizeze însa ce suprafață. Mai mult, acesta nu apare înscris nici în Registrul Agricol al mamei reclamantei,
C. Palaghia, căsătorita cu C. Ștefan, menționat în CF 1277. Cât privește înscrierea acestui teren în CF 1277 F., instanța a reținut că aceasta înscriere datează din anul 1938 și vizează o suprafață de 2385 mp. Or, reclamanta nu a făcut dovada folosinței asupra a 1706 mp din acest teren și titlu cu care l-a dobândit. Pentru aceste motive, instanța a apreciat că se impune respingerea cererii reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren.
Prin Hotărârea nr._ 03, emisa de C. J. de fond funciar C.
-N., a fost validata Anexa nr. 34, emisă de C. F., având un număr de 513 poziții, teren aflat în Administrarea Agențiilor DS, la poziția 102 fiind validat defunctul C. I. - fratele reclamantei - după antecesoarea
C. Palaghia, cu suprafața de 0, 97 ha, cuprinzând teren în zona Stani - 0,26 ha, teren în zona Cărărele - 0,50 ha și teren în zona Fagetele (Comoara)
- 0,21 ha, solicitate prin cererea înregistrata sub nr. 522/_ . Acesta din urmă teren, se identifica cu terenul înscris CF 1060 F., nr. topo 1586/2, cu suprafața de 2106 mp, având ca proprietari tabulari pe C. Ștefan, tatăl reclamantei și C. Ștefan, bunicul reclamantei. Totodată, acest teren a figurat inscris și în Registrul Agricol din anul 1961, pe numele lui C. Palaghia.
Prin cererea depusa la data de_, defunctul C. Ștefan a solicitat de asemenea și terenul situat în C. Borhanci, după antecesoarea acestuia
C. Palaghia, menționând printr-o cerere ulterioara că este moștenitor alături de reclamanta B. M. . Ulterior s-a eliberat TP atât pe numele reclamantei, pentru suprafața de 0.53 ha, tarla 97, parcela 142336/3, respectiv TP 3062/3843 și pe numele lui C. I., pentru 0,53 ha, tarla 97, parcela nr. 14236/2, respectiv TP 3062/3844.
De asemenea, prin convenția de partaj voluntar încheiata la data de_ intre reclamanta și moștenitoarele defunctului C. I., acestea au înțeles ca
terenul situat în zona Fagetele (Comoara) - 0,21 ha, din CF 1060 F. să revină reclamantei.
Coroborând toate aceste împrejurări, se poate prezuma un mandat tacit acceptat de defunctul C. I. în ceea ce privește formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de antecesoarea C. Palaghia și cu includerea reclamantei, acest accept fiind în orice caz ratificat de către moștenitorii acestuia pârâtele reclamante C. M.
, C. V., Balog E., O. V., prin convenția de partaj voluntar încheiata cu aceasta cât și prin precizările scrise depuse la dosar.
În ceea ce privește ternul situat în zona Becas, conform adresei nr. 210826/3/304/_ emisa de C. L. C. N. nr. topografic 13075 apare ca fiind revendicat atât de către reclamanta, cât și de defunctul C. I.
, acesta din solicitând 0,23 ha, cf. cererilor de la f. 184, 185 vol. II. Totodată, din întâmpinarea de la f. 244, C. L. F. a arătat că, o parte din terenurile solicitate de defunctul B. Grigore, se situau pe raza administrativa Mun. C. însă au fost incluse în Anexa nr. 34 emisă de C.
F., respectiv suprafața de 1,08 ha, anexa fiind validata prin Hotărârea nr. 90/2003, urmând ca punerea efectiva în posesie pentru trenurile din raza Comisiei C. N. să se facă aceasta Comisie. Pentru terenurile situate pe raza comunei F. a fost emis TP nr._ pe numele lui B. Grigore pentru o suprafață de 2, 1187 ha, rezultând o suprafață rămasa de restituit de 0,75 ha. Conform colii Registrului Agricol depusa de C. F. (f. 335) și avuta în vedere la emitere anexei 34, defunctul B. Grigore figura cu teren în mun. C. N. în suprafața de 0,58 ha.
Totodată, cf. adresei nr. 29298/304/_ în anexa 34 emisa de C. locala C., defunctul B. Grigore apare înscris cu suprafața de 0,58 ha. Având în vedere că acesta este singurul teren deținut de către defunct pe raza
C. -N., iar conform raportului de expertiza topografica se identifica cu CF 1256 C. N., instanța concluzionează asupra îndreptățirii reclamantei asupra acestui teren, în calitate de succesor al lui B. Grigore, Cât privește formularea tardiva a contestației împotriva Hotărârii nr._ 03 emisa de C. J. de fond funciar C. -N., raportat la termenul stabilit de art. 53 din Legea nr. 18/1991, instanța va aprecia asupra imposibilității reclamantei de a contesta hotărârea, câta vreme, pe de o parte propunerea Comsiei F. a privit un teren din raza administrativa a Mun. C.
, aspect care nu putea fi cunoscut de reclamanta, iar, pe de alta parte, validarea s-a făcut pe titularul cererii, ori, astfel cum mai sus s-a arătat defunctul C. I. a precizat că solicitarea se face și în numele reclamantei.
Pentru aceste motive, instanța a admis cererea de repunere a reclamantei în termenul de contestare a Hotărârii nr. 90/2003 a Comisiei J. ețene de fond funciar C. N. de validare a anexei nr. 34 emisă de C. F.
, urmând să anuleze hotărârea în ceea ce privește validarea anexei nr. 34 poziția 102, cu privire la terenul în suprafață de 0,21 ha, înscris în CF nr. 1060 F., nr. topo 1586/2, situat în zona numita toponimic "Făgețele (Comoara)"; și cu privire la terenul în suprafață de 0,58 ha, înscris în CF nr. 1256 C. N., nr. topo 13075 situat în zona numita toponimic "Becaș"; și cu privire la terenul în suprafață de 0,21 ha, înscris în CF nr. 1060 F., nr. topo 1586/2, situat în zona numita toponimic "Făgețele (Comoara)"; .
Raportat la convenția încheiata la data de_ între reclamanta și moștenitoarele defunctului C. I., va dispune obligarea pârâtei C. L. Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991 C. -N. să reconstituie dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 0,29 ha, reprezentând ½ din terenul în suprafață de 0,58 mp, înscris în CF nr. 1256 C. -N., nr. topo
13075 situat în zona numita toponimic "Becaș";, precum și al pârâtelor- reclamante reconvenționale C. M., C. V., Balog E. ; O. V., în calitate de moștenitoare ale defunctului C. I., asupra suprafeței de 0,29 ha, reprezentând ½ din terenul în suprafață de 0,58 mp, înscris în CF nr. 1256 C. -N., nr. topo 13075 situat în zona numita toponimic "Becaș";, cerere reconvențională a acestora urmând a fi admisa.
În cea ce privește terenul situat în zona Inață, conform colii de CF 2534
F., acesta apare înscris pe numele părinților reclamantei C. Stefna și C. Palaghia, sub nr. topo 1776, cu suprafața de 3128, iar potrivit convenției de partaj voluntar încheiata cu pârâta B. V. (sora reclamantei) la data de_ părțile s-au înțeles asupra atribuirii fiecăreia dintre acestea a unei cote de ½ din acest teren.
Cât privește împrejurarea că acest teren nu a fost predat prin protocol de predare primire de către A. DS către C. L. C., instanța reține că potrivit art. III alin 1 ind. 1 din Legea nr. 167/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 actele administrative prin care au fost trecute în domeniul publica sau privat al S. sau al localităților, terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privata, își suspenda efectele până la soluționarea cererii, cu excepția terenurilor intrate în circuitul civil. După validarea cererii cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva Comisiei de F. F. în vedere punerii în posesie. Prin urmare este lipsita de relevanță nepredarea terenului de către ADS către C. L. C. N., câtă vreme este prioritara soluționarea cererii de reconstituire formulata de persoana interesata.
Ca atare, instanța a admis cererea reclamantei în ceea ce privește terenul situat în Inață, precum și cererea reconvențională a pârâtei reclamante reconvenționale B. V., urmând să oblige pârâta C. L. Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991 C. -N. să reconstituie dreptul de proprietate al reclamantei asupra a ½ parte din terenul înscris în CF nr. 2534
4 F., nr. topo 1776, în suprafață de 3128 mp, situat în zona numita toponimic "Inață";, precum și al pârâtei reclamante reconvenționale B. V. asupra a ½ parte din terenul înscris în CF nr. 2534 F., nr. topo 1776, în suprafață de 3128 mp, situat în zona numita toponimic "Inață";
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. M., născuta C., (f. 3-9), solicitând instanței admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct.8, 9 C.pr.civ. și pe cale de consecința, să fie modificată în parte sentința pronunțată în sensul admiterii în întregime a acțiunii precizate și extinse la fila nr. 244 (la f.71, 153, 203, 224, 227, 238, 276- vol.l și f.290 vol.ll) și pe cale de consecință: să fie obligate cele doua comisii de fond funciar, respectiv C. locala de fond funciar C. -N. și C. județeană C. să ii reconstituie dreptul de proprietate și asupra terenului enumerat la pct. :
nr.1 Făgetele - doua terenuri aflate la stațiunea pomicola (suprafața rectificată ulterior), înscrise în C.F. nr. 462 F. nr.top.1512/1 în suprafața de 1098 mp și nr.top.1529 în suprafață de 3196 mp., respectiv în total = 4294 m.p. (și nu 0,39 ha= 3900 de m.p. asa cum s-a dispus)
nr.2 Aruncătura (sau Cărărele) de la poziția nr.2 din cererea făcuta în temeiul Legii nr. 247/ 2005 - teren aflat la stațiunea pomicola, precizat la supraf. de 1706 mp înscris în C.F. nr. 1277 F. nr. top. 3208/1 și 3207 în sensul obligării validării cererilor de către comisia județeană a propunerilor de stabilire a dreptului de proprietate, precum și a obligării paratelor comisii că să întreprindă toate masurile legale pentru punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru aceste terenuri, în conformitate cu Suplimentul la raportul de expertiza depusa la f. 284 vol. II; să fie obligată A.D.S. să pună
la dispoziția Comisiei locale de fond funciar C. -N. terenul situat în locul numit Inață teren înscris în C.F. 2534 Feleac nr.top. 1776 în suprafața de 3128 de mp. recurenta a solicitat de asemenea cheltuieli de judecată în recurs.
În motivele recursului, reclamanta a arătat că sentința civilă pronunțată este criticabilă deoarece s-a admis cererea de reconstituire a dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 0,39 ha pentru terenul Făgetele în loc de 4294 de m.p., conform suprafeței din C.F. În același timp, nu a fost admisă acțiunea cu privire la terenul numit Aruncătura sau Cărărele în suprafața de 1706 m.p.,
Referitor la primul amplasament recurenta a arătat că în C.F. nr. 462
F. figurează doua suprafețe de teren, respectiv: sub A+11 nr.top.1512/1, suprafața de 305 stj.p.= 1098 m.p.; sub A+15 nr.top. 1529; Suprafața de 888 stj.p. = 3196 m.p.; Total: 1098 + 3196 = 4294 m.p.
Nu mai puțin relevant este și faptul că este de notorietate faptul că înainte de 1990 multe persoane nu-și declarau integral suprafețele deținute, deoarece era o impozitare excesiva, care de multe ori ducea de confiscarea terenurilor deținute, sens în care recurenta apreciază faptul că este lipsit de relevanta faptul că în Registrul Agricol figurează suprafața de 0,39 ha, în condițiile în care din C.F. rezultă dovada îndreptățirii la o suprafața mai mare, de aprobate 0,43 ha, sens în care va solicit admiterea cererii pentru suprafața de 4294 de m.p. (și nu de 0,39 ha).
Referitor la al doilea amplasament indicat se arată că aceasta suprafața figurează în C.F. nr. 1277 F. la nr. ord. A+6, respectiv nr.top.3208/1 și 3207 de 474 stj.p.= 1706 m.p., neavând relevanta faptul că acest teren nu a fost înscris în RA al recurentei sau antecesorilor săi, atâta timp cât își dovedește dreptul de proprietate și îndreptățirea la reconstituire prin cartea funciara care face dovada dreptului de proprietate.
Mai mult chiar și martorii audiați în cauza la filele18 și 19 atesta faptul că reclamanta și familia sa au deținut un teren în aceasta zona, sens în care nu are relevanta faptul că martorii nu-și amintesc în mod exact suprafața, aceasta fiind probata cu acte. Totodată, instanța de judecata în mod greșit a reținut cu privire la acest teren suprafața de 2385 de m.p. și nu cea de 1706
m.p. solicitata, în mod evident fiind o eroare materiala, toate probele făcând dovada și a deținerii acestui teren care nu i s-a acordat.
Referitor la dispoziția de obligare a Comisiei locale de fond funciar F. să reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului denumit
"Făgetele", recurenta a înțeles că acest teren se afla în subordinea administrativa a Comisiei locale de fond funciar C. -N., situație în care, dacă numitele comisii vor confirma acest aspect, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale de fond funciar F. jud.
C. și totodată să dispună în consecința, obligarea comisiei locale C., așa cum este corect.
Recurenta critică sentința pronunțată și cu privire la respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea Agenției DS la predarea terenului situat în locul numit Inață teren înscris în C.F. 2534 Feleac nr. top. 1776 în suprafața de 3128 de mp.
În mod evident este necesara intervenția instanței de judecata, dacă încă de la apariția Legii fondului funciar (care a fost modificata și republicata de un număr de 8 ori în 10 ani) nu s-a reușit predarea terenului revendicat în actualul litigiu!
A mai arătat recurenta că s-a făcut dovada prin actele depuse la dosarul cauzei la filele 19 din vol. III, și la filele nr. 43-50 din vol. III, că acest
teren care se afla în tarlaua nr.120 se afla în posesie ADS și nu a fost predat Comisiei locale de fond funciar C. -N., iar Prefectura Cluj a pus în vedere
M. C. în mod imperativ că să întreprindă toate masurile pentru recuperarea suprafețelor de teren agricol de la ADS, inclusiv pentru tarlaua 120 care se afla în perimetrul Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicola C. (SCPP C. ).
C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe langa Primăria comunei F., reprezentata prin președinte B. N., în temeiul art.299 și urm. C.pr.civ. a declarat în termen legal a formulat recurs (f. 11-12), solicitând instanței de control judiciar, în temeiul art.304 pct.9 și 312 Cod.pr.civ., modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În principal, recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 F. .
Pentru a fi parte în proces se impune a fi îndeplinite următoarele condiții: calitatea procesuala, capacitatea procesuală, existenta unui interes și afirmarea unui drept sau prevalarea de o situație juridică pentru a cărei realizare poate fi folosință calea judecații.
C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 F. nu are în posesie terenurile revendicate de către reclamanta B. M., astfel încât se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Recurenta critică de asemenea legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, având în vedere faptul că terenurile pentru care a fost obligata C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 F. să reconstituie dreptul de proprietate al reclamantei respectiv CF nr.462 cu nr. topo 1512/1 și 1529 și CF nr.1060 cu nr. topo 1586/2 sunt situate conform noilor limite teritorial administrative pe raza M. C. -N. ,competenta privind reconstituirea dreptului de proprietate fiind a Comisiei Locale de aplicare a Legii nr.18/1991 C. -N. .
Potrivit prevederilor art. 11 alin.3 din Legea nr.18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricola de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisa în sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a Registrului Agricol, corectat cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativa până la data intrării în vigoare a legii.
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. a declarat recurs (f. 14-18) împotriva aceleiași sentințe în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 și art. 304¹ C.pr.civ., solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii reclamantei și a cererii reconvenționale formulată de pârâtele reconvenționale cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor în baza cererii formulată în temeiul legii fondului funciar de antecesorii B. G. și
C. I., respingerea cererii reclamantei de obligare a recurentei la achitarea în solidar a cheltuielilor de judecată că fiind neîntemeiată.
În motivele recursului, pârâta a arătat că este nelegală hotărârea instanței de fond prin care se dispune obligarea comisiilor locale la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei și a pârâtelor reclamante-reconvenționale în baza cerererii formulată în temeiul legii fondului funciar de antecesorii B. G. și C. I., obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în solidar comisiile locale, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii privind fondul funciar nr. 18/1991, a
prevederilor Legii 1/2000, a prevederilor Legii 247/2005 a prevederilor HG nr.890/2005, H.G. nr. 517/1999, Legea nr. 290/2002, Legea nr. 232/2005, Legea 213/1998 fiind incidente prevederile art. 304, pct. 9 C.pr.civ.
Astfel, prin cererea formulată, ulterior precizată, reclamanta solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren mai sus identificate, amplasamente care din punct de vedere administrativ sunt situate în incinta Stațiunii Pomicole C., totodată, solicită anularea H.C.J. nr. 90/2003 de validare a anexei nr.34, poziția 102, numai cu privire la suprafața de teren de 0,58 ha, înscris în CF nr.1256 C. -N., nr. top 13075 situat în zona numită toponimic Becaș și terenul în suprafață de 0,21 ha înscris în CF nr.1060, nr. top 1582/2 situat în zona numită toponimic Făgetele (Comora).
Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar este o lege specială iar legiuitorul a reglementat actul normativ în scop reparator, emiterea titlului de proprietate fiind condiționată de depunerea în termen legal al cererii de stabilire în proprietate prin reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, sub sancțiunea decăderii, iar competența de soluționare a cererilor revenind celor două comisii locală și județeană.
Prevederile art. 2, art. 8, art. 9, din Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, modificată și completată cu Legea nr. 247/2005, stabilesc în mod concret care sunt imobilele terenuri, obiect al dreptului de reconstituire și persoanele îndreptățite la stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.
De prevederile legii fondului funciar beneficiază membrii cooperatori sau succesorii acestora care au adus pământ în cooperativa agricolă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta și care au formulat în termen legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Conform prevederilor art. 6, al. l, lit.f din HG 890/2005 comisiile județene emit titlul de proprietate pentru cererile validate.
În speță, conform celor arătate de către reclamantă, cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate au formulat-o defuncții B. Grigore și
I., reclamanta și pârâtele reclamante-reconvenționale fiind doar continuatoarele în drepturi a acestora având calitate de moștenitoare.
Persoana îndreptățită pentru reconstituirea dreptului de proprietate privind terenurile validate mai sus menționate este defunctul B. Grigore și defunctul C. I., pe numele căreia se poate emite titlul de proprietate, urmând că, ulterior, să fie supus parcurgerii procedurii succesorale.
Reclamanta și pârâtele reclamante-reconvenționale nu au parcurs procedura Legii nr. 18/1991L nu sunt beneficiare a unui drept validat în baza Legii nr. 18/1991, nu au formulat cerere de reconstituire pentru terenurile validate.
Simpla calitate de moștenitor nu conferă drept de proprietate reclamantei și pârâtelor reclamante-reconvenționale, am cum nu i-l conferă nici depunerea cererii de reconstituire pretinsă direct instanței de judecată, astfel că hotărârea recurată poate fi încadrată în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ..
H.C.J. nr. 90/2003 de validare a anexei nr.34, poziția 102, cu privire la suprafața de teren de 0,58 ha, înscris în CF nr.1256 C. -N., nr.topl3075 situat în zona numită toponimic Becaș și terenul în suprafață de 0,21 ha înscris în CF nr.1060 F., nr. top 1582/2 situat în zona numită toponimic Făgetele (Comora), a fost adoptată în baza propunerii comisiei locale de fond funciar F. care în mod eronat a înscris în tabelul anexă, amplasamente care aparțin din punct de vedere administrativ-teritorial spre competent
soluționare de C. locală C. -N., dar care nu au fost operate în carte funciară.
Sub acest aspect, nu se reține culpa comisiei județene, delimitarea administrativ teritorială dintre cele două unități este atributul exclusiv al comisiilor locale.
Prevederile art.8, art.9, art. 14, art.15 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, prevederile art. din Legea nr. 1/2000, modificată și completată cu Legea nr. 247/2005, stabilesc în mod concret care sunt imobilele terenuri, obiect al dreptului de reconstituire și persoanele îndreptățite la stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.
Procedura reconstituirii dreptului de proprietate, a stabilirii persoanelor îndreptățite și a eliberării titlului de proprietate și punerea în posesie cunoaște potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 mai multe etape ce se parcurg în fața comisiei locale și apoi a comisiei județene, iar conform probatoriului administrat în prezenta cauză, calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a fost recunoscut de către comisii în favoarea antecesorilor, în acest sens au fost validate anexele pentru suprafețele de teren care erau la dispoziția comisiilor de fond funciar la momentul respectiv sau acordare de despăgubiri.
Terenurile solicitate de către reclamantă, denumite toponimic la Inață, se identifică cu terenurile care se află ori s-au aflat situate în incinta Stațiunii de Cercetate-Dezvoltare pentru Pomicultură C., unele cuprinse în inventarul bunurilor aflate în domeniul public al S., dat în administrarea Agenției Domeniului S., care este deținătorul legal al acestora, iar C. locală de fond funciar nu are la dispoziție întrucât nu a fost predat în baza unui protocol de predare-primire pentru a dispune consecință.
Conform prevederilor din Anexa nr. 1, Poziția nr. 27 din H.G. nr. 517/1999, suprafața de 366 ha este suprafața de teren strict necesară pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categoriile biologice superioare și de animale de rasă din suprafața totală de 1027 ha cât s-a aflat în administrarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă C. înainte de apariția acestui act normativ.
Prin articolul unic pct.14 din Legea nr. 232/2005 a fost abrogată Anexa nr. 7 la Legea nr. 290/2002, modificată și completată, astfel încât, se poate constata că legiuitorul a recurs la individualizarea descriptivă a terenurilor care rămâneau în administrarea instituțiilor de cercetare-dezvoltare și în domeniul public al statului și, per a contrario, și a terenurilor asupra cărora se putea reconstitui dreptul de proprietate în favoarea foștilor proprietari, pe vechile amplasamente.
Așadar, în aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) și alin. (l1) din Legea nr. 1/2000 coroborate cu dispozițiile art. 223 din Legea nr. 290/2002, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, perimetrul institutelor, unităților, centrelor și stațiunilor de cercetare - dezvoltare din domeniul agricol, cum și al unităților de învățământ cu profil agricol sau silvic se putea realiza pe sole compacte, începând de la marginea perimetrului, cu excluderea terenurilor prevăzute în art. 223, teza a II-a din Legea nr. 290/2002, ulterior abrogat de prevederile art. 56 din Legea nr. 45/2009, care erau exceptate de la reconstituire.
În lipsa unor proceduri speciale, derogatorii de la dreptul comun, dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 rămân aplicabile, astfel încât, scoaterea terenurilor ce puteau forma obiect al reconstituirii dreptului
de proprietate în condițiile art. 9 alin. (1) și (l1) din Legea nr. 1/2000, din domeniul public al statului și trecerea acestora în domeniul privat al statului, pentru a fi puse la dispoziția comisiilor locale de fond funciar se putea realiza numai prin hotărâre a Guvernului.
Că atare, aceste dispoziții nu conferă comisiilor județene de fond funciar competența funcțională de a dispune ele însele modificări ale regimului juridic al unor bunuri din domeniul public al statului, prin trecerea acestora în domeniul privat al statului sau al unităților administrativ- teritoriale, astfel încât partajarea de competențe pe verticală, între autoritățile administrative publice centrale și autoritățile administrativ-jurisdicționale de la nivel local nu poate fi încălcată.
De altfel, Curtea Constituțională a statuat în sensul că: principiul constituțional al separației puterilor în stat impune autorităților publice exercitarea atribuțiilor proprii, stabilite de lege, fără vreo imixtiune în competența altei autorități publice.
Totodată, prin Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011 dată de înalta Curte de Casație și Justiție, privind recursului în interesul legii, referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009. pentru eliminarea situațiilor juridice incerte a dispus: obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului, emisă cu privire la terenurile delimitate în condițiile art. 9 și 12 din Legea nr. 1/2000.
Emiterea de către comisia județeană a unui titlu de proprietate este condiționată de îndeplinirea de către comisia locală a unor obligații stabilite de legiuitor în sarcina acesteia, obligații care se definitivează prin punerea în posesie și întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate.
Conform dispozițiilor art. 5 lit. h și lit. i din H.G. nr. 890/2005, comisia locală are obligația de a pune în posesie persoanele îndreptățite să primească terenul, a întocmi și înainta comisiei județene documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, în lipsa îndeplinirii acestor obligații imperativ prevăzute de lege, comisia județeană nu poate emite titlul de proprietate.
Această etapă prealabilă este obligatorie și anterioară emiterii titlului de proprietate de către comisia județeană, conform art. 6 lit. e din H.G. nr. 890/2005, sub acest aspect nu se retine culpa comisie județene.
Arătăm că legea fondului funciar este o lege specială, care reglementează în mod distinct obligațiile comisie județene și parcurgerea etapelor administrative, emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamanților fiind condiționată de încheierea procesului-verbal de punere în posesie, delimitarea amplasamentelor și propunerea comisiei locale.
Având în vedere atribuțiile stabilite în sarcina recurentei, potrivit art.36 din Regulamentul de aplicare a legii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, coroborat cu art. 34 pct. 1, art.36 din H.G. nr. 890/2005, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți pot avea loc numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Or, Comisiei județene C. nu i-a fost înaintată în timp util nici o propunere și documentație din partea Comisie municipale C., pentru a se emite în favoarea reclamantei un titlu de proprietate, situație în care a fost în imposibilitatea de a emite în favoarea reclamantei un titlu de proprietate.
În speță, stabilirea amplasamentului, verificarea situației juridice, întocmirea documentației necesare și înaintarea propunerii, inclusiv a procesului-verbal de punere în posesie a reclamantei, asupra suprafeței de teren obiect a prezentei cauze este atributul exclusiv al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. .
Critica referitoare la modul de stabilire a culpei recurentei pârâte, pune în discuție aplicarea dispozițiilor legale care reglementează dreptul comun în materia răspunderii civile coroborat cu dispozițiile răspunderii civile întemeiată pe prevederile legii speciale privind fondul funciar, astfel că aceasta poate fi încadrată în cazul de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9 C.pr.civ., în mod greșit instanța a admis cererea reclamantei, neanalizând toate aspectele cu privire culpa părților.
În drept au fost invocate prevederile art. 299, art. 304, art.304 ind. l C.pr.civ., Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 263/2001, Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 247/2005.
Pârâta C. locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă C. local al municipiului C. -N., a formulat la rândul său recurs (f. 33-36) împotriva Sentinței civile nr. 4883/0_, pronunțata de Judecătoria Cluj- Napoca în dos._, întemeiat pe dispozițiile art. 299, art. 304 pct.9 și 312 C.pr.civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiata, pentru următoarele
Recurenta critică hotărârea instanței de fond având în vedere faptul că Anexa 34, poziția 102, nu a fost contestata de către reclamanta în termenul legal prevăzut de lege, conform actelor în vigoare la acea data, respectiv HG nr. 1172/_ .
Potrivit art. 26 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1172 din 21 decembrie 2001, în vigoare la data validării anexei nr. 39, persoanele nemulțumite de propunerile comisiei municipale aveau posibilitatea de a depune la secretariatul comisiei locale, în termen de 5 zile de la afișare, o contestație adresată comisiei județene. Reclamanții nu au formulat aceasta contestație, că atare acțiunea acestora este tardiva. Conform HG nr. 1172/_, în vigoare la data validării C. L. avea obligația de a afișa la sediul instituției lista cuprinzând persoanele validate, iar persoanele nemulțumite aveau obligația de a formula contestație împotriva acesteia.
Terenul aflat în litigiu având nr. top. 1776, în suprafața de 3128 mp, poziționat în perimetrul cadastral 6891, nu a fost predat prin protocolul încheiat de către ADS cu C. L. de fond F., și că urmare acestea nu se afla la dispoziția acesteia pentru a se putea restitui în natură, acestea constituind în continuare domeniul public.
În aceasta situație, aceste terenuri nu pot fi restituite în natura, urmând ca reclamantei să le fie acordate despăgubiri, în condițiile Titlului VII, al Legii nr. 247/2005.
Terenurile a căror restituire în natură se solicită sunt situate în perimetrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură C. . Potrivit art. 35 alin. 2 din Legea 18/1991 Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate
cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și a animalelor de rasă, precum și din administrarea Institutului pentru T. area și înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultura și a centrelor sale teritoriale aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora. în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul, la propunerea M. A. și Alimentației, va delimita suprafețele de teren strict necesare cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și animalelor de rasa și pe cele destinate producției, din administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă.
În acest scop s-a adoptat H.G. nr. 517 din 1999 (privind delimitarea suprafețelor de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă și trecerea terenurilor destinate producției, aflate în administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, în domeniul privat al statului) care în art. 1 prevede că aparțin domeniului public al statului suprafețele de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, delimitat potrivit anexei 1.
Conform Anexei nr.1, poziția 27, din totalul de 1027 ha aflate în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură C., suprafața de 662 ha a fost trecută în proprietatea privată a statului, iar suprafața de 366 ha a rămas în domeniul public. (Legea nr. 290 din 2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I. -Sisesti", anexa 2, poziția 32).
Potrivit prevederilor Legii nr. 268 din 2001, suprafața de 662 ha trecută în domeniul privat al statului s-a predat de către S.C.D.P. C. Agenției D.
S., iar de la aceasta din urmă, în baza Protocolului nr. 1. din_, comisiilor locale în vederea stabilirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite. Suprafața de 366 ha, strict necesară pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare, potrivit H.G. nr.517/1999 a rămas în administrarea S.C.D.P., aparținând domeniului public.
Terenul aflat în litigiu face parte din cele 366 ha strict necesare pentru cercetare și producere de semințe și material săditor din categorii biologice superioare.
Făcând parte din domeniul public rezultă, pe de o parte, că aceste suprafețe au rămas în administrarea S.C.D.P. și ca atare, nu se află la dispoziția Comisiei Locale, nefiind predate de A.D.S., astfel încât nu se poate propune atribuirea în natură și cu atât mai puțin punerea în posesie, iar pe de altă parte, faptul că devin incidente prevederile art. 10 alin. 2 coroborat cu art. 11 din Legea nr.213 din 1998, potrivit cărora bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, putând fi trecute în domeniul privat doar în baza unei hotărâri de guvern.
Prin urmare, câtă vreme prin Hotărârea de Guvern nr. 517/1999 s-a stabilit că suprafața de 366 ha, din care fac parte și terenurile aflate în litigiu, este strict necesară S.C.D.P.-ului pentru activități de cercetare și producere de semințe și material săditor din categorii biologice superioare, aceste terenuri nu pot să aibă o alta destinație, decât cea stabilită prin hotărâre de guvern. Câtă vreme potrivit Legii nr. 213/1998 reintroducerea în circuitul civil a imobilelor din domeniul public al statului se realizează de către Guvern, prin hotărâre, iar în ceea ce privește terenurile aflate în
administrarea stațiunilor de cercetare, aceasta se adoptă, potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, la propunerea M. A. și Alimentației, nu pot fi restituite în natura.
Mai mult decât atât, art. 31, alin 3 din Legea nr. 45/2009, prevede faptul că Terenurile date în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare de drept public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrarea unităților de cercetare-dezvoltare din agricultură și silvicultură decât prin lege.
În alta ordine de idei, având în vedere faptul că, C. L. a arătat faptul că terenul nu se afla la dispoziția să, consideram că, trebuia introdusa în cauza și Stațiunea Didactica pentru a-și putea exprima punctul de vedere.. În alta ordine de idei, nu se poate explica cum a stabilit expertul dimensiunile parcelelor cu nr. topo_ ,_, ținând cont că
singurele harți topografice sunt concretuale nu au scară.
Este necesar ca expertul să menționeze argumentele care au stat la baza poziționării întregii parcele cu nr. topo 13075.
De asemenea în ceea ce privește raportul de expertiza efectuat în cauza, potrivit art. 9, din Legea nr. 1/2000, Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002, privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I. -Sisesti", cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, în acest moment nu sunt întocmite planurile parcelare ci doar niște schițe de identificare provizorii, care pot fi modificate până la finalizarea identificărilor în trupul Cărărele.
În ceea ce privește obligarea Comisiei Locale în solidar la plata sumei de 4885 lei, reprezentând onorariu avocațial și raportul de expertiza, potrivit dispozițiilor art. 11 alin 2 și 3 coroborat cu art. 34 alin. 2 din HG nr. 890/2005, reclamanta și parații reconvenționali au obligația de a face dovada identificării acestuia din punct de vedere dimensional și topografic pe baza unei schițe cu precizarea vecinătăților, precum și dovada proprietății acestora, dovada filiației fata de proprietarii de carte funciara.
Recurenta apreciază că în mod greșit instanța a obligat C. L. la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariile experților devreme ce obligația identificării terenului aflat în litigiu le incumba, reclamanților cu atât mai mult cu cât acest teren a fost solicitat și de către alte persoane, intervenienți în prezenta cauza, iar în cauza a fost nevoie de efectuarea a doua expertize grafologice.
În ceea ce privește onorariul avocațial, recurenta invocă dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din_, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar că acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de
instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
Astfel instanța are posibilitatea de a cenzura cuantumul onorariului avocațial, la cererea debitorului executant astfel acestuia îi este încălcat dreptul de acces la justiție sub acest aspect și supus atitudinii abuzive a creditorului.
Recurenta reclamantă B. M. a formulat întâmpinare față de cele trei recursuri declanșate de către cele 3 comisii de fond funciar.
În principiu nu se opune admiterii recursului promovat de C. locala de fond funciar a comuna F. , jud. C. în măsura în care se va dovedi prin probele administrate cele susținute de aceasta comisie, fiind de acord cu constatarea lipsei calității procesuale pasive a acestei comisii, după clarificarea aspectului susținut de aceasta.
Numita recurenta a promovat recursul sub argumentul că aceasta nu putea fi obligata de către instanța de fond că să îndeplinească procedura de reconstituirea a dreptului de proprietate asupra celor doua terenuri pentru care a fost obligata prin dispozitivul sent.civ.nr.4883/2012 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, respectiv pentru terenul situat pe raza comunei F. înscris în C.F. 462 F. nr.top._, situata în locul "Făgetele" și pentru terenul situat pe raza comuna F. înscris în
C.F. 1060 F. nr. top. 1586/2, situat în zona "Făgetele - Comoara", deoarece terenurile din actualul litigiu, deși se afla pe raza comunei F. (mai puțin terenul din zona "Becaș", nu intra în raza administrativ-teritoriala a acestei comisii, fiind preluate de M. C. -N., sens în care în măsura în care se va confirma susținerile ei, suntem de acord cu admiterea recursului promovat de aceasta comisie.
Cu privire la recursul promovat de C. J. de F. F. C. din cadrul Prefecturii C. , se impune respingerea lui și obligarea acestei recurente în solidar cu C. locala de fond funciar C. la plata cheltuielilor de judecata în recurs.
Un prim argument vizează faptul că aceasta comisie susține că reclamanta nu ar fi introdus de cereri în temeiul Legea nr.18/1991, deci nu a declanșat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.
Asa cum rezulta din datele dosarului și din probele administrate la fondul cauzei, B. M. născuta C., fiica lui C. Ștefan și Palaghia, personal și în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului soț B. Gligore (sau Grigore), a făcut numeroase cereri în temeiul Legii nr.18/1991 și a legilor ulterioare de modificare și completare a acestei legi de fond funciar pentru redobândirea terenurilor deținute de către familia noastră. Unele dintre acestea au fost făcute de către defunctului său soț, iar altele de mine personal atât din anul 1991, cât și ulterior, cu ocazia modificării Legea nr.18/1991.
Aceeași situație este și cu rudele recurentei, care au promovat cererea reconvenționala după defunctul C. loan (fratele reclamantei).
Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor este o prevedere expresa a legilor de fond funciar și totodată o practica constanta a instanțelor de judecata în acest domeniu.
Art. 8 din Legea nr. 18/1991, republicata și modificată, prevede faptul că stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
Un alt argument din recursul acestei comisii vizează o întreaga argumentație cu privire la terenul care se afla în administrarea Agenției D.
, care are ca scop lămurirea instanței că ar fi imposibil de pus în executare sentința cu privire la acest teren.
Problema administrării de către APS a terenului în litigiu situat în locul numit Inață, teren înscris în C.F. nr. 2534 F. nr.top.1776, în suprafața de 3128 de mp. s-a dezbătut pe larg la fondul cauzei, unde instanța a dispus efectuarea unei corespondente cu ADS, împrocesuat de reclamantă prin extindere de acțiune (parat de rd.11 în concluziile scrise), din care a rezultat că ADS deține în administrare acest teren.
Argumentele care, în opinia Comisiei județene de fond funciar C. ar fi un impediment, respectiv potențiala includere a terenului în domeniul public, procedura de trecere din domeniul public în cel privat, procedura administrativa de parcurgere, de aprobare și de validare printr-un HG, își găsește soluționarea în legislația în vigoare, care permite punerea în aplicare a hotărârii instanței de fond.
De altfel, reclamanta prin mandatara sa a invocat pe larg normele legale care permit predarea de către ADS a acestui teren revendicat către comisia locala de fond funciar, respectiv, dispozițiile art. 3 al. 3 din Legea nr. 268 și care în esența permit că terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate du prevederile Legilor de fond funciar (cu modificările și completările ulterioare) se transmit la cererea comisiile județene și comisiilor locale.
Cu privire la recursul promovat de C. L. De F. F. din cadrul M. C., reclamanta solicită, de asemenea, respingerea lui și obligarea acestei recurente în solidar cu C. județeană de fond funciar la plata cheltuielilor de judecata în recurs.
Un prim argument vizează faptul că recurenta și paratele (reclamante-reconvenționale) ar fi trebuit să atace propunerile Comisiei municipale C., care s-au concretizat în elaborarea Anexei nr. 39 de fond funciar și s-au afișat la sediul C. ui local al M. C., necesitând că atacarea să se facă în termen de 5 zile de la afișare.
La nivel teoretic, bineînțeles că se poate invoca orice intr-un litigiu, instanța trebuie să cumpănească pe de o parte în ce măsura se poate invoca în recurs acest argument, neinvocat la fond și neanalizat de instanța de judecata, neadministrându-se probe pe aceasta problema, etc., (s-a invocat doar tardivitatea atacării Hotărârii Comisiei județene nr. 90/_ și a anexei nr. 34, pentru care reclamanta a făcut cerere de repunere în termen care mi s-a aprobat), iar pe de alta parte în ce măsura se poate retine vreo culpă în mod concret din partea subsemnatei în posibilitatea de aflare a unei astfel de afișări în condițiile în care recurenta am domiciliul în comuna F., iar mai sus numitele afișări s-au făcut în C. -N. .
Mai mult chiar, în mod constant, prin practica statuată în domeniu, instanțele de judecata au stabilit că este necesar că să se facă dovada comunicării oricăror acte administrativ jurisdicționale în cadrul procedurii de reconstituire către părțile interesate, acte care ar presupune posibila lor atacate, cu comunicarea termenului în care se pot ataca de către persoanele nemulțumite, deci un astfel de argument detaliat în recursul acestei comisii, se conturează că o veritabila invocare a propriei culpe, sens în care va solicit să o respingeți.
Un alt argument se refera de asemenea la terenul care se afla în Administrarea APS, situat în zona denumita "Inață", sens în care reclamanta
nu apreciază că ar fi oportun să reitereze argumentele mai sus detaliate, pe care și le menține în totalitate.
În plus, un nou argument vizează faptul că după detalierea acestui punct, numita comisie locala concluzionează în mod tardiv faptul că ar fi fost necesară să fie împrocesuată Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultura C., care ar deține acest teren pentru cercetare, producerea de semințe și material săditor, solicitam de asemenea, în ce măsura se poate invoca în recurs acest argument neinvocat la fond și neanalizat de instanța de judecata, neadministrându-se probe pe aceasta problema, având în vedere și durata actualului litigiu (din anul 2008), deci de circa 5 ani.
Totodată, A.D.S.-ul care are în administrare acest teren, nu a invocat nimic în acest sens, argument care ar impune și o analiza a interesului comisiei locale de a-l invoca, pentru altul.
Un alt argument vizează modul de identificare al terenurilor de către dl. ing. exp. B. I., care în opinia acestei comisii nu este posibila deoarece "sunt harți concretuale";.
Și nu în ultimul rând, de asemenea, C. locala de fond funciar C. dorește să lămurească instanța de judecata cu privire la necesitatea de a nu fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, care este argumentul pentru care cere acest lucru, având în vedere întreaga atitudine procesuala a Comisiei locale de fond funciar C., care nu a fost de sprijinire pentru realizarea drepturilor noastre, ci din contra, ceea ce justifica pe deplin obligarea în solidar la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul constată următoarele:
Recursul declarat de către reclamanta B. M. este în parte fondat, pentru motivele ce urmează să fie expuse:
În privința terenului situat în locul cu denumirea toponimică
"Făgețele";, înscris în C.F. nr. 462 F. cu nr. top. 1512/1 și 1529, recurenta a criticat sentința de fond pentru neacordarea diferenței dintre suprafața de 3.900 mp. și 4.292 mp., această din urmă suprafață rezultând din cartea funciară.
Așa cum s-a reținut în considerentele sentinței care formează obiectul controlului judiciar, prin cererea înregistrată sub nr. 484/_, defunctul
Grigore, antecesorul reclamantei, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la 0,10 ha. și 0,29 ha. teren, suprafețe înscrise în Registrul agricol pe anul 1961, pe numele defunctei B. M., născută Călbăjos (f. 49 fond) și poziția 1 și 3 (f. 22), iar în C.F. nr. 462 F. sub numele de Călbăjos M. .
În temeiul cererii analizate, s-a validat suprafața de 0,39 ha prin anexa nr. 34, poziția 79, la propunerea Comisiei locale pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N.
Referitor la acest teren, în cuprinsul răspunsului formulat la întâmpinarea Comisiei locale C. -N. (f. 138 dosar judecătorie, vol. I), recurenta reclamantă a arătat că solicită suprafața de 3.196 mp., mai puțin decât s-a validat (3900 mp.), întrucât, "cine poate mai mult poate și mai puțin";, iar precizarea cererii s-a făcut după mai multe "verificări, clarificări și obțineri de acte"; pe care inițial nu le-a deținut.
În cererea depusă la data de_ sub nr. 83329/304, în temeiul Legii nr. 247/2005, reclamanta a indicat doar un singur topografic din C.F. nr.
462 F., respectiv 1512/1 în suprafață de 1.529 mp. (f. 15 dosar judecătorie, vol. I).
Chiar trecând peste aceste inadvertențe în solicitările recurentei reclamante, se poate constata că a fost validată suprafața înscrisă în registrul agricol și solicitată de către B. Grigore. Pentru diferența de suprafață nu se poate stabili dacă a intervenit sau nu un act juridic de înstrăinare până la momentul cooperativizării, existând posibilitatea ca acest teren să fie evidențiat în registrul agricol al altei persoane.
Sunt nefondate și criticile vizând soluția de respinge a solicitării de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1.706 mp., teren înscris în C.F. nr. 1277 F. cu nr. top. 3208/1 și 3207, solicitat în baza Legii nr. 247/2005. Așa cum a reținut și instanța de fond, această suprafață nu este înscrisă în registrul agricol pe numele defunctului B. Grigore sau C. Palaghia căsătorită cu C. Stefan, mama reclamantei.
În același timp, se impun constatările anterior expuse în sensul nu s-a solicitat administrarea unor probe care să formeze convingerea instanței că terenul a aparținut antecesorilor în drepturi ai reclamantei până la momentul cooperativizării și că nu a fost înstrăinat, figurând în registrul agricol pe numele altei persoane. În conformitate cu prevederile art. 1169 C.civ., reclamantei îi revenea sarcina probei, or, în prezenta cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă.
Pentru motivele expuse vor fi apreciate nefondate criticile recurentei cu privire la soluția de respingere a cererii în privința celor două amplasamente analizate.
Este nefondată și critica privind respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea Agenției DS să pună la dispoziția Comisiei locale de stabilirea a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -
N. a terenului situat în locul numit Inata, înscris în C.F. nr. 2534 Feleac cu nr. top. 1776 în suprafață de 3.128 mp.
Astfel, pe de o parte, predarea-primirea terenurilor aflate în administrarea A.D.S. presupune parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii pentru comisiile de fond funciar, iar pe de altă parte sunt incidente dispozițiile art. III alin. 1¹ din Legea nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, comisiile fiind obligate să soluționeze cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pentru considerentele arătate T. ul apreciază că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ. nu sunt incidente în cauză, iar în temeiul art. 312 alin. 1 din același cod, recursul urmează să fie respins admis în parte, doar cu privire la motivul vizând lipsa calității procesuale pasive a Comisiei locale F. .
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va fi respinsă cererea recurentei B. M. având ca obiect obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs, față de limitele în care a fost admis recursul.
Recursul Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. este fondat
D. întreaga probațiune administrată în cauză rezultă că suprafețele de teren care formează obiectul prezentei cauze sunt situate din punct de vedere administrativ-teritorial pe raza municipiului C. -N. . Este considerentul pentru care, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei C. locală C. -N. a confirmat susținerile Comisiei locale F. în sensul arătat (f. 32, 90-91 dosar judecătorie, vol. II). Aceleași constări rezultă și din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. B. I. (f. 120-147 dosar judecătorie, vol. II).
Față de cele expuse, T. ul apreciază că sunt fondate criticile recurentei, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304¹
pr.civ., urmează să fie admis recursul declarat de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. împotriva Sentinței civile nr. 4883 din 0_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi modificată în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F.
, ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recursul Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. este nefundat pentru motivele ce urmează să fie expuse
Este de remarcat faptul că pentru terenul înscris în C.F. nr. 2534 Feleac cu nr. top. 1776, situat la Inața, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond recurenta a învederat instanței că acest amplasament este situat într- o zonă unde nu există hărți topografice la scară, ci doar hărți concretuale, motiv pentru care nu se poate reconstitui dreptul de proprietate strict pe vechile amplasamente. A mai arătat recurenta că pentru terenurile situate în Stațiunea Pomicolă C. au fost demarate măsurătorile în vederea reambulării planurilor la scara 1:5000, în urma căreia va fi întocmită o parcelare care va fi supusă aprobării Comisiei municipale de fond funciar (f. 84-85 dosar judecătorie, vol. I). În cuprinsul unui script ulterior, recurenta pârâtă a arătat că terenurile din zona Inațe nu sunt preluate de la A.D.S. (f. 173 dosar judecătorie, vol. I).
T. ul constată că prin cererea înregistrată la data de_ (f. 9-11 dosar judecătorie, vol. III), A. DS a solicitat lămuriri suplimentare expertului în ceea ce privește parcela în suprafață de 3128 mp. arătând că tarlaua nr. 120 are un număr foarte mare de parcele, cu regim juridic diferit. O parte dintre aceste parcele au fost predate prin protocolul de predare primire nr. 85413/_ către Stațiunea de Cercetare și producție Pomicolă C., protocol întocmit conform dispozițiilor art. III, alin. 2 din Legea nr. 72/2011.
În același timp, A.D.S. a precizat că, după parcurgerea etapelor prevăzute de art. 9 din H.G. nr. 626/2001, procedează la predarea către comisiile locale de fond funciar a terenurilor revendicate de foștii proprietari, dar numai după primirea cererii de la C. J., însoțită de procesul verbal de delimitare, precum și de documentația doveditoare aferentă (hărți, înscrisuri) și după verificarea legalității acestei documentații. Or, la data emiterii adresei, C. județeană C. nu a comunicat documentația de retrocedare care să cuprinsă și cererea validată a reclamantei pentru suprafața de 3128 mp.
Ulterior, recurenta a comunicat instanței că potrivit raportului de expertiză întocmit, terenul din tarlaua nr. 120 în suprafață de 3128 mp. ce se identifică în C.F. nr. 2534 Feleac cu nr. top. 1776, face parte din parcela notată cu nr. cadastral L6891 și nu a fost predat de către A.D.S. (f. 43 dosar judecătorie, vol. II).
Așa cum a statuat instanța de fond în considerentele sentinței civile care formează obiectul controlului judiciar, față de prevederile art. III alin.1¹ din legea nr. 169/1997, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, este lipsit de relevanță faptul că terenul în litigiu nu a fost predate de către A.D.S. către C. locală C. -N., deoarece soluționarea cererilor de reconstituire este prioritară.
Este de remarcat și faptul că în recurs sunt invocate o serie de argumente care nu au fost expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, fiind invocate pentru prima dată în recurs. Oricum
examinarea acestora nu se impune față de statuările anterioare în sensul că recurenta are obligația de a se conforma dispozițiilor legale menționate și de a efectua procedura administrativă care se impune în vederea punerii la dispoziția sa a terenului în litigiu.
Este nefondată și critica vizând obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care culpa procesuală a acesteia este evidentă, față de nesoluționarea cererilor de reconstituire deduse judecății. Recurenta nu poate invoca în favoarea sa nici aspectele privitoare la inexistența unor hărți corespunzătoare sau nepredarea terenului, acestea fiind împrejurări care nu pot fi imputate persoanelor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. În același timp, față de complexitatea cauzei dispozițiile art. 274 C.pr.civ. au fost interpretate și aplicate corect de către instanța de fond, nefiind necesar să se procedeze la reanalizarea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Față de cele ce preced, T. ul apreciază că recursul este nefundat, iar în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins.
Recursul Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. este fondat în parte
Cu privire la primul motiv de recurs, T. ul constată că pentru terenurile solicitate de către reclamanta B. M., în temeiul legii nr. 18/1991, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost înregistrată de către antecesorul în drepturi a acesteia B. Grigore sub nr. 484/_ (f. 11 dosar judecătorie vol. I).
T. ul constată că validarea cererilor formulate de către B. Grigore și C. I. a fost dispusă prin Hotărârea nr. 90 din 12 mai 2003 a Comisiei județene C. .
În cuprinsul acestei hotărâri a fost validată solicitarea de reconstituire formulată de B. Grigore pentru suprafața de 1,08 ha. - poziția nr. 79 -, și de către C. I. pentru suprafața de 0,97 ha. - poziția nr. 102 (f. 186-191 dosar judecătorie vol. I).
Prin cererea reconvențională formulată (f. 202 dosar judecătorie vol. I), pârâtele C. M., C. V., Balog E. și O. V., în calitate de moștenitorare după C. I., au solicitat obligarea celor două comisii de fond funciar să le pună în posesie și să elibereze titlu de proprietate pentru terenul situat în zona Becaș, înscris în C.F. nr. 1256 nr. top. 13075, în cotă de ½ parte, respectiv suprafața de 2900 mp., cealaltă ½ parte revenind reclamantei
B. M. . Cu privire la terenul situat în C. Borhanci defunctul C. I. a înregistrat cererea nr. 12509/402/_ (f. 258 dosar judecătorie vol. I). Ulterior, cererea a fost precizată de către titular în sensul că are calitatea de moștenitor alături de sora B. M. (f. 259).
Prin precizarea de acțiune înregistrată la data de_ (f. 224-226 dosar judecătorie, vol. I), reclamanta a solicitat anularea în parte a Hotărârii Comisiei județene C. nr. 90/2003, numai cu privire la suprafața de 0,58 ha teren situat în locul numit Becaș, înscris în C.F. nr. 1256 C. cu nr. top. 13075, suprafața urmând să fie atribuită în cotă de ½ parte reclamantei și în cotă de ½ parte pârâților reclamanți reconvenționali. Cu privire la acest teren reclamanta a arătat că este înscris în Registrul agricol al defunctului B. Grigore la poziția nr. 9. Este de remarcat și faptul că prin cererea nr. 484/_
Grigore a solicitat și un teren în suprafață de 0,58 ha. indicând toponimicul Vâlcele. În cuprinsul unei precizări ulterioare de acțiune (f. 239-
241 dosar judecătorie, vol. I), reclamanta a arătat că solicită anularea în parte a hotărârii menționate făcând trimitere și la terenul în suprafață de
2.106 mp., înscris în C.F. nr. 1060 F. cu nr. top. 1586/2, toponimic Comoara sau Făgețele.
Rezultă din cele expuse că sunt fondate susținerile recurentei sub aspectele examinate, în condițiile în care cererile de reconstituire inițiale au fost formulate de către defuncții B. grigore și C. I. .
M. ivul de recurs subsecvent privind imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate, suprafețele solicitate nefiind la dispoziția comisiei locale, și cel privind cheltuielile de judecată, sunt nefondate pentru considerentele comune expuse cu ocazia examinării recursului Comisiei locale C. -N. .
Pentru motivele arătate și în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie admis în parte recursul declarat de pârâta C. județeană pentru stabilire dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. împotriva Sentinței civile nr. 4883 din 0_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi modificată în parte și, în consecință: va fi obligată pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să reconstituie în favoarea defunctului B. Grigore dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,39 ha., înscris în C.F. nr. 462 F., nr. top. 1512/1 și nr. top. 1529, în zona denumită "Făgețele";; va fi obligată pârâta
locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să reconstituie în favoarea defunctului B. Grigore dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 0,21 ha., înscris în
C.F. nr. 1060 F., nr. top. 1586/1, situat în zona denumită "Făgețele"; (Comoara); va fi admisă în parte în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante reconvenționale C. M., C. V., Balog E., O.
V. și, în consecință: va fi obligată pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să reconstituie dreptul de proprietate al defunctului B. Grigore asupra suprafeței de 0,29 ha, reprezentând ½ din terenul în suprafață de 0,58 mp, înscris în CF nr. 1256 C. -N., nr. top. 13075 situat în zona numita toponimic "Becaș";; va fi obligată pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să reconstituie dreptul de proprietate al defunctului C. I. asupra terenului în suprafață de 0,29 ha, reprezentând
½ din terenul în suprafață de 0,58 mp, înscris în CF nr. 1256 C. -N., nr. top. 13075 situat în zona numita toponimic "Becaș";.
Restul dispozițiilor sentinței vor fi menținute.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta B. M. și pârâta C. județeană pentru stabilire dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
C. și admite în întregime recursul declarat de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. împotriva Sentinței civile nr. 4883 din 0_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte și, în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F., ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să reconstituie în favoarea defunctului B. Grigore dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,39 ha., înscris în C.F. nr. 462 F., nr. top. 1512/1 și nr. top. 1529, în zona denumită "Făgețele";.
Obligă pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să reconstituie în favoarea defunctului B. Grigore dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 0,21 ha., înscris în C.F. nr. 1060 F., nr. top. 1586/1, situat în zona denumită
"Făgețele"; (Comoara).
Înlătură dispoziția de obligare a pârâtei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. la plata cheltuielilor de judecată la fond.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele- reclamante reconvenționale C. M., C. V., Balog E., O. V. și, în consecință:
Obliga pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să reconstituie dreptul de proprietate al defunctului B. Grigore asupra suprafeței de 0,29 ha, reprezentând ½ din terenul în suprafață de 0,58 mp, înscris în CF nr. 1256 C. -N., nr. top. 13075 situat în zona numita toponimic "Becaș";.
Obliga pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să reconstituie dreptul de proprietate al defunctului C. I. asupra terenului în suprafață de 0,29 ha, reprezentând
½ din terenul în suprafață de 0,58 mp, înscris în CF nr. 1256 C. -N., nr. top. 13075 situat în zona numita toponimic "Becaș";.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de către pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. .
Respinge cererea recurentei B. M. având ca obiect obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 februarie 2013.
Președinte, E. L. | J. ecător, M. O. -S. | J. ecător, D. -I. T. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 05 Februarie 2013
Red. E.L./Tehnored. C.H. 3 ex./_
J. . fond. Grigorie Ioniță A. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 221/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 18/5. Fond funciar → |
|---|
