Decizia civilă nr. 735/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 735/R/2013
Ședința publică de la 09 Iulie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Judecător O. R. G. Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent B.
Z., împotriva Sentinței civile nr.247/_ a Judecătoriei Turda, în dosar nr._, privind și pe intimat C. L. DE A. A L. DE F. F. D. C.
P. S., PRINR. L., intimat C. J. DE A. A L. DE F.
F. D. C. P. C., PRINR. L., având ca obiect, fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei Av. BOJYHAI G., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
T. ul constată că prin Încheierea civilă nr. 186/C.C./R/2013, a fost admisă cererea de abținere formulată de judecător,L. E. aceasta fiind înlocuită în complet, cu judecător A. D. .
Reprezentanta recurentei, depune la dosar în copie, certificatul de naștere privind pe recurentă, pe care-l prezintă instanței și în original, în copie, o adeverință eliberată de CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI MUNCHEN, din care reiese că recurenta a pierdut cetățenia română odată cu mama sa prin Decretul nr. 11 din_, conform art. 23 al.2 din Legea nr. 24/1971 cât și scrisoarea primită de la consulat de către recurentă, prin care aceasta a redobândit cetățenia română conform Ordinului nr. 396/C/_, anexa 1, poziția 6, în temeiul art. 19 din Legea nr. 21 /1991. De asemenea, arată că recurenta este născută în BLAJ, JUD. Alba, aceasta și-a pierdut cetățenia la vârsta de un an și trei luni când a părăsit țara împreună cu mama sa, în urma căsătoriei acesteia cu un cetățean străin. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 24/1971 art. 21, se reține că nu se poate retrage cetățenia copiilor cetățeni români și ca urmare nu există nici un impediment, pentru a nu se efectua retrocedarea recurentei, a imobilelor teren de la antecesorul acesteia. Ca urmare, solicită în probațiune, a se încuviința proba privind solicitarea cu adresă MINIS. ULUI JUSTIȚIEI -AUTORITATEA NAȚIONALĂ DIRECȚIA CETATENIE ROMÂNĂ, pentru comunicarea pentru studiu, a dosarului de redobândire a cetățeniei privind pe recurentă, în care se găsesc toate probele ce stau la baza acestui dosar, respectiv un raport întocmit de direcție, cu motivele restrângerii și redobândirii cetățeniei care nu se comunică părții în cauză, pentru a se lămuri instanța că nu există nici un impediment pentru retrocedarea către recurentă a imobilelor provenite de la antecesorul acesteia.
T. ul după deliberare, respinge proba solicitată de reprezentanta recurentei, ca inutilă cauzei, deoarece din actele de la dosar rezultă data pierderii și redobândirii cetățeniei și motivele .De asemenea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată de la fond și fără cheltuieli de
judecată în recurs. În susținerile sale arată că potrivit dispozițiilor Legii nr. 24/1971 art. 21, nu se poate retrage cetățenia copiilor cetățeni români și ca urmare nu există nici un impediment, pentru a nu se retroceda recurentei, imobilele teren dobândite de la antecesorul acesteia.Ca urmare, solicită anularea hotărârilor emise de comisii, obligarea acestora, de a proceda la efectuarea demersurile necesare și a retroceda terenurile solicitate de recurentă.
.
T. UL
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 247 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor S. .
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta B. Z. în contradictoriu cu pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., având ca obiect fond funciar.
A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor S. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1860 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 1522/30 noiembrie 2006 a fost respinsă contestația reclamantei B. Z. împotriva refuzului Comisiei locale S. de a-i aproba retrocedarea pe vechiul amplasament a terenurilor înscrise în CF nr. 86, 78 și 174 Vlaha, care au aparținut defunctului Josika Ștefan.
C. J. C. a reținut că respingerea cererii reclamantei s-a datorat împrejurării că extrasele CF nr. 86, 78 și 174 Vlaha au fost depuse la dosar în copie xerox, o parte fiind în limba maghiară și nu sunt eliberate de O.C.P.I. Turda. D. actele depuse la dosar nu rezultă cu claritate suprafața deținută de vechiul proprietar, persoana deposedată, iar în cerere nu este precizată suprafața solicitată spre retrocedare, cu toate că prin adresele nr. 10826/_ și 10956/_ comisia locală a solicitat completarea dosarului. Totodată imobilele înscrise în CF nr. 86 de pe foaia A nr. ord. 1-140 sunt transcrise în alte cărți funciare pe numele altor persoane. S-a apreciat astfel că soluția Comisiei Locale este întemeiată.
Instanța a reținut că potrivit actelor ce constituie dosarul de fond funciar al reclamantei, aceasta a formulat, în temeiul legii nr. 247/2005, cererea înregistrată la Primăria com. S. sub nr. 10826/_ (fila 32), prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut antecesorilor săi, înscrise în CF 86 Vlaha, CF 78 Vlaha, CF 174 Vlaha.
Reclamanta a precizat că imobilele solicitate sunt înscrise în cărțile funciare pe numele bunicului său matern Josika Stefan. Acesta a decedat la Blaj, la data de_, iar mama reclamantei, Josika Annemarie, nu a acceptat succesiunea după acesta, conform Declarației autentificate sub nr. 4474/_ autentificată de BNP Corpadea C. R. - Vâcla C. . Conform mențiunii exprese din cuprinsul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament.
Instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta C. LS . Astfel, a avut în vedere că pârâta și-a întemeiat excepția invocată pe împrejurarea că la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către reclamantă, în temeiul legii nr. 247/2005, aceasta nu avea cetățenie română, redobândirea cetățeniei având loc abia în anul 2010.
În acest sens, pârâta a invocat prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată potrivit cărora, "de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li
s-a preluat în orice mod de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora", precum și ale art. 48 care condiționează reconstituirea dreptului de proprietate de calitatea de cetățean român. Prin coroborarea celor doua texte legale rezulta, susține pârâta, faptul ca destinatarii acestei legi sunt cetățenii romani. Potrivit art. 48 din Legea 18/1991- in redactarea acestuia la data de_, data la care reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, "Cetățenii romani cu domiciliul în străinătate, precum și foștii cetățeni romani care și-au redobândit cetățenia romana, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țara, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu destinație forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparținut în proprietate, dar numai pana la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, și nu mai 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinație forestieră, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9)";.
Instanța a reținut că prezenta cauză are ca obiect plângerea formulată de reclamantă împotriva Hotărârii Comisiei Județene C. nr. 1522/2006, în temeiul art. 53 alin. 2 din legea nr. 18/1991, Hotărâre prin care contestația reclamantei a fost respinsă. Potrivit prevederilor acestui text, în forma în vigoarea la data promovării acțiunii de către reclamantă, "(1) Hotararile comisiei județene asupra contestatiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispozitiilor cuprinse in cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesati prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. (2) Impotriva hotararii comisiei judetene se poate face plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare";.
Instanța a apreciat, însă, că lipsa cetățeniei române la momentul formulării cererii de reconstituire sau a plângerii împotriva Hotărârii Comisiei Județene C., nu poate atrage lipsa calității procesuale active a reclamantei în prezenta cauză.
Astfel, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între titularul dreptului afirmat și persoana reclamantului. În speță, raportat la prevederile legale anterior enunțate și la obiectul cauzei, s-a reținut că în mod vădit reclamanta are calitate procesuală activă, dat fiind faptul că aceasta este persoana direct interesată, ca titular al contestației respinse de către C. J. C. .
Prin urmare, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că motivele care au condus la respingerea contestației formulate de către reclamantă împotriva soluției Comisiei Locale S. au constat atât în necomplinirea de către aceasta a unor lipsuri ale dosarului de fond funciar, respectiv neindicarea suprafeței în concret solicitate spre reconstituire, nedepunerea cărții funciare traduse, cât și în împrejurarea că terenurile din cărțile funciare indicate de către reclamantă au fost dezmembrate și înscrise în favoarea altor persoane.
Instanța a apreciat totodată că deși respingerea contestației reclamantei nu a avut în vedere lipsa cetățeniei române a acesteia și această împrejurare se impune a fi analizată în cauză, ca și condiție esențială pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Este astfel real faptul că dispozițiile art. 48 din legea nr. 18/1991 condiționează dreptul de a formula cerere de reconstituire de calitatea de cetățean român la momentul formulării cererii, în acest sens textul articolului stabilind că
"Cetățenii romani cu domiciliul în străinătate, precum și foștii cetățeni romani care și-au redobândit cetățenia romana, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țara, pot face cerere de reconstituire";. Ca atare, interpretarea per a contrario a pârâtei, în sensul că nu pot face cerere cetățenii străini, ori foștii cetățeni romani care au renunțat la cetățenia romana ori au pierdut-o, este corectă.
De la momentul intrării în vigoare, acest text legal a făcut obiectul mai multor excepții de neconstituționalitate, excepții ce au fost respinse, Curtea Constituțională apreciind că este pe deplin constituționala condiționarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetățean român.
Prin urmare, trebuie reținut că, în condițiile în care reclamanta a redobândit cetățenia română abia în anul 2010, conform certificatului constatator nr. C/812 din data de_ emis de Consulatul General al României din Bonn, față de dispozițiile art. 48 din legea nr. 18/1991 aceasta nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate nici la momentul formulării cererii în temeiul legii nr. 247/2005, nici la momentul emiterii Hotărârii Comisiei Județene C. nr. 1522/2006, nici la momentul contestării acesteia în prezenta cauză.
Or, analiza legalității și temeiniciei Hotărârii Comisiei Județene ce face obiectul prezentei plângerii trebuie realizată prin raportare la momentul emiterii acesteia, iar nu la elemente apărute ulterior, astfel încât redobândirea cetățeniei române de către reclamantă la un interval de 3 ani de la momentul începerii prezentului litigiului, nu poate valida o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ce nu îndeplinea o cerință esențială prevăzută de lege. Ca urmare, în opinia instanței, raportat la prevederile legale indicate, reclamanta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, astfel încât a apreciat că prezenta plângere formulată împotriva Hotărârii Comisiei Județene C. este neîntemeiată. Mai mult, s-a avut în vedere - trecând peste motivele de ordin tehnic ce au stat la baza respingerii contestației de către C. J., constând în neindicarea în concret a suprafețelor solicitate și nedepunerea cărților funciare în copii corespunzătoare - că terenurile solicitate nu sunt libere din punct de vedere juridic, fiind cuprinse în titluri de proprietate emise în favoarea altor persoane, această împrejurare fiind, de altfel, susținută și de către reclamantă inclusiv în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar. Or, în aceste condiții, chiar dacă s-ar trece peste problema lipsei calității de cetățean român la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, reconstituirea în natură pe vechiul amplasament nu ar fi posibilă, iar reclamanta a solicitat în mod expres această modalitate de reconstituire.
Raportat la toate aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă. În temeiul art. 274 C. pr. civ., reținând culpa procesuală a reclamantei, instanța a dispus obligarea acesteia la plata către pârâta C. LS a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1860 lei reprezentând onorariu avocațial.
Petiționara B. Z. a declarat recurs în termen împotriva sentinței, solicitând modificarea acesteia in sensul admiterii plângerii sale formulată împotriva Hotărârii nr. 1522/_ a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., anularea hotărârii ca fiind netemeinică și nelegală, obligarea pârâtelor la emiterea unei noi hotărâri prin care să le reconstituie dreptul de proprietate asupra imobilelor naționalizate în mod abuziv și fără titlu valabil, identificate în actele anexate cererii de stabilire a dreptului de proprietate,; obligarea pârâtelor ca în urma validării cererii să procedeze la punerea în posesia terenurilor revendicate, pe vechiul amplasament; obligarea pârâtei de rangul doi la emiterea titlului de proprietate; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată de la instanța de fond constând din onorar avocat 700 euro (echivalent a sumei de 3060,89 lei la cursul de 4,3727 lei/1 euro), cheltuieli de deplasare (11 x 358 km x 0,4 lei/km = 1575 lei), onorar expert 5573 lei, în total 10.208,89 lei precum și la cele ce se vor ocaziona în recurs.
Recurenta a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, dată cu încălcarea dispozițiilor legale și constituționale și cu ignorarea probatoriului administrat in cauză.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că prin hotărârea pronunțată instanța a discriminat-o în mod nedrept, prin considerarea ca nu ar fi îndreptățită să mi se reconstituie teren după bunicul expropriat abuziv, pe un motiv nereal și in afara legii .Conform art. 11 al. 8 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 a completat documentația depusă și a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate. Instanța de fond trebuia să observe faptul că prin hotărârea atacată s-a admis propunerea de invalidare și s-a respins cererea de reconstituire pentru alt motiv, iar nu pentru lipsa cetățeniei române.
Când s-a pus problema, pentru prima dată în fața instanței de judecată, a făcut și această dovadă. Cum s-a născut cetățean român și în prezent este tot cetățean român, instanța nu avea cum să pronunțe hotărârea atacată fără încălcarea Constituției care consfințește egalitatea între cetățenii acestei țări. Obligatoriu trebuia să se raporteze la data hotărârii sentinței, altfel făcea discriminare sancționată de lege.
Motivele reținute de comisia locală la respingerea cererii sunt vădit nefondate, căci in componența comisiei intrau și persoane de etnie maghiară, care erau in măsură să facă traducerea CF-urilor, sau, in situația in care socotea că este necesară traducerea, trebuiau să-i solicite depunerea traducerii cărților funciare.
Actele anexate cererii erau complete și făceau dovada îndeplinirii tuturor condițiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate cu privire la terenul ce a aparținut antecesorilor săi.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3041C.pr.civ.
Intimata C. locală de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul P.
S. prin Primar a formulat întâmpinare la recursul petiționarei, solicitând respingerea acestuia ca nefundat, menținerea in întregime a sentinței atacate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs constând din onorariu avocațial 1.850 RON si cheltuieli de transport in cuantum de 50 RON/termen de judecata.
In motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut netemeinicia motivelor de recurs.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale relevante, tribunalul constată netemeinicia recursului declarat în cauză, având in vedere următoarele considerente:
Într-adevăr motivele reținute de C. J. la pronunțarea Hotărârii nr.
1522/_ sunt altele decât cele reținute de Judecătorie.
Insă, având in vedere că prin plângerea adresată instanței, reclamanta nu a solicitat doar anularea acestei hotărâri, ci a solicitat instanței obligarea celor două comisii de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament al terenurilor menționate in cerere, in analizarea temeiniciei acestor cereri, instanța era datoare să verifice dacă petiționara îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Contrar susținerilor recurentei, sentința atacata nu încalcă principiul egalității in drepturi statuat de art. 16 din Constituție. Recurenta-reclamanta este egala in fata legii si a instanței cu orice alta persoana care in temeiul Legii nr. 169/1997 ar putea formula cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate, insa pentru a se admite o astfel de cerere, trebuiau sa fie îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile Legii 18/1991 așa cum a fost aceasta ulterior modificata, condiții printre care se regăsește si aceea ca titularul cererii sa detină cetățenia romana la data formulării ei.
Faptul ca Legea 18/1991 nu se aplica si cetățenilor străini, nu reprezintă o discriminare a acestora, ci pur si simplu, este o lege speciala aplicabila doar unor anumite categorii de persoane, in care reclamanta nu se incadreaza, din pricina faptului ca nu a avut cetățenia romana la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Potrivit.art.8 alin.2 din Legea nr. 18/1991, republicată "de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora". Aceste dispoziții legale trebuie obligatoriu coroborate cu cele ale art. 48 care condiționează reconstituirea dreptului de proprietate de calitatea de cetățean român. Prin coroborarea celor doua texte legale rezultă că destinatarii acestei legi sunt cetățenii romani, iar recurenta nu a deținut cetățenia romana la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate si nici la momentul pronunțării Hotărârii 1522/_ atacata.
Dispozițiile art.49 din Legea 18/1991, care instituie condiția deținerii cetățeniei romane de către titularul cererii de reconstituire la momentul formulării
acestei cereri, au format obiectul a numeroase excepții de neconstituționalitate ce au fost respinse de Curtea Consitutionala (a se vedea in acest sens Decizia 1529/2011, Decizia 59/ 2011, Decizia 879/2010 etc.)
Prin toate aceste decizii Curtea a reținut că prevederile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foștilor cooperatori, a moștenitorilor acestora și a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul și în condițiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptățite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispozițiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea și pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate, precum și pentru foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țară.
Așadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciară - și scopul declarat al acesteia - reconstituirea către foștii proprietari sau moștenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producție sau de către stat -, reglementarea condițiilor retrocedării, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptățite, constituie opțiunea legiuitorului.
De asemenea,Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost sesizata in repetate rânduri cu plângeri formulate impotriva refuzului autorităților interne de a reconstitui dreptul de proprietate pe motivul lipsei cetățeniei romane.
La data de 12 iunie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o decizie de inadmisibilitate în cauza Morariu și 58 alții (cererea nr. 32247/08). În toate cele 59 de cereri conexe, reclamanții au invocat articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și articolul 14 din Convenție pentru a se plânge de refuzul autorităților interne de a le reconstitui dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991, pe motiv că nu aveau naționalitate română, ceea ce reprezintă, în opinia lor, o încălcare a dreptului de proprietate și o discriminare fără justificare obiectivă. În fapt, reclamanții au adresat autorităților administrative competente cereri de restituire a unor terenuri agricole naționalizate de la părinții lor în perioada comunistă. Cererile le-au fost respinse pe motiv că nu îndeplineau o condiție esențială pentru restituire și anume aceea prevăzută de articolul 48 din Legea nr. 18/1991, care impunea ca titularii cererilor de restituire să aibă cetățenia română. Reclamanții au contestat în instanță refuzul autorităților administrative de a le restitui terenurile respective. Reclamanții au invocat faptul că, având calitate de moștenitori ai foștilor proprietari, li se aplică articolul 44 par. 2 din Constituție care permite cetățenilor străini să dobândească terenuri prin moștenire legală. În urma parcurgerii celor două grade de jurisdicție prevăzute de lege, tribunalele competente au respins acțiunile reclamanților, pe motiv că Legea nr. 18/1991 este o lege specială care exclude cetățenii străini de la reconstituirea dreptului de proprietate.
În examinarea capătului de cerere privind respectarea dreptului de proprietate al reclamanților, Curtea a constatat că, în speță, reclamanții nu aveau un bun actual, ei neavând calitatea de proprietari, dar nici o speranță legitimă de obținere a bunului, dat fiind faptul că reclamanții nu se pot prevala de prevederile art. 44 par. 2 din Constituție, deoarece, în interpretarea constantă a Curții Constituționale, acest articol nu conferă cetățenilor străini dreptul de a dobândi terenuri prin moștenire legală decât în cazul moștenirilor deschise după data revizuirii Constituției, adică după data de 29 octombrie 2003.
Curtea a respins astfel ca inadmisibil capătul de cerere al reclamanților privind pretinsa încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Pe cale de consecință, articolul 14, neavând o existență independentă, nu se aplică, cererea fiind respinsă în întregime, în temeiul art. 35 par. 3 lit. a) și par. 4 din Convenție.
Cu privire la momentul la care trebuiau sa fie intrunite cerințele prevăzute de Legea 18/1991, în motivarea cererii de recurs recurenta a arătat ca soluția primei
instanțe este nelegala pe motivul ca indeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile Legii 18/1991 ar trebui analizata in funcție de momentul pronunțării sentinței, iar nu prin raportare la momentul formulării cererii de reconstituire, la momentul pronunțării Hotărârii Comisiei județene contestate ori momentul sesizării instanței - date la care aceasta nu deținea cetățenia romana.
Nici un text de lege nu sprijină aceasta opinie vădit eronata a recurentei. Potrivit art. 48 din Legea 18/1991- in redactarea acestuia la data de_ ,
data la care reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate
- prevede: "Cetățenii romani cu domiciliul în străinătate, precum și foștii cetățeni romani care și-au redobândit cetățenia romana, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țara, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu destinație forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparținut în proprietate, dar numai pana la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, și nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinație forestieră, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9). " Sunt astfel indreptatiti sa formuleze cerere de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate cetățenii romani cu domiciliul in tara, cetățenii romani cu domiciliul in străinătate si foștii cetățeni romani care si-au redobândit cetățenia
romana.
Per a contrario, nu "pot face cerere", adică nu au îndreptățirea de a formula cereri de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate cetățenii străini - indiferent ca au domiciliul in România ori in strainatate, ori foștii cetățeni romani care au renunțat la cetățenia romana ori au pierdut-o. Astfel, condiția deținerii cetățeniei romane de către titularul cererii de reconstituire trebuia sa fie întrunită la momentul formulării cererii de reconstituire deoarece textul legal mai sus citat se raportează in mod expres la acest moment. Acest lucru rezulta din modul de formulare a art. 48 din Legea 18/1991. Prin folosirea sintagmei "pot face cerere" legiuitorul se refera la îndreptățirea de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si in consecința de a beneficia de dispozițiile Legii 18/1991, iar nu la posibilitatea concreta de a redacta si depune o astfel de cerere.
Recurenta a susținut oral, prin reprezentant, că potrivit art. 21 din Legea 24/1971 retragerea cetățeniei române a părinteluui nu are efecte asupra copiilor,or, reclamanta fiind minoră in la data retragerii cetățeniei române, legea nu permitea acest demers.
Susținerea recurentei este nefondată, intrucât din Adeverința nr. C 1534/_ emisă de Consulatul General al României din Munchen rezultă că recurenta a pierdut cetățenia română odată cu mama sa, prin Decretul nr. 11 din_, conform art. 23 alin 2 din Legea 24/1971.
Or, art. 23 alin 2 prevede o situație de excepție raportat lla prevederile art.
21,stipulând următoarele:
"Cu toate acestea, în cazul cînd ambii părinți obțin aprobarea renunțării la cetățenia romana, iar copilul minor se afla împreună cu ei în străinătate ori părăsește împreună cu ei țara, copilul pierde cetățenia romana odată cu părinții sau, dacă aceștia au pierdut cetățenia romana la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăsește țara după ce ambii părinți au pierdut cetățenia romana pierde cetățenia romana pe data plecării sale din țara.
In lipsa cetățeniei romane este irelevanta suprafața adusa in cooperativa de autorul acestei persoane, amplasamentul terenului solicitat, existenta actelor doveditoare a proprietății, caracterul liber al vechiului amplasament etc, soluția fiind aceeași: respingerea cererii pentru neindeplinirea unei condiții sine qua non - a cetățeniei romane la momentul formulării cererii de reconstituire.
Cauzele de nulitate/anulare a unui act juridic sunt intotdeauna contemporane momentului intocmirii actului juridic, astfel incat analiza valabilității Hotărârii comisiei județene trebuie sa fie făcuta prin raportare la momentul pronunțării hotărârii:_, data la care recurenta nu deținea calitatea de cetățean roman. Mai mult, nici la momentul sesizării instanței de judecata - in anul
2007 aceasta nu a deținut cetățenia romana astfel incat recursul formulat este neintemeiat.
Pentru considerentele expuse mai sus, recursul reclamantei a fost găsit nefondat, și in consecință, văzând dispozițiile art. 312 alin 1 Cod pr.civ. instanța il va respinge, păstrând in întregime sentința atacată.
In temeiul art. 274 alin 1 Cod pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei C. L. DE A. A L. F. ULUI F. D. C. P. S., suma de 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara B. Z. împotriva Sentinței civile nr. 247 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o menține în totul.
Obligă recurenta sa plătească intimatei C. L. DE A. A L. F. ULUI F. D. C. P. S. suma de 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, E. C. |
Red.dact.C.B./C.Ș. 2 ex
Jud.fond.A. G. N.
E.C. 10 Iulie 2013
| ← Decizia civilă nr. 630/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 817/2013. Fond funciar → |
|---|
