Decizia civilă nr. 221/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 221/R/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător V. G. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent P. O. R. " P. S. D. " M., împotriva Sentinței civile nr. 3983/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, privind și pe intimat
L. DE A. A L. A C. T., intimat C. J. PENTRU S.
DE P. A. T. C., intimat P. I., intimat B. G., intimat S. N., intimat S. G., intimat C. N. G., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- intimat Pârât - P. I. personal și asistat de avocat Milchiș O. Stelian
intimat Pârât - B. G. personal
reprezentanta intimaților S. N., S. G. și C. N. G. avocat
Sicoe în substituirea d-nului avocat P. escu A., cu împuternicire avocațială.
Lipsă fiind:
intimat Pârât - C. N. G.
intimat Pârât - C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C.
intimat Pârât - C. L. DE A. A L. A C. T.
recurent Reclamant - P. O. R. " P. S. D. " M.
intimat Pârât - S. G.
intimat Pârât - S. N. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimaților S. N., S.
și C. N. G., un exemplar comunicându-se cu reprezentantul intimatului P. I. . Anexat se depune dovada achitării onorariu avocațial.
Instanța constată că recursul este formulat în termen, este motivat, a fost comunicat și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar.
Reprezentantul intimatului P. I. depune la dosar întâmpinare, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta intimaților S. N., S. G. și C. N. G. și un exemplar comunicându-se cu intimatul B. G.
.
Părțile arată că nu mai au alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul intimatului P. I. solicită respingerea recursului cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, conform
motivelor invocate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Intimatul B. Gherorghe solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților S. N., S. G. și C. N. G. solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
INSTANȚA
cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3983/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta P.
O. R. "P. S. D. "; M. cu sediul în com. T., sat M., nr. 227, jud. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU S. D. DE P. PRIVATĂ A. T. T., C. J. PENTRU S. D. DE P. PRIVATĂ A. T. C., P. I., cu domiciliul în com. T. sat M., nr. 143, jud. C., B. G., cu domiciliul în com. T., sat M.
, nr. 143 A, jud. C., S. N., cu domiciliul în com. T. sat M., nr. 61, jud. C., S. G., cu domiciliul în mun. C. N. str. Viilor, nr. 10, jud. C.
, C. N. cu domiciliul în mun. C. N. str. Gh. D., nr. 26, ap. 24, jud. C., având ca obiect fond funciar.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul P. I. în contradictoriu cu reclamanta P. O. R. "P. S.
D. "; M., având ca obiect uzucapiune.
A obligat reclamanta la plata sumei de 1190 lei în favoarea pârâtei C.
N., reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
În fapt, prin cererea formulată în temeiul legii nr. 247/2005 înregistrată la Primăria com. T. sub nr. 74/_ reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 28,74 ha teren agricol, 58 ari teren intravilan, atașând pentru dovedirea dreptului său de proprietate extrase de carte funciară.
Prin Hotărârea Comisiei Județene C. cu nr. 178/_ a fost validat dreptul de proprietate al reclamantei, care a fost înscrisă în anexa 32 poziția 5 cu total suprafață aprobată de 27,67 ha.
Reclamanta a fost ulterior pusă în posesie cu suprafața de teren mai mare decât aceea validată, respectiv 27,7357 ha prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 3024/_, în baza căruia a fost emis titlul de proprietate nr. 7192/_ pentru aceeași suprafață.
Împotriva acestei Hotărâri reclamanta nu a formulat plângere potrivit dispozițiilor art. 53 alin. 2 din legea nr. 18/1991, hotărârea rămânând valabilă în forma în care a fost emisă.
Potrivit precizărilor formulate de către pârâta C. L. T. la data de_ reclamantei nu i-a putut fi atribuită întreaga suprafață înscrisă în CF 39 M., cu nr. top 3104, 3105 întrucât pe diferența neatribuită de 2043 mp au fost edificate case de locuit, împrejurare cunoscută și reclamantei și față de care nu au fost formulate obiecțiuni nici nu ocazia
semnării proceselor-verbale de punere în posesie nici nu ocazia ridicării titlurilor de proprietate.
Instanța a avut în vedere că instituirea unei proceduri administrativ jurisdicționale de contestare a soluțiilor dispuse de către Comisiile pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, face obligatorie urmarea acestora în măsura în care persoanele care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate sunt nemulțumite de modul de soluționare a cererilor lor.
Raportat la acțiunea dedusă judecății, reținând că reclamantei nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată prin cererea nr. 74/_, aceasta putea și trebuia să urmeze în prealabil procedura de contestare a Hotărârii Comisiei Județene C. nr. 178/_ conform art. 53 alin. 2 din legea nr. 18/1991.
Solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența neatribuită prin formularea unei acțiuni direct la instanța de judecată, deși admisibilă - contrar susținerilor pârâților S. N., S. G., C. N.
G. formulate în motivarea excepției inadmisibilității - este însă neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, câtă vreme instanța poate analiza și dispune reconstituirea dreptului de proprietate numai în situația în care nu s-a soluționat cererea de reconstituire de către Comisiile locală/județeană.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ cu privire la suprafața de teren de 2310 mp, inclusă în parcela 26 din tarla 10, titlu emis în favoarea lui S. I., antecesorul pârâților S. N., S. G., C. N.
G., urmează a se reține că potrivit precizărilor Comisiei Locale T., precum și înscrisurilor ce constituie dosarul de fond funciar, titlul de proprietate a fost emis în favoarea lui S. I., în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 2193/_, ca urmare a validării dreptului de proprietate dispuse prin HCJ nr. 397/_, anexa 32 poziția 102.
Solicitarea de constatare a nulității absolute a acestui titlu de proprietate a fost justificată de reclamantă prin aceea că suprafața de 2310 mp din parcela 26 tarla 10 se include în amplasamentul pentru care reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în prezenta cauză.
Relativ la excepția lipsei de interes invocată de pârâții S. N., S.
G., C. N. G., instanța a apreciat că reclamanta a justificat interesul în formularea acțiunii în contradictoriu cu aceștia și a respins excepția, constatând că reclamanta a urmărit consecutiv anulării titlului de proprietate, realizarea dreptului său de proprietate asupra acestui teren.
Pe fondul acestei solicitări, a apreciat că titlul de proprietate nr._ nu este lovit de nulitate absolută, fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale, în temeiul și în conformitate cu validarea dreptului de proprietate realizată printr-o Hotărâre a Comisiei Județene C. încă valabilă. Pe de altă parte chiar și împrejurarea că acest titlu ar fi fost emis pe un alt amplasament decât vechiul amplasament ce a aparținut defunctului S. I., nu este susceptibilă, singură, să atragă nulitatea titlului de proprietate, cu atât mai mult cu cât reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia s-a realizat anterior formulării cererii de reconstituire de către reclamantă.
Totodată, nu s-a putut aprecia automat că lipsa de la dosarul de fond funciar a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către defunctul S. I., se datorează împrejurării că acesta nu ar fi formulat o astfel de cerere.
Instanța a reținut totodată că art. III din legea nr. 169/1997 stabilește în mod expres și limitativ motivele de nulitate absolută a actelor de constituire/reconstituire, iar susținerile reclamantei nu justifică incidența vreunui dintre aceste motive în ceea ce privește titlul de proprietate emis în favoarea antecesorului pârâților.
În ceea ce privește capetele de cerere formulate în contradictoriu cu pârâții P. I. și B. G. a apreciat că sunt neîntemeiate, reținându-se că acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune în justiție prin intermediul căreia reclamantul - care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia - solicită instanței să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecința obligării pârâtului - care stăpânește bunul respectiv - la restituirea acestuia.
Acțiunea în revendicare este o acțiunea reală deoarece ea se exercită împotriva oricărei persoane care deține bunul respectiv, cu orice titlu, și, totodată, este o acțiune petitorie întrucât, prin intermediul ei, se urmărește apărarea unui drept real - dreptul de proprietate.
În cauza de față s-a constatat că posesia exercitată de către pârâtul P.
I. asupra terenului în suprafață de 1985 mp inclus în titlul de proprietate nr. 7192/_ emis în favoarea reclamantei se întemeiază pe convenția încheiată chiar cu reclamanta, în anul 1999, prin înscrisul sub semnătură privată depus la dosar. Ca atare, trebuie reținut că reclamanta însăși a legitimat folosința acestui teren de către pârâtul P. I., căruia i-a promis înstrăinarea dreptului de proprietate.
În ceea ce privește pe pârâtul B. G., terenul cu privire la care reclamanta a formulat acțiunea în revendicare, în suprafață de 818 mp, este terenul aferent locuinței acestuia, locuință construită în baza unei autorizații de construire eliberată de Primăria com. T. . Or, în condițiile legii nr. 18/1991 terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, sunt și rămân în proprietatea proprietarilor locuințelor, fără a fi necesară formularea unei cereri pentru stabilirea dreptului de proprietate în acest sens.
Ca atare instanța a apreciat că nu se justifică raportat la situația de fapt expusă admiterea acțiunii în revendicare formulate de către reclamantă. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta , solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii hotărârii
precizate.
În motivare se arată că în calitate de foști proprietari, au formulat cereri de reconstituire a unor terenuri. Terenurile sunt înscrise în CF 39 nr. top 3104, 3105 și 3106.
Urmare a unor expertize administrate s-a constatat că parte din terenul or este ocupat de terțe persoane.
În temeiul art. 22 din Lega 18/1991 au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluare de CAP nimeni necontestând acest drept.
Instanța nu face nicio referire la faptul că hotărârea Comisiei Județene nu le-a fost comunicată, fiind astfel în termen să o conteste. Au solicitat și li s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietatea asupra întregului imobil cu nr. top mai sus amintite astfel încât nu aveau nici un motiv să atace această decizie.
Atâta timp cât terenul înscris pe cele 3 nr. topo a format obiectul dispoziției de reconstituire rezultă că tot acest teren trebuia inclus în titlul lor de proprietate.
Cu ocazia acestui proces s-a constatat că unor terțe persoane li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei părți de teren, iar unii dintre cei care folosesc terenul nu au nici un titlu.
Titlul emis pe numele lui S. N. este lovit de nulitate întrucât a fost eliberat pe un teren revendicat de fostul proprietar fiind emis fără respectarea prevederilor imperative ale legii fondului funciar. Pe de altă parte titularul cererii care a stat la baza acestui titlu nu era o persoană îndreptățită, la cererea formulată nedepunându-se vreun mijloc de probă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. .
S. N., în termen legal a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
Învederează că motivele recurentei sunt simple afirmații, iar în ceea ce privește titlul său de proprietate, nu pot constitui temei pentru anularea parțială a titlului său de proprietate.
De altfel, în urma măsurătorilor a rezultat că doar o parte din teren ar mai putea intra în discuție.
Împrejurarea că titlul ar fi fost emis pe un alt amplasament nu este susceptibilă, singură, să atragă nulitatea titlului.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate în condițiile art. 23 din Legea 1/2000 modificată.
Astfel, la nivelul anului 1945 terenul era în proprietatea Bisericii Greco-Catolice, or este notoriu că preluarea bunurilor acestui cult s-a făcut după promulgarea Decretului 177/1948.
Așadar, reclamanta nu are calitatea și îndreptățirea să solicite restituirea acestor terenuri, iar pe de altă parte ar fi trebuit să uzeze de procedura administrativă prealabilă, prevăzută de Legea 18/1991.
P. I. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, învederând că reclamanta era obligată la parcurgerea procedurii administrative înaintea sesizării instanței de judecată.
Privitor la terenul în suprafață de 1985 mp învederează că însăși reclamanta a vândut acest teren, după cum rezultă din procesul verbal încheiat de părți în anul 1999.
Analizând recursul, prin prima motivelor invocate și a celor de ordine publică, tribunalul în temeiul art. 312 C. proc. civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamanta în vederea reconstituirii dreptului de proprietate s-a adresat autorităților competente cu o cerere. În susținerea acestei cereri a indicat calitatea sa de fost proprietar și asupra imobilului înscris în CF 39
M. .
În baza cererii și a actelor depuse, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, emițându-se titlu de proprietate în acest sens.
Procesele verbale de punere în posesie întocmite în această procedură nu au fost contestate de către reclamantă.
Este de principiu că reconstituirea dreptului de proprietate se face de regulă pe vechiul amplasament, însă în situația în care reclamanta este nemulțumită are obligația de a urma procedura administrativă prevăzută de lege într-o astfel de situație.
În fața instanței de fond a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active plecând de la lipsa calității de proprietar tabular.
În cuprinsul hotărârii instanța a reținut cu privire la această excepție s-a pronunțat în ședința publică din_ ( f. 152).
Instanța a respins excepția considerând că aspectele învederate nu privesc calitatea procesuală activă a reclamantei ci îndreptățirea sau lipsa de îndreptățire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. Apreciind-o ca fiind o chestiune de fond a reținut că această apărare va fi analizată cu fondul cauzei.
Analiza hotărârii judecătorești denotă că instanța nu a avut în vedere acest aspect, respingând acțiunea prin prisma altor considerente.
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond ce se impune a fi analizată în orice fază procesuală.
Din analiza Legii 18/1991 și a tuturor actelor normative ulterioare editate pentru reconstituirea dreptului de proprietate rezultă să sunt îndreptățiți să solicite măsuri reparatorii foștii proprietari.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 1/2000, structurile reprezentative ale unităților de cult pot dobândi în proprietate suprafețe de teren agricol pe care le-au avut astfel: ... d) parohii și filii până la 10 ha, alin1 ind. 1 al aceluiași art. prevede că unitățile de cult dacă au avut în proprietate suprafețe mai mari decât cele retrocedate până la intrarea în vigoare a prezentei legi pot cerere reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață deținută în 1945.
Dispozițiile Legii 18/1991 au în vedere posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate, în favoarea unor persoane din categoria reclamantei, a unor suprafețe mai mici de teren.
Din actele depuse rezultă că reclamantei i s-a recunoscut îndreptățirea pentru o suprafață mai mare de 10 ha, astfel încât aceasta trebuie să justifice dreptul de proprietate deținut în anul 1945.
În cartea funciară 39 M., proprietar tabular este Comunitatea L. Greco-Catolică din M. . Este evident că între cele două entități juridice există o diferență, iar preluarea bunurilor aparținând cultului Greco-Catolic s-a făcut în baza Decretului 177/1948, la un moment ulterior decât cel avut în vedere de art. 23 din Legea 1/2000, sus amintită.
În aceste condiții, reclamanta nu justifică calitatea procesuală activă în formularea unei astfel de cereri din perspectiva dispozițiilor legilor fondului funciar.
Referitor la acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, prin prisma considerentelor arătate mai sus, cererea nu poate fi admisă.
Prin formularea unei cereri în temeiul Legii 18/1991, implicit se recunoaște că acest teren a ieșit din patrimoniul reclamantei, fiind cooperativizat, reclamanta trebuind să urmeze procedurile legii speciale în vederea recunoașterii dreptului său de proprietate.
Nu este la latitudinea persoanei să aleagă una dintre cele două căi, fiind obligatorii a se urma procedura specială edictată în acest sens.
Pentru aceste considerente, criticile legate de suprafețele rămasă libere sau nu în urma emiterii unor titluri de proprietate, sau ale îndreptățirii persoanelor care au primit titluri de proprietate asupra unui teren solicitat de reclamantă nu se impun a fi analizate întrucât în lipsa îndreptățirii reclamantei în baza legilor speciale asupra acestui teren, ea nu justifică un interes în anularea titlurilor de proprietate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de P. O. R. "P. S.
D. " împotriva Sentinței civile nr. 3983/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o va menține în totul.
Intimații au făcut cheltuieli cu angajarea unui apărător (fila 22, 27,
28).
Intimata S. a solicitat obligarea reclamantei și la plata sumei de 50 lei cheltuieli de deplasare avocat, fără a face nici o dovadă în acest sens, deși sarcina probei îi revenea, motiv pentru care această cerere nu va fi admisă.
Fiind parte căzută în pretenții, ca urmare a respingerii recursului, instanța în baza art. 274 C. proc. civ. va obligă recurenta să plătească intimatului P. I. 1000 lei și intimatei S. N. 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. O. R. "P. S.
D. " împotriva Sentinței civile nr. 3983/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatului P. I. 1000 lei și intimatei
S. N. 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, V. G. |
Grefier, C. -S. Ș. |
RED./DACT./DT/CȘ_ / 2 ex.
Jud. fond .A. G. N. C.Ș. 05 Martie 2013
| ← Decizia civilă nr. 817/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 105/013. Fond funciar → |
|---|
