Decizia civilă nr. 790/27. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3033/R/2013 | |
Ședința publică din data de 12 iunie 2013 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | A. -T. N. |
JUDECĂTORI: | M. -C. V. I. -D. C. |
GREFIER: | M. -L. T. |
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii
S. V. și S. L. -D., împotriva deciziei civile nr. 790/R din 27 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, privind și pe intimații B. V. ȘI B. R., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă contestatorul S. V., asistat de avocat Cudrec A., care o reprezintă și pe contestatoarea S.
L. -D. și reprezentanta intimaților B. V. și B. R., avocat C. Manuela.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 6 iunie 2013, intimații au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei contestate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei contestatorilor.
La termenul de azi, reprezentantele părților depun la dosar chitanțele prin care se atestă plata onorariilor avocațiale, în justificarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimaților arată că înțelege să susțină excepția invocată pin întâmpinare.
Reprezentanta contestatorilor solicită respingerea excepției inadmisibilității invocate de intimați prin întâmpinare, întrucât contestația în anulare a fost formulată în temeiul prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, care în aprecierea sa sunt incidente în cauză.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorilor susține contestația așa cum a fost formulată în scris, solicită admiterea acesteia, și rejudecând cauza, să se
desființeze decizia contestată cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată și precizată, în sensul de a se stabili linia de hotar dintre imobilul proprietatea intimaților, înscris în CF 2. C. -N.
, nr. cadastral 11742/7, și imobilul proprietatea contestatorilor, înscris în CF 1. C. -N., nr. cadastral 11742/2, conform variantei III din raportul de expertiză judiciară, întocmit de d-na expert Poșta M., cu cheltuieli de
judecată în cuantum de 500 lei, conform chitanței depuse la dosar. În opinia sa, instanța de recurs și-a depășit competența cu care era investită, pronunțând o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, privind modificarea hotărârii atacate în recurs. Deși a recunoscut faptul că nu poate analiza probele testimoniale, totuși a analizat și statuat cu privire la acestea.
De asemenea în mod greșit instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 560 Cod civil, considerând că prin promovarea acțiunii de stabilire de hotar, atunci când există semne exterioare, între proprietăți, titularul dreptului nu poate decât să pretindă determinarea hotarului inițial existent între fondurile limitrofe, iar nu stabilirea unei alte granițe decât cea trasată anterior.
În mod greșit a apreciat instanța de recurs că actuala delimitare s-a făcut în urma înțelegerii intervenite între părți la data de 17 februarie 2007, făcută ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare în baza căruia intimații s-au obligat să înstrăineze reclamanților suprafața de teren de 903 mp. Prin acest înscris, părțile nu au convenit cu privire la limita dintre cele două proprietăți, ci s-a stabilit doar faptul că urmează a fi edificat un gard cu fundație de beton și cărămidă.
Prin hotărârea instanței de recurs se aduc doar critici hotărârii pronunțate de instanța de apel, fără însă a-și motiva propria hotărâre, așa cum s-a statuat prin decizia nr. 1883/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, respectiv că este necesar ca o hotărâre judecătorească să cuprindă în motivarea sa, argumentele pro și contra care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.
Pentru aceste motive solicită admiterea contestației în anulare cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea contestației ca fiind inadmisibilă și pe fond ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, conform chitanței depuse la dosar. Arată că potrivit prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile pronunțate în recurs pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare. Prin sintagma "erori materiale"; s-au avut în vedere acele erori materiale evidente, în sensul unor erori procedurale, și nu erori de judecată, care nu mai pot fi cenzurate întrucât este vorba despre o hotărâre irevocabilă, ce a intrat în puterea lucrului judecat. Nu este posibil că prin promovarea unei contestații în anulare, partea să poată obține o nouă rejudecare a întregii cauze.
Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar pe cale de consecință, menținerea deciziei contestate ca temeinică și legală cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 790/R din 27 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ a fost admis recursul declarat de pârâții B. V. și B. R. împotriva deciziei civile nr. 518 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ care a fost modificată, în sensul că a fost admis apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 17854/_ a Judecătoriei C. -N., care a fost schimbată în parte în sensul că, a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamanților S. V. și S.
L. D., împotriva pârâților B. V. și B. R., având ca obiect grănițuire, și în consecință, a fost stabilită linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, având nr. cad. 11742/1 și imobilul proprietatea pârâților, având nr. cad. 11742/2 între punctele 50-49-64-62-40, potrivit variantei I din raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Poșta M., au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar intimații i S. V. și S.
L. D. au fost obligați să plătească recurenților suma de 1009,65 lei cheltuieli de judecată în apel și 1009,65 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea a reținut că probațiunea testimonială administrată în apel, care, în recurs nu poate fi analizată și reapreciată, este contradictorie unii martori arătând că gardul edificat respectă limita stabilită de părți în anul 2007, respectiv aliniamentul primului gard provizoriu edificat de pârâți, alți martori arătând că gardul definitiv care s-a edificat nu a respectat linia celui dintâi, intrând în terenul proprietatea reclamanților.
Această împrejurare, a contradictorialității probelor administrate referitoare la respectarea sau încălcarea convenției intervenite între părți, asupra modalității de grănițuire a proprietăților învecinate, nu prezintă relevanță în speță, raportat la împrejurarea că reclamanții nu au formulat decât o acțiune în grănițuire.
Analizându-se în plan doctrinar sfera de aplicare a normei - art. 584 Cod civil, care prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa - s-a arătat, în acest sens, că proprietarul poate cere grănițuirea chiar atunci când există o îngrădire între fonduri (adică, semne exterioare de delimitare a liniei de hotar), cu excepția situației în care aceasta îngrădire nu s-a realizat ea însăși în urma unei operațiuni de grănițuire regulata - anume, prin acordul neechivoc al parților sau prin hotărâre judecătorească.
Acțiunea în grănițuire promovată separat, nu are alt scop procesual decât cel de a se decide asupra liniei de demarcare dintre proprietăți.
Promovând o acțiune în stabilirea liniei de hotar - atunci când există semne exterioare între proprietăți, ca în prezenta speță - titularul dreptului nu poate pretinde decât determinarea hotarului inițial existent între fondurile limitrofe, iar nu și stabilirea unei alte granițe decât cea trasată anterior.
În egală măsură, acțiunea fondată pe dispozițiile art. 584 cod civil nu permite judecătorului de a trece peste probele ce atestă voința inițială a parților sau situația primordială a liniei de demarcare dintre proprietăți și de a stabili o situație juridică nouă, în sensul fixării unui alt hotar decât cel avut în vedere de parți /cel existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate. Or, în speță, în anul 2007 părțile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare și au delimitat imobilele care le-au revenit în proprietate: inițial, cu sfoară, ulterior cu un gard provizoriu, iar în final, cu un gard cu fundație, potrivit convenției încheiate la data de_ .
Trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe în acțiunea în grănițuire are ca premisă verificarea identității hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, în măsura în care exista) cu cel primordial.
Soluția instanței de apel nu se raportează corect la dispozițiile de drept substanțial, întrucât neagă premisele acțiunii în grănițuire, dând o soluție specifică acțiunii în revendicare, care nu a făcut însa obiect al cererii de chemare în judecată.
Reclamanții nu au învestit instanța de fond cu o acțiune în revendicare, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l grănițuirea celor două proprietăți, chiar dacă a urmărit modificarea liniei de hotar și reducerea suprafeței deținute de intimați, cu consecința măririi corelative a suprafeței de teren deținute.
Nici împrejurarea că pârâții dețin o suprafață mai mare decât cea care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți nu justifică, în absența unui capăt de cerere având ca obiect revendicare, modificarea mejdei. Așa cum a reieșit din cele anterior arătate, nu doar pârâții, ci și reclamanții, la rândul lor, dețin o suprafață mai mare de teren decât cea evidențiată în CF.
Raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe a prevăzut ca variantă de delimitare a proprietăților și pe aceea care respectă situația actuală, limita de hotar rămânând nemodificată - varianta I, anexa nr. 3.
Această variantă este întocmită cu respectarea documentațiilor cadastrale întocmite pentru cele două imobile în litigiu.
Față de cele arătate, în absența unui petit de revendicare, stabilirea liniei de mejdie între proprietăți, prin mutarea acesteia înspre terenul proprietatea pârâților, potrivit solicitării reclamanților și variantelor 2 și 3 din raportul de expertiză, nu este posibilă, singura variantă legală fiind cea a menținerii actualei delimitări, în care atât reclamanții, cât și pârâții dețin suprafețe de teren mai mari decât cele evidențiate în CF.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii
S. V. și S. L. -D., solicitând instanței în temeiul art. 318 Cod proc.civ., admiterea contestației în anulare și rejudecând, desființarea deciziei contestate, iar pe cale de consecință, admiterea acțiunii cum a fost formulată și precizată în sensul stabilirii liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților intimați înscris în Cf 2. C. -N., cu nr. cad. 11742/1, teren în suprafață de 434 mp și construcție și imobilul proprietatea pârâților recurenți înscris în CF 181.125 C. -N., nr. cad 11742/2 în suprafață de 903 mp, conform variantei III din raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Posta M. .
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că decizia contestată este nelegală, pentru că instanța de recurs și-a depășit competența cu care era investită, pronunțând o hotărâre cu încălcarea art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Deși în recurs nu pot fi analizate probele testimoniale și instanța de recurs recunoaște acest fapt, totuși analizează și statuează că "probațiunea testimonială este contradictorie, unii martori arătând că gardul edificat respectă limita stabilită de părți în anul 2007, respectiv aliniamentul primului gard provizoriu, edificat de pârâți, alți martori arătând că gardul definitiv care s-a edificat nu a respectat linia celui dintâi, intrând în terenul proprietatea reclamanților";.
Contestatoarea a invocat faptul că decizia pronunțată în recurs s-a făcut cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 560 C. civil, arătând că grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți, iar în caz de conflict, prin acțiunea în grănițuire se urmărește determinarea prin semne exterioare și întinderea celor două fonduri învecinate.
Contestatorii au invocat faptul că instanța de recurs se află în eroare în ceea ce privește situația reală a imobilelor, contestatorii solicitând să se păstreze aliniamentul gardului construit inițial în 2007 când recurenții pârâți și-au manifesta dorința de a-și îngrădi proprietatea și a fost stabilită
mejdia dintre cele două proprietăți. Instanța de recurs a apreciat că actuala delimitare a proprietăților limitrofe este făcută în conformitate cu înțelegerea intervenită între părți la data de_, însă contestatorii nu înțeleg în baza căror probe a fost făcută această apreciere.
Contestatorii au arătat că prin convenția încheiată între recurenți și intimați nu s-a statuat asupra limitei dintre proprietăți, ci s-a stabilit faptul că urmează a se edifica un gard cu fundație de beton și cărămidă, cu înălțime de peste 2 m între proprietățile limitrofe.
Contestatorii au invocat depozițiile martorilor audiați în apel, apreciind că probațiunea testimonială administrată în apel nu este contradictorie, iar această probațiune testimonială a fost administrată suplimentar pe lângă expertiza tehnică efectuată în cauză.
Având în vedere depozițiile martorilor audiați în faza procesuală a apelului, instanța de apel a apreciat că varianta din raportul de expertiză care se impune a fi acceptată trebuie să fie aceea care să releve o distanță efectivă, reală între gardul despărțitor și bucătăria de vară a intimaților, aceasta fiind varianta III din raportul de expertiză.
Instanța de recurs a modificat decizia instanței de apel, pronunțând o hotărâre contrară dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Contestatorii au arătat că au fost de acord cu varianta III din raportul de expertiză, deoarece această variantă se apropie de măsurătorile reale efectuate de către contestatori împreună cu intimații în 2007.
Contestatorii au mai arătat că instanța de recurs a dus doar critici hotărârii date de către instanța de apel, însă nu și-a motivat propria hotărâre cu analizarea argumentelor pro și contra care au formulat convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.
Prin întâmpinare, intimații B. V. și B. R. au solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații au arătat că erorile materiale menționate în dispozițiile art. 318 Cod proc.civ., sunt acele erori materiale evidente în sensul unor erori procedurale, (anularea recursului ca netimbrat deși la dosar s-ar afla recipisa de plată a taxă judiciară de timbru sau respingerea unui recurs ca tardiv deși a fost atașat plicul din care rezultă data predării la oficiul poștal a cererii de recurs), nefiind vorba de erori de judecată care nu pot fi cenzurate printr-o contestație în anulare.
Repunerea în discuție a probațiunii și a soluției instanței de recurs ar duce la o evidentă încălcare a autorității de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 790/R/2013 a Curții de Apel C. .
Analizând contestația formulată, curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 318 C.Pr.Civ. hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Examinând motivele de revizuire reglementate de dispozițiile art. 318 C.Pr.Civ., curtea constată că primul motiv vizează faptul că soluția pronunțată de instanța de recurs să fie rezultatul unei greșeli materiale, însă noțiune de "greșeală materială"; nu trebuie interpretată extensiv. În doctină și practica judiciară noțiunea de dispoziția de "greșeală materială"; are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unor soluții eronate, ca urmare a confundării unor elemente importante sau date materiale care au legătură cu aspectele formale ale judecății.
Așa zisele greșeli materiale pe care le invocă contestatorii vizează modul în care instanța de recurs a interpretat dispozițiile legale în materia grănițuirii.
Contestatorii au invocat faptul că instanța de recurs a analizat pobele testimoniale, că a aplicat greșit dispozițiile art. 560 Cod Civil, că instanța s- a aflat în eroare cu privire la situația reală, toate aceste critici invocate de contestatori nu pot fi subsumate noțiunii de " greșeală materială";, în sensul art. 318 C.Pr.Civ. ci reprezintă un veritabil recurs la recurs.
Greșeala materială la care se referă art. 318 C.Pr.Civ. nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, pentru că dacă s-ar admite astfel, s-ar ajunge, pe cale ocolită să se judece un recurs la recurs.
Decizia pronunțată în recurs este irevocabilă, nu este susceptibilă de recurs putând fi reformată numai pentru motivele de revizuire sau contestație în anulare expres prevăzute de art. 317, art. 318, art. 322 C.Pr.Civ.
Pentru aceste considerente, curtea constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 318 C.Pr.Civ. va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare declarată de constestatorii S. V. și S. L. -D. împotriva deciziei civile nr. 790/R din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților B. V. ȘI B.
suma de 1000 lei cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. -T.N.
M.
C. V.
I. D.C. M. L.T.
Plecat în CO,Semnează Vicepreședintele instanței
I. A.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. recurs: A.T.N., M.C.V., A.I.
| ← Decizia civilă nr. 238/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 3066/2013. Grănițuire → |
|---|
