Decizia civilă nr. 3066/2013. Grănițuire

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 3066/R/2013

Ședința publică din 14 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C.

JUDECĂTORI: A. -A. P.

C. -M. CONȚ

G.: A. -A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. G. și C. C.

, împotriva deciziei civile nr. 286/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați Ș. N. și Ș.

M., având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat M. Cocuța, cu împuternicire avocațială pentru redactarea recursului și pentru reprezentare în prezentul dosar, care se află la f. 10 din dosar și reprezentanta pârâților intimați, doamna avocat O. C., cu împuternicire avocațială pentru formulare și susținere apărare în recurs, care se află la f. 24 din dosar, lipsă fiind părțile personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanții C. G. și C. C., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs, fiind timbrat doar cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și cu timbre judiciare, în valoare de 0,60 lei (f. 12 din dosar).

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_ pârâții intimați Ș. N. și Ș. M., prin intermediul doamnei avocat O. C.

, au formulat și au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care se solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanții C. G. și C. C. și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de

1.000 lei, întâmpinare la care au fost anexate chitanța care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 1.000 lei și împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că pârâții intimați Ș. N. și Ș. M. au împuternicit-o pe doamna avocat O. C. pentru formularea și susținerea apărării în prezentul dosar.

Curtea comunică reprezentantei reclamanților recurenți un exemplar din întâmpinarea pârâților intimați.

Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata diferenței de taxă judiciară de timbru pentru recurs, în cuantum de 2 lei.

Curtea constată că recursul este legal timbrat.

Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar o copie certificată, pentru conformitate cu originalul, de pe acțiunea nr._ a Tribunalului Maramureș - Secția contencios administrativ, având ca obiect anularea autorizației de construire nr. 60/2009 eliberată pârâților Ș., pentru împrejmuirea proprietății și, totodată, mai depune la dosar o fotografie cu gardul despre care se face vorbire în prezentul litigiu.

Reprezentantele părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs, respectiv a acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, care se referă la reanalizarea de către instanța de recurs a stării de fapt și a probelor administrate în cauză, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantelor părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora să se refere și la excepția invocată, din oficiu, de către Curte.

Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâții apelanți Ș. N. și Ș. M. și menținerea sentinței civile nr. 277/_ a Judecătoriei Tg. Lăpuș, ca legală și temeinică, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal. Solicită obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 494 alin. 3 C.civ., respectiv a reținut greșit buna credință a pârâților și a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților în ceea ce privește obligarea pârâților la ridicarea lucrărilor pentru edificarea gardului. De asemenea, arată că obiectul acțiunii promovate de reclamanți este grănițuire, revendicare, rectificare C.F. și obligație de a face și, totodată, arată că imediat după ce s-au început lucrările pentru edificarea gardului de către pârâți, reclamanții au contestat autorizația eliberată pentru edificarea acestui gard.

De asemenea, arată că instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, având în vedere că prin schița cadastrală efectuată la cererea pârâților se aduc modificări în teren, iar din punct de vedere al identificării și al grănițuirii imobilului în litigiu, hotărârea este definitivă și irevocabilă, dar cu toate acestea, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 480 C .civ., art. 585 C. civ. și art. 600 C. civ. raportat la art. 584 C. civ., având în vedere că, în mod nelegal, s-a respins cererea de ridicare a lucrărilor de construire a gardului edificat de către pârâți pe un alt aliniament decât linia de hotar, stabilită prin hotărâre între proprietățile părților.

Totodată, arată că prin respingerea cererii de ridicare a gardului, s-a pronunțat, prin aceeași hotărâre, o soluție contrară celor adoptate cu privire la linia de hotar și revendicare, ce va crea imposibilitatea executării hotărârii și în mod nelegal s-au aplicat dispozițiile art. 494 alin. 3 C. civ. atâta timp cât pârâții nu au formulat cereri pentru valorificarea eventualelor drepturi derivând din acest text legal. Mai arată că prin aceeași hotărâre s-a decis admiterea cererii în revendicare a reclamanților C., lăsarea în deplină și pașnică proprietate a suprafeței de 175 mp, ce o include și pe cea aferentă gardului construit de pârâți pe terenul proprietatea reclamanților, în perimetrul identificat de expert între pct. 4-A-B-23-24-A în Anexa 4, având în vedere că acel gard a fost edificat în baza unei autorizații de construire, deși aliniamentul pe care a fost edificat gardul de către pârâți nu este cel stabilit prin expertiza efectuată în cauză. De asemenea, arată că din lungimea de 220 m s-a efectuat gard numai pe o lungime de 40 m.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că hotărârea pronunțată de către instanța de apel este contradictorie și se impune a fi modificată, având în vedere că o astfel de hotărâre nu poate fi pusă în aplicare întrucât cele două aliniamente sunt paralele. Totodată, arată că instanța de apel a apreciat că

pârâții sunt de bună credință, întrucât au edificat gardul în baza unei autorizații de construire, însă la Tribunalul Maramureș există o practică, în sensul că, atunci când există construcții sau garduri edificate în baza unor autorizații de construire, cererile prin care se solicită ridicarea acestora sunt respinse.

Reprezentanta reclamanților recurenți invocă, cu titlu de practică judiciară, Decizia nr. 42/R/_, pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr._ . De asemenea, arată că terenul în litigiu a fost identificat în baza unei expertize judiciare dispusă de către J. ecătoria Târgu Lăpuș, iar pârâții Ș. N. și Ș.

M. și-au întabulat terenul în baza unei schițe cadastrale greșite, întrucât prin această schiță nu s-a respectat aliniamentul din schița efectuată anterior. Totodată, arată că instanța de apel a recunoscut schița efectuată la cererea reclamanților C. G. și C. C., dar a respins petitele privind revendicarea, rectificarea C.F. și obligația de a face, motiv pentru care, solicită corectarea acestor greșeli de nelegalitate.

Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanții C. G. și C. C., pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care le susține verbal. Solicită obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentanta pârâților intimați arată că instanța de apel a reținut buna credință a pârâților apelanți Ș. N. și Ș. M., având în vedere următoarele aspecte:

"Prealabil analizării bunei/relei credințe este important de menționat că atât reclamanții cât și pârâții au susținut că linia de hotar dintre proprietățile lor a fost marcată prin țăruși și s-au acuzat reciproc că au înlăturat țărușii și orice urmă a acestora, pentru a justifica edificarea noului gard (în cazul pârâților apelanți), respectiv pentru a justifica interesul promovării prezentei acțiuni (în cazul reclamanților intimați)";.

Din depozițiile martorilor Baic Grigore - f. 144 și G. I. - f. 157 -158, a rezultat faptul că linia de hotar dintre terenul vândut reclamanților și terenul rămas în proprietatea vânzătorului Ionas Septimiu a fost marcată cu țăruși bătuți după măsurătorile efectuate de topograful care a întocmit schița de dezmembrare nr. 637/1997.

Depozițiile martorilor anterior arătați, coroborate cu concluziile expertului

A. u au permis identificarea liniei de graniță astfel cum a stabilit-o proprietarul Ionas Septimiu, la momentul vânzării terenului către reclamanți, pe aliniamentul A-B-23-C-D.

Conform concluziilor din raportul de expertiză, la realizarea schiței nr. 344/2003, topograful a menținut forma geometrică a terenului rămas în proprietatea vânzătorului Ionas Septimiu în urma dezmembrării și vânzării către reclamanții intimați în anul 1997, astfel cum a fost evidențiată în schița nr. 637/1997, însă nu a avut în vedere realitatea din teren și implicit nu a reprezentat grafic terenul efectiv vândut pârâților intimați Ș. N. și Ș. M. .

Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat faptul că dimensiunile reale ale terenurilor inițiale, întabulate în proprietatea numitului Ionas Septimiu în baza titlului de proprietate nr._, situate între limitele necontestate și marcate cu gardul vecinilor Gordan la Vest și Man la est sunt mai mici decât dimensiunile indicate în schița nr. 637/1997 și preluate în schița nr. 344/2003, astfel suprafața rămasă proprietarului Ionas Septimiu, după vânzarea către reclamanți, este mai mică decât cea configurată în aceste schițe.

Având în vedere aspectele arătate anterior, reprezentanta pârâților intimați, arată că instanța de apel, în mod corect, a apreciat că pârâții apelanți nu aveau de unde să cunoască împrejurarea că reprezentarea topografică ar fi eronată și că

de fapt proprietarul vânzător nu putea vinde un teren cu dimensiunile din schiță, pentru că faptic nu mai deținea această suprafață de teren.

Reprezentanta pârâților intimați arată că, deși nu a putut spune nimeni pe unde au fost amplasați vechii stâlpi, totuși există un stâlp din lemn, încrestat, despre care martorii audiați în cauză au spus că de la acel stâlp s-au stabilit mejdiile terenurilor. De asemenea, arată că s-a constatat împrejurarea că dacă se măsoară dinspre vecinul Gordan, mejdia este cea unde au amplasat gardul pârâții, iar dacă se măsoară dinspre vecinul Man, mejdia este cea stabilită prin expertiza efectuată în cauză.

În concluzie, reprezentanta pârâților intimați arată că părțile pe care le reprezintă sunt de bună credință, iar întabularea dreptului lor de proprietate în

C.F. s-a făcut în baza unei documentații cadastrale. De asemenea, arată că în Legea nr. 7/1996 se prevede că atunci când suprafața de teren din documentația cadastrală nu corespunde cu suprafața de teren regăsită faptic, proprietarul acelui teren poate da o declarație la notar, în care să se menționeze acest aspect.

În replică, reprezentanta reclamanților recurenți arată că la dosarul cauzei există o documentație din care rezultă că imobilul casă, aparținând fam. C., a fost construit conform autorizației de construire.

Curtea pune în vedere reprezentantei reclamanților recurenți că aspectul anterior arătat de către aceasta este în legătură cu starea de fapt, iar Curtea tocmai a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă n r. nr. 277/_, pronunț ată de J. ec ător ia T ârgu L ăpuș în dosar nr._ , s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de către reclamanții C. G. și C. C., în contradictoriu cu pârâții Ș. N. și Ș.

M. și, în consecință:

S-a stabilit linia de hotar între terenul aflat în proprietatea reclamanților C.

G. și C. C., situat în intravilanul localității R., identificat prin nr. topografic 1999/2/2/2/2/1 și nr. topografic 2078/5/2/1 și terenul aflat în proprietatea pârâților Ș. N. și Ș. M., situat în intravilanul localității R., identificat prin nr. topografic 1999/2/2/2/2/2 și nr. topografic 2078/5/2/2/1, conform liniei de demarcație dintre punctele A-B-23-C-D redate în Anexa 4 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit în cauză de către ing. A. Alexandru, care face parte integrantă din hotărâre.

Au fost obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților suprafața de teren de 175 mp., identificată prin punctele 4-A-B-23- 24-4 și redată în Anexa 4 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit în cauză de către ing. A. Alexandru și să ridice de pe terenul acestora balastul, molozul, stâlpii de beton și fundația de susținere a acestora, precum și toate lucrările efectuate pentru ridicarea gardului identificat prin punctele 4-24-23 și situate pe un alt aliniament decât cel stabilit conform liniei de demarcație dintre punctele A-B-23-C-D redate în Anexa 4 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, instanța autorizându-i pe reclamanți ca după expirarea acestei perioade să efectueze lucrările menționate pe cheltuiala pârâților.

S-a dispus anularea schiței de dezmembrare vizate sub nr. 344/_ de către Oficiul de cadastru Geodezie și Cartografie Maramureș și a documentației cadastrale ce a stat la baza întocmirii acesteia.

S-a dispus rectificarea CF 2403 R., în sensul radierii înscrierilor parcelare de sub B9 efectuate în baza schiței de dezmembrare vizate sub nr. 344/_ de către Oficiul de Cadastru Geodezie și Cartografie Maramureș și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâților Ș. N. și Ș. M. asupra numerelor topografice 1999/2/2/2/2/2 și 2078/5/2/2/1, conform planurilor de amplasament și delimitare datate la_, efectuate în completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit în cauză de către ing. A. Alexandru, care urmează a fi vizate de către Oficiul de Cadastru și P. itate Imobiliară Maramureș.

S-a respins cererea formulată de reclamanți, având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în cazul în care nu se conformează obligației de ridicare de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților a balastului, molozului, stâlpilor de beton și a fundației de susținere a acestora, precum și a tuturor lucrărilor efectuate pentru ridicarea gardului situate pe un alt aliniament decât cel stabilit conform liniei de demarcație dintre punctele A-B-23-C-D, ca neîntemeiată.

Pârâții Ș. N. și Ș. M. au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 4485 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:

"Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de_ și autentificat sub nr. 407 de către Biroul Notarului P. R. A. Podeleanu, numitul Ionaș Septimiu N., în calitate de vânzător, a transmis dreptul de proprietate asupra a două parcele învecinate de teren intravilan în suprafață totală de 4200 mp, înscrise în CF nr. 2403 R., cu numerele topografice 1999/2/2/2/2/2/1 - 670 mp și respectiv 2078/5/_ mp, conform schiței de dezmembrare vizate sub nr. 637/_ de către O.C.O.T. Maramureș, în favoarea reclamanților C.

G. și C. C., în calitate de cumpărători.

La momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, respectiv la data de_, părțile au stabilit linia de hotar prin țăruși din lemn, după cum rezultă din declarația martorului G. I., iar măsurătorile pentru întocmirea schiței de dezmembrare s-au efectuat tot cu această ocazie (filele 145, 157).

Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de_, și autentificat sub nr. 270 de către Biroul Notarului P. Melania Balogh, moștenitorii defunctului Ionaș Septimiu N. au înstrăinat în favoarea pârâților Ș. N. și Ș. M., încă două parcele de teren intravilan, în suprafață totală de 5800 mp, înscrise în CF nr. 2403 R., cu numerele topografice 1999/2/2/2/_ mp și respectiv 2078/5/2/_ mp, conform schiței de dezmembrare vizate sub nr. 344/_ de către Oficiul de Cadastru Geodezie și Cartografie Maramureș, învecinate cu parcelele aflate în proprietatea reclamanților C. G. și C. C. (fila 39).

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit în cauză de către ing. A. Alexandru, schița de dezmembrare vizată sub nr. 344/_ de către Oficiul de Cadastru Geodezie și Cartografie Maramureș a fost greșit întocmită deoarece nu face legătura dintre realitatea din teren și reprezentarea grafică. Terenul cu numerele topografice inițiale

1999/2/2/2 și 2078/5, începe de la Valea Bisericii și continuă spre est. Întâi s- au dezmembrat numerele topografice 1999/2/2/2/1 și 2078/5/1 ale vecinului Gordan I., au urmat numerele topografice din schița de dezmembrare vizată sub nr. 637/_, respectiv 1999/2/2/2/2/2/1 -670 mp și 2078/5/_ mp, dezmembrare care a luat în considerare suprafața deținută de vecinul Gordan I. și limita veche a terenului acestuia, iar schița de dezmembrare vizată sub nr. 344/_, în loc să fie întocmită luând în considerare dezmembrările efectuate

și limitele vechi de teren, a luat ca punct de plecare limita și gardul din partea de est, respectiv terenul deținut de vecinul Man I. și a suprapus terenul cumpărat de pârâții Ș. N. și Ș. M. peste terenul cumpărat de reclamanții

C. G. și C. C. .(filele 118-126)

Pe baza schiței greșit întocmite, vizate sub nr. 344/_, și a înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, pârâții Ș. N. și Ș. M. au construit în anul 2010 un gard cu fundația din beton, pe o parte din terenul reclamanților, obținând în prealabil autorizația de construire nr. 60/_ (fila 35).

A reținut prima instanță pe baza răspunsurilor la interogatorii că, la momentul edificării gardului din beton, pârâții nu i-au anunțat pe reclamanți despre lucrările ce urmează să le efectueze și, cu rea credință, au construit gard cu nerespectarea limitelor de proprietate stabilite anterior prin țăruși (f. 62-63).

Acest gard din beton a fost finalizat de către pârâții Ș. N. și Ș. M., cu toate că prin sentința civilă nr. 782/_ pronunțată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Tg. Lăpuș, au fost obligați să sisteze lucrările de împrejmuire a terenului pe care îl dețin.

Cele reținute în raportul de expertiză, în sensul că acel gard construit de către pârâți nu respectă linia de hotar, sunt confirmate și prin declarația martorului G. I., cel care a folosit mai mulți ani terenul pe care l-au cumpărat pârâții(fila 157).

J. ecătoria a constatat că susținerile pârâților în sensul că linia de hotar stabilită inițial pornește de la stâlpul de lemn ce apare în planșa fotografică de la fila 191 din dosar, iar nu de la stâlpul din beton construit de către pârâți, nu sunt confirmate de probele administrate. Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către ing. A. Alexandru s-a stabilit că linia de demarcație, conformă cu schița de dezmembrare vizată sub nr. 637/_, pornește de la punctul A și se continuă cu punctele B-23-C-D, redate în Anexa 4(fila 126). Martora Rus C. ia a confirmat faptul că pe baza liniei de hotar conforme schiței de dezmembrare nr. 637/_ s-a vândut terenul către pârâți în anul 2003 (fila 142).

Ca urmare, în baza art. 584 cod civil și art. 480 Cod civil, prima instanță a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul A-B-23-C-D redat în Anexa 4 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit în cauză de către ing. A. Alexandru și a obligat pârâții să le lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 175 mp, identificată prin punctele 4-A-B-23-24-4.

Apoi, reținând că faptul pârâților de a depozita pe terenul reclamanților moloz, balast sau alte materiale din care au construit gardul din beton în anul 2010 cât și în anii anteriori, confirmat prin declarația martorului G. I. și prin raportul de expertiză, reprezintă o faptă ilicită care îmbracă o formă continuată, în temeiul art. 998 și art. 999 Cod civil, prima instanță i-a obligat pe aceștia să ridice de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților C. G. și C. C., balastul și molozul în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii și i-a autorizat pe reclamanți ca după expirarea acestei perioade să le ridice pe cheltuiala pârâților.

În temeiul art. 494 alin. 1 Cod civil, reținând reaua credință a pârâților, prima instanță a admis cererea de obligare a pârâților la ridicarea gardului identificat prin punctele 4-24-23 și situat pe un alt aliniament decât cel stabilit conform liniei de demarcație dintre punctele A-B-23-C-D, de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii și în baza art. 1077 Cod civil a autorizat reclamanții ca după expirarea acestei perioade să efectueze lucrările menționate pe cheltuiala pârâților.

Cererea de obligare a pârâților la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, în cazul în care aceștia nu se conformează obligației de ridicare de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților a balastului, molozului, stâlpilor de beton și a fundației de susținere a acestora a fost respinsă, apreciindu-se că daunele cominatorii nu pot fi acordate atunci când este posibilă executarea obligației în natură, pe cale silită sau de către creditor în contul debitorului acesta fiind sensul art. 1075 Cod civil, potrivit căruia "orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului";.

Cererea de constatare a nevalabilității planului de amplasament și delimitare vizat sub nr. 344/_ de către Oficiul de Cadastru Geodezie și Cartografie Maramureș a fost apreciată ca inadmisibilă în raport de prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă, deoarece presupune constatarea existenței unei situații de fapt, iar nu a existenței sau inexistenței unui drept, însă s-a admis cererea de anulare a schiței de dezmembrare menționate și a documentației cadastrale ce a stat la baza întocmirii acesteia, raportat la concluziile raportului de expertiză.

În baza art. 33 din Legea nr. 7/1996 s-a admis cererea de rectificare a CF 2403 R. în sensul radierii înscrierilor parcelare de sub B9 efectuate în baza schiței de dezmembrare vizate sub nr. 344/_ de către Oficiul de Cadastru Geodezie și Cartografie Maramureș și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâților Ș. N. și Ș. M. asupra numerelor topografice 1999/2/2/2/2/2 și 2078/5/2/2/1, conform planurilor de amplasament și delimitare datate la _

, efectuate în completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit în cauză de către ing. A. Alexandru, iar în baza art. 274 -277 C.pr.civ., pârâții au fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 4485 lei reprezentând cheltuieli de judecată, din care 2000 lei reprezintă onorariu de avocat fila 170), suma de 1870 lei reprezintă onorariul expertului (f. 67, 114), iar suma de 615 lei reprezintă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar (f. 20, 60)";.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâții Ș. N.

ș i Ș. M. , solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și respingerea acțiunii.

În motivarea apelului, pârâții apelanți au învederat că instanța le-a încălcat dreptul subiectiv procesual, dreptul la probă, întrucât, deși au depus obiecțiuni la expertiză și au indicat necesitatea completării raportului, cererea lor a fost respinsă fără justificare.

De asemenea, instanța de fond nu a comunicat completarea la expertiză cu schița de dezmembrare.

Concluzia expertului însușită de instanța de fond referitoare la eroarea din schița de dezmembrare nr. 344/2003 a fost apreciată de apelanți ca fiind greșită, deoarece prin schița menționată nu s-a modificat configurația terenului nr. 1999/2/2/2/2/2 pe care ei l-au cumpărat.

Acest teren a fost dezmembrat la data întocmirii schiței nr. 637/1997 când au cumpărat reclamanții terenul cu nr. top. 1999/2/2/2/2/1 în suprafață de 670 mp.

În privința terenului cu nr. top. 2078/5/2/2/1, acesta are ca latură înspre reclamantă aliniamentul stabilit tot prin schița nr. 637/1997.

Pentru a concluziona că schița nr. 344/2003 este eronată și că se impune anularea ei, expertul s-a mulțumit să afirme că schița a luat ca punct de plecare limita și gardul dintre punctele 26-27, dar a omis faptul că dimensiunile terenului cumpărat de pârâți au fost stabilite prin schița 637/1997.

Apelanții au arătat că în mod eronat se reținea reaua lor credință întrucât, după pronunțarea sentinței civile 782/_ ei nu au mai făcut nicio lucrare, iar reclamanții nu au dovedit contrariul.

Au mai învederat apelanții că martorul G. I. este subiectiv, fiind în dușmănie cu ei, iar depoziția martorei lor nu a fost luată în considerare, deși aceasta cunoștea că la momentul cumpărării de către pârâți a terenului, mejda era marcată de un stâlp de lemn la drum care se vede pe planșa foto 2.

Martora Ionaș - vânzătoarea de la care au cumpărat apelanții, le-a indicat terenul de vânzare, pornind de la stâlpul de lemn însemnat cu toporul, dar aceste aspecte nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii.

Apelanții au susținut că împrejmuirea proprietății s-a impus pentru a locui în condiții de siguranță, iar edificarea anexelor gospodărești, garaj, gard s-a realizat în baza autorizației de construcție nr. 60/2009.

Fundația s-a săpat raportat la stâlpul de lemn, iar împrejmuirea i-a deranjat pe reclamanți deoarece astfel li s-a obturat accesul în curte, acces pe care-l practicau prin curtea pârâților prin bunăvoința acestora.

În ce privește obligația de a ridica balastul, molozul, stâlpii de beton, apelanții au apreciat că, fiind constructori de bună credință, nu pot fi obligați în acest sens. La momentul edificării gardului, au avut convingerea că sunt proprietarii terenului pe care construiesc.

Molozul și balastul la care fac referire reclamanții intimați există dinainte de a cumpăra imobilul, drept dovadă faptul că reclamanții s-au judecat cu numitul Conț Teodor pentru ridicarea acelui moloz.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, in timaț ii au solicitat respingerea apelului ca nefondat, învederând, raportat la criticile apelanților, că prima instanță a respins motivat obiecțiunile acestora la raportul de expertiză, că planurile de amplasament și delimitare le-au fost comunicate procedural (filele 197-198), iar starea de fapt a fost corect stabilită pe baza probatoriului administrat.

Tribunalul Maramu re ș, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 286/_, pron unț ată în dos ar nr._ , a admis în parte apelul pârâților Ș. N. și Ș. M., împotriva sentinței civile a Judecătoriei Târgu Lăpuș, care a fost schimbată în parte, după cum urmează:

A fost înlăturată dispoziția referitoare la obligarea apelanților intimați la ridicarea de pe terenul aflat în proprietatea intimaților reclamanți C. G. și C.

C., a stâlpilor de beton și a fundației de susținere a acestora, precum și a tuturor lucrărilor efectuate pentru ridicarea gardului identificat prin punctele 4- 24-23, situate pe un alt aliniament decât cel stabilit conform liniei de demarcație dintre punctele A-B-23-C-D redate în Anexa 4 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit în cauză de către ing. A. Alexandru, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive hotărârii și la autorizarea reclamanților intimați ca după expirarea acestei perioade să efectueze lucrările menționate pe cheltuiala apelanților pârâți.

A fost respinsă cererea reclamanților intimați C. G. și C. C., având ca obiect anularea schiței de dezmembrare vizate sub nr. 344/_ de către O.C.G.C. Maramureș și a documentației cadastrale ce a stat la baza întocmirii acesteia;

A fost respinsă cererea reclamanților intimați C. G. și C. C. de rectificare a CF 2403 R. în sensul radierii înscrierilor de sub B9 efectuate în baza schiței de dezmembrare nr. 344/_ și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâților apelanți Ș. N. și Ș. M. asupra numerelor topografice 1999/2/2/2/2/2 și 2078/5/2/2/1 în baza planurilor de amplasament și delimitare datate la_, efectuate în completarea la raportul

de expertiză tehnică

judiciară în specialitatea

topografie, întocmit

în

cauză de către ing. A.

Alexandru.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților.

Motivând decizia pronunțată, Tribunalul a reținut, în considerentele acesteia, următoarele:

"De principiu, pe calea unei acțiuni în grănițuire este necesar să se stabilească vechiul hotar dintre fonduri, adică acea linie de graniță originară stabilită fie prin voința comună și concordantă a proprietarilor, fie impusă prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, stabilirea unui alt hotar decât cel existent în momentul dobândirii terenului, nu poate fi pretinsă și reținută de proprietarul nemulțumit, indiferent dacă el se prevalează de o serie de înscrisuri și schițe cadastrale, din moment ce hotărârea judecătorească de grănițuire este declarativă de drepturi, iar nu constitutivă.

În speță, reclamanții intimați C. G. și C. C. sunt, potrivit înscrierilor de sub B3 din CF 2403 R. și, respectiv, B1-2 din CF 2404 R., proprietari asupra parcelelor cu nr. top. 1999/2/2/2/2/1 - 670 mp arător și 2078/5/2/1 - pădure - 3530 mp, dobândite prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de notar public R. Podeleanu sub nr. 407/1997 încheiat cu vânzătorul Ionaș Septimiu N. .

Așa cum rezultă din CF 2403 R., parcelele cu nr. top. 1999/2/2/2/2/1 și 2078/5/2/1 provin din dezmembrarea parcelelor cu nr. top. 1999/2/2/2/2 și 2078/5/2(înscrise în foaia A la poziția A1 și 2) realizată prin voința proprietarului exclusiv al acestora, Ionas Septimiu N., în baza schiței de dezmembrare nr. 637/1997 vizată de O.C.O.T. Maramureș, întocmită în scopul vânzării suprafețelor de 670 mp și 2530 mp către intimații reclamanți C. G. și C. .

Astfel, conform schiței de dezmembrare nr. 637/1997 parcela cu nr. top. 1999/2/2/2/2 în suprafață de 1742 mp s-a împărțit în parcela 1999/2/2/2/2/1

- 670 mp vândută reclamanților și parcela 1999/2/2/2/2/2 - 1072 mp care a rămas în proprietatea vânzătorului Ionaș Septimiu.

Asemenea, parcela cu nr. top. 2078/5/2, de 1 ha 8258 mp s-a dezmembrat în top 2078/5/2/1 și top 2078/5/2/2 - 1 ha 4728 mp, cea dintâi fiind înstrăinată reclamanților, iar secunda rămânând în proprietatea vânzătorului.

Ca atare, în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 407/_, titulari ai proprietăților limitrofe, una identificată cu nr. top. 1999/2/2/2/2/1 și 2078/5/2/1 și cealaltă cu nr. top. 1999/2/2/2/2/2 și 2078/5/2/2, au fost C. G. și C., respectiv Ionas Septimiu N. .

Linia de demarcație dintre cele două proprietăți a fost stabilită de vânzătorul Ionaș Septimiu N. și a fost acceptată de reclamanți prin cumpărarea terenurilor în limitele fixate de vânzător.

După decesul vânzătorului Ionas Septimiu, dreptul acestuia de proprietate asupra imobilelor cu nr. top. 1999/2/2/2/2/2 - 1072 mp și nr. top. 2078/5/2/2- 1 ha 4728 mp a fost transmis în cote egale în favoarea succesoarei legale Ionas A. M. și a fostei soții Ionas C. (B4 și B5 din CF 2403 R. .

Prin declarația de parcelare nr. 269/0_, Ionas A. M. și Ionas C. au decis parcelarea nr. top. 2078/5/2/2 - 1 ha 4728 mp în două parcele noi: top. 2078/5/2/2/1 - 4728 mp și top. 2078/5/2/2/2 de 10.000 mp, în baza schiței de dezmembrare nr. 344/2003, iar ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 270/2003, cele două au vândut parcela nou formată cu nr. top. 2078/5/2/2/1 - 4728 mp și parcela cu nr. top. 1999/2/2/2/2/2 - 1072 mp pârâților apelanți Ș. N. și Ș. M., aceștia din urmă devenind astfel proprietarii imobilului limitrof imobilului reclamanților intimați.

În condițiile în care nici succesoarele vânzătorului Ionas Septimiu și nici pârâții apelanți Ș. N. și Ș. M. nu au pretins niciodată că reclamanții intimați ar fi depășit perimetrul (conturul) terenului cumpărat de la defunctul Ionas Septimiu, linia de hotar dintre cele două proprietăți vecine nu poate fi decât cea stabilită consensual de către autorul comun al ambelor părți, Ionas Septimiu și reclamanții intimați C. G. și C. C., trasată în schița de dezmembrare nr. 637/1997 ca linie despărțitoare între parcelele 1999/2/2/2/2/1 și 1999/2/2/2/2/2, respectiv 2078/5/2/1 și 2078/5/2/2.

Prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic A. Alexandru (f. 118-126) aliniamentul despărțitor dintre proprietăți, așa cum a fost marcat în schița vizată sub nr. 637/0_, a fost redat în anexa 4 cu culoare roșie între punctele A-B-23-C-D.

Singura obiecțiune a pârâților apelanți referitoare la aceste concluzii ale raportului de expertiză întocmit de expert A. Alexandru a fost exprimată în enunțul "dacă se analizează anexa 4 ..... se poate observa că schița 637/1997 este diferită față de terenul reclamanților, fiind stabilit un alt amplasament atât față de terenul pârâților cât și în raport cu terenul deținut de Gordan I., iar această schiță expertul o consideră corect întocmită, deși se poate observa că nu este așa. Reclamanții folosesc terenul în considerarea acestei schițe, dar în realitate terenul are o altă configurație.";

În mod corect a respins prima instanță această obiecțiune în contextul în care expertul A. Alexandru a conturat în anexa 4 cu culoare verde limita terenului folosit de reclamanți și cu roz limita cadastrală, respectiv conturul nr. top. 1999/2/2/2/2/1 și 2078/5/2/1 reprodus conform schiței nr. 637/1997, astfel cum ar trebui folosite de reclamanți potrivit actului de vânzare cumpărare și a trasat hotarul dintre proprietățile învecinate ținând cont de acest din urmă contur.

Nicidecum nu se poate concluziona că schița nr. 637/1997 este eronată exclusiv pe motivul că reclamanții intimați folosesc terenul între alte limite decât cele dezmembrate prin schița pe care și-au însușit-o la dobândirea acestuia prin vânzare cumpărare.

De altminteri, expertul a explicat că schița de dezmembrare nr. 637/1997 întocmită de proprietarul originar Ionas Septimiu a respectat hotarul N-V al proprietății acestuia - cu vecinul Gordan I. - marcat prin semne de hotar convenționale, necontestate, existente și în prezent, având în vedere că prima dezmembrare a nr. top. inițiale 1999/2/2/2 și 2078/5 situate în vestul Văii Bisericii, a fost cea care a stabilit conturul proprietății vecinului Gordan I. . Raportat la acest contur s-a delimitat apoi perimetrul proprietății vânzătorului Ionaș Septimiu, în limitele căruia s-au dezmembrat, prin schița 637/1997, numerele topografice 1999/2/2/2/2/1 și 1999/2/2/2/_ /5/2/1 și 2078/5/2/2.

Expertul a concluzionat totodată că gardul edificat de pârâții Ș. pe aliniamentul marcat de pct. 4-24-23-22-21-18 nu corespunde liniei de hotar dintre cele două proprietăți, astfel că, în mod judicios a admis prima instanță grănițuirea, stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul AB - 23 -C - D redactat în anexa 4.

Raportat la linia de hotar și la prevederile art. 480, corect au fost obligați apelanții pârâți să le lase reclamanților în deplină posesie și pașnică folosință suprafața de 175 mp cuprinsă între punctele 4-A-B-23-24-4.

Însă, referitor la cererea reclamanților intimați de ridicare a stâlpilor de beton și a fundației gardului edificat de apelanții-pârâți pe terenul proprietatea celor dintâi, tribunalul apreciază, contrar celor stabilite de prima instanță, că nu poate fi reținută reaua credință a pârâților apelanți.

În prealabil analizării bunei/relei credințe este important de menționat că atât reclamanții, cât și pârâții au susținut că linia de hotar dintre proprietatea lor a fost marcată prin țăruși și s-au acuzat reciproc că au înlăturat țărușii și orice urma a acestora, pentru a justifica edificarea noului gard (în cazul pârâților apelanți), respectiv pentru a justifica interesul promovării prezentei acțiuni (în cazul reclamanților intimați).

Certă este absența oricăror probe materiale care să înlesnească reconstituirea hotarului real, însă depozițiile martorilor Baic Grigore (f. 144) și G.

I. (f. 157-158) potrivit cărora linia de hotar dintre terenul vândut reclamanților și terenul rămas în proprietatea vânzătorului Ionaș a fost marcată cu țăruși bătuți după măsurătorile efectuate de topograful care a întocmit schița de dezmembrare nr. 637/1997, coroborate cu concluziile expertului A. au permis identificarea liniei de graniță astfel cum a stabilit-o proprietarul originar, Ionas Septimiu, la momentul vânzării terenului către reclamanți, pe aliniamentul A-B- 23- C-D.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de ing. A. Alexandru, la realizarea schiței de dezmembrare nr. 344/2003 topograful a menținut forma geometrică a terenului rămas în proprietate vânzătorului Ionaș Septimiu în urma dezmembrării și vânzării către reclamanții intimați în 1997, astfel cum a fost evidențiată în schița nr. 637/1997, însă nu a avut în vedere realitatea din teren și, implicit, nu a reprezentat grafic terenul efectiv vândut pârâților Ș. .

Astfel, expertul tehnic a concluzionat că dimensiunile reale ale terenurilor inițiale 1999/2/2/2/2 și 2078/5/2 intabulate ca proprietate a numitului Ionas Septimiu în baza titlului de proprietate nr._ situate între limitele necontestate și marcate cu gard ale vecinilor Gordan - Vest și Man - Est sunt mai mici decât dimensiunile indicate în schița nr. 637/1997 și preluate în schița 334/2003.

Acest aspect nu prezintă relevanță pentru stabilirea liniei de hotar, pentru că voința proprietarului Ionas a fost de a delimita pentru cumpărătorii C. G. și C. două noi parcele, 1999/2/2/2/2/1 și 2078/5/2/1, cu dimensiuni certe și de a-și păstra restul de suprafață pentru sine.

De aceea, orice diferență de suprafață, în minus sau în plus, determinată de o eroare de măsurătoare sau de reprezentare grafică, trebuie suportată sau îi profită vânzătorului, neputându-i fi impusă, în nici un fel, cumpărătorului care a cumpărat o suprafață de teren cu dimensiuni clar stabilite prin voința comună și concordată a părților contractante.

În speță, după efectuarea măsurătorilor, expertul tehnic A. Alexandru a concluzionat că suprafața rămasă proprietarului Ionaș după prima vânzare este mai mică decât cea configurată în schița 637/1997 și preluată de 344/2003.

La momentul la care pârâții au inițiat demersurile pentru edificarea gardului împrejmuitor al proprietății cumpărate, au chemat un topograf care, având în vedere reprezentarea grafică a top. 1999/2/2/2/2/2 și 2078/5/2/2/1 din schița 344/2003 și pornind măsurătorile de la vecinul estic, Man I., le-a indicat limita proprietății lor corespunzător acestei reprezentări grafice.

Pârâții nu puteau cunoaște, în lipsa unor noțiuni de topografie, că reprezentarea grafică a terenului pe care l-au cumpărat este eronată, și că, de fapt, proprietarul vânzător nu le putea vinde un teren cu dimensiunile din schiță pentru că, faptic, nu deținea acest teren.

Așadar, la amplasarea gardului, după prealabila măsurătoare executată de un topograf și realizarea proiectului - autorizat de primărie, apelanții au acționat cu bună credință având convingerea că terenul le aparține.

Pronunțarea Sentinței civile nr. 782/2010 de sistare a lucrărilor de împrejmuire a imobilului pârâților nu denotă reaua credință a apelanților cât timp nu s-a dovedit că, după introducerea cererii de ordonanță președințială, lucrările au continuat.

Ca atare, constatând buna-credință a apelanților, raportat la prevederile art. 494 al. 3 C.pr.civ., teza a II-a, cererea de ridicare a stâlpilor și fundației gardului este neîntemeiată.

În ce privește molozul, balastul, etc., Tribunalul consideră că în mod corect instanța de fond i-a obligat la ridicarea molozului și a balastului de pe terenul reclamanților, cât timp apelanții au recunoscut, prin răspunsul la interogatoriu, că au mutat molozul de pe terenul lor pe terenul reclamanților, fără a proba că molozul provenea de la lucrări efectuate de cei din urmă.

În ce privește cererea reclamanților de anulare a schiței de dezmembrare nr. 344/2003, Tribunalul constată, pe de o parte, că acest act nu produce nici un fel de efecte în raport de reclamanții intimați, chiar eronată fiind, reclamanții nejustificând un interes personal și direct pentru a solicita anularea ei, iar pe de altă parte, schița de dezmembrare este un înscris de natură tehnică ce nu

îndeplinește condițiile de valabilitate ale unui act juridic civil, pentru a putea fi sancționate cu nulitatea absolută sau relativă.

Față de aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 296 C.pr.civ. va admite în parte apelul pârâților și va schimba în parte sentința potrivit dispozitivului de mai jos, urmând a compensa cheltuielile de judecată ale părților raportat la prevederile art. 276 Cod procedură civilă";.

Împ o tr iv a aces te i de c iz ii au decl ar at rec urs, în ter men leg al, recl amanț ii C.

G. și C. C. , solicitând, în temeiul art. 312 alin. 3, coroborat cu art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., admiterea recursului formulat și modificarea deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâți și menținerea sentinței

Judecătoriei Târgu Lăpuș, ca legală și temeinică.

În motivarea recursului s-a reprodus dispozitivul deciziei recurate, și, în esență, motivarea acesteia, arătându-se că decizia pronunțată în apel de Tribunalul Maramureș este nelegală, pentru următoarele motive:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 480 C.civ., art. 585 C.civ. și art. 600 C.civ. raportat la art. 584 C.civ., în mod nelegal s-a respins cererea de ridicare a lucrărilor de construire a gardului edificat pe un alt aliniament decât linia de hotar stabilită prin hotărâre între proprietățile părților.

Prin respingerea cererii de ridicare a gardului, s-a pronunțat prin aceeași hotărâre o soluție contrară celor adoptate cu privire la linia de hotar și revendicare, ce va crea imposibilitatea executării hotărârii

În mod nelegal s-au aplicat dispozițiile art. 494 alin. 3 C.civ., atâta timp

cât:

  • pârâții nu au formulat cereri pentru valorificarea eventualelor drepturi

    derivând din acest text legal;

    • prin aceeași hotărâre s-a decis admiterea cererii în revendicare a reclamanților C., lăsarea în deplină și pașnică proprietate a suprafeței de 175 m,p. ce o include și pe cea aferentă gardului construit de pârâți pe terenul proprietatea reclamanților și este situată dincolo de gard, în perimetrul identificat de expert între pct.4-A-B-23-24-A în Anexa 4 (fila 126);

    • lucrările de ridicare a gardului pe aliniamentul 4-24-23 reprezintă împrejmuiri ale proprietății conform prevederilor art.585 și art.600 C.civ., inadmisibil a fi păstrate raportat la destinația acestora, în condițiile reconstituirii vechiului hotar pe un alt aliniament, respectiv A-B-23-C-D, în sensul dispozițiilor art.584 C.civ.;

    • sub dosar nr._ al Tribunalului Maramureș - Secția contencios administrativ, în prezent suspendat până la soluționarea dosarului nr._, s-a solicitat anularea autorizației de construire nr. 60/2009 (fila 35) eliberată pârâților Ș., pentru împrejmuirea proprietății, întrucât s-a emis cu încălcarea dreptului de proprietate a reclamanților C. și a unei documentații cadastrale greșit întocmite.

      Decizia din apel a fost dată și cu încălcarea dispozițiilor art. 20, art.33 și art.34 pct.1 și pct.4 din Legea nr. 7/1996, prevederi ce se impun a fi aplicate cu trimitere la prev. art.76 din Legea nr.71/2011, raportat la data întocmirii actelor juridice deduse litigiului, care este anterioară intrării în vigoare a N.C.C. în apel s-au respins nelegal cererile de rectificare a cărții funciare prin anularea documentației și schiței cadastrale vizată sub nr. 344/2003, greșit întocmite și care nu corespund cu situația reală actuală a imobilului stabilită prin aceeași hotărâre, atâta timp cât :

    • limitele proprietăților părților și aliniamentul despărțitor s-au stabilit prin documentația vizată sub nr.637/1997, așa cum se reține corect în considerentele deciziei;

    • greșelile lucrărilor tehnice de cadastru ulterior întocmite de pârâți și vizate sub nr. 344/2003, cu nerespectarea celei anterioare nr. 637/1997 și operațiunile de C.F. efectuate în temeiul lor, atrag imperativ necesitatea anulării documentației și rectificării cărții funciare conform planurilor de repoziționare a imobilelor realizate de expert în acest scop prin expertiza efectuată în cauză.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții-recurenți C. G. și C.

  1. arată că sunt proprietarii tabulari ai suprafeței totale de 4.200 m.p. situată în R., nr. 29/A și identificată sub nr. topo 1999/2/2/2/2/1 și nr. topo 2078/5/2/1, iar dreptul lor de proprietate a fost dobândit prin cumpărare în anul 1997, după efectuarea dezmembrărilor în C.F. 2403 R., conform schiței de dezmembrare nr.637/1997 (a se vedea B.2 - fila 8 verso).

    Pârâții Ș. N. și Ș. M. au dobândit dreptul de proprietate în anul 2003, asupra parcelei limitrofe cu cea proprietatea reclamanților, identificată sub nr. topo 1999/2/2/2/2/2 și nr. topo 2078/5/2/2 (ase vedea B.10- C.F.2403 R., fila 10).

    Cele două parcele limitrofe din litigiu au constituit proprietatea aceleiași persoane, numitul Ionas Septimiu N., drept înscris sub B. 1 în C.F. 2404 R. (fila 8 verso), din care s-au efectuat dezmembrări și succesiv au cumpărat în 1997 reclamanții C., iar apoi, în anul 2003, pârâții Ș. .

    Proprietățile din litigiu au fost delimitate în teren încă din anul 1997, prin semne vizibile de hotar, respectiv stâlpi de lemn amplasați pe aliniamentul dintre acestea.

    După anul 2003, când au dobândit proprietatea și pârâții Ș., părțile nu au stabilit convențional un alt aliniament, l-au respectat pe cel existent încă din 1997, până în luna iulie a anului 2010, când pârâții - în lipsa reclamanților care nu locuiesc efectiv în localitatea R. - au desființat semnele de hotar, au început executarea împrejmuirii proprietății prin turnarea unei fundații de beton și amplasarea unor stâlpi metalici, și-au curățat proprietatea de balastru și moloz, pe care le-au deplasat pe proprietatea reclamanților.

    Au impus abuziv, astfel, reclamanților, un alt aliniament despărțitor, prin care au ocupat 175 m.p. de teren din proprietatea acestora, au modificat forma geometrică inițială a parcelei si dimensiunile acesteia, cu consecința, în principal, a reducerii lățimii frontului la stradă și a limitării accesului în curtea proprie a imobilului, așa cum s-a stabilit prin expertiză și greșit s-a reținut în considerentele deciziei.

    Prin sentința civilă nr. 782/_, pronunțată în dosarul nr._, J. ecătoria Târgu Lăpuș a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții C. G. și C. C. și a obligat pârâții Ș. N. și Ș. M. să sisteze lucrările de împrejmuire a imobilului din localitatea R., până la soluționarea prezentei cauze, dosar nr._, pentru a se împiedica astfel continuarea abuzivă a executării lucrărilor arătate mai sus, întrucât reclamanții nu au putut media situația generată de pârâți.

    Planșele foto depuse la dosarul cauzei și identificarea realizată prin expertiză, contrar considerentelor din decizie, confirmă continuarea lucrărilor de realizare a împrejmuirii nefinalizate nici în prezent și după sesizarea instanței și pronunțarea soluției în materie de ordonanță președințială.

    Documentația cadastrală vizată de O.C.P.I. sub nr. 344/2003 a fost greșit întocmită și în mod nelegal s-a respins în apel cererea de anulare a acesteia, întrucât aliniamentul despărțitor dintre cele două proprietăți impus de pârâți prin construirea gardului, nu este amplasat pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, așa cum a fost corect stabilită prin raportul de expertiză și este redată în Anexa 4 (fila 126), materializată între pct.A-B-23-C-D, pentru următoarele considerente:

    1. Astfel, prin raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. A. Alexandru (filele 118-122):

      • s-au identificat proprietățile părților și s-a stabilit că ambele dețin suprafețe înscrise în cartea funciară (a se vedea pct.4.2.1. — fila 119);

      • s-a stabilit că schița de dezmembrare nr.344/_ nu este corect întocmită, deoarece nu face legătura între realitatea din teren și reprezentarea grafică (a se vedea pct. 4.2.2. - fila 12) și se impune a fi anulată, refăcută dezmembrarea și efectuate noi operațiuni de C.F., concluzie exprimată la pct.4.2.4. (fila 121), întrucât "a dus la modificarea limitelor în teren și la denaturarea în teren a limitelor dezmembrate prin schița de dezmembrare nr.637/1997" (a se vedea pct.4.2.3. - fila 121 alin.2), conform planurilor de amplasament și delimitare a imobilelor și a documentației pentru atribuire de numere cadastrale ce se va întocmi în temeiul acestora, pentru repoziționarea corectă a imobilelor (a se vedea filele 155, 156);

      • s-a stabilit aliniamentul despărțitor dintre proprietăți ca fiind A-B-23-C- D, așa cum este redat în Anexa 4 a lucrării, s-a reținut la pct.4.2.7 (fila 122) și menținut inclusiv în calea de atac a apelului;

      • s-a identificat ca ocupată de pârâți suprafața de 175 m.p., redată cu hașură de culoare albastră în Anexa 4 (fila 126), între pct. 4-A-B-23-24-4 (fila 122 pct. 4.2.8), cu privire la care și în apel s-a menținut dispoziția instanței de fond privind admiterea cererii în revendicare;

      • s-au identificat lucrările executate de pârâți pentru construirea gardului despărțitor (pct. 4.2.6 - fila 121), precizându-se că acesta nu a fost realizat pe aliniamentul stabilit prin schița vizată sub nr. 637/1997, prezintă devieri si este construit pe terenul proprietatea reclamanților C. între pct. 4-24-23, iar în continuare între pct.23-22-21-18 este ridicat pe terenul proprietatea pârâților, fără însă a respecta linia de hotar corectă, materializată între pct. A-B-23-C-D, așa cum este redată cu culoare roșie în Anexa 4 (fila 126).

    2. In mod nelegal s-a reținut în apel, în favoarea pârâților, cu o motivare contradictorie, incidența dispozițiilor art. 494 alin. 3 C.civ., întrucât instanța de apel:

  • pe de o parte, admite că însăși operațiunea de grănițuire presupune stabilirea vechiului hotar dintre fonduri și imposibilitatea pretinderii unui alt aliniament decât cel existent la momentul dobândirii terenului (a se vedea pag. 7 alin.9 din decizie);

  • aplicând în speță principiul teoretic expus mai sus, reține că reconstituirea hotarului real s-a făcut în baza probațiunii ce a permis

    "identificarea liniei de graniță așa cum a stabilit-o proprietarul original" (a se vedea pag. 9 alin. 7 din decizie) pe linia marcată cu țărușii bătuți la momentul efectuării măsurătorilor în baza schiței de dezmembrare nr.637/1997;

  • în mod nelegal reține buna-credință a pârâților deși, atât din punct de vedere teoretic, cât și al stării de fapt stabilită, a avut suficiente elemente care confirmau menținerea semnelor de hotar și după cumpărarea proprietății de către pârâții Ș. și desființarea lor doar la momentul ridicării abuzive a gardului și inițierea demersurilor de construire a gardului fără a-i încunoștința pe reclamanți, în calitate de vecini (a se vedea interogatoriile - filele 62-63, întrebările nr. 1 și nr.3) ;

  • s-a omis a reține că, deși autorizate, lucrările de împrejmuire au fost contestate de reclamanți în termen în procedura de contencios administrativ sub dosar nr._ al Tribunalului Maramureș, în prezent suspendat până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în cauza dedusă judecății;

  • nu a avut în vedere succesiunea dobândirii dreptului de proprietate de către părțile din litigiu, amplasarea legală a casei reclamanților C. cu respectarea autorizației ce le-a fost emisă în acest sens și construirea de pârâți, cu rea-credință, a gardului foarte aproape de această construcție, aspect evidențiat și prin expertiză și planul de situație (a se vedea filele 123, 126 și înscrisul nou atașat prezentelor - adresa nr. 10745/_ a Primăriei Orașului Tg. Lăpuș).

Deși instanța de apel a stabilit corect starea de fapt, invocând depozițiile martorilor G. I. (fila 158) și Baie Grigore (fila 144) - prezenți în anul 1996 la momentul cumpărării proprietății de reclamanți, care au arătat că delimitarea s-a făcut prin măsurători de către un topograf, s-au bătut țăruși, s-a încheiat o convenție scrisă (a se vedea fila 145), s-a întocmit schița de dezmembrare nr. 637/1997 (fila 11), delimitarea atât prin semne de hotar, cât și semne naturale (răzor), a existat cel puțin până la momentul cumpărării proprietății de către pârâții Ș. - în mod nelegal a făcut aplicarea prevederilor art. 494 alin. 3 C.civ. și a reținut buna-credință în favoarea pârâților atâta timp cât acestora din urmă le era evident imputabilă distrugerea semnelor de hotar și impunerea unui alt aliniament despărțitor al proprietăților decât cel legal stabilit prin expertiză și

însușit prin cele două hotărâri pronunțate.

Cu depoziția martorei Rus C. ia (filele 142-143), s-a dovedit că în anul 2003, la momentul vânzării proprietății de către aceasta pârâților Ș., a intenționat și a vândut suprafața rămasă din parcela-mamă deținută de fostul soț

Ionaș Septimiu, așa cum a fost ea identificată prin schița nr. 637/1997, pe care a recunoscut semnătura acestuia din urmă. Susținerile acesteia cu privire așa-zisa lipsă a semnelor de hotar la momentul vânzării proprietății pârâților Ș. sunt

infirmate prin depoziția martorului G. I. (fila 157), răspunsurile pârâților la interogator (filele 62-63, poz. nr.2) și apărările exprimate prin întâmpinare (fila 32- alin.4 și 5), în care arată că au existat țăruși ce marcau mejda, care însă ar fi fost "scoși" de către reclamanți pentru justificarea prezentei acțiuni.

Astfel, motivarea deciziei este contradictorie, întrucât instanța, deși admite doar din punct de vedere teoretic că nu poate fi pretinsă o altă linie de hotar de către proprietarul nemulțumit "indiferent dacă el se prevalează de o serie de înscrisuri și schițe cadastrale ..." (a se vedea pag. 7 alin. 9 din decizie), pronunță o decizie contrară acestei teze invocându-se legitimitatea pârâților în valorificarea drepturilor din documentația cadastrală vizată sub nr. 344/2003, pe care, de asemenea, o păstrează, respingând cererea în anulare și rectificare CF.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată în

c auz ă, p âr âț ii S. N. si S. M. au

solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata în suma de 1.000 lei.

În motivarea întâmpinării s-a reprodus soluția deciziei din apel și, în esență, criticile invocate de recurenți prin memoriul de recurs, arătându-se că instanța de apel a avut in vederea faptul ca nu se poate retine reaua credința a pârâților, cu motivarea ca "prealabil analizării bune/relei credințe este important de menționat ca atât reclamanții cat si parații au susținut ca linia de hotar dintre proprietățile lor au fost marcate prin țăruși si s-au acuzat reciproc ca au înlăturat țărușii si orice urmă a acestora, pentru â justifica edificarea noului gard (in cazul paraților apelanți), respectiv pentru a justifica interesul promovării prezentei acțiuni (in cazul reclamanților intimați)".

Se retine, de asemenea, ca "cert este absenta oricăror probe materiale care sa înlesnească reconstituirea hotarului inițial, insa depozițiile martorilor Baie Grigore - fila 144 si Schița de dezmembrare nr. 344/2003 a dezmembrat numai numărul topografic 2078/5/2/2, trasând latura dinspre partea dreapta si din spate a parcelei cumpărata de pârâți, respectiv, a nr. top. 2078/5/2/2/1 in suprafața de 4728 mp.

Instanța de apel corect retine faptul ca Schița de dezmembrare 344/2003 nu produce nici un efect in raport cu recurenții reclamanți, chiar daca ar fi eronata, aceștia nu pot justifica un interes personal si direct pentru a se solicita anularea ei.

Schițele de dezmembrare sunt înscrisuri de natura tehnica ce nu se echivalează cu acte juridice pentru a fi sancționate cu nulitate absoluta, iar înscrierea dreptul de proprietate in cartea funciara a fost făcuta in baza contractului de vânzare cumpărare, anterior vânzătorii au parcelat terenul prin schița menționata.

Tot în motivarea întâmpinării au fost reproduse pasaje din considerentele și concluziile expertizei tehnice, arătându-se că, raportat la concluziile expertizei, soluția instanței este in concordanță cu dispozițiile legale, ambele schițe de dezmembrare nu reflecta realitatea din teren - atât terenul pârâților, cat si al recurenților reclamanți, are o lățime mai mica decât cea figurata in schițele de dezmembrare, astfel ca daca măsurăm dinspre vecinul din partea dreapta a reclamanților mejda va avea un anumit aliniament-noi ocupând din terenul recurenților iar daca măsurăm dinspre vecinul din dreapta mejda va fi pe amplasamentul gardului actual.

Suprafața ocupata de pârâți din terenul reclamanților este de 175 mp iar suprafața ocupata de recurenți din terenul nostru este de 182 mp.

Legea nr. 7/1996 prevede la art. 40 alin. 3 modalitatea de soluționare a situației in care suprafața din măsurători este diferită de suprafața înscrisă în cartea funciară, de cea din documentația cadastrală precedentă sau de suprafața din actele de proprietate. Daca acesta este mai mica, suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale și a declarației proprietarului, nicidecum nefiind prevăzuta in lege radierea înscrierii din cartea funciara a dreptului de proprietate si reînscrierea acestuia in baza unui plan de amplasament si delimitare.

Dreptul de proprietate a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare încheiat in forma autentica, înscrierea in cartea funciara a acestuia s- a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, ori, atâta timp cat contractul de vânzare cumpărare nu este anulat, înscrierea din cartea funciara a dreptului de proprietate nu poate fi radiată.

Recursul este fondat în parte.

Cu privire la motivele de recurs de netemeinicie.

La termenul de judecată din data de_, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei recurate, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art.

316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., motivat pe următoarele considerente:

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Prin urmare, toate acele motive de recurs prin care se fac trimiteri la expertiza întocmită de expert A. Alexandru, la probațiunea testimonială administrată în cauză și prin care se evocă starea de fapt a cauzei, se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., în prezent abrogate, nemaiputând fi supuse cenzurii instanței de recurs.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de către instanță, la termenul de judecată din data de_, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

De altfel, incidența acestei excepții în cauză justifică soluția de admitere în parte a recursului reclamanților, motivele de netemeinicie neputând fi analizate în recurs, prin prisma considerentelor mai sus expuse.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Analizând acest motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 cpt. 7 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Art. 304 pct. 7 C.pr.civ. prevede că este posibilă modificarea hotărârii recurate atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Acest text legal trebuie coroborat cu prevederile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., conform cărora, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Pentru a fi incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., ar fi necesar să fie întrunite una din următoarele ipoteze: să existe o contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; să existe contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; să lipsească motivarea soluției sau această să fie superficială ori să cuprindă considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă; instanța de control judiciar, adică instanța de apel, să copieze considerentele hotărârii apelate, fără să răspundă motivelor de critică invocate de părțile apelante.

Este știut faptul că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere (Cas. I, Decizia nr. 961/1925, Pandectele Române nr. 1/1926, pag. 34).

Doctrina a fost constantă în a sublinia importanța motivării unei hotărâri, arătându-se că motivele, considerentele hotărârii, constituie osatura acesteia, structura ei de rezistență. "Motivarea hotărârii, în sensul strict juridic al cuvântului, înseamnă arătarea în scris a rațiunilor care determină pe judecător să respingă sau să admită o cerere. Ea este o lucrare pur subiectivă și cuprinde în sine tot respectul justiției și tot meritul judecătorului"; (I. Deleanu, Tratat de Procedură Civilă, vol. II, Ed. All Beck, pag. 198).

Îndatorirea de a motiva hotărârea, de a o motiva clar, convingător și pertinent, în partea numită considerentele hotărârii, constituie, în același timp, o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita în mod real controlul judiciar (Cas. I., Decizia nr. 41/1920, în Jurispudența Generală, 1924, pag. 814; Cas. I, Decizia nr. 2108/1924, în Jurisprudența Generală, 1925, nr. 14).

Mai întâi, motivarea hotărârii trebuie să fie făcută de instanța care s-a pronunțat în fond, prin înfățișarea considerentelor de fapt și de drept care au condus-o la soluția adoptată.

Cea de-a doua instanță, și care exercită controlul judiciar asupra primei hotărâri, poate să își însușească motivarea primei instanțe, dacă situația de fapt și apărările înaintea ei au rămas întrutotul neschimbate. Însă, cum efectul devolutiv al apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul de a repune faptele în discuție, în caz de reformare, instanța de apel este ea însăși obligată să motiveze ce anume împrejurări au determinat-o să schimbe soluția primei instanțe.

Esențial este, însă, să nu apară contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul ca, din unele să rezulte netemeinicia acțiunii, iar din altele caracterul fondat al aceleiași acțiuni (I. Leș, Tratat de Drept procesual Civil, Ed. V, Ed. C.H. Beck, pag. 759).

Jurisprudența a stabilit că o motivarea sumară și confuză echivalează deopotrivă cu o nemotivare, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar (a se vedea în acest sens C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 723/2000, B.J.C.D., 2000 pag. 952; Decizia nr. 726/2000; Decizia nr. 1978/2000; C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 2922/2000, B.J.C.D., 2000, pag. 953).

Deși s-ar părea că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. ar viza mai mult netemeinicia decât nelegalitatea hotărârii recurate, totuși, în doctrină s-a apreciat că nemotivarea are și conotații care vizează nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât, este prezentă situația nesocotirii unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii în cazurile prevăzute de lege (G. Boroi, D. Rădescu, codul de procedură civilă comentat și adnotat, Ed. All Beck, București, 1994, pag. 482; C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 53/2000, B.J.C.D., 2000, pag. 959).

Jurisprudența a apreciat că în ipoteza în care decizia atacată cu recurs nu este motivată, ori că motivarea este confuză și contradictorie, se poate aprecia în sensul că nu a fost judecat fondul apelului (Curtea de Apel Suceava, Secția Civilă, Decizia nr. 325/1999).

Se pune, așadar, întrebarea dacă în cauză, raportat la modalitatea în care instanța de apel și-a expus argumentele de fapt și de drept, pe care și-a întemeiat soluția, în considerentele deciziei sale, ne găsim sau nu în prezența art. 304 pct. 7 C.pr.civ., coroborat cu art. 261 pct. 5 C.pr.civ., respectiv, dacă suntem sau nu

în prezența unor motive contradictorii, care, pe de o parte, să sublinieze caracterul fondat al apelului pârâților, iar pe de altă parte, să conducă la ideea caracterului nefondat al acestui apel.

Tribunalul a reținut în considerentele deciziei atacate prin prezentul recurs, că "de principiu, pe calea unei acțiuni în grănițuire este necesar să se stabilească vechiul hotar dintre fonduri, adică acea linie de graniță originară stabilită, fie prin voința comună și concordantă a proprietarilor, fie impusă prin hotărârea judecătorească. Prin urmare, stabilirea unui alt hotar decât cel existent în momentul dobândirii terenului nu poate fi pretinsă și reținută de proprietarul nemulțumit, indiferent dacă el se prevalează de o serie de înscrisuri și schițe cadastrale, din moment ce hotărârea judecătorească de grănițuire este declarativă de drepturi, iar nu constitutivă";.

Prin urmare, Tribunalul a recunoscut, ceea ce deja s-a stabilit cu caracter de încetățenire în jurisprudență, că prin intermediul unei acțiuni în grănițuire se urmărește, practic, stabilirea vechiului hotar dintre două fonduri învecinate.

Ca stare de fapt, Tribunalul Maramureș a reținut aceeași stare de fapt care a fost pertinent și real stabilită de către prima instanță, respectiv, faptul că atât reclamanții, cât și pârâții au dobândit proprietățile lor de la un autor comun, Ionaș Septimiu N., reclamanții recurenți de azi dobândind primii imobilul lor, printr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 407/1997, ocazie cu care vânzătorul Ionaș Septimiu N. a întocmit și schița de dezmembrare nr. 637/1997, vizată de O.C.O.T. Maramureș, schiță în baza căreia s-au stabilit exact limitele imobilului cumpărat de reclamanți de la Ionaș Septimiu N., și s- a stabilit linia de hotar dintre imobilul vândut reclamanților recurenți C. de către vânzătorul Ionaș Septimiu N. și imobilul ce a mai rămas în proprietatea vânzătorului după această vânzare.

Totodată, ca stare de fapt, s-a reținut faptul că pârâții au cumpărat ulterior, în anul 2003, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 270/2003, încheiat cu succesorii lui Ionaș Septimiu N., Ionaș A. M. și Ionaș C. - aceștia succedând în toate drepturile și obligațiile anteceso-rului lor

-, restul imobilului care inițial a constituit proprietatea lui Ionaș Septimiu N. .

Mai reține Tribunalul că în niciun moment din anul 1997 și până în prezent, reclamanții nu au depășit conturul terenului cumpărat de la defunctul Ionaș Septimiu, în niciun moment nici pârâții și nici succesoarele vânzătorului Ionaș Septimiu N., neinvocând și nepretinzând o atare împrejurare.

Tribunalul constată, totodată, că "în condițiile în care nici succesoarele vânzătorului Ionaș Septimiu N., și nici pârâții apelanți Ș. N. și M. nu au pretins niciodată că reclamanții intimați ar fi depășit perimetrul (conturul) terenului cumpărat de la defunctul Ionaș Septimiu, linia de hotar dintre cele două proprietăți vecine nu poate fi decât cea stabilită consensual de către autorul comun al ambelor părți, Ionaș Septimiu, și reclamanții intimații C. G. și C.

, trasată în schița de dezmembrare nr. 637/1997, ca linie despărțitoare"; între parcelele părților.

Așadar, Tribunalul a statuat în sensul că linia de hotar dintre imobilul cumpărat de reclamanții recurenți C. și imobilul pârâților Ș. nu poate fi decât cea stabilită de autorul comun al părților, respectiv de vânzătorul Ionaș Septimiu

N., în anul 1997, prin schița de dezmembrare nr. 637/1997 și că, de esența grănițuirii, este tocmai restabilirea vechiului hotar dintre fonduri.

Mai arată Tribunalul că, potrivit expertizei efectuate în cauză, gardul edificat de pârâții Ș., și a cărui desființare a fost solicitată de către reclamanți, nu corespunde liniei de hotar dintre cele două proprietăți, astfel cum această linie de hotar a fost stabilită prin schița de dezmembrare nr. 637/1997, și cum această linie de hotar a fost marcată în teren de vânzătorul Ionaș Septimiu N.

cu țăruși bătuți după măsurătorile efectuate de topograful care a întocmit schița de dezmembrare nr. 637/1997.

Se constată, astfel, de către Curte, că întreaga argumentație avută în vedere de Tribunal, coroborată cu întreaga stare de fapt reținută de instanța de apel, conturează ideea că linia de hotar dintre proprietățile părților este cea stabilită de vânzătorul Ionaș Septimiu N., autorul comun al părților, astfel cum această linie de hotar a fost stabilită prin schița de dezmembrare nr. 637/1997, și cum această linie de hotar a fost marcată în teren de vânzătorul Ionaș Septimiu N. cu țăruși bătuți după măsurătorile efectuate de topograful care a întocmit schița de dezmembrare nr. 637/1997, și că prin acțiunea în grănițuire pendinte este necesar să se stabilească vechiul hotar dintre fonduri.

Prin urmare, întreaga argumentație a instanței de apel este în sensul că linia de hotar stabilită de prima instanță corespunde vechiului hotar dintre fonduri, că gardul edificat de pârâți nu este amplasat pe această linie de hotar, ci în interiorul proprietății reclamanților, ocupând astfel din terenul reclamanților o suprafață de 175 mp, însă, cu toate acestea, în mod paradoxal, Tribunalul admite apelul pârâților, soluția din dispozitivul deciziei Tribunalului Maramureș contravenind astfel în mod flagrant considerentelor aceleiași decizii.

Cu alte cuvinte, deși din motivele de fapt și de drept care au fost expuse în considerentele deciziei recurate se desprinde cu evidență faptul că apelul pârâților nu este fondat, totuși, soluția din dispozitiv acreditează caracterul fondat al aceluiași apel, existând astfel o vădită contradicție între considerentele și dispozitivul aceleiași decizii.

Pe de altă parte, dispozițiile deciziei Tribunalului Maramureș vin în totală contradicție cu dispozițiile sentinței fondului, în condițiile în care Tribunalul Maramureș a respins, ca urmare a admiterii în parte a apelului pârâților, cererea reclamanților, de obligare a pârâților la ridicarea gardului aflat pe terenul reclamanților, însă, a menținut dispoziția primei instanțe prin care pârâții au fost obligați să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 175 mp și să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință acest teren.

Contradicție există și între motivarea reținută în considerentele deciziei recurate, prin care se statuează în sensul că schița de dezmembrare în baza căreia s-au întabulat pârâții, nr. 344/2003, nu este corectă, identificarea imobilului cu ocazia întocmirii acestei schițe de dezmembrare fiind greșit făcută de către expertul care a întocmit schița, și dispozitivul deciziei, prin care se respinge cererea reclamanților, de anulare a schiței de dezmembrare nr. 344/0_ și a documentației cadastrale care a stat la baza întocmiri acesteia, cu consecința rectificării cărților funciare, respectiv, a înscrierilor operate în CF în baza acestei schițe de dezmembrare.

Nu este posibil și admisibil ca în considerentele unei hotărâri judecătorești să se rețină că o schiță de dezmembrare a fost greșit întocmită, dat totuși, prin dispozitivul aceleiași hotărâri judecătorești să se respinsă cererea de anulare a acestei schițe de dezmembrare și de rectificare a înscrierilor de carte funciare operate în baza unei schițe greșite.

De altfel, motivarea Tribunalului Maramureș, sub acest aspect, este superficială și lipsită de orice suport legal, Tribunalul apreciind, evident, în mod nelegal, că "pârâții nu puteau cunoaște, în lipsa unor noțiuni de topografie, că reprezentarea grafică a terenului pe care l-au cumpărat este eronată";.

Existența ori lipsa unor cunoștințe de topografie în persoana pârâților, este irelevantă din perspectiva justei soluționări a cauzei, câtă vreme, nu pârâții au întocmit schița de dezmembrare nr. 344/2003, ci un expert topograf autorizat,

căruia, în niciun caz, nu i se poate acredita lipsa de cunoștințe în domeniul topografiei.

Curtea constată, pe cale de consecință, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., motivul de recurs întemeiat pe aceste prevederi legale, fiind pe deplin fondat.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.pr.civ.

Potrivit art. 304 pct. 8 C.pr.civ., este posibilă modificarea unei hotărâri când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.

Prin prisma considerentelor anterior expuse, Curtea constată că și acest motiv de recurs este fondat, Tribunalul Maramureș interpretând greșit atât actele de vânzare-cumpărare prin care părțile au dobândit imobilele litigioase, precum și schițele de dezmembrare nr. 637/1997 și nr. 344/2003.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Recurenții reclamanți au susținut că prin hotărârea pronunțată de Tribunalul Maramureș au fost încălcate dispozițiile art. 480, art. 585, art. 600 și art. 494 alin. 3 din vechiul C.civ., instanța de apel încălcându-le reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 175 mp; prin soluția de respingere a cererii reclamanților, având ca obiect obligarea pârâților la desființarea gardului edificat pe terenul reclamanților, nesocotindu-se dispozițiile art. 585 C.civ. (coroborat, desigur, cu art. 584 vechiul C.civ.) și art. 600 C.civ.; instanța de apel făcând în mod nelegal aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 494 alin. 3 C.civ., respectiv, reținând buna-credință a pârâților pe temeiul accesiunii imobiliare artificiale, deși pârâții nu au formulat în fața primei instanțe o cerere reconvențională prin care să invoce în favoarea lor prevederile art. 494 C.civ.

Curtea constată că acest motiv de recurs este fondat, sub toate aspectele invocate de recurenți, după cum urmează:

Tribunalul menține dispoziția primei instanțe, privind revendicarea de către reclamanți a suprafeței de 175 mp teren, însă, respingând cererea reclamanților, având ca obiect obligarea pârâților la desființarea gardului edificat pe terenul reclamanților, practic, această revendicare este lipsită de orice efecte juridice și faptice, în condițiile în care terenul de 175 mp cu privire la care s-a dispus revendicarea rămâne situat dincolo de gardul edificat de pârâți, înspre proprietatea acestora.

Pe cale de consecință, prin această dispoziție a instanței de apel, au fost nesocotite dispozițiile art. 480 C.civ., conform cărora proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, și totodată, prin această dispoziție, reclamanților le-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 175 mp.

Deși Tribunalul constată, în considerentele hotărârii sale, că prin prezenta grănițuire, este necesar să se stabilească vechiul hotar dintre fonduri și că vechea linie de hotar dintre proprietățile părților este cea stabilită de vânzătorul Ionaș Septimiu N. și marcată cu țăruși bătuți după măsurătorile efectuate de topograful care a întocmit schița de dezmembrare nr. 637/1997, totuși, respinge cererea reclamanților, având ca obiect obligarea pârâților la desființarea gardului edificat pe un alt amplasament decât vechea linie de hotar dintre cele două proprietăți.

În aceste limite, soluția Tribunalului Maramureș a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art. 584, art. 585 și art. 600 C.civ.

În ceea ce privește reținerea de către Tribunal a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 494 alin. 3 C.civ., Curtea constată că, în aceste limite, soluția

Tribunalului intră sub incidența art. 294 alin. 1 C.pr.civ., fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 129 aliniat final C.pr.civ., pentru motivele ce urmează a fi expuse:

Art. 129 alin. final C.pr.civ., și care constituie o consacrare încetățenită a principiului disponibilității, prevede în mod imperativ că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Conform art. 294 alin. 1 C.pr.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Este știut faptul că apelul este devolutiv, în sensul că el readuce în discuția instanței superioare toate chestiunile de fapt și de drept care au fost dezbătute în fața primei instanțe și au fost rezolvate prin hotărârea acesteia, hotărâre care face obiectul apelului.

În principiu, deci, apelul provoacă o rejudecare a fondului litigiului, însă, efectul devolutiv al apelului este limitat prin două reguli, exprimate în adagiile latine tantum devolutum quantum appellatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat) și tantum devolutum quantum iudicatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat).

Cea de a doua limitare a efectului devolutiv al apelului exprimă ideea că nu se poate devolua în apel decât ceea ce s-a judecat la fondul cauzei, și aceasta, pentru a se asigura respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și prevenirea exercitării abuzive a apelului. Cu alte cuvinte, în apel nu se pot face

"cereri noi";.

În concluzie, apelul nu repune în discuție decât ceea ce s-a judecat în fața primei instanțe.

În acest sens, art. 294 alin. 1 C. proc. civ. prevede că, "în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi";.

Textul citat vizează, așadar, elementele esențiale ale acțiunii civile și ale judecății în primă instanță, iar legea instituie, în textul citat, tocmai principiul inadmisibilității modificării elementelor menționate.

Cu privire la aceste elemente esențiale ale acțiunii civile se impun totuși unele precizări, după cum urmează :

În primul rând, este de observat că art. 294 alin. 1 C. proc. civ. are în vedere inadmisibilitatea schimbării în apel a calității părților, noțiunea de calitate fiind folosită de acest text legal nu numai într-un sens strict procesual, ci și cu importante conotații de drept material.

Obiectul cererii evocă pretenția dedusă judecății. Și sub acest aspect legea nu îngăduie schimbarea, în niciun mod, a pretențiilor deduse în fața primei instanțe. Orice schimbare în acest sens ar conduce la privarea părților de beneficiul celor două grade de jurisdicție.

În fine, legea declară inadmisibilă și schimbarea cauzei în apel, prin cauză înțelegându-se temeiul juridic al acțiunii.

O altă limitare importantă pe care o impune art. 294 C. proc. civ., se referă la inadmisibilitatea cererilor noi în instanța de apel, din această perspectivă impunându-se a se determina conținutul sintagmei "cereri noi";.

Interpretarea pe care trebuie să o dăm textului este aceea că interdicția vizează acele cereri prin care se urmărește valorificarea unor pretenții direct în fața instanței de apel, deci cu excluderea primului grad de jurisdicție, ceea ce, evident, este inadmisibil.

Doctrina mai veche a precizat că cererea nouă este aceea care diferă de cea originară prin obiectul ei, prin calitatea pe care părțile și-o atribuie, prin cauza ei

și chiar prin întinderea pretențiilor, respectiv, aceea care tinde la o condamnare care n-a fost solicitată în fața primei instanțe (Em. Dan, Codul de procedură civilă adnotat, ed. a III - a, Ed. Librăriei Socec, București, 1921, pg. 493; M.G. Constantinescu, Considerații privitoare la unele probleme de procedură civilă, București, 1942, pg. 32; I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Ed. C.H.Beck, ediția a II -a, 2007, vol. II, pg. 180).

Conținutul conceptului de "cereri noi"; în apel a fost subsumat de doctrină la toate actele de procedură care au natura unei cereri de chemare în judecată și care se raportează cu necesitate la introducerea unor noi pretenții de către părți în faza judecății în apel. În acest sens au fost apreciate ca cereri noi în apel, intervenția principală, cererea reconvențională, cererea de chemare în garanție, cererea de chemare în judecată a altei persoane etc..

Art. 316 C.pr.civ. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.

Cu alte cuvinte, toate argumentele care susțin inadmisibilitatea, întemeiată pe art. 294 alin. 1 C.pr.civ., a schimbării cauzei juridice a acțiunii, a obiectului acesteia, a calității părților, ori a formulării de cereri noi în apel, se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu contravin dispozițiilor procedurale aplicabile în recurs.

Din coroborarea textelor legale mai sus citate, se desprinde cu evidență faptul că în instanța de apel și în instanța de recurs nu se pot invoca niciun fel de cereri care nu au făcut obiectul dezbaterii în fond, nu se poate schimba calitatea părților, cauza acțiunii sau obiectul cererii de chemare în judecată, orice altfel de demers apărând ca inadmisibil.

Nicăieri în fața primei instanțe, în termen procedural, în condițiile art. 132 rap. la art. 134 C.pr.civ., pârâții nu au formulat o cerere reconvențională prin care să fi învestit instanța cu o solicitare întemeiată pe dispozițiile art. 494 C.civ., o atare invocare nefiind făcută nici măcar prin apelul declarat împotriva sentinței fondului.

Drept urmare, Curtea constată că Tribunalul a făcut aplicare în cauză a dispozițiilor art. 494 alin. 3 C.civ., fără să fi existat o cerere reconvențională a pârâților în acest sens, prin aceasta nesocotindu-se dispozițiile art. 129 aliniat final C.pr.civ. și ale art. 294 alin. 1 C.pr.civ., în aceste limite soluția Tribunalului Maramureș apărând ca nelegală, prin prisma art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., coroborat cu art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să admită prezentul recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.

Astfel, se va respinge în întregime apelul pârâților, se va înlătura din decizia recurată dispoziția privitoare la compensarea cheltuielilor de judecată ale părților în apel, iar față de soluția de respingere a apelului pârâților, aceștia vor fi obligați, în solidar, în temeiul art. 274 C.pr.civ., să le plătească reclamanților intimați suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța de plată nr. 36/_ (f. 32 dosar apel), aferentă contractului de asistență juridică nr. 27456/2012 (f. 25 dosar apel).

În temeiul art. 274 C.pr.civ., coroborat cu art. 1169 vechiul C.civ., Curtea urmează să respingă solicitarea recurenților, de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca nedovedită, având în vedere că la dosarul de recurs nu a fost depusă dovada acestor cheltuieli, respectiv, chitanța care să ateste plata onorariului avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 27479/C/2013 (f. 10).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte recursul declarat de reclamanții C. G. ȘI C. C. ,

împotriva deciziei civile nr. 286/A din_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge în întregime apelul formulat de pârâții Ș. N. și Ș. M., în contra sentinței civile nr. 277/_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pronunțată în dosar civil nr. _

, pe care o menține în tot.

Înlătură din decizia recurată dispoziția privitoare la compensarea cheltuielilor de judecată ale părților în apel.

Obligă pârâții apelanți Ș. N. și Ș. M., în solidar, să le plătească reclamanților intimați C. G. și C. C. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

I. -D. C.

A. -A.

P.

C.

-M. CONȚ

Red.CMC/dact.MS 3 ex./_

J. .apel: A.Stamate-Tămășan/B.Giuroiu

J. .fond: D.M.T.

G.

A. A. M.

← Decizia civilă nr. 790/27. Grănițuire  Decizia civilă nr. 3402/2013. Grănițuire →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3066/2013. Grănițuire