Decizia civilă nr. 1054/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1054
Ședința publică din 15 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. D., judecător Judecător: I. D. H.
Judecător: N. C. C. Grefier: V. H.
S-a luat în examinare recursul declarat de către petenta S. L. & SSR.L, cu sediul procesual ales la Crihan, Chende, Tărău și Balog- Societate civilă de avocați, din Z., str. T. Vladimirescu, nr. 12, bl. D 53, Sc.A, ap.1, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 1200 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în dos. nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurenta petentă S. L. & SSR.L - Z. - apărătorul acesteia, av. Crihan Tudor, care depune la dosar împuternicire avocațială de la fila 13, lipsă fiind intimatul I.
T. de M. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată, iar părțile au termen dat în cunoștință.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentei petente S. L. & SSR.L - Z., av. Crihan Tudor, arată că sancțiunea aplicată societății de 10.000 lei este exagerată, motiv pentru care solicită înlocuirea acesteia cu avertismentul, iar cu privire la persoana înscrisă în procesul verbal ca fiind în perioada de probă, reprezentantul recurentei petente arată că, automat când o persoană solicită angajarea, angajatorul este obligat să încheie contract de muncă, să verifice cunoștințele și aptitudinile practice ale acesteia. Consideră totodată că aplicarea sancțiunii avertismentului pentru recurentă, ar fi suficientă.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând, reține că:
Prin Sentința civilă nr. 1200/_ a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta SC L. & ADC S. SRL M. , împotriva procesului-verbal de contravenție seria SJ nr. 4566/_, întocmit de intimatul I. T. de M. S. .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat la_ de I.T.M. S., s-a aplicat amenda de
10.000 lei contravenientei S. L. & ADC SS M. pentru săvârșirea
faptei prevăzute de art. 260 al. 1 lit. e) din Legea 53/2003, constând în aceea că, la data de_, la punctul de lucru al societății situat în mun. Z., B-dul M. V. l nr.100/G - "spălătorie auto și bar";, a fost identificată la muncă persoana Ivan Marius, prestând activitate (muncitor necalificat) fără a avea încheiat contract individual de muncă, începând cu data de_ .
Totodată, s-a aplicat avertisment aceleiași contraveniente pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 260 al. 1 lit. i) din Legea 53/2003, constând în aceea că a permis efectuarea de ore suplimentare de către angajata V. Adina Crina, sâmbăta și duminica, deși aceasta era angajată cu timp parțial..
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că la data efectuării controlului și încheierii procesului-verbal de contravenție, _
, respectiv_, reprezentanții societății petente, deși li s-a solicitat, nu au prezentat inspectorilor de muncă, pentru a primi dată certă, contractul individual de muncă al angajatului Ivan Marius încheiat în formă scrisă. Petenta nu a contestat prin plângere, în esența sa, această stare de fapt.
Simpla prezentare a contractului de muncă în formă scrisă ar fi fost de ajuns pentru înlăturarea caracterului contravențional al faptei.
Chiar dacă angajatul s-ar fi aflat în perioadă de probă, existența contractului de muncă în formă scrisă era necesară, fiindcă legea sancționează "primirea la muncă"; fără contract, indiferent că angajarea se definitivează sau nu.
Faptul că persoana menționată în procesul-verbal a prestat în folosul societății petente o activitate care este definită drept "muncă"; de către legiuitor rezultă chiar din declarația dată de aceasta sub semnătură proprie în fața inspectorilor de muncă, necontrazisă ulterior. Astfel, așa cum s-a constatat și la fața locului, persoana a declarat că prestează activitate de spălător auto, a menționat persoana în folosul căreia prestează această activitate, data angajării, precum și programul normal de lucru de 8 ore pe zi. Toate acestea sunt elemente definitorii ale raportului juridic de muncă.
Petenta se află într-o confuzie. Verificarea aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea este o verificare, așa cum spune legea, prealabilă și se realizează în modalitățile prevăzute de art. 29 alin.2 din Codul muncii, stabilite prin contractul colectiv de muncă, statutul de personal sau regulamentul intern. Aceste modalități de ocupare a postului îmbracă, de regulă, forma concursurilor, interviurilor, testărilor profesionale și alte asemenea. În niciun caz, asemenea verificări nu pot deghiza adevărate raporturi de muncă, nu pot împrumuta elementele caracteristice acestui raport: durată, program, subordonare, salariu etc. Or, este clar în speță, între societatea petentă și persoana înscrisă în procesul-verbal au existat adevărate raporturi de muncă, iar nu verificări prealabile ale aptitudinilor profesionale și personale.
Față de acestea considerente, prima instanță a concluzionat că societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute la art. 260 alin.1 lit.
e) din Codul muncii: primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă.
Referitor la sancțiunea aplicată, s-a reținut că, ținând cont de natura activității prestate, precum și de timpul în care raportul de muncă nu a fost acoperit de o convenție scrisă a părților, observând astfel gradul de pericol social concret, dar și abstract, în ochii legiuitorului, sancțiunea amenzii, de altfel minimă, aplicată
de agentul constatator a fost legal individualizată funcție de criteriile prevăzute la art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001, proporțional gradului de pericol social concret al faptei.
Cea de-a doua contravenție constă în nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară, faptă prevăzută și sancționată de art. 260 alin.1 lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, necontestată de petentă, pentru săvârșirea căreia a fost sancționată cu avertisment. S-a reținut încălcarea dispoziției art. 105 alin.1 lit. c) Codul muncii, respectiv a prevederii contractului individual de muncă cu timp parțial cu privire la interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC L.
& ADC S. SRL, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție.
Recursul nu a fost motivat, dar motivele de recurs au fost expuse oral de către reprezentantul avocat al recurentei, la termenul de judecată din data de _
. Astfel, recurentul a solicitat, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, arătând că amenda aplicată, de 10.000 lei, este exagerată în raport de gravitatea faptei comise.
Intimatul I. T. de M. S., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentant în fața instanței de recurs pentru exprimarea poziției procesuale.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând întâi legalitatea și ulterior temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza unui mijloc de probă convingător, respectiv declarația olografă a numitului Ivan Marius, surprins de către reprezentanții intimatului la momentul controlului că presta efectiv muncă în folosul petentei. Această persoană a recunoscut, sub propria sa semnătură, că deși lucrează la societatea petenta din data de_, cu normă întreagă de 8 ore pe zi și pentru un salariu brut de 700 lei, nu are încheiat contract individual de muncă.
Fapta săvârșită de petentă este prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată.
De altfel, așa cum a sesizat și prima instanță, este de observat că petenta nu a contestat faptul că, la data controlului, numitul Ivan Marius nu ar fi fost surprins prestând activitate sau că acesta ar fi avut încheiat cu societatea contract individual de muncă. Susținerea petentei că persoana respectivă era testată cu privire la cunoștințele și aptitudinile practice în vederea unei eventuale angajări este contrazisă tocmai de declarația respectivei persoane, care a oferit detalii cu privire
la toate elementele ce caracterizează un raport de muncă, cum sunt salariul lunar, data începerii activității, calitatea în care este angajat și norma zilnică de lucru.
Neîntemeiată este și critica recurentei sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate. În această privință, analizând fapta contravențională săvârșită de către petentă prin prisma dispozițiilor art.7 alin.2 și art.5 alin.5 din OG 2/2001, având în vedere și toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, precum și circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de recurs apreciază că fapta petentei prezintă un grad de pericol social concret suficient de ridicat pentru a se aplica sancțiunea amenzii contravenționale.
Petentei i s-a aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de lege și, ținând cont de consecințele negative pe care practicarea muncii "la negru"; le are asupra persoanelor primite astfel la muncă, acestea fiind lipsite de o mare parte a drepturilor și intereselor legitime recunoscute de lege doar celor ce au calitatea de angajați, instanța apreciază nu exista temei nici pentru modificarea procesului verbal, prin înlocuirea amenzii cu avertisment, această din urmă sancțiune nefiind suficientă în cazul faptei concrete săvârșite de către petentă pentru atingerea scopurilor preventiv, educativ și represiv ale sancțiunilor contravenționale.
În fine, mai trebuie remarcat și faptul că petenta a beneficiat de clemență din partea agentului constatator, aplicându-i-se avertismentul pentru cea de-a doua faptă, prevăzută de art.260 alin.1 lit.i din Codul muncii.
În baza considerentelor arătate, T. apreciază că, în mod temeinic și legal plângerea contravențională a fost respinsă ca nefondată, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SC L. & ADC S. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 1200 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința Publică din_ .
Președinte, P. D. | Judecător, I. D. H. | Judecător, N. C. C. |
Grefier, V. H. |
Red. H.I.D./_ / Dact.H.V./_ / Ex.2/ Jud.fond: P. C. Rareș
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 1132/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 466/2013. Plângere contravențională → |
|---|
