Decizia civilă nr. 106/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 106/R
Ședința publică din data de 21 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: P. G. G.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtul J.
Z. G., domiciliat în B. M. str. Victoriei nr. 57/33, județul M. și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat C. ia Palenciar, cu sediul în B. M.
, str. George Coșbuc, nr. 30/33, județul M., împotriva sentinței civile nr. 8385 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 8385/19’_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta I. R. V. în contradictoriu cu pârâtul J. Z. G. .
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvențional și în consecință:
S-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorelor J. Rebeka născută în data de_ și J. Reka născută în_ să fie exercitată în comun de către părinți.
S-a stabilit la mamă locuința minorelor, respectiv în localitatea B. M. Bd.
R. nr. 24/10.
A fost obligat pârâtul la plata pe seama minorelor a unei pensii de întreținere după cum urmează: 200 lei lunar pentru minora J. Reka și 150 lei pentru minora J. Rebeca începând cu data de_ .
Vremelnică până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei B. M. și executorie.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 810 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Analizând cererea formulată prin raportare la dispozițiile legale mai sus amintite instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea formulată, iar cererea reconvențională ca fiind întemeiată în parte exclusiv cât privește exercitarea comună a autorității părintești.
În fapt părțile au pe rol sub dosar nr._ cererea de divorț, de exercitare a autorității părintești, de stabilire a domiciliului minorelor și de stabilire a pensiei de întreținere.
În urmă cu aproximativ trei luni de zile, pe când reclamanta era plecată de acasă, pârâtul a părăsit împreună cu minorele domiciliul comun de pe str. Victoriei, stabilindu-se la părinți în localitatea Apa.
De la momentul sus amintit pârâtul a refuzat reclamantei orice contact cu minorele.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați pe când familia locuia împreună, amândoi părinții se ocupau de creșterea și educarea minorei.
În prezent atât reclamanta cât și pârâtul lucrează, realizând venituri, nici unul dintre ei nu mai locuiește la vechiul domiciliu comun.
Ancheta socială și psihosocială efectuată în cauză nu relevă probleme deosebite ale minorelor în raporturile acestora cu ambii părinți.
Fotografiile depuse la dosar nu au relevanță de vreme ce au fost făcute pe când părțile locuiau împreună și în mod declarat amândoi atât reclamanta cât și pârâtul și-au asumat sarcina menajului.
Dată fiind vârsta fragedă a minorelor, respectiv 4 ani și 1,5 ani faptul că până la despărțirea în fapt acestea au locuit cu mama și nu în ultimul rând faptul împiedicării de către pârât a reclamantei de a avea legături personale cu minorele instanța de fond a dispus provizoriu până la finalizarea procesului de divorț stabilirea domiciliului acestora la mamă, cu pensie de întreținere în sarcina pârâtului raportat la media veniturilor realizate de acesta (probate la dosar) și exercitarea în comun a autorității părintești apreciind că este în interesul minorelor a se dispune astfel.
Cu aplicarea art. 274 față de pârâtul reclamant reconvențional aflat în culpă procesuală.
Împotriva sentinței civile nr. 8385/_ a Judecătoriei B. M., în termenul prevăzut de art. 582 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat recurs, recurentul J.
Z. - G., solicitând admiterea recursului, modificarea dispozițiilor sentinței civile nr. 8385/_ a Judecătoriei B. M., în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială formulată de intimata I. R. V. și admiterea cererii
reconvenționale formulate de către recurentul-reclamant reconvențional J. Z.
- G., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivele de recurs, depuse la dosar în termenul prevăzut de art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă, recurentul a arătat că: Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Criteriul fundamental în materia exercitării autorității părintești îl constituie interesul superior al copilului, care prevalează atât din perspectiva dreptului intern cât și din aceea a dreptului internațional la care România este parte. La determinarea acestui interes se au în vedere o serie de factori, printre care: posibilitatea de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copilul o poate găsi la unul dintre părinți, legăturile de afecțiune stabilite între copil și părinte, supravegherea continuă și atentă a copilului în toată activitatea sa, posibilitatea de asigurare a unui climat familial corespunzător pentru creștere, îngrijire și educare, etc.
Proba testimonială administrată în cauză, a dovedit cu prisosință faptul că tatăl se ocupă de creșterea și educarea minorelor, asigurând minorelor toate condițiile necesare unor îngrijiri corespunzătoare; împrejurarea că legătura afectivă dintre tată și minore este puternică.
Semnificativă este depoziția martorei D. E., martoră care în mod direct și nemijlocit a perceput relațiile dintre părțile din litigiu și minorele rezultate din căsătoria părților. Martora a relatat faptul că mama deși nu lucra până la data părăsirii domiciliului conjugal de către recurentul tată și minore și avea singura preocupare creșterea și educarea minorelor pe perioada cât tatăl se afla la locul de muncă, neglija sarcina ce-i revenea. Astfel, minorele erau plimbate toată ziua prin oraș, hrănite cu biscuiți și dulciuri. Mai mult, nici acasă nu prea făcea de mâncare reclamanta intimată, iar sub aspectul stării sănătății minorelor nu respecta mama prescripțiile medicului în pofida faptului că minorele aveau imunitate scăzută și foarte des răceau. Reclamanta intimată în scopul efectuării unui concediu în Tunisia fiind internată în spital cu minora cea mare a părților, nerespectând indicația medicului a ieșit cu minora din spital pe propria răspundere înainte de expirarea perioadei de internare, aspect ascuns tatălui și bunicii paterne în grija căreia a fost lăsată minora. Starea sănătății minorei s-a agravat, bunica paternă fiind cea care a prezentat minora la medic și a asigurat asistența medicală necesară pentru însănătoșirea minorei. De asemenea, martora a relatat incidente povestite martorei de către minora cea mare a părților, privind manifestarea violentă a mamei față de tatăl minorelor, în prezența acestora, reclamanta a ținut cuțitul la gâtul pârâtului, amenință că sare de la etajul V, se adresează tatălui cu epitete de genul "prost";, "tâmpit";. De la data părăsirii domiciliului conjugal-iunie 2012 - dată de la care minorele se află în grija exclusivă a tatălui se observă o schimbare atât sub aspectul fizic cât și spiritual al minorelor, minorele nu au fost bolnave, au beneficiat de o alimentație
corespunzătoare vârstei, sunt fericite, atașate afectiv de tată și bunicii paterni, îngrijite și supravegheate. Reclamanta fiind lăsată să-și viziteze minorele imediat după separarea în fapt, a provocat un scandal de proporții, ce a generat o temere minorelor față de conduita mamei, aplanat prin intervenția organelor de poliție. Comportamentul mamei a justificat refuzul tatălui de a-și vizita minorele.
Martora Hotea Loredana cunoaște doar aspecte din perioada cât minorele locuiau cu părinții, evidențiind faptul că ambii părinți se ocupau de creșterea și educarea minorelor, existând situații în care tatăl cu minorele plecau la sfârșit de săptămână la Apa la bunicii paterni, fără a-i însoți și reclamanta.
Evaluarea psihologică a minorelor evidențiază faptul că minora cea mică la vederea mamei a manifestat frică, iar în "testul familiei"; minora cea mare a părților își desenează întâi tatăl-o figură proeminentă ce ocupă ¾ a parte din pagină, ceea ce relevă faptul că minora cea mare este atașată de tatăl, față de care manifestă afecțiune și încredere.
Este de reținut faptul că deși mama nu le-a văzut pe minore până la evaluarea psihologică niciuna din minore nu a plâns la vederea mamei și nu a solicitat să plece împreună cu mama, de la tată.
Esențial este de reținut faptul că evaluarea psihologică a minorelor s-a realizat de psihologul Udroiu C., psiholog care acordă asistență și consiliere psihologică mamei minorelor, aspect ce rezultă din evaluarea psihologică a mamei minorelor nr. 59 din_ în cadrul căreia se menționează faptul că mama minorelor frecventează programul de conciliere psihologică din luna ianuarie 2012 la doamna psiholog Udroiu C. . Care este motivul pentru care mama minorelor frecventează psihologul din ianuarie 2012 nu se menționează și recurentul apreciază că având în vedere relația dintre mama minorelor și psiholog din ianuarie 2012 până în septembrie 2012 doamna Udroiu C. era obligată sub aspect deontologic să refuze evaluarea minorelor, fiind mai mulți psihologi angajați la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M. apți să efectueze evaluarea psihologică a minorelor.
Psihologul Udroiu C. este propusă în calitate de martor de către mama minorelor în plângerea penală formulată de mama minorelor împotriva tatălui și bunicilor paterni ceea ce denotă o relație apropiată între mama minorelor și psiholog.
Mediul familiarizat în care au crescut și locuit minorele impune ca acestea să locuiască cu tatăl. Minorele de la data nașterii și până în prezent au locuit în imobilul situat în B. M., strada Victoriei, nr. 57/33, județul M., imobil ce a constituit domiciliul conjugal al părților, proprietatea părinților recurentului. În perioada lunilor de vară și deseori la sfârșit de săptămână minorele locuiau la căsuța de vară din localitatea Apa, proprietatea părinților recurentului, aspect ce rezultă și din depoziția martorei Hotea Loredana. Schimbarea domiciliului minorelor nu este în interesul superior al minorelor care au nevoie de stabilitate, iar tatăl așa cum a rezultat din probele administrate în cauză a dovedit responsabilitate și implicare în creșterea și educarea minorelor.
Schimbarea bruscă a locuinței minorelor din locuința în care au locuit și crescut într-un apartament deținut cu titlu de chirie de către mamă dotat cu mobilierul proprietarului apartamentului poate avea consecințe negative asupra dezvoltării minorelor.
Mama minorelor nu dispune nici de mijloace materiale pentru asigurarea celor necesare minorelor. Pro cauza mama minorelor a încheiat un contract de muncă pentru o perioadă de 6 luni în baza căruia beneficiază de un venit brut de 700 lei. Din acest venit achită suma de 150 euro lunar cu titlu de chirie pentru folosința imobilului în care locuiește în prezent, plus utilitățile aferente astfel încât este evident că este lipsită de mijloace materiale pentru îngrijirea corespunzătoare a minorelor.
Măsura provizorie se justifică pe deplin față de cele susmenționate întrucât lăsarea minorelor în grija mamei ar avea drept consecință punerea în pericol dezvoltarea fizică, morală sau intelectuală a minorelor.
Sub aspectul pensiei de întreținere soluția este nelegală. Minorele s-au aflat în grija exclusivă a recurentului tată în perioada 15 iunie 2012-24 septembrie 2012, perioadă în care mama nu a contribuit cu nici un leu la creșterea și educarea minorelor.
Eronat prima instanță a dispus obligarea recurentului pârât la plata pensiei lunare de întreținere cu începere de la data depunerii cererii de ordonanță președințială întrucât se datorează de la data pronunțării sentinței civile.
În drept: art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 304 indice 1, art. 312, art. 274 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 din legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Intimata a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În probațiune, în acord cu dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, au fost depuse la dosar înscrisuri, în fotocopie.
Analizând sentința civilă nr. 8385/_ a Judecătoriei B. M. prin prisma motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din Legea nr. 272/2004 cu modificările ulterioare, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, alin. 2: principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului.
Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 272/2004, părinții au obligația de a-și exercita drepturile și obligațiile față de copii ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestora.
Minorele: Rebeca, născută la data de_ și Reka, născută la data de _
, au dreptul să fie înconjurate de dragostea și afecțiunea mamei, care a dat dovadă de grijă și preocupare privind creșterea și îngrijirea minorelor, astfel cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză.
Între părți se desfășoară procesul de divorț, în dosarul nr._, aflat pe
rol.
Potrivit art. 613 indice 2 Cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot
timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței. În mod corect prima instanță a apreciat că până la finalizarea procesului de divorț este în interesul superior al minorelor ca locuința acestora să fie stabilită la mamă, având în vedere vârsta acestora, faptul că până la separarea produsă prin voința recurentului minorele au locuit cu mama.
Din probele administrate rezultă că recurentul-pârât a îndepărtat minorele din locuința mamei acestora fără știrea intimatei, în timpul în care intimata era la școală fără acordul său și ulterior nu i-a permis intimatei să-și vadă fiicele în vârstă de 4 ani și jumătate și respectiv 1 an și jumătate.
Din probele testimoniale rezultă că intimata s-a îngrijit în mod corespunzător de minore.
Împrejurarea că reprezentarea martorei D. E. despre alimentația copiilor, vârsta minimă la care aceștia pot fi duși la plimbare sau alte aspecte vizând îngrijirea copiilor diferă de cea a intimatei nu conduce în mod necesar la concluzia că intimata nu ar fi în măsură să-și îngrijească fiicele până la soluționarea procesului de divorț, intimata fiind cea care a avut grijă de minore de la nașterea acestora și până când, în circumstanțe pe care probele administrate nu le justifică, recurentul a luat minorele din locuința mamei acestora, ne mai permițându-i ulterior intimatei să-și vadă fiicele. Această inițiativă a recurentului a determinat reacția intimatei adusă mai apoi ca argument în sprijinul cererii de recurs de către recurent, însă reacția intimatei față de recurent este de analizat în ceea ce privește raporturile acesteia cu recurentul. În prezenta cauză, ceea ce trebuie reținut este că intimata dovedește grijă și preocupare pentru minore, prin chiar demersurile reclamate de recurent prin motivele de recurs.
Aspectele invocate în motivele de recurs vizând evaluarea psihologică nu se constituie în motive de casare sau modificare a sentinței. Prima instanță nici nu a reținut în considerentele sentinței vreun aspect vizând această evaluare psihologică extrajudiciară.
Contrar afirmațiilor din motivele de recurs, în mod corect prima instanță a reținut că, în interesul superior al minorelor este ca acestea, până la soluționarea procesului de divorț, să locuiască cu mama.
Împrejurarea că intimata nu dispune de mijloace financiare comparabile cu ale recurentului nu este definitorie în stabilirea provizorie a locuinței minorelor până la soluționarea procesului de divorț. Ceea ce este important este asigurarea pentru minorele în vârstă de 4 ani și jumătate și 1 an și jumătate a unui climat afectiv corespunzător, minorele fiind la vârsta la care tandrețea, afecțiunea și îngrijirile mamei sunt de strictă necesitate.
Raportat la considerentele mai sus expuse, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege corespunzătoare, pe care le-a aplicat în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 8385/_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de către recurentul J. Z. -
G., domiciliat în B. M., str. Victoriei nr. 57/33, M., cu domiciliul procesul ales la Cabinet avocat C. ia Palenciar, cu sediul în B. M. str. G. Coșbuc nr. 30/33, M., împotriva sentinței civile nr. 8385/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
Ț. DP M. | B. | , P. G. G. | O. | V. |
Red. Ț.D./T.Red. O.V./_
2 ex.
J. . la fond: D. D.
| ← Decizia civilă nr. 27/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 160/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
