Decizia civilă nr. 572/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 572/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent N. E., CU D.
A. și pe intimat D. C. E., intimat T. P., intimat T. A., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care, instanța constată că la data de_ intimații au depus la dosar concluzii scrise.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Ordonanta presedintială nr. 3868/_, pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., a fost respinsă ca fiind neintemeiata cererea de ordonanta presedintiala formulată de catre reclamanta N. E. în contradictoriu cu paratii D. C. E., T. P. și T. A. .
S-a luat act ca paratii au aratat ca vor solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 581 alin. 1 C.pr.civ., "Instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari";.
In speta, reclamanta a solicitat ca prin ordonanta presedintiala sa se dispuna evacuarea paratilor din imobilul situat in municipiul C. -N., str.
O. nr. 92, jud. C., inscris in C.F. nr. 13054 C. -N., nr. topografic 7163/1, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a fondului cauzei ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul J. i C. -N., cu termen de judecata la data de_, iar executarea ordonantei presedintiale sa se efectueze fara somatie si fara trecerea unui termen.
Referitor la conditia urgentei, instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit urgența cererii de ordonanta presedintiala.
Astfel, reclamanta este coproprietar al imobilului in litigiu situat in C.
-N., str. O. nr. 92, jud. C., inscris in C.F. nr. 2. C. -N. (provenita din conversia de pe hartie a C.F. nr. 13054 C. -N. ), nr. top. 7163/1, respectiv nr. top. 7163/1-C1 (f. 52).
In data de_ reclamanta a incheiat un contract de inchiriere cu dl. D. Laszlo-F. cu privire la acest imobil, pentru o perioada de 10 ani, pana la data de_ . Chiria a fost convenita de parti la suma de 50 lei/luna si urma sa fie achitata lunar. Contractul de inchiriere a fost inregistrat la Administratia Finantelor Publice a Municipiului C. -N. sub nr. 258828/_ (f. 22).
Reclamanta a sustinut ca chiriasul D. Laszlo-F. nu a achitat in ultimii ani chiria, iar in ultimele luni nu a achitat nici contravaloarea utilitatilor apartamentului inchiriat, rezultand un debit total de 3.000 lei, debit ce ulterior a ajuns la suma de 2.843,35 lei.
Paratii au sustinut ca suma de 3.000 lei ar reprezenta o datorie personala a d-lui D. Laszlo-F. catre reclamanta, despre care paratii nu au cunostinta.
In angajamentul de plata sub semnatura privata semnat de catre numitul D. Laszlo-F., datat_, acesta a aratat: "Declar ca voi returna datoria de 3000 lei plus cheltuielile aferente lunii decembrie (gaz, curent, apa). Pana in_ ";. Avand in vedere aceasta formulare, instanta a apreciat ca este posibil ca suma de 3.000 lei, mentionata alaturi de utilitati, sa reprezinte chiria restanta datorata reclamantei de catre chiriasul D. Laszlo-F., insa nu poate fi exclusa nici posibilitatea ca suma de 3.000 lei sa reprezinte o datorie personala a numitului D. Laszlo-F. fata de reclamanta, intrucat se utilizeaza termenul de datorie.
Cu privire la calitatea paratilor din acest dosar - tolerati sau beneficiari ai contractului de inchiriere incheiat de catre reclamanta cu dl.
Laszlo-F., alaturi de chiriasul titular al contractului de inchiriere - instanta, pe baza inscrisurilor de la dosar, verificand aparenta dreptului, a apreciat ca, aparent, paratii nu pot fi considerati simple persoane tolerate in imobilul inchiriat, ci sunt beneficiari ai contractului de inchiriere alaturi de chiriasul titular al contractului de inchiriere, dl. D. Laszlo-F. .
Aceasta deoarece parata D. C. E. este sotia numitului D. Laszlo-F. inca din anul 2002 (f. 43), iar contractul de inchiriere a fost incheiat de catre D. Laszlo-F. in anul 2006, deci in timpul casatoriei lor. Or, de principiu sotii au un domiciliu comun, prin urmare se poate prezuma ca locuinta inchiriata de catre dl. D. Laszlo-F. constituie domiciliul comun al celor doi soti.
Pe de alta parte, paratii au sustinut ca T. P. si T. A., paratii de rand 2 si 3 din prezenta cauza, sunt copiii d-nei D. C. E. din prima casatorie a acesteia cu T. Viorel, fiind membri de familie ai familiei D. Laszlo si C., aspect ce nu a fost contestat de catre reclamanta. Or, in mod firesc copiii locuiesc cu parintii lor, asa cum rezulta atat din prevederile art. 100 alin. 1 din Codul familiei, in prezent abrogat, cat si din interpretarea prevederilor art. 262 alin. 1 si ale art. 321 din actualul Cod civil.
Potrivit art. 321 din actualul Cod civil
"(1) Locuința familiei este locuința comună a soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copiii.
(2) Oricare dintre soți poate cere notarea în cartea funciară, în condițiile legii, a unui imobil ca locuință a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului";.
Din coroborarea principiilor aratate mai sus - acela ca sotii au domiciliu comun, iar copiii locuiesc cu parintii lor - cu prevederile art. 321 din actualul Cod civil, instanta a apreciat ca imobilul in litigiu, inchiriat de catre numitul D. Laszlo-F., este locuinta familiei D., familie compusa din sotii D. Laszlo-F. si D. C. E. si copiii sotiei, numitii T. P. si T. A. . Prin urmare, aparent, paratii din prezenta cauza sunt beneficiari ai contractului de inchiriere incheiat de catre reclamanta cu dl. D. Laszlo-F., alaturi de chiriasul titular al contractului de inchiriere.
Prin cererea de chemare in judecata formulata in dosarul de fond nr._ al J. i C. -N. reclamanta N. E. a solicitat rezilierea contractului de inchiriere incheiat cu numitul D. Laszlo-F., obligarea acestuia la plata sumei de 3.000 lei reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a neachitarii chiriilor restante si a cheltuielilor de intretinere ale imobilului inchiriat si evacuarea tuturor paratilor din imobil (f. 32-38).
Paratii din prezenta cauza au sustinut, pe de o parte, ca suma de
3.000 lei ar reprezenta o datorie personala a d-lui D. Laszlo-F. catre reclamanta, despre care paratii nu au cunostinta, iar pe de alta parte, ca chiria ar fi achitata la zi, la fel si utilitatile.
Cu privire la suma de 3.000 lei, asa cum am aratat mai sus, este posibil ca acesta suma sa reprezinte chiria restanta datorata reclamantei de catre chiriasul D. Laszlo-F., insa nu poate fi exclusa nici posibilitatea ca suma de 3.000 lei sa reprezinte o datorie personala a numitului D. Laszlo-F. fata de reclamanta.
Ce anume reprezinta aceasta suma nu se poate stabili in cadrul prezentei proceduri, ci doar in litigiul de fond, unde pot fi administrate si alte probe: interogatoriile partilor, probe testimoniale.
De asemenea, tot in litigiul de fond se poate stabili, pe baza unor probe, daca chiria si utilitatile au fost sau nu achitate la zi si care este cuantumul acestora.
Cert este ca in prezent, aparent, paratii sunt beneficiari ai contractului de inchiriere incheiat de catre reclamanta cu dl. D. Laszlo-F.
, alaturi de chiriasul titular al contractului de inchiriere, contract ce este in vigoare pana in data de_ .
In aceste conditii, instanta a apreciat ca reclamanta nu a dovedit urgenta cererii sale de evacuare a paratilor din imobil pana la solutionarea litigiului de fond, iar pe de alta parte cererea de ordonanta presedintiala este neintemeiata si pe fond.
Faptul ca reclamanta achita impozitul aferent veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, ca nu poate folosi in prezent imobilul inchiriat, nici nu il poate inchiria unei alte persoane nu justifica in nici un fel urgenta cererii de ordonanta presedintiala. In mod firesc reclamanta trebuie sa achite impozitul aferent veniturilor din cedarea folosintei bunurilor si tot in mod firesc, din moment ce imobilul a fost inchiriat, reclamanta nu il poate folosi in prezent, nici nu il poate inchiria unei alte persoane.
Bineinteles ca in litigiul de fond se va stabili daca chiriasul D. Laszlo-F. datoreaza sau nu sume de bani reclamantei si ce sume de bani ii datoreaza in temeiul contractului de inchiriere si se va aprecia, pe baza
tuturor probelor ce urmeaza a fi administrate, asupra cererii reclamantei de reziliere a contractului de inchiriere si de evacuare a paratilor din imobil.
Instanta a observat ca evacuarea unei persoane dintr-un imobil in procedura ordonantei presedintiale este o masura de exceptie, ce poate fi dispusa mai ales in cazul persoanelor ce ocupa un imobil fara nici un titlu, insa aceasta masura nu se justifica in speta avand in vedere ca paratii nu sunt persoane tolerate in imobilul inchiriat, ci, aparent, sunt beneficiari ai unui contract de inchiriere ce in prezent este inca in vigoare.
In privinta vremelniciei, instanța a observat că aceasta conditie este indeplinita, intrucat evacuarea paratilor din imobil ar urma sa fie dispusa doar temporar, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului civil nr._ al J. i C. -N. (f. 32-38)
Referitor la condiția neprejudecării fon dului, instanța a observat că aceasta conditie este indeplinita, intrucat in aceasta procedura instanta nu verifica temeinicia sau netemeinicia cererii de chemare in judecata formulate de catre reclamanta in dosarul de fond, ci verifica doar aparenta dreptului.
Avand in vedere pe de o parte ca nu este indeplinita conditia urgentei, conditie de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala, iar pe de alta parte ca cererea de ordonanta presedintiala nu este intemeiata nici pe fondul acesteia, instanta a respins-o.
Fata de considerentele de mai sus, vazand prev. art. 581 C.pr.civ., instanta a respins ca fiind neintemeiata cererea de ordonanta presedintiala formulată de catre reclamanta N. E. în contradictoriu cu paratii D. C.
, T. P. Si T. A. .
Avand in vedere cele aratate de catre reprezentantul paratilor la termenul de judecata din data de_, instanta a luat act ca paratii au aratat ca vor solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.
Impotriva ordonantei presedintiale a declarat recurs în termen legal reclamanta N. E. (f. 3-8), solicitand admiterea recursului si in consecinta modificarea in tot a ordonantei presedintiale in sensul emiterii unei ordonante presedintiale de evacuare a intimatilor din imobilul situat in C. -N., str. O. nr. 92, inscris in Cf 13054, nr topo 7163/1, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
În motivele cererii recurenta a arătat că că hotărârea recurată este netemenică și nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, având în vedere următoarele considerente:
In ceea ce privește condiția urgenței, necesară emiterii unei
ordonanțe președințiale de evacuare, aceasta este îndeplinită în speță. In fapt, D. Laszlo F., singurul titular al contractului de închiriere încheiat cu recurenta, a părăsit imobilul închiriat, fapt necontestat de către intimați și nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei, înregistrându-se în prezent restanțe în cuantum de 2.843,35 lei. Anterior părăsirii imobilului, acesta a permis accesul intimaților în locuință, în prezent ei ocupând imobilul fără drept și în lipsa oricărui titlu, având calitatea de tolerați. Datorită faptului că, până la pronunțarea de către instanță a rezoluțiunii contractului de închiriere în dosarul nr._, acesta este încă în vigoare, recurenta datorează impozit aferent cedării
folosinței bunurilor, indiferent de data la care chiria este efectiv încasată, fapt care creează subsemnatei un prejudiciu. Așadar, recurenta, pe de o parte, nu poate folosi imobilul închiriat, deoarece acesta este ocupat în mod abuziv de către intimați, iar, pe de altă parte, este obligată la achitarea unor impozite aferente cedării folosinței bunurilor, în
ciuda faptului că titularul contractului de închiriere, D. Laszlo F. refuză plata chiriilor restante.
Așadar, urgența se justifică prin prejudiciul cauzat recurentei datorită ocupării abuzive a apartamentului de către intimați. Arată că, raportat la situația de fapt, recurenta ar putea folosi imobilul, întrucât, prin mecanismul excepției de neexercutare a contractului, datorită neîndeplinirii de către chiriașul D. Laszlo F. a obligației sale principale/cea de plată a chiriei și a părăsirii de către acesta a locuinței închiriate, recurenta nu poate fi ținută să asigure în continuare acestuia folosința apartamentului.
De asemenea, recurenta apreciaza că cererea introductivă formulată este întemeiată, neputând fi reținute argumentele instanței de fond referitoare la caracterul nefondat al cererii.
Așadar, recurenta a probat neexecutarea obligației de plată a chiriilor de către D. Laszlo F. prin declarația dată de acesta în data de_, care are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare. Intimații au invocat, prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, că declarația a fost dată în considerarea unei datorii personale a lui D. Laszlo F. față de recurentă, iar din cuprinsul declarației nu reiese faptul că datoria ar rezulta din contractul de închiriere încheiat cu recurenta. Instanța a reținut că este posibil ca suma în cuantum de 3000 lei, pe care D. Laszlo
s-a obligat să "o achite ar putea reprezenta chiria restantă, dar că acest fapt nu se poate stabili cu certitudine în cadrul procedurii ordonanței președințiale, fiind necesară administrarea unor probe incompatibile cu această procedură specială, precum interogatoriul sau probele testimoniale. Față de aceste considerente, arată recurenta că nici doctrina și nici codul de procedură civilă nu prevăd condiții derogatorii de la administrarea și admisibilitatea probelor în cazul procedurii ordonanței președințiale, în cadrul acestei proceduri putând fi administrate orice fel de probe, cu condiția soluționării de urgență a cauzei. De altfel, judecarea cererilor de emitere a ordonanțelor președințiale de urgență poate fi realizată și prin acordarea unor termene mai scurte, nefiind necesară limitarea probelor care pot fi administrate, mai ales în situația în care proba unor elemente de fapt nu se poate face, de regulă, prin înscrisuri. în
speță, făcând aplicarea adagiului actor incumbit probatio, intimații sunt cei care aveau obligația de a proba faptul că suma de 3000 de lei nu reprezenta chiria restantă. Cu toate acestea, intimații s-au limitat la a afirma că datoria de 3000 de lei pe care D. Laszlo F. a recunoscut-o nu reprezintă contravaloarea chiriei, ci o datorie personală a chiriașului față de subsemnata. Toate aceste afirmații nu au fost susținute de probe în cauză și au avut drept unic scop determinarea în mod neîntemeiat a unei îndoieli cu privire la susținerile dovedite ale subsemnatei, care rezultă în mod neechivoc din declarația chiriașului din data de_, depusă de către recurentă la dosarul cauzei, această datorie neputând rezulta în mod logic decât din raporturile contractuale de închiriere, respectiv contravaloarea chiriei și costurile utilităților aferente apartamentului închiriat.
Mai mult, din cuprinsul declarației în discuție, D. Laszlo F. face referire la cheltuielile aferente lunii decembrie (gaz, curent, apă), fapt din care instanța putea reține cel puțin o prezumție judiciară simplă conform căreia suma de 3000 lei reprezenta contravaloarea chiriilor restante.
Instanța a reținut, de asemenea, pentru a constata netemeinicia cererii formulate de recurenta, că, verificând aparența dreptului; pârâții nu pot fi considerați tolerați în imobilul închiriat, aceștia având calitatea de beneficiari ai contractului de închiriere, alături de D. Laszlo F. . Pentru a statua astfel, instanța a invocat pe baza înscrisurilor de la dosarul cauzei, faptul că D. C. E. este soția chiriașului D. Laszlo F., iar, datorită faptului că acest contract de închiriere a fost încheiat în timpul căsătoriei, se poate prezuma că locuința închiriată constituie domiciliul comun al soților și, ca atare, D. C. E. a locuit în imobil încă de la încheierea contractului de închiriere, astfel cum sustin intirnații.
Cu toate acestea, apreciaza recurenta că faptul încheierii unei căsătorii nu implică în mod necesar și coabitarea în fapt soților, iar, dacă aceștia aveau
într-adevăr o locuință comună în apartamentul închiriat, D. C. E. ar fi fost prevăzuta ca parte în contractul de închiriere sau cel puțin ca beneficiară a unui drept locativ, în considerarea calității sale. Și cu privire la acest aspect intimații nu au probat faptul că au locuit în spațiul închriat în temeiul contractului de închiriere încheiat între subsemnata și D. Laszlo F., în calitate de beneficiari ai unui drept locativ.
Referitor la prezumția reținută de instanța de fond cu privire la domiciliul comun al soților, se arată că, în pofida faptului că contractul de închiriere a fost încheiat în anul 2006, iar aceasta a fost înregistrat la Administrația Finanțelor Publice C. -N., intimata D. C. E. nu și- a stabilit reședința la adresa la care se află imobilul închiriat, aceasta fiind o circumstanță în virtutea căreia este întărită poziția recurentei cu privire la faptul că intimata și chiriașul D. Laszlo F. nu au o locuință comună în imobilul închiriat.
Instanța a reținut, totodată, că intimații T. P. și T. A. sunt copiii lui D. C. E. dintr-o altă căsătorie, iar copiii locuiesc cu părinții lor, astfel încât și aceștia din urmă sunt beneficiarii contractului de închiriere, alături de D. Laszlo F. . Raportat la acestea, arată că, datorită faptului că intimații nu au probat susținerile lor cu privire la locuirea intimatei D. C. E. în imobilul închiriat încă de la data încheierii contractului de închiriere, nu se poate reține nici locuirea în aceeași perioadă în apartament a intimaților T. A. și T. P. . De altfel, atât din conținutul contractului de închiriere, în care nu sunt menționați intimații în calitate de ocupanți sau beneficiari ai unor drepturi locative împreună cu chiriașul, cât și din celelalte aspecte invocate de subsemnata rezultă în mod neechivoc că intimații nu pot fi considerați decât tolerați, neexistând un temei legal sau contractual în baza căruia aceștia să fie considerați beneficiari ai contractului de închiriere, împreună cu Derszi Laszlo F. . Așadar, luând în considerare acest aspect, instanța de fond nu putea constata, prin hotărârea pronunțată, că intimații nu sunt tolerați în apartamentul închiriat, astfel cum am arătat subsemnata, ci beneficiari ai contractului de închiriere, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșita a legii.
Cu această ocazie, reitereaza îndeplinirea în speță și a celorlalte condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului. Așadar, măsura evacuării are caracter vremelnic, întrucât recurenta a solicitat evacuarea intimaților din apartament doar până la soluționarea dosarului nr._, care are ca obiect, pe lângă rezilierea contractului de închiriere încheiat între subsemnata și chiriașul D. Laszlo F., evacuarea intimaților din imobil. Neprejudicierea fondului este o condiție care decurge din caracterul
vremelnic al măsurii, iar subsemnata justific îndeplinirea acestei măsuri prin solicitarea de cercetare a aparenței dreptului. Astfel, se impune realizarea unui examen sumar al cauzei, pentru a se stabili aparența dreptului, care va rezulta din probatoriul administrat în cauză.
Prin intampinarea formulata (f. 21-28) intimatii D. C. E. ,
T. P. si T. A. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivele întâmpinării se arată, în esență, că sunt nefondate criticile recurentei.
Față de argumentele reținute de către instanța de fond în considerentele sentinței intimații au arătat că atât paratul D. Laszlo F. cat si reclamanta au recunoscut si au fost de acord ca la data de_ (data semnării): chiriile erau achitate integral inclusiv pentru noiembrie 2012, ca in noiembrie 2012, nici D. Laszlo F. si nici intimații nu aveam fata de recurenta chirii restante; ca suma de 3.000 lei reprezintă o datorie personala a lui D. Laszlo F. fata de recurenta si ca suma de
3.000 lei nu reprezintă chirii restante; ca la data de_, reclamanta- recurenta a recunoscut ca
D. Laszlo F. nu avea datorii restante reprezentând chirii anterioare lunii noiembrie 2012.
Din analiza, recursului, rezulta ca in esența argumentele invocate de reclamanta-recurenta sunt aceleași din cererea introductiva, respectiv:
Ca intimatii ar avea chirii restante (inițiat de 3.000 lei, apoi de 2.843,35 lei) si ca am avea obligația de a proba ca suma de 3.000 lei inscrisa in declarația din_ nu reprezintă chirii restante, conform principiului de drept exprimat prin adagiul actor incumbit probatio,
Ca intimatii ar ocupa imobilul cu acordul lui D. Laszlo
F. anterior plecării acestuia din imobil, drept pentru care locuiesc fara titlu, fiind tolerați de recurenta.
În realitate, aceste argumente nu sunt fondate pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Prin raspunsul la intampinare ( f. 46-52) recurenta N. E. față de și-a precizat poziția susținerile intimaților din întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul reține următoarele:
M. ivul de recurs vizând statuarea instanței de fond în sensul că nu este îndeplinită în cauză cerința urgenței, impusă de prevederile art. 581 C.pr.civ., este nefondat.
Astfel, împrejurarea că titularul contractului de închiriere, D. Laszlo Ferenc, ar fi părăsit imobilul în litigiu nu constituie un element determinant pentru aprecierea îndeplinirii condiției enunțate. Mai mult, este corectă reținerea instanței de fond în sensul că pârâții sunt aparent beneficiarii contractului de închiriere încheiat la data de_ între recurenta N. E. și Dezsi Laszlo F., în considerentele sentinței fiind expuse pe larg motivele pentru care s-a apreciat că fiecare dintre pârâți justifică un drept pentru exercitarea folosinței. Recurenta face trimiteri la posibile ipoteze în care soții nu coabitează sau că pârâții nu ar fi dovedit că au locuit împreună cu titularul contractului de închiriere de la începutul locațiunii și până în prezent, dar acestea sunt simple susțineri. Recurenta ignoră faptul că instanța de fond a procedat la o examinare atentă a situației de fapt, argumentând și în drept reținerile cu privire la dreptul locativ al intimaților pârâți.
Este de remarcat și faptul că, deși nu recunoaște calitatea de chiriașă a intimatei D. C., conform Procesului verbal încheiat cu aceasta la data de_ (f. 45 dosar judecătorie), a încasat suma de 295 lei reprezentând contravaloarea facturilor de gaz, apă și salubritate pentru lunile noiembrie și decembrie 2012.
Un alt aspect invocat de către recurentă vizează achitarea impozitelor. Or, în calitatea sa de proprietar recurenta are această obligație, motiv pentru care, acest argument nu este relevant în cauză.
Sunt nefondate și susținerile recurentei cu privire la ocuparea abuzivă a spațiului închiriat de către intimații pârâți. Pe de o parte, locațiunea la care a dat naștere contractul de închiriere nu a ajuns la termen, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada faptului că suma de 3.000 lei reprezintă chirii restante.
Prin înscrisul semnat la data de_ numitul D. Laszlo s-a obligat să returneze "datoria de 3.000 lei plus cheltuielile aferente lunii decembrie (gaz, curent, apă)"; până la data de_ (f. 29). T. ul apreciază că, atât cu privire la înscrisul examinat, cât și cu privire la alte înscrisuri sub semnătură privată depuse în recurs (f. 54-55), este necesar ca instanța să statueze în cadrul acțiunii promovate conform dreptului comun, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. sub nr._ (f. 3238 dosar judecătorie).
Așa cum s-a reținut în considerentele sentinței care formează obiectul controlului judiciar, urmează ca instanța să se pronunțe dacă chiriașul D. Laszlo-F. datorează sau nu sume de bani reclamantei și ce sume de bani îi datorează în temeiul contractului de închiriere.
În condițiile în care intimații pârâți sunt, aparent, beneficiari ai contractului de închiriere în vigoare, nu se poate reține că sunt persoane tolerate în imobilul închiriat, astfel încât, cererea de evacuarea formulată pe calea ordonanței președințiale este neîntemeiată.
Față de cele expuse T. ul nu va proceda la examinarea tuturor susținerilor expuse în cererea de recurs, în cuprinsul întâmpinării și a răspunsului la întâmpinare, părțile procedând la o reiterare a întregii situații de fapt deduse judecății.
Pentru considerentele expuse, T. ul apreciază că sunt nefondate în întregime criticile recurentei, în cauză nefiind prezent motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. E. împotriva Ordonanței presedințiale nr. 3868/_, pronunțată in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută in totul.
Intimații, prin reprezentant, au precizat că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. E. impotriva Ordonantei presedintiale nr. 3868/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., pe care o mentine in totul.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2013.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, A. P. |
A.P. 24 Mai 2013
Red. EL/tehnored. A.P./_ /2 ex.
Jud fond - R. C. R. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 616/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 250/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
