Decizia civilă nr. 250/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 250/R
Ședința publică din data de 9 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul G.
M., cu domiciliul procesual ales în B. M., str. N. Iorga, nr. 1/47, județul M., împotriva sentinței civile nr. 10028 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Se constată depuse concluzii scrise formulate de intimata S. V. E. . Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data din data de _
, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ .
Instanța, în urma deliberărilor a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Deliberând asupra recursului civil declarat de recurentul G. M., constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 10028 pronunțată la data de 30 octombrie 2012 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ a fost respinsă cererea reclamantului
G. M. în contradictoriu cu pârâta S. V. E. . De asemenea a fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel s-a reținut că prin sentința civilă nr. 5255/2012 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și s-a dispus evacuarea pârâtului (reclamantul din prezentul dosar) din spațiul de locuit (locuință comună) situată în loc. B. M. str. M. B. nr. 9/13, cu atribuirea până la partaj a folosinței locuinței la pârâta din prezentul dosar.
Hotărârea nu este definitivă, fiind atacată cu apel.
Imobilul este proprietatea codevălmașă a părților, procesul de partaj aflându- se și el pe rol, însă din declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut că reclamantul a părăsit de bună voie apartamentul.
Astfel martorii au arătat că părțile au avut nenumărate probleme pe fondul violențelor fizice și psihice la care au fost supuși membrii familiei de către reclamant, mai precis pârâta și cei doi minori. Minorii au fost și se află și în prezent sub supraveghere psihologică, fiind grav afectați de comportările violente ale reclamantului.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu este oportună și întemeiată cererea reclamantului de reintegrare. De asemenea, s-a apreciat că nu a fost probată urgența, reținând faptul că reclamantul a părăsit de bună voie imobilul, înțelegând să se supună dispozițiilor sentinței civile nr. 5255/2012 chiar înainte de a rămâne definitivă.
Fondul cauzei circumscris de dispozițiile legii 287/2009 ar fi prejudiciat în condițiile reintegrării reclamantului în apartament, dat fiind interesul superior al minorilor și dreptul legal al pârâtei în condițiile circumscrise de starea de fapt probată de a solicita atribuirea provizorie a folosinței locuinței și evacuarea reclamantului până la partaj.
În privința cheltuielilor de judecată instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 274 C.proc.civ. reclamantul fiind obligat la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată avansate cu titlu de onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul G.
M. solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială. Recursul a fost înregistrat la data de 9 noiembrie 2012, ulterior la data de 19 noiembrie 2012, după comunicarea hotărârii, fiind depuse și motivele recursului.
În cuprinsul motivării recursului s-a arătat că hotărârea atacată este una netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond a procedat în mod greșit la aprecierea și interpretarea probelor administrate în cauză.
Din probele administrate a reieșit faptul că susținerile pârâtei nu sunt întemeiate. Mai mult decât atât deși instanța a reținut că pârâta a înlocuit yala de la ușă a constatat că reclamantul a părăsit de bunăvoie locuința comună.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 5395 din data de_ a BNP Corpadea C. Raluca rezultă că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat în B. M. str. M. B. nr. 9 ap. 13 jud. M. în natură apartament compus din 4 camere și dependințe în suprafață totală de 81,13 mp precum și terenul de 24 mp în indiviziune. Din calitatea de bun comun al apartamentului se constată că atât reclamantul cât și pârâta au drepturi locative egale, drepturi ce decurg din calitatea lor de coproprietari.
În cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C.proc.civ. Condiția legată de caracterul urgent rezultă din faptul că recurentul nu are o altă locuință și nici posibilitatea materială pentru închirierea unui spațiu de locuit. În privința vremelniciei s-a apreciat că împrejurarea că situația locativă a părților și drepturile acestora asupra apartamentului bun comun acestea se vor clarifica pe calea partajului, astfel că măsurile dispuse de instanță vor produce efecte până la momentul partajului.
Faptul că recurentul are posibilitatea de a locui împreună cu sora sa nu poate duce la concluzia că cererea nu îndeplinește condițiile pentru admisibilitatea cererii
pe calea ordonanței președințiale, atâta timp cât intimata este dispusă să pună la dispoziția altor persoane spațiul de locuit.
În ceea ce privește urgența s-a arătat că după plecarea sa din apartament, intimata a schimbat yala de la intrare, iar recurentul a fost nevoit să locuiască în condiții precare într-un imobil împreună cu sora sa.
Din această perspectivă s-a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală fiind incidente în speță prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ, prima instanță făcând o greșită aplicare a legii. În privința cheltuielilor de judecată s-a arătat că intimata este în culpă procesuală, astfel că fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., se solicită și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și urm., art. 304 pct. 9 și art. 274 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru de 5 lei, potrivit art. 11 raportat la prevederile art. 3 din legea 146/1997 și timbru judiciar de 0,15 lei potrivit OG 32/1995.
La termenul din data de 10 aprilie 2013 instanța a încuviințat cererea de amânare formulată de intimată pentru angajarea unui apărător, astfel că la termenul din data de 18 mai 2013, instanța a respins cererea de amânare formulată pentru pregătirea apărării.
În cadrul procedurii recursului a fost administrată proba cu înscrisuri (f.18-
24).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs
formulate, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul-recurent G. M. acesta a solicitat instanței să dispună reintegrarea sa în imobilul bun a cărui coproprietar este situat în B. M. str. M. B. nr. 9/13 jud. M. până la data la care instanța se va pronunța asupra cererii având ca obiect partajul bunurilor comune ce aparțin foștilor soți-reclamantul și intimata.
Pe rolul instanțelor judecătorești se află dosarul nr._ dosar ce are ca și obiect divorțul părților. Prin Sentința civilă nr. 5255 pronunțată la data de 24 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți, constatându-se acordul părților la desfacerea căsătoriei, intimata și-a reluat numele avut anterior căsătoriei, domiciliul copiilor minori a fost stabilit la intimata S. V. E., autoritatea părintească fiind exercitată de ambii părinți, stabilind în sarcina recurentului-reclamant din prezentul dosar și obligația de a plăti pensie de întreținere în favoarea copiilor minori.
De asemenea, instanța a dispus atribuirea în favoarea intimatei din prezentul dosar, a beneficiului folosinței locuinței situate în B. M. str. M. B. nr. 9/13 jud. M. și s-a dispus evacuarea reclamantului-recurent G. M. din acest imobil până la partajarea irevocabilă a bunurilor comune. Sentința arătată se află depusă în copie la filele 18-21 din dosar.
Apelul declarat de G. M. împotriva acestei sentințe a fost respins de instanța de judecată, fapt ce rezultă din cuprinsul înscrisului certificat pentru conformitate de G. a T. ui M., respectiv copia minutei Deciziei nr. 96/A din_ pronunțate în apel de Tribunalul Maramureș (f.2), astfel că la acest moment, dispoziția privind atribuirea beneficiului folosinței în favoarea intimatei S. V.
E. și dispoziția privind evacuarea reclamantului-recurent este o dispoziție definitivă.
În ceea ce privește atribuirea beneficiului folosinței imobilului care constituie bunul comun al foștilor soți se reține că dosarul nr._ reprezintă dreptul comun, astfel că ordonanța președințială promovată de reclamantul-recurent nu poate contrazice dispozițiile Sentinței arătate mai sus.
Dispoziția instanței de judecată pronunțată în procedura recursului, potrivit căreia s-a dispus evacuarea reclamantului recurent G. M. din imobil, folosința acestuia fiind atribuită fostei sale soții a devenit definitivă, astfel că admiterea prezentei ordonanțe președințiale ar duce la prejudecarea cererii care face obiectul dosarului nr._ dosar în care se analizează atribuirea folosinței apartamentului și evacuarea reclamantului-pârât (potrivit art. 324 N.C.civ), până la soluționarea cererii de partaj
Recurentul-reclamant a solicitat instanței de recurs să dispună, în temeiul art.
3041C.proc.civ. analiza cauzei sub toate aspectele.
Se constată, din probele administrate că a fost desfăcută căsătoria dintre părți, hotărârea privind divorțul fiind irevocabilă la acest moment. Comportamentul soților face imposibilă conviețuirea acestora. Astfel, potrivit declarației martorului S. I. Iosif (f.82 din dosarul de fond) se reține că intimata S. V. a părăsit domiciliul conjugal, împreună cu cei 2 copii minori datorită violenței din familie, minorii fiind consiliați psihologic din cauza acestor tensiuni din familie. Acest fapt este confirmat și de martorul Marinca M. D. (f. 81 din dosarul de fond) care a arătat că reclamantul-recurent s-a mutat de acasă pentru a evita scandalurile și certurile, la domiciliul părților fiind chemată în mai multe rânduri poliția.
Se consideră, astfel cum a reținut și instanța de fond că nu este oportun la acest moment a se dispune reintegrarea reclamantului recurent în imobilul situat în
B. M. str. M. B. nr. 9/13, deoarece este foarte posibil ca relația dintre soți să redevină tensionată și în acest mod să fie afectați copii minori.
În cauză se mai reține că până la acest moment locuința copiilor G. E. A. și a lui G. V. M. este stabilită la mamă în B. M. str. M. B. nr. 9/13 jud.
M., astfel că în măsura în care instanța are în vedere și interesul superior al copiilor se consideră neîntemeiată cererea de ordonanță președințială.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța consideră, având în vedere și aspectele mai sus arătate că aceasta nu este întemeiată deoarece recurentul- reclamant a părăsit de bună-voie domiciliul, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că ar fi apărut o situație nouă care să justifice urgența în luarea unei astfel de măsuri. Susținerea recurentului că la acest moment nu mai realizează venituri nu a fost probată în nici un fel, astfel că aceasta nu va fi avută în vedere de instanța de judecată.
Astfel chiar dacă se constata că este îndeplinită condiția legată de vremelnicie, se consideră că cele 3 condiții rezultate din prevederile art. 581 C.proc.civ., trebuie îndeplinite cumulativ.
Reținând cele de mai sus, având în vedere și prevederile art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., respectiv ale art. 3041C.proc.civ., instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul-recurent G. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul - recurent G. M., cu domiciliul procesual ales în B. M., str. N. Iorga, nr. 1/47, județul M., la S.C.P.A. "Blaga
& Asociații";, împotriva Sentinței civile nr. 10028 pronunțată la data de 30 octombrie 2012 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 mai 2013.
Președinte | J. ecători | G. | ier | |||||
P. M. B. | , | C. | V. | , | P. G. , | B. M. |
Red./dact./P.M.B../_ Verificat_
Ex. 2
J. ecător fond: D. D.
| ← Decizia civilă nr. 572/2013. Ordonanta presedintiala | Sentința civilă nr. 368/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
