Decizia civilă nr. 1070/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 1070/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător C. -V. B. Judecător D. T. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul promovat de către pârâții I. L. F., recurent I. E. C. în contra Sentinței civile nr. 3915/2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimata reclamantă M. ANA și pe intimații pârâți G. S.
, F. DS în calitate de succesoare a defuncților S. M. și S. G.
, M. N., M. I., I. M., C. I., S. E., B. P., B. M.
, B. I., S. L., S. N., C. M., S. T. JR. a lui V. a lui T.
, P. S. lui V. a lui T., P. T. lui V. a lui T., G. I. lui V.
a lui T., S. Ș. lui V. a lui T., S. I. a lui G., B. I., M.
I., M. A., H. L., M. M., L. I., B. P. I., B. M. ,
S. F., P. E. lui V. a lui T., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 30 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Sentinței civile nr. 3915/2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T. s-a admis acțiunea formulată, precizată și extinsă de către reclamanta M. Ana, în contradictoriu cu pârâții M. N., M. I., I.
M., C. I., G. S., S. E. născută Căpușan, B. P. și soția B. M., B. I., S. L., S. Floarea (F. ), S. N. al lui G.
, S. G., C. M., S. T. jr., al lui V. al lui T., P. S., a Iui V. a lui T., G. I., născută P., P. T. al lui V. al lui T. ,
P. E., a lui V. a Iui T., S. Ș., al lui V. al lui T., S. I. al lui G., B. I., M. I., M. A., I. L. F. și soția I. E. ,
H. L., M. M., L. I., B. P. I. și soția B. M., și în consecință:
S-a constatat că prin sentința civilă nr. 5105/2002 pronunțată de Judecătoria Turda în Dos. 1582/2002, menținută prin Decizia nr. 227/2003, dos. nr. 1126/2003 al T. ui C., s-a stabilit calitatea reclamantei de proprietară asupra imobilului prevăzut cu nr. top. 77/1- 77/2-78/2/1-78/2/1-78/2/2 F., casă familială, curte și grădină în suprafață de 1083 mp, dobândită prin uzucapiune și succesiune testamentară după defunctul P. Gligor ;
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta G. S. și pârâții B. P. I. și B. M., autentificat la BNP Buta M. cu nr. 1097/2001;
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții B. P. I. și B. M. și pârâtul H. L., autentificat la BNP O. O. P. cu nr. 311/_ ;
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul H. L. și pârâții M. M. și L. losif, autentificat la BNP Almira I. Vișan cu nr.24/_ ;
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții M. M. și L. losif și pârâții I. L. F. și I.
E. C., autentificat la BNP O. Mihuțiu cu nr. 917/_ ;
S-a dispus rectificarea CF nr.720 F. prin reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei G. S., urmare anulării actelor de înstrăinare succesive de mai sus;
S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei M. Ana asupra imobilului în cauză, cu titlu de moștenire și partaj.
S-a respins cererea reconvențională formulată de către pârâții reconvenționali I. L. F. și I. E. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr.5105/2002 pronunțată în Dos.nr.1582/2002 al Judecătoriei T., rămasă irevocabilă, s-a statuat că asupra imobilului identificat cu nr. top.77/1, 77/2, 78/1, 78/2/1 și 78/2/2 cu destinația casă familială, curte și grădină de 1083 mp a fost dobândit cu titlu de uzucapiune dreptul de proprietate de către numitul P. Gligor, antecesorul actualei reclamante M. Ana. Prin aceeași sentință s-a transmis de altfel, dreptul de proprietatea asupra imobilului de mai sus în patrimoniul actualei reclamante M. Ana, în considerarea calității acesteia de legatară a defunctului P. Gligor.
Cu privire la modul de dobândirea a proprietății de către numitul P. Gligor, respectiv uzucapiunea, instanța reține că acesta este un mod originar de dobândire a proprietății, iar efectele uzucapiunii, odată constatată, se produc nu doar pentru viitor (ex nunc), ci și pentru trecut (ex tunc) cu începere de la momentul exercitării posesiei - în cazul de față, anul 1946.
Pârâtă G. S. și pârâții actuali B. P. I. și B. M. au avut calitatea de pârâți și în Dos.nr.1582/2002 al Judecătoriei T., uzucapiunea constatându-se și în contradictoriu cu aceștia. Niciunul nu a făcut dovada vreunui act întreruptiv al posesiei exercitate de numitul P. Gligor ca stare de fapt, cu toate consecințele juridice care decurg de aici.
Mai mult, întrucât posesia exercitată de P. Gligor a fost una publică, nicidecum clandestină, și sub nume de proprietar - acestea fiind condiții sine-qua-non pentru a uzucapa - nu se poate nicidecum spune că pârâta G.
S., pe de o parte, respectiv pârâții B. P. I. și B. M., pe de altă
parte, nu au avut cunoștință de această stare de fapt producătoare de efecte juridice la momentul la care au încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea de autentificare nr.1097/2001 de către Biroul Notarului Public Buta M. . Fără îndoială, minime verificări și diligențe întreprinse de pârâții B. P. I. și B. M. ar fi permis constatarea stării particulare a imobilului în cauză.
Astfel, apreciind că în cunoștință de cauză pârâta G. S. și pârâții B. P. I. și B. M. au contractat cu privire la un bun proprietatea ex tunc, din 1946, prin uzucapiune, a numitului P. Gligor, instanța va reține că sunt incidente dispozițiile art.968 C.civ., contractul având o cauză ilicită și fiind, astfel, lovit de nulitate absolută.
Mai reține instanța că la data de_, prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat prin Încheierea de autentificare nr.311/2002 de către Biroul Notarului Public O. O. P., pârâții B. P. I. și B. M. au retransmis dreptul dobândit de la pârâta G. S. pârâtului H. L.
.
Este esențial a remarca faptul că la data de_ figura deja înregistrat pe rolul Judecătoriei T. Dos.nr.1582/2002: data de înregistrare a dosarului este_, pârâții B. P. I. și B. M. (id. cu B. P. I. și B. M. ) dobândind calitate procesuală pasivă prin chiar acțiunea
introductivă de instanță, iar petitele respectivei acțiuni denotând cu certitudine că procesul purta asupra imobilului dedus judecății și în prezenta cauză.
Cu toate acestea, având cunoștință despre existența litigiului pendinte ce făcea obiectul Dos.nr.1582/2002, pârâții B. P. I. și B. M. (id. cu
B. P. I. și B. M. ) au încheiat cu pârâtul H. L. un contract de vânzare cu privire la însuși bunul litigios.
Față de data de_ la care s-a încheiat contractul de vânzare- cumpărare mai sus arătat, instanța reține că erau în vigoare dispozițiile art. 15, alin.1 și 2 din Legea nr.54/1998 conform cărora " sunt interzise înstrăinările, sub orice formă, a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii (alin.1). Înstrăinările încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) sunt nule. Nulitatea va fi constatată de către instanța judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate și a procurorului (alin.2).
Prin urmare, față de dispozițiile imperative anterior citate, instanța nu poate decât a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare autentificat prin Încheierea de autentificare nr.311/2002 de către Biroul Notarului Public O. O. P., încheiat între pârâții B. P. I. și B. M. în calitate de vânzători și pârâtul H. L. în calitate de cumpărător.
Nu este lipsit de importanță a preciza și faptul că Sentința civilă nr.5105/2002 pronunțată în Dos.nr.1582/2002 al Judecătoriei T., rămasă irevocabilă, prin care s-a consfințit dreptul de proprietate al numitului P. Gligor, cu titlu de uzucapiune, asupra imobilului dedus judecății și în prezentul dosar, a fost pronunțată în contradictoriu și cu pârâtul H. L.
.
Astfel, este neîndoielnic că pârâtul H. L. a contractat cunoscând faptul că în mod irevocabil pierduse calitatea de proprietar. În privința pârâților M. M. și L. I. este greu de crezut, prin raportare la un om minim diligent, că nu au cunoscut ceea ce era public, cunoscut la nivelul comunității, și anume că numitul P. Gligor era cel care uzucapase
imobilul în cauză, devenind ex tunc proprietarul acestuia. De asemenea, este evident că pârâtul H. L. nu putea transmite ceea ce nu avea, respectiv ceea ce pierduse irevocabil prin hotărâre judecătorească, conform principiului general de drept nemo dat quod non habet.
Pe cale de consecință, cu privire la contractul de vânzare cumpărare autentificat prin Încheierea de autentificare nr.24/_ de către Biroul Notarului Public Vișan I. Almira, încheiat între pârâtul H. L. în calitate de vânzător și pârâții M. M. și L. I. în calitate de cumpărători, instanța a reținut5 că sunt incidente dispozițiile art.968 C.civ., contractul având o cauză ilicită și fiind, astfel, lovit de nulitate absolută.
La data de 29 iunie 2004, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea de autentificare nr.917/2004 de către Biroul Notarului Public O. Mihuț, pârâții M. M. și L. I. în calitate de vânzători înstrăinează bunul în cauză pârâților I. L. F. și I. E. C.
în calitate de cumpărători.
La data la care se contracta, în CF 720 F., în cuprinsul foii B, sub B10, figura notată respingerea cererii de întabulare a dreptului de proprietate al petenților I. Roman și M. N. în baza Sentinței civile nr.5105/2002 pronunțată în Dos.nr.1582/2002 al Judecătoriei T. - sentința prin care s-a consfințit dreptul de proprietate al numitului P. Gligor, cu titlu de uzucapiune, asupra imobilului dedus judecății și în prezentul dosar.
Este adevărat că ceea ce se notase este respingerea cererii, dar o minimă diligență din partea cumpărătorului, cu atât mai mult când pregătirea profesională a acestuia este de natură juridică, implica, în aprecierea instanței, o verificare și a Dos.nr.1582/2002. Astfel, devenea evident faptul că se înstrăina un bun individual determinat al altuia.
Mai mult, sub B.11 în aceeași CF 720 F. era notat un alt litigiu asupra imobilului în cauză, notare realizată la data de_ în condițiile în care contractul de cumpărare fusese încheiat ulterior, la data de 29 iunie 2004. Litigiul pendinte făcea obiectul Dos.nr.2800/15 iunie 2004 și purta asupra dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, așa cum rezultă explicit din cuprinsul notării din cartea funciară.
În aceste condiții, nu se poate reține o eroare comună, invincibilă, cum alegă pârâții reconvenționali.
Față de data de_ la care s-a încheiat contractul de vânzare- cumpărare mai sus arătat, instanța reține că erau în vigoare dispozițiile art. 15, alin.1 și 2 din Legea nr.54/1998 conform cărora "sunt interzise înstrăinările, sub orice formă, a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii (alin.1). Înstrăinările încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) sunt nule. Nulitatea va fi constatată de către instanța judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate și a procurorului (alin.2).
Instanța a avut în vedere în această cauză și principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis în ceea ce privește contractele subsecvente contractului inițial a cărui nulitate s-a constatat.
În privința cererii reconvenționale formulate de către pârâții I. L.
F. și I. E. C., instanța a respins-o pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Primul petit din cererea reconvențională este un petit de partajare a imobilului în cauză, înscris în CF 720 F. .
Fără îndoială, raportat la prevederile art.728 C.civ., orice coproprietar are dreptul de a cere sisterea stării de coproprietate. Așadar, prin însăși ipoteza legală a art.728 C.civ., pârâții reconvenționali trebuie să aibă calitatea de coproprietari. Or, urmare a soluției pe care instanța o va pronunța asupra acțiunii principale, inclusiv în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâții reconvenționali au dobândit calitatea de coproprietari, este de remarcat că aceștia pierd calitatea de coproprietari atât pentru viitor, cât și pentru trecut, de la chiar data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută urmează a se constata. Pe cale de consecință, pârâții reconvenționali pierd chiar calitatea care i-ar fi îndreptățit în cauza de față la formularea unui petit de partaj.
Celelalte petite din cererea reconvențională, fiind subsecvente petitului de partaj, au primit o soluție interdependentă de cea care s-a pronunțat asupra petitului de partaj, astfel încât au fost respinse.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs de I.
F. și I. E. C., solicitând reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea hotărârii în sensul respingerii ca nefondat a cererii de chemare în judecată și a admiterii cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.
Motivele au fost grupate în 5 puncte:
în mod greșit s-a soluționat excepția inadmisibilității petitului 1 din acțiune și excepția autorității de lucru judecat raportat la petitul 4 din acțiune. Instanța nu a ținut cont de dispozițiile hotărârile judecătorești anterioare prin care s-a constatat irevocabil validitatea contractului autentic 24/2004 întocmit de BNP Vișan. S-a respins în mod irevocabil acțiunea reclamantei având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare pe motiv de cauze ilicite prev de art. 967 și 968 cod civil vechi, învederând că tribunalul a reținut că reclamanții nu au dovedit reaua credință a cumpărătorilor sau complicitatea acestora în intenția de fraudare a intereselor reclamanților.
Aceleași motive au fost invocate și în cauza de față și nu s-a adus nicio probă suplimentară față de dosarul nr. 2000/2004.
Nu este real că s-ar fi solicitat constatare nulității absolute pe alt temei de drept decât cel invocat în dosar 2000/2004.
Ca urmare a valabilității contractului anterior, nu este incident principiul rezolutem iure dantis rezolvitur ius accipientis.
nu corespunde adevărului că la momentul perfectării contractului asupra imobilului în scris în CF 720 F. exista notat vreun litigiu.
Considerentele instanței de fond referitoare la pregătirea profesională a părților cât și minima verificare nu reprezintă argumente legale.
Prin modalitatea de soluționare a cauzei s-a încălcat 2 principii fundamentale, respectiv principiul apărării bunei credințe și principiul securității circuitului civil în regim tabular.
Titlul reclamantei, Sentinței 5105/2002 nu le este opozabilă și nu poate produ7ce nici un fel de efect.
5-. Ca și o consecință nu se poate admite capătul privind rectificarea de CF atâta timp cât reclamanta este un terț față de CF 720 F. în care recurenții au un drept înscris dobândit cu bună credință.
Intimata M. Ana a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, apreciind că constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare se impune întrucât acestea au fost încheiate în
considerarea unei cauze ilicite întrucât vânzătorul nu a putut preda niciodată posesia imobilului și nici nu s-a bucurat de această posesie.
În Decizia nr. 696/R/2006, de care se prevalează recurenții, nu se validează antecontractele ci arată că nu s-a făcut nici un fel dovada cauzei ilicite.
În mod corect a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat dându-se în mod legal eficientă art. 15 alin. 1 și 2 din Legea 54/1998 în vigoare la data contractului.
Cu privire la al doilea motiv de recurs se arată că pârâții recurenții au luat cunoștință că reclamanta este în fapt proprietarul bunului dobândit prin uzucapiune, fapt recunoscut și prin interogatoriu. Cu privire la celelalte motive se arată că în cauză buna credință invocată nu poate fi primită întrucât recurenții nu au intrat niciodată în posesia imobilului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța îl va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul este cel care prin motivele de fapt și de drept invocat în susținerea pretențiilor este cel care determină cadrul procesual.
Autoritatea de lucru judecat presupune o triplă identitate.
Recurenții afirmă că prin soluția pronunțată în cauza de față s-a încălcat această autoritate raportat la hotărârile pronunțate în dosarul 2800/2004 al Judecătoriei T., dosar în care s-a invocat existența unei cauze ilicite.
Așa cum rezultă din analiza Sentinței civile 4682/2004 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar 2800/2004 instanța a avut în vedere că nu a fost probată dovada relei credință a pârâților L. și M. la momentul încheierii convenției.
Aceeași statuare este cuprinsă și în Decizia 696/R/2005, pronunțată de Tribunalul Cluj prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinței nr. 4682/2004.
Cercetând însă motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, instanța reține că s-a învederat nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul H. L. și M. M. și L. I. pentru lipsa obiectului și faptul că încheierea actului de vânzare-cumpărare s-a făcut fără a cunoaște sau cu ignorarea situației de fapt a imobilului.
În cauza de față se invocă încheierea contractului în considerarea unei cauze ilicite întrucât vânzătorii nu au putut preda niciodată posesia asupra bunului dobândit cât și incidența art. 15 alin. 1 și 2 din Legea 54/1998 în vigoare la încheierea contractului.
Din compararea temeiurilor acestor pretenții este evident că cele două cereri de chemare în judecată au o cauză diferită, motiv pentru care se poate aprecia corectă soluția asupra excepției invocate.
Argumentele cuprinse în al doilea set de critici nu sunt întemeiate întrucât din analiza C.F. 720 F., aflată în copie legalizată pentru conformitate la dosar fond f. 29-32 rezultă că sub B+11 prin încheiere nr. 2928/_ s-a notat procesul intentat de reclamanții I. Roman și I.
M. Ana, înregistrat pe rolul Jud T. sub nr. 2800/_ . După cum rezultă din încheierea 3056/_, aspect necontestat de recurenți, aceștia au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică autentificat de notar O. Mihuțiu la data de_, respectiv la un moment ulterior declanșării unui litigiu cu privire la acest bun.
Abia ulterior în baza Deciziei civile 2168/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel C. dreptul recurenților asupra bunului din această carte
funciară a fost întabulat. Este evident așadar că în mod corect s-a dat eficiență art. 15 din Legea 54/1958 în vigoare la data introducerii acțiunii.
Pentru a fi valabilă cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să existe, să fie reală, să fie licită și morală.
Art. 968 C.civ. vechi stipulează cauza este nelicită când este prohibită de legi … Încheierea contractului de vânzare-cumpărare ulterior declanșării unui litigiu duce la concluzia, în mod convingător, că actul încheiat nu îndeplinește exigența prev de art. 968 Cod civil vechi.
Argumentele cuprinse la pct. 3 nu sunt întemeiate deoarece nu este justificat principiul apărării bunei credințe atâta timp cât actul a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale. Este evident că părțile care au înstrăinat bunul recurenților nu pot fi apreciate ca fiind de bună credință în condițiile în care ele au fost parte în litigiu în care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate al reclamanților cu titlu de uzucapiune.
Aplicarea principiului rezolute iure dantis s-a făcut în mod corect în ceea ce privește convenția încheiată de recurenți devreme ce aceștia nu puteau dobândi în mod legal bunul înstrăinat. Spre această concluzie converge și faptul că dobândirea dreptului de proprietate în regim tabular se face și fără înscrierea în cartea funciară când el este dobândit prin uzucapiune așa cum au dobândit dreptul reclamanții.
Din această perspectivă hotărârea 5105/2002 produce efecte opozabile erga omnes chiar dacă dreptul constatat prin hotărâre nu a fost întabulat în cartea funciară.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de I. L. F. și I. E. C. în contra Sentinței civile nr. 3915/2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o va menține în totul.
Intimata M. ANA a făcut cheltuieli de judecată prin angajarea unui apărător. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.pr.civ. vor fi obligați recurenții să plătească intimatei M. ANA suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. L. F. și I. E. C. în contra Sentinței civile nr. 3915/2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimatei M. ANA suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2013.
Președinte, F. S. B. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, D. T. |
Grefier, |
G. P.
Red.dact.D.T./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond. C. M. MACARIE
| ← Sentința civilă nr. 336/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 73/2013. Actiune in constatare → |
|---|
