Decizia civilă nr. 1083/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1083/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă D_ EMB. 2013 COMPLETUL COMPUS DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: E. C.
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind pe recurent C. M. împotriva Sentinței civile nr. 7079/_, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în dosar nr._, privind și pe intimat P. D., intimat P. M.
L., intimat C. V., având ca obiect, pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
T. ul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe recurs al părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr.7079/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a anulat cererea de chemare în judecată formulată pentru reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâta C. M., ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. D. și P. M. L. în contradictoriu cu pârâta C. M. și în consecință:
A obligat pârâta C. M. să plătească în favoarea reclamanților P.
D. și P. M. L. suma de 142 lei lunar, cu titlu de despăgubiri pentru servitute.
A obligat pârâta să plătească în favoarea reclamanților P. D. și P.
M. L., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1208,86 lei, reprezentând taxe de timbru și suma de 1100 lei, reprezentând onorariul de expert.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_ sub nr. de mai sus, reclamanții P. D., P. M. L. și C. V. au chemat în judecată pe pârâta C. M., solicitând instanței în contradictoriu cu aceasta, să fie obligată pârâta la plata sumei de 5 euro/mp lunar cu titlu de despăgubire pentru servitutea de trecere pietonală și auto instituită prin sentința civilă nr.7062/2008, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._, rămasă irevocabilă, pe porțiunea A-B-C-D, asupra imobilului cu nr. top 3543/I din CF nr.2. C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.15233) în suprafață de 120 mp, stabilită în favoarea imobilului nr. top 3543/II, înscris în CF nr.15251 C., conform expertizei efectuate în acea cauză de experți precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut în esență că prin sentința civilă nr.7062/2008, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._, rămasă irevocabilă, s-a dispus sistarea stării de indiviziune privind întregul imobil situat în C. -N., str. T. M., nr.36, jud.C. și s- a instituit un drept de servitute de trecere auto și pietonală, pe o porțiune de 120 mp, asupra imobilului cu nr. top 3543/I în favoarea imobilului cu nr. top 3543/II, conform expertizei realizate în acel dosar și că solicită de la pârâtă despăgubiri pentru suprafața de 120 mp care constituie dimensiunea servituții întrucât reclamanții sunt lipsiți de folosința acestei suprafețe și ea trece chiar prin fața apartamentului lor, cauzându-le prejudicii prin zgomotul creat cu ocazia tranzitării acesteia de către autoturisme.
În drept, au fost invocate prevederile art.616 din Codul civil și art.274 din Codul de procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii și cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării a susținut că între autorii părților a existat o înțelegere privind servitutea, că servitutea este aferentă imobilului, trebuie să urmeze ruta cea mai scurtă și nu are importanță numărul proprietarilor, că în celelalte procese reclamanții nu au cerut vreo despăgubire pentru instituirea dreptului de servitute, că aceștia confundă servitutea de trecere aferentă imobilului cu dreptul de trecere reglementat de art.616 din Codul civil, că cererea de creare a unei servituți de trecere nu poate fi adresată vecinilor fondului dominant, ci doar copărtașilor acestui fond care o vor datora fără drept de despăgubiri deoarece copărtașii sunt obligați să-și respecte deplina folosință a fondurilor, că reclamanții solicită o despăgubire pentru un lucru deja judecat, că zgomotul este atenuat de geamurile termopan, că magazia garaj a reclamanților se află în continuare pe calea de acces și împiedică accesul auto al pârâtei la locuința sa, că locuiește în Galați astfel încât se deplasează la locuința moștenită de la părinții săi în C. doar de două ori pe an (f 26-29).
Analizând ansamblul probelor aflate la dosar, instanța a reținut că prin încheierea de ședință din data de_, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant pentru reclamantul C. V. ( f 61), motiv pentru care instanța a anulat cererea de chemare în judecată formulată pentru reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâta C. M., ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
Instanța a mai reținut că prin sentința civilă nr.7062/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._ (f 101- 105), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.572/A/_ a T. ului C. (f 106-111), s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în C. -N., str.T. M. (fostă Dostoievski), nr.36, jud.C., înscris în CF nr.15233 C., cu nr. top 3543/I conform raportului de expertiză și s-a instituit un drept de servitute de trecere auto și pietonală, în suprafață de 120 mp pe porțiunea A-B-C-D asupra imobilului cu nr. top 3543/1, atribuit prin partaj reclamanților, în favoarea imobilului cu nr. top 3543/2, atribuit prin partaj pârâtei, conform expertizei realizate în acel dosar.
Potrivit art.616 din Codul civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că folosința unei suprafețe de teren egale cu cea afectată dreptului de servitute instituit în favoarea pârâtei, pe terenul reclamanților, echivalează cu suma de 142 lei pe
lună (f 87) și întrucât prin instituirea servituții din discuție, reclamanții au fost lipsiți de folosința suprafeței de teren afectată căii de servitute, prejudiciul suferit de reclamanți constă tocmai în valoarea chiriei lunare a drumului de servitute care este de 142 lei pe lună.
Apărarea pârâtei privind confuzia dreptului de trecere între copărtași cu servitutea de trecere este neîntemeiată întrucât servitutea de trecere în favoarea pârâtei a fost instituită tocmai ca urmare a sistării stării de coproprietate.
Prin urmare, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. D. și P. M. L. în contradictoriu cu pârâta C. M., conform dispozitivului sentințe.
Potrivit dispozițiilor articolului 274, aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere că în această cauză cererea de chemare în judecată a reclamanților P. D. și P. M. L. a fost admisă,
instanța a reținut culpa procesuală a pârâtei care a căzut în pretenții și întrucât reclamanții au solicitat cheltuieli de judecată și au dovedit efectuarea unor astfel de cheltuieli în sumă de 1208,86 lei pentru plata taxelor de timbru și în sumă de 1100 lei pentru plata onorariului de expert conform chitanțelor de la filele 65 și 115, a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamanților P. D. și P. M. L., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1208,86 lei, reprezentând taxe de timbru și suma de 1100 lei, reprezentând onorariul de expert.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta C. M., solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei in fond și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de fond a admis cererea reclamanților sub forma unei chirii lunare pentru întreaga suprafața de 120 mp reprezentata de servitute fără sa răspundă cererilor ei privind excepțiile ridicate, folosința comuna a terenului de către toți proprietarii si
fără sa motiveze in clar expozitivul hotărârii cu care nu este de acord.
Referitor la autoritatea de lucru judecat, aceasta reiese din hotărârile menționate la care intimații au fost prezenți si au fost de acord cu instituirea servituții așa cum a fost ea prezentata in Raportul de expertiza tehnica, fără a solicita despăgubiri si fără a pune in discuție acest lucru (suprafața de 120 mp fiind folosita si de către intimați si de către numitul C. V. ), discuția putând duce la modificarea in natura a loturilor si suprafețelor de teren. Instanța a avut de asemenea in vedere faptul ca servitutea de trecere a fost trecuta in vechime la autorii lor fiind acceptata la cumpărarea ap.nr. 1, expertiza tehnica neavând decât misiunea de a delimita suprafața acesteia care a rămas așa cum a fost dintotdeauna ca suprafața de trecere pentru toți proprietarii;
A invocat și prematuritatea depunerii cererii întrucât, așa cum a constatat si expertul tehnic judiciar V. D. in prezentul dosar, nu s-au făcut măsurătorile cadastrale si intabularea acestora conform loturilor stabilite si implicit a servituții de trecere, realitatea extrasului de carte funciara fiind intabularea unui drept de proprietate in baza unui certificat de moștenitor si nu hotărârilor sus enunțate așa cum rezulta tot din raportul de expertiza.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond a achiesat cererii intimaților privind acordarea despăgubirilor sub forma de chirie lunara deși acest aspect nu este prevăzut in comentariile de specialitate, despăgubirile fiind o suma de bani care se acorda dintr-o data si nu eșalonat, in caz contrar hotărârea
instanței nerezolvând practic litigiul ci mai curând perpetuindu-l in timp prin menținerea stării de instabilitate si tensiune intre proprietarii celor doua imobile, acțiunea așa cum a fost ceruta de către intimați fiind practic inadmisibila.
Confuzia totala in care a fost pus expertul tehnic de a calcula valoarea unei chirii pe post de despăgubiri a dus de asemenea la comparații greu plauzibile de a fi reale fără a spune si cota in care folosesc chiriașii spațiul deținut, total sau parțial, si daca trecerea chiriașilor către spațial deținut creează vreo paguba adevăraților proprietari. Catalogarea sa ca si chiriaș al unei servituți legale de trecere îi creează mari probleme de înțelegere a dreptului real de proprietate.
Pentru a considera ca prejudiciul suferit de către reclamanți consta tocmai in valoarea chiriei lunare, trebuie sa existe si un contract de închiriere, textul de lege spune de "pagube" ori aceasta suprafața de teren e folosita ca loc de trecere de peste 60 de ani de toți proprietarii.
Instanța de fond nu a motivat si nici explicat daca "chiria" îi da dreptul total sau parțial asupra suprafeței de teren aflata in discuție, in cazul in care si intimații si numitul C. V. trec pe acolo atunci "chiria " ar trebui sa se împartă conform cotelor de teren pe care le au fiecare in parte, cote care insa nu sunt trecute încă în cartea funciara a imobilului.
Prin interogatoriul intimații au recunoscut ca i-au interzis sa intre cu mașina in curtea imobilului si că de asemenea au un garaj chiar pe direcția servituții de trecere pe care îl folosesc împreună cu copii lor, ai săi nu au obținut dreptul acesta deoarece cheia de la poarta se află la dl. P. D., pentru ca in final intimații sa se lamenteze de condițiile grele pe care le duc privind "autoturismele care circula zilnic pe lângă casa reclamanților" uitând sa spună ca se refera la autoturismele si autobuzele care circula pe str. T.
M. .
A mai arătat că prin încheierea din ședința publica din data de_ instanța de fond a primit majorarea onorariului expertului mai sus amintit cu încă 600 lei, fapt cu care nu este de acord.
Pozele anexate de către expertul tehnic in finalul Raportului de expertiza arata clar in prima poza de sus ca servitutea de trecere nu a pricinuit nici o paguba apartamentului nr. 1 aflat in dreapta, in poza a doua se vede garajul intimaților si in fata acestuia parcata mașina intimaților, imobilul său din plan secund nu se vede tocmai din cauza garajului intimaților care au uitat sa îl declare la Primărie si chiar la instanța de judecata neavând documente privind proveniența, iar in poza a treia de jos se vede si mai clar tunelul prin care trebuie sa se strecoare pietonal, deoarece intimații depozitează pe acesta banda pentru care îi cer chirie diverse lucruri, respectivul spațiu de aprox. 20 de mp neputând fi accesat in nici un caz cu autoturismul ci doar cu bicicleta.
În fine, a mai arătat că în ultimii ani a venit la C. doar cu trenul iar fata sa care locuiește in imobil pe perioada examenelor are un număr la dioptrii care o împiedica la accesarea carnetului de șofer.
Prin întâmpinarea formulată intimații reclamanții P. D. si P. M.
L. au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Raportat la probatoriul administrat în fața instanței de fond, aceasta a reținut o stare de fapt corectă și a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, prin sentința civilă nr.7062/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în C. -N., str. T. M. nr.36, jud. C., înscris în CF nr.15233 C., cu nr. top 3543/I conform raportului de expertiză și s-a instituit un drept de servitute de trecere auto și pietonală, în suprafață de 120 mp pe porțiunea A-B-C-D asupra imobilului cu nr. top 3543/1, atribuit reclamanților, în favoarea imobilului cu nr. top 3543/2, atribuit pârâtei, conform expertizei realizate în acel dosar.
Potrivit art.616 C.civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, tribunalul constată că în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. nu s-a formulat o cerere pentru acordarea de despăgubiri pentru servitutea de trecere, în temeiul art.616 C.civ., astfel încât nu există identitate de obiect și cauză între acel proces și prezenta cauză. De asemenea, nu prezintă relevanță faptul că în dosarul nr._ reclamanții nu au solicitat despăgubiri, aceștia având posibilitatea să-și formuleze pretențiile pe cale separată, cu atât mai mult cu cât servitutea a fost instituită chiar prin sentința din dosarul menționat.
Nici excepția prematurității nu poate fi admisă, întrucât pentru a se solicita despăgubiri pentru servitute este suficient ca aceasta să fi fost instituită, fără să fie necesară înscrierea în cartea funciară.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, potrivit art.616 C.civ. acesta trebuie stabilit "în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona";.
T. ul constată că prevederile legale menționate au în vedere o prejudiciere eventuală și nu o pagubă produsă, iar evaluarea despăgubirilor pe care proprietarul fondului dominant le datorează trebuie să aibă în vedere caracterul perpetuu al servituții de trecere. De asemenea, trebuie să se țină cont de faptul că exercițiul acestei servituți nu împiedică folosirea concomitentă a terenului afectat de proprietarii celor două fonduri, dominant și aservit.
De aceea, tribunalul consideră corectă soluția instanței de fond, cea mai bună metodă de reparare a prejudiciului cauzat de instituirea unui drept de servitute fiind calcularea contravalorii cedării forțate a folosinței terenului pe care s-a instituit servitutea, fără a ignora și posibilitatea folosirii acestuia și de către proprietarul fondului astfel aservit.
T. ul nu poate lua în considerare criticile recurentei, întrucât nu se poate acorda o sumă globală ținând cont de faptul că servitutea poate fi stinsă în viitor, astfel încât practic în prezent nu se poate determina perioada pentru care se pot acorda despăgubiri. De asemenea, nu este necesar să fie încheiat un contract de închiriere, calcularea contravalorii unei eventuale chirii fiind doar metoda pentru stabilirea despăgubirilor.
Referitor la onorariul expertului, tribunalul constată că acesta fost în sumă totală de 1100 lei, din care avansul în sumă de 500 lei a fost achitat la data de_, chitanța privind restul de 600 lei fiind depusă în ședința publică din_, astfel încât afirmațiile recurentei privind majorarea de către instanță a onorariului nu sunt reale.
Nici criticile recurentei privind exercitarea efectivă a dreptului de servitute nu pot fi luate în considerare, în condițiile în care în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. chiar recurenta a solicitat instituirea dreptului de servitute în favoarea imobilului proprietatea sa.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul urmează să respingă excepțiile autorității de lucru judecat și prematurității și în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc.civ. să respingă recursul declarat de pârâtă ca nefondat și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
În baza art.274 recurenta va fi obligată să plătească intimaților P. D. și P. M. L. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepțiile autorității de lucru judecat și prematurității.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. M. împotriva sentinței civile nr. 7079/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimaților P. D. și P. M. L. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, M. O. -S. | JUDECĂTOR, E. L. în c.o., semnează Președintele T. ului C. ANA-SS | JUDECĂTOR, D. -I. T. |
GREFIER, E. C. |
Red. D.T./ E.C./_
Jud. fond: M. G. MOȚ
| ← Decizia civilă nr. 263/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 576/2013. Pretenții → |
|---|
