Sentința civilă nr. 412/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINTA CIVILĂ Nr. 412/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. | -V. | B. |
Grefier G. | P. |
S-a luat spre examinare acțiunea civilă promovată de către reclamanta SC G. R. A. R. SA în contradictoriu cu pârâtul T. H.
O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul pârâtului, avocat A. Tanțău, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul dispune a se consemna că la data de 26 iunie s-a depus la dosar de către reclamantă copie după ordinul de plată în sumă 9075,18 lei reprezentând taxa timbru iar la 28 iunie a fost transmis instanței prin poștă și originalul acestei chitanțe. La data de 1 septembrie s--au formulat cereri în probațiune și s-a depus și contractul de asistență juridică încheiat de reclamantă cu avocat Iancu M. Salapa. După care, învederează reprezentantului pârâtului că a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței, pe care o pune în discuție.
Reprezentantul pârâtului arată că înțelege să susțină în continuare excepția raportat la Decizia XXII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii unde s-a stabilit că, în aplicare art. 2 din Legea nr. 32/2000 astfel de cauze sunt de natură comercială, iar competența aparține în primă instanță Tribunalului Specializat C. .
Tribunalul învederează că s-a făcut referire în răspunsul la întâmpinare și la această decizie și se răspunde că nu mai este aplicabilă raportat la noile dispoziții ale Noului Cod de Procedură Civilă.
Reprezentantul pârâtului arată că și în aceste condiții înțelege să susțină excepția, astfel cum a arătat.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus la data de 15 aprilie 2013, reclamanta SC G. R. A. R. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul T. H. O. să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 496.418 lei reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate de către reclamantă în baza poliței de asigurare RCA, cu dobânzi legale calculate de la data pronunțării sentinței executorii până la data plății integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată (f.61)
pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. în soluționarea acestei cauze.
În susținerea acestei excepții
învederează pe de o parte, că Tribunalul Specializat C. are competența materială de a judeca prezentul litigiu, având în vedere că activitatea de regres și de recuperare este inclusă în activitatea de asigurare care imprimă astfel un caracter comercial indiscutabil acțiunii în regres exercitate de către asigurător în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident. Pe de altă parte, Tribunalul specializat C. are competența materială având în vedere și Decizia nr. XXII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii unde s-a stabilit că, în aplicarea art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, natura juridică a acțiunii în regres exercitată de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea unui accident este comercială iar nu civilă, iar competența soluționării cauzei aparține în primă instanță Tribunalului Specializat C. .
Având în vedere cele menționate se solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului C. iar pe ale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă să o soluționeze respectiv Tribunalul Specializat C. .
La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2013, fixat pentru soluționarea cererii, instanța, în temeiul art. C.pr.civ. a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., dând eficiență și prevederilor art. 131 C.pr.civ.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., instanța o va admite, pentru considerentele ce urmează:
Raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului cod civil și derivă dintr-un contract de asigurare.
Așadar, litigiul are natură comercială, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 17 din Codul comercial sub imperiul căruia s-au născut și s-au derulat raporturile juridice dintre părți.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale […].
Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate [….]. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";)
de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate.
Dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ, prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Este real că prin art. 19 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. care stabilea în favoarea tribunalelor cererile în materie comercială al căror obiect este de peste 100.000 lei și astfel, aparent, soluționarea cauzei ar reveni tribunalul civil prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ. și art. 5 al. 1 din OUG nr. 119/2007.
Cu toate acestea, soluția care rezultă din interpretarea art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, conform topografiei textului, este cea contrară.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate prin Hotărârea C. nr. 654 din 31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale, prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codul comercial din 1887.
În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere considerentele și dispozițiile legale expuse, instanța va admite excepția invocată și în baza art. 132 N.C.P.C. va declina competența în favoarea Tribunalului Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Declină în favoarea Tribunalului Specializat C. competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta SC G. R. A. R. SA împotriva pârâtului T. H. O. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Grefier,
G. P.
Red. CB/dact. GP_ /2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 576/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 337/2013. Pretenții → |
|---|
