Decizia civilă nr. 109/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 109/2013
Ședința publică din 05 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte tribunal Judecător: I. D. ,
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de petentul G. V. I., cu domiciliul în municipiul Z., str. Pietriș, Bl. G D 9, sc. A, ap. 1, județul S. , împotriva sentinței civile nr. 3866 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în_, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat și semnat, după care:
Instanța, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece prezenta cauză.
Recurentul arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Recurentul solicită admiterea recursului modificarea sentinței pronunțate de prima instanță și anularea procesului verbal, arătând că este bolnav, a fost la analize și a intrat să-și cumpere apă, a staționat foarte puțin, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța în raport cu obiectul cererii a actelor depuse la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 3866/_ a Judecătoria Zalău a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului G. V. I. privind anularea procesului verbal de contravenție din_ încheiat Poliția M. Z. și a procesului de ridicare a autovehiculului nr. 0006706/_ prin care petentul a fost sancționat cu avertisment și ridicarea autovehiculului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 142 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și HCL nr. 59/2009, reținându-se în sarcina acestuia că a parcat în zona de acțiune a indicatorului ,,Oprirea interzisă"; pe str. Sfânta Vineri din Z. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
1
Verificând, potrivit art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, încheiat de către intimat la data_, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, strict și limitativ prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că din fotografiile depuse la dosarul cauzei de către intimat rezultă că starea de fapt reținută în procesul verbal de sancționare nu este contrară realității, iar petentul a semnat procesul verbal fără a face obiecțiuni.
Prin procesul verbal de ridicare a vehiculului staționat neregulamentar seria PRMZ nr. 0006706/_ s-a stabilit obligarea petentului la plata sumei de 248 lei - reprezentând cheltuieli prilejuite de ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului, având nr. de înmatriculare TN 5. . Petentul a contestat măsura ridicării autovehiculului dispusă prin acest proces verbal cu consecința restituirii sumei achitate.
Temeiul de drept în baza căruia a fost încheiat procesul verbal este HG. Nr. 147/1992, HCL 59/2009 și a Regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare și pază a automobilelor staționate neregulamentar pe domeniul public.
În vederea analizării legalității sancțiunii aplicate instanța va avea în vedere prevederile H.G. 147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea si eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice, potrivit cărora: autovehiculele sau remorcile staționate neregulamentar pot fi blocate sau ridicate, transportate si depozitate în spatii de parcare fixate de primarii, până la eliberarea acestora proprietarilor.
Prin H.G. nr. 147/1992 se stabilește o măsură de natura contravențională și anume blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice, însa numai în măsura în care se stabilește potrivit dispozițiilor legale natura contravențională, deci ilicită a faptei conducătorului auto.
Sancțiunile contravenționale principale au scopul de a sancționa o anumită conduită considerată ilicită prin dispozițiile legale, având în vedere prevederile art. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție stabilită și sancționată prin act normativ sau administrativ.
Spre deosebire de acestea, sancțiunile contravenționale complementare nu au scop represiv, acesta revenind numai sancțiunilor contravenționale principale, ci au scop preventiv și anume înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Sancțiunile complementare nu au caracter de sine stătător ci ele pot exista numai pe lângă o sancțiune contravențională principală, astfel încât soarta lor juridica depinde de cea a sancțiunilor principale potrivit principiului "accesorium saequitur principalem";.
Nu se poate recunoaște valabilitatea unei sancțiuni contravenționale complementare în lipsa unei sancțiuni principale deoarece în caz contrar orice
2
persoană s-ar vedea expusă unor măsuri adiacente care privesc bunurile sau persoana sa, fără ca în prealabil să cunoască fapta ilicită care îi este imputată și sancțiunea aplicată.
În cazul de față din analiza probelor administrate rezultă că petentul a săvârșit fapta descrisă în procesul verbal de contravenție, a recunoscut săvârșirea acesteia. Mai mult, deși se invocă incidența unui caz de forță majoră, petentul nu a făcut dovada acestuia.
Împotriva acesteia sentințe petentul G. V. a declarat recurs arătând că tot ce a menționat este adevărat, este un om bolnav și fără venit, trăiește din ajutor social, nu re alte venituri și este dependent de insulină.
Recursul este nefondat pentru următoarele:
Petentul nu a invocat prin recursul său vreo critică față de hotărârea atacată, instanța de recurs urmând a face o analiză a regularității și temeiniciei sentinței raportat șa starea de fapt și de drept și probele existente la dosar constatând următoarele:
Procesul verbal este legal încheiat cu respectarea dispozițiilor legale neexistând nici un viciu al acesteia care să ducă la anularea procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei se poate constatata că cele reținute prin procesul verbal de contravenție sunt dovedite de probele aflate la dosar și chiar de plângerea petentului prin care se arată că a intrat într-un magazin să cumpere apă unde a stat 2-3 minute și când a ieșit mașina era ridicată.
Faptul că petentul a staționat mai mult, este contrazisă tocmai de măsura de ridicarea autoturismului a cărui procedură durează mai mult de 2-3 minute, astfel că petentul nu poate susține că a oprit doar pentru atâta timp.
Nici în fața instanței de fond și nici în recurs petentul nu a adus probe contrare celor care susțin procesul verbal de contravenție și care dovedesc o altă stare de fapt, condiție în care hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar recursul petentului nefondat urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul G. V. I. împotriva sentinței civile nr. 3866 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. G. K. M. I. D. C. P. E.
Red. KM/_ /dact. ECP/_ /2 ex. D. U. E. R.
3
| ← Decizia civilă nr. 731/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 126/2013. Plângere contravențională → |
|---|
