Decizia civilă nr. 1094/2013. Revocare donație
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.1094/R/2013
Ședința publică din 13 Noiembrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | O. | R. | G. |
JUDECĂTOR: | O. | -C. | T. |
JUDECĂTOR: | A. | -F. | D. |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă B. | C. | |
I. | S. R. S.A. prin S.C. I. S. R. A. - S. C. -N. | , în |
contra Sentinței civile nr.330/24 Mai 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimații pârâți G. D., G. L., G. C.
L.
, având ca obiect revocare donație.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că recursul promovat de recurenta reclamantă a fost declarat în termen, motivat, comunicat cu intimații pârâți, conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată și astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 10-12 dosar, recursul fiind timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, conform Ordinului de plată nr.281/06 Septembrie 2013 (f.14).
Totodată, se constată că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri (f.7).
T. ul constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și reține cauza în vederea pronunțării pe baza actelor și lucrărilor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 330/_ instanța a admis excepția inadmisibilității cererii invocată din oficiu de instanță.
A respins cererea formulată de reclamanta B. C. I. S. R. SA cu sediul în A., Bd. Revoluției, nr. 88 jud. A. prin sucursala C. -N. 21 D. 1989, cu sediul în C. -N., Bd. 21 D. 1989, nr. 61 jud. C. în contradictoriu cu pârâții G. D., G. L., domiciliați în com. Poieni, sat V. D., nr. 246 A, jud. C., G. C. L. domiciliată în C. -N., str. F., nr. 38, ap. 7, jud.
având ca obiect acțiune oblică, ca inadmisibilă.
A respins cererea pârâților privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1169/R/2012 s-au dat îndrumări pentru instanța de rejudecare cu privire la analiza admisibilității cererii din perspectiva dispoz. art 974 C.civ. și cu privire la celelalte excepții invocate prin întâmpinare.
Or, prin întâmpinarea depusă de către pârâți la data de_ aceștia au invocat excepția necompetenței teritoriale, necompetenței materiale a Judecătoriei
Turda, inadmisibilitatea acțiunii revocatorii raportat la prev. art. 1560-1565 NCC, prescripția dreptului la acțiune.
Or, excepția necompetenței materiale a fost respinsă de către Judecătoria Turda prin SC 659/2012, prin care s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Huedin. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta a fost invocată raportat la dispoz. art. 1560-1565 NCC, indicându-se faptul că art. a564 NCC prevede ca termen de exercitare a acțiunii revocatorii 1 an de la data la care creditorul a cunosctu ori trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.
Or, prin precizarea temeiului de drept din data de_ și ca urmare a disjungerii cererii, prezentul dosar are ca temei de drept și urmează a fi analizată cererea, respectându-se și îndrumările deciziei de casare, doar din perspectiva dispoz. art. 974 C.civ., or, față de acțiunea oblică ce este reglementată de acest text de lege nu s-a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Contractul de donație între pârâții Girgiu D., G. L. în calitate de donatori și fiica acestora, G. C. L., în calitate de donatar fost încheiat în formă autentică la data de_ . Nu s-a stipulat vreo sarcină pentru donatar.
Art. 974 C.civ. are următorul conținut: Creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale.
Acțiunea oblică pe care creditoarea își întemeiază cererea ce face obiectul prezentului dosar este acea acțiune în justiție pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparține debitorului său, fiind vorba despre o acțiune exercitată de către creditor în numele debitorului său și pentru acesta, fiind vorba deci despre o acțiune indirectă.
În ceea ce privește domeniul de aplicare al acțiunii oblice, creditorul poate exercita numai acțiunile cu privire la drepturi al căror titular este debitorul, drepturi care se află în patrimoniul acestuia, iar datorită pasivității debitorului ele sunt pe cale de a se pierde. Apoi, un creditor nu se poate substitui debitorului în administrarea patrimoniului său, debitorul rămâne liber să efectueze orice fel de act juridic, dispunând liber de bunurile sale, putând contracta noi datorii sau dobândi noi drepturi.
Așadar creditorul nu poate face acte de dispoziție sau de administrare pentru debitor și nu poate intenta acțiuni care au un caracter exclusiv personal, cum este cazul revocării donației, acțiune care privește drepturile patrimoniale ale debitorului, și a cărei exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului acesteia.
Reclamanta își susține cererea de revocare a donației pe ideea fraudării sale, condiție care însă nu necesită analiza în cadrul acțiunii întemeiată pe art 974 C.ci.v, ci doar în cazul acțiunii pauliene, întemeiată pe dispoz. art. 975 C.civ.
Astfel cum s-a arătat, prin acțiunea oblică, reglementată de art 974 C.civ. creditorul apără valorifică drepturile debitorului său, pasiv în acest sens.
Or, în cazul de față nu este vorba despre o valorificare a vreunui drept al debitorului, iar pe de altă parte revocarea unei donații nu poate fi solicitată de către creditor pe calea acțiunii oblice datorită caracterului personal al acestei acțiuni.
Astfel, unul dintre principiile ce guvernează contractul de donație îl reprezintă acela al irevocabilității, art. 985 prevăzând că "donatorul dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți, numită donatar";. Acest principiu ocrotește deopotrivă interesele donatorului, garantarea dreptului de proprietate dobândit de donatar, precum și interesele terților ce intră în raporturi juridice cu acesta din urmă, și drept urmare contribuie la siguranța circuitului civil. Părțile înseși nu pot insera în contract clauze care să contravină irevocabilității speciale a donației, altfel contractul este lovit de nulitate absolută.
Revocarea donației poate fi solicitată pentru neexecutarea sarcinii impuse gratificatului sau pentru ingratitudine cu îndeplinirea condițiilor de prescriptibilitate și de fond prevăzute de textele speciale.
Acțiunea în revocarea donației este una personală, implică aprecierea subiectivă a donatorului, care este singurul în măsură să decidă dacă efectuează un astfel de demers juridic sau îl iartă pe donatar, în mod excepțional succesorii în
drepturi ai donatorului pot cere revocarea donației pentru cele două motive invocate.
Or, în speță nu este vorba nici de donație cu sarcină, nici nu se invocă ingratitudinea, ci se invocă fraudarea intereselor creditoarei, aspect care face ca prezenta acțiune oblică să apară ca fiind inadmisibilă.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins cererea creditoarei pe acest motiv.
Instanța a respins cererea ca inadmisibilă având în vedere faptul că pentru a putea fi analizată pe fondul său, acțiunea oblică trebuie întâi de toate să întrunească cele 3 condiții de admisibilitate și apoi se analizează temeinicia sa. Or, în speță, deși reclamanta a invocat ca și temei de drept art 974 C.civ. întregul său demers juridic ce rezultă din motivarea acțiunii nu are legătură cu textul de lege invocat, nu este întrunită niciuna dintre condițiile de admisibilitate ale unei astfel de acțiuni: acțiunea în revocare a donației, pentru motivul invocat de creditoare nu este o acțiune pe care debitorul neglijează să o exercite, nu este o acțiune de conservare a patrimoniului debitorului, ci este un act de dispoziție; prin aceasta nu se valorifică un drept al creditorului, și, mai presus de toate este o acțiune personală, care nu poate fi exercitată pe cale oblică de către creditor, căci acesta nu se poate substitui debitorului în a aprecia dacă se impune sau nu revenirea asupra unei liberalități, cum este donația. Nu în ultimul rând, astfel cum s-a arătat, revocarea donației la rândul său este limitată la cazurile expres prevăzute de lege și nici din acest punct de vedere aceasta nu este admisibilă, astfel cum a fost formulată, nefiind vorba nici despre o donație cu sarcina, neinvocându-se nici ingratitudinea donatarului pentru a se putea proceda la analiza unei astfel de acțiuni.
În procesul civil unul dintre principii îl reprezintă rolul activ al judecătorului, dar acesta nu trebuie aplicat de instanțele de judecată în mod unilateral. În ceea ce privește prezenta speță, câtă vreme în mod expres s-a solicitat reclamantei - persoană juridică ce dispune de un compartiment juridic cu personal calificat în domeniu - să își precizeze temeiul de drept al cererii, iar aceasta a arătat prin înscrisul din data de_ la fila 11 că își susține cererea atât pe dispoz. art. 974 cât și 975 C.civ., ce reglementează instituții juridice diferite, cu condiții de admisibilitate diferite, instanța a procedat la disjungerea dosarului și analizarea separată, fiind vorba în fapt despre două cereri de chemare în judecată diferite.
Instanța nu poate ea însăși să judece cauza pe temeiul juridic care rezultă din motivarea în fapt a cererii, căci acesta, temeiul juridic este unul dintre elementele care sunt analizate spre exemplu când se verifică puterea de lucru judecat a unei cereri, iar temeiul juridic trebuie indicat cf. art. 112 al. 1 pct 4 C.pr.civ. de către reclamantă. Astfel cum s-a arătat, instanța a solicitat în mod expres clarificarea acestui aspect, iar reclamanta a indicat în mod expres că își întemeiază cererea pe dispozițiile art 974 C.civ., prin urmare s-a procedat la analiza admisibilității cererii din perspectiva acestui temei de drept.
În ceea ce privește cererea pârâților privind cheltuielile de judecată, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă justificarea acestor cheltuieli, prin urmare cererea acestora a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. C. I. S. R. S.A., solicitând admiterea recursului si casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii arată instanței:
In fapt, prin acțiunea introductiva, a solicitat instanței, in baza art. 974 si 975 din Codul civil 1864 (in vigoare la data mcheirii contractului de donație), sa declare inopozabil recurentei contractul de donație autentificat sub nr. 1393/_ de BNP Gabor Tudor Horea.
Prin întâmpinare, parații au solicitat respingerea cererii ca nefondata. De asemenea, arată că pârâții recunosc ca intre banca și societatea care o administrau si care acum se afla in insolventa au existat raporturi comerciale, dar ca la momentul încheierii contractului cu banca parații au adus suficiente garanții imobiliare pentru garantarea imrpumutului, garanții care exista si in prezent astfel
încat reclamanta isi poate recupera creanța. De asemenea, precizează că parații afirma ca banca reclamanta ar trebui sa urmărească bunurile ce au fost aduse ca si garanție. Fara de aceste considerente, parații precizează ca acțiunea pauliana întemeiata pe art. 974 cod civil 1864 este neîntemeiata.
Astfel, arată că a solicitat a se constata ca acțiunea recurentei este admisibila si prin raportare la art. 974 si art.975 din Codul civil din 1864, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de legea in vigoare la data încheierii actului de donație, pentru revocarea acestuia.
Menționează că instanța de fond a reținut:
Acțiunea oblica pe care creditoarca isi întemeiază cererea ce face obiectul dosarului nr._ este acea acțiune in justiție pe care creditorul o exercita pentru valorificarea unui drept, care aparține debitorului sau, fiind vorba despre o acțiune exercitata de către creditor in numele debitorului sau si pentru acesta, fiind vorba despre o acțiune indirecta.
Creditorul nu poate face acte de dispoziție sau de administrare pentru debitor si nu poate intenta acțiuni care au un caracter exclusiv personal, cum este cazul revocării donației acțiune care privește drepturile patrimoniale ale debitorului si cărei exercitare implica o apreciere subiectiva din partea titularului acesteia.
Reclamanta isi susține cererea de revocare a donației pe ideea fraudării sale, condiție care nu necesita analiza in cadrul acțiunii întemeiata pe art. 974 din Vechiul Cod Civil, ci doar in cazul acțiunii pauliene, întemeiata pe dispozițiile art.975 din Vechiul Cod Civil.
Revocarea donației poate fi solicitata pentru neexecurarea sarcinii impuse gratificatului sau ingratitudine cu îndeplinirea condițiilor de prescriptibilitate si de fond prevăzute de textele speciale.
Acțiunea in revocarea donației este una personala, implica aprecierea subiectiva a donatorului, care este singurul in măsura sa decidă daca efectuează un astfel de demers juridic sau îl iartă pe donatar, in mod excepțional succesorii in drepturi ai donatorului pot cere revocarea donației pentru cele doua motive invocate.
Or, in speța nu este vorba nici de donație cu sarcina, nici nu se invoca ingratitudinea, ci se invoca fraudarea intereselor creditoarei, aspect care face ca prezenta acțiune oblica sa apară ca inadmisibila.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității invocata din oficiu si a respins cererea recurentei pe acest motiv.
Învederează instanței următoarele motive de nelegalitate ale sentinței pronunțate de instanța de fond:
In mod greșit a fost admisa excepția inadmisibilității acțiunii motivata de indicarea greșita a temeiului legal. Arată că se are în vedere faptul ca excepția de inadmisibilitate este o excepție procesuala incidenta doar in cazul unei incalcari a unor norme speciale care îngrădesc dreptul la acțiune; de ex. se poate vorbi de inadmisibilitatea acțiunii in constatare cand exista acțiune in realizare, a acțiunii atunci cand exista o procedura prealabila care nu a fost respectata, a exercitării unei cai de atac neprevăzute de lege. Or, in cazul de fata ăprecizează că nu suntem in prezenta vreunei incalcari de acest gen, fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatoni.
Indicarea temeiului greșit nu e o cauza de inadmisibilitate a acțiunii.
Susținând aceasta, arată că are in vedere următoarele prevederi legale incidente:
Art.84 C.p.civ. - Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.
Art. 129 C.pr.civ.
Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor
și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțăm unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Art. 20 din Constituție
Tratatele internaționale privind drepturile omului
Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
ART. 21 din Constituție A. ul liber la justiție
Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative șl gratuite.
Art.7 din Declarația universala drepturilor omului * - Toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecție a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
Art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale - Dreptul la un proces echitabil
Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații penale îndreptate împotriva sa.
Concluzionând, in lumina prevederilor legale invocate, in vederea asigurării unei egale protecții a legii, a accesului la justiție si a dreptului la un proces echitabil, precizează că instanța de fond ar fi trebuit sa aplice prevederile legale incidente, in principal art. 129 C.pr.civ, si sa respingă excepția inadmisibiliratii pe motivul indicării greșite a temeiului de drept, mai ales ca banca, prin notele scrise menționate, a invocat in subsidiar si art. 975 din vechiul Cod civil. Instanța de fond insa a considerat ca reclamanta si-a întemeiat cererea pe perevederile art.974 Cod civil 1864, neindicand in mod clar insa nicio prevedere legala care sa fundamenteze aceasta decizie. Prin urmare, prin soluția data, instanța de fond a interpretat in mod eronat actul juridic dedus judecații, situație de natura sa atragă, in opinia recurentei, incidența motivului de casare înscris in art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, întrucât, din analiza cererii de chemare in judecata, este evident ca cererea cu care a fost investita instanța fondului este o acțiune revocatorie sau pauliana in cadrul căreia creditorul poate cere anularea actelor juridice făcute in frauda drepturilor sale de către debitor. Efectul unei atare acțiuni este revocarea actului in măsura in care aceasta este necesara pentru îndestularea creditorului. Atat din motivarea in fapt a cererii sale cat si a temeiului de drept invocat a rezultat cu evidenta intenția reclamantei de a se da eficienta dispozițiilor art. 975 Cod civil 1864, cu finalitatea revocarii actului fraudulos. Cu toate acestea, instanța de fond schimba natura actului juridic dedus judecații si invoca din oficiu excepția inadmisibilitatii acțiunii întemeiat pe art.974 Cod civil 1864, desi face referire ca banca si-a întemeiat cererea si pe prevederile art.975 Cod civil 1864. In aceste condiții, motivele invocate de reclamanta nu se mai analizează apreciindu-se de către instanța de fond ca revocarea donației nu se poate cere decât de donator, fiind o acțiune personala. Argumentarea instanței de fond la pronunțarea soluției apare contradictorie atâta timp cat din cuprinsul cererii de chemare in judecata rezulta clar ca reclamanta solicita sa se declare inopozabil recurentei contractul de donație
autentificat sub nr. 1393/_ de BNP Gabor Tudor Horea, situație in care ar fi incidente dispozițiile înscrise in art. 975 Cod civil 1864. De altfel, potrivit art.84 Cod procedura civila, instanța este datoare sa dea ea insasi calificarea corecta cererii ce i-a fost adresata, chiar daca partea a dat o denumire greșită si a indicat un temei de drept greșit, fiind legată exclusiv de starea de fapt indicata de către parte. Prin urmare, urmează a se observa ca prima instanța nu a examinat acest capăt al cererii adresate prin prisma voinței reclamantei ce i s-a adresat. Precizează că o asemenea nepronuntare asupra fondului cererii ca urmare a greșitei sale încadrări juridice, nu poate fi suplinita in instanța de recurs, ci, in temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă, ea atrage nevoia casării hotărârii atacate si trimiterii spre rejudecare către prima instant.
De asemenea, arată că potrivit art. 261 C.pr.civ. hotărârea judecătoreasca trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile pârtilor, tocmai pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil. ("Curtea Europeana a drepturilor omului a statuat in mod constant ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 alin.1 din Convenție, înglobează, intre altele, dreptul pârtilor de a prezenta observațiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor. Convenția nu dorește sa garantele drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, iar acest drept nu poate trece drept efectiv decât daca observațiile sunt examinate riguros de instanța sesizata. Ca urmare, art. 6 implica in special in sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele si probele propuse de parti. Cu alte cuvinte, noțiunea de "proces echitabil" cere ca o instanța interna care nu si-a motivat decât pe scurt hotărârea, sa fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției, (cauza Boldea contra României) " - Decizia nr. 83/C/"2009
—R/_ pronunțata de Curtea de Apel Oradea — Secția comerciala si de contencios administrativ si fiscal - in dosar nr. 4833/83/C/2009/ al. )
înalta Curte de Casație si Justiție a statuat în același sens in decizia nr. 64/2011 pronunțata in dosarul nr._ . Astfel, menționează in considerente ca
"spre deosebire de obiectai acțiunii care nu poate fi schimbat, temeiul ei juridic nu leagă instanța care este îndreptățită si chiar obligata, in exercitarea rolului sau activ si pentru a ajuta efectiv părțile in ocrotirea intereselor legitime, sa dea acțiunii calificarea juridica exacta, alta decât cea data de reclamant prin cererea de chemare in judecata." Fixează ulterior in sarcina instanței de fond ca, in situatia in care reclamantul nu se va conforma cerințelor art. 112 C.pr.civ. — de a preciza temeiul juridic al acțiunii, instanța sa faca aplicarea art. 84 si art. 129 C.pr.civ. punând acest aspect in discuție si dand acțiunii calificarea juridica conforma prevederilor legale aplicabile.
Astfel, consideră ca in mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea băncii prin admiterea excepției inadmisibilitatii, neexaminad astfel fondul cauzei prin raportare la temeiul legal aplicabil, stabilit de aceasta. Neprocedandu-se astfel la cercetarea fondului cauzei de către instanța de fond, consideră incident si art. 312 alin. 5 C.pr.civ. Astfel, având in vedere necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, solicită CASAREA HOTĂRÂRII RECURATE SI TRIMITEREA CAUZEI SPRE REJUDECARE LA ACEEAȘI INSTANȚA.
In drept, invocă art. 304 pct. 7, 8 si 9, art. 3041si art. 312 al. 5 C.pr.civ precum si textele legale menționate in cuprinsul prezentului recurs.
In considerarea celor prezentate, solicită casarea sentinței civile nr. 330/_ cu trimiterea cauzei spre rejudecare, solicitând a se pune in vedere instanței de fond a analiza fondul cauzei prin raportare la temeiul juridic considerat aplicabil. Daca se vor considera inaplicabile prevederile art. 312 alin. 5 C.pr.civ., solicită modificarea pentru nelegalitate a sentinței civile recurate in sensul admiterii acțiunii revocatorii formulate de banca.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Prima critică formulată de către recurentă în sensul că în mod greșit prima insatnță admis excepția inadmisibilității acțiunii motivata de indicarea greșită a
temeiului legal, nesocotindu-se astfel dispozițiile art.84 C pr civ, art.129 C pr civ, art.20 din Constituția României, art.21 din Constituția României, art.7 din Declarația universală a drepturilor omului, art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale-dreptul la un proces echitabil, nu poate fi primită ca fiind fondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Într-adevăr dispozițiile legale anterior evocate asigură garanția unui proces echitabil, respectarea dreptului la apărare și liberul acces la justiție, însă aceste dispoziții trebuie corelate în prezenta pricină cu dispozițiile art.315 alin 1 C pr civ potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului.
Or, în prezenta speță, prin Decizia civilă nr.1169/R/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al T. ului C., la data de 06 decembrie 2012 s-a statuat în considerente, ca urmare a admiterii recursului promovat de către recurenta B.
C. I. SSA. Români, ca în rejudecare instanța de fond va analiza admisibilitatea acțiunii formulate de această reclamantă prin raportare la condițiile de admisibilitate stabilite de art.974 din Vechiul Cod civil.
În aceste condiiții, tribunalul statuează că, în rejudecare, prima instanță era obligată a analiza admisibilitatea acțiunii reclamantei doar din această perspectivă, a incidenței dispozițiilor art.974 din Vechiul Cod civil, doctrina și jurisprudența stabilind că modul în care instanța de control judiciar a soluționat problema de drept pusă în discuție este obligatoriu pentru instanța de trimitere. O eventuală neconformare a instanței de trimitere atrage casarea hotărârii ca fiind pronunțată cu încălcarea legii.
De asemenea un alt argument care a condus tribunalul la concluzia că prima critică este nefondată l-a constituit faptul că, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de_ prima instanță a dispus disjungerea și formarea a două dosare diferite, prezentul dosar urmând a fi întemeiat pe dispozițiile art.974 din Vechiul Cod civil, iar dosarul nou format va avea ca temei juridic dispozițiile art.975 din Vechiul Cod civil, dosar în care vor fi analizate condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni revocatorii.
În ceea ce privește a doua critică adusă sentinței recurate, în sensul nesocotirii de către prima instanță a dispozițiilor art.261 C pr civ, de asemenea tribunalul nu o poate primi ca fiind pertinentă având în vedere următoarele considerente:
Odată statuat că în speță instanță a fost învestită de către reclamantă cu soluționarea unei acțiuni oblice, întemeiată pe dispozițiile art.974 din Vechiul Cod civil, tribunalul statuează că prima instanță a făcut o analiză judicioasă și riguroasă a condițiilor de admisibilitate a unui astfel de demers juridic.
În doctrina și jurisprudență s-a cristalizat opinia că în ceea ce privește domeniul de aplicare al acțiunii oblice, creditorul nu poate intenta acțiuni care au un caracter exclusiv personal, respectiv acțiuni care privesc drepturi patrimoniale, dar a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor, întemeiată pe rațiuni de ordin etic cum ar fi o acțiune prin care se cere revocarea donației, ipoteză existentă și în speța de față.
Or, pornind de la aceste principii anterior evocate, tribunalul conchide că instanța de fond și-a argumentat pe deplin soluția adoptată din perspectiva condițiilor de admisibilitate a exercitării unei acțiuni oblice.
Acest aspect se desprinde cu forța evidenței, din considerentele sentinței atacate, în care în mod explicit judecătorul fondului a relevat apectul potrivit căruia creditorul nu poate face acte de dispoziție sau de administrare pentru debitor și nu poate intenta acțiuni care au un caracter exclusiv personal, cum este cazul revocării donației, acțiune care privește drepturile patrimoniale ale debitorului, și a cărei exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului acesteia.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că acțiunea în revocarea donației este una personală, implică aprecierea subiectivă a donatorului, care este singurul în măsură să decidă dacă efectuează un astfel de demers juridic sau îl iartă pe donatar.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de B. C.
I. SSA. R. împotriva Sentinței civile nr.330/24 Mai 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de B. C.
I. SSA. R. împotriva Sentinței civile nr.330/24 Mai 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 Noiembrie 2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./14 Noiembrie 2013/0917
Cu opinia separată a doamnei judecătoare O. -C. T., în sensul admiterii recursului, cu consecința casării cauzei cu trimitere spre rejudecare.
În primul ciclu procesual s-a respins acțiunea revocatorie prin care s-a solicitat a se declara inopozabilă reclamantei contractul de donație autentificat sub nr.1393/_ de către BNP Gabor Tudor Horea pe considerentul că reclamanta trebuia să-și întemeieze acțiunea revocatorie pe dispozițiile vechiului Cod civil, respectiv art. 975 și nu pe prevederile art.1560-1565 din noul C.civ., constatând astfel greșitul temei legal invocat cu consecința admiterii excepției inadmisibilității raportat la temeiul de drept invocat.
Instanța de recurs analizând această sentință a apreciat că într-adevăr acțiunea formulată este o acțiune revocatorie, așa cum este indicată în cuprinsul cererii, impunându-se rejudecarea cauzei din perspectiva condițiilor de admisibilitate a acestei acțiuni.
Într-adevăr în finalul motivării deciziei se face referire la art. 974 C.civ. care reglementează acțiune oblică, însă consider că este o simplă eroare, în loc de art.975 C.civ., cum era corect, având în vedere că atât judecătoria cât și prima instanță de recurs au apreciat că au fost investite cu o acțiune pauliană.
Pentru aceste considerente se impunea casarea sentinței ca urmare a necercetării fondului cauzei, judecătoria apreciind că a fost investită cu o acțiune oblică, conform art.312 alin.5 C.pr.civ..
Judecător,
O. C. T.
Red. dact. OCT/_
| ← Decizia civilă nr. 496/2013. Revocare donație | Decizia civilă nr. 3/2013. Reziliere contract → |
|---|
