Decizia civilă nr. 496/2013. Revocare donație
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.496/R/2013 Ședința publică din data de 18 decembrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE. M. | L. B. | ||
JUDECĂTOR: G. | C. | F. | , președinte secție |
JUDECĂTOR: R. | I. B. | ||
GREFIER: L. | D. |
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul I. V. împotriva sentinței civile nr. 670/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. _
, având ca obiect revocare donație .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Domide Aurel pentru recurent, reclamanta-intimată I. S. asistată de avocat Jîrghiuță Nandor, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul recurent I. V. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul pârâtului-recurent, avocat Domide Aurel, depune la dosar un înscris prin care arată că recurentul renunță la cererea de restrângere de acțiune depusă la dosar, menținerea în totalitate a recursului așa cum a fost formulat. Arată că un exemplar a comunicat cu reprezentantul reclamantei-intimată.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constată că nu mai sunt de formulat cereri prealabile soluționării recursului și dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentanților părților.
Reprezentantul pârâtului-recurent, avocat Domide Aurel, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, potrivit chitanței justificative pe care o depune la dosar.
Reprezentantul reclamantei-intimată, avocat Jîrghiuță Nandor, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate pentru motivele arătate în întâmpinare și pe care le susține în ședință, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, potrivit înscrisului justificativ pe care îl depune la dosar.
Deliberând constată,
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 670/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta I.
S.
în contradictoriu cu pârâtul I. V.
și, în consecință s-a dispus rezoluțiunea
Contractului de donație cu sarcini nr. 315/2007 autentificat la data de 6 martie 2007 de Biroul Notarului Public C. I. și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, în sensul radierii din CF a dreptului de proprietate al pârâtului și reînscrierea acestui drept pe numele reclamantei și, în sensul radierii din CF a dreptului de uzufruct viager și a sarcinii de întreținere și îngrijire viageră.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revocare a Contractului de donație nr. 450/1992 autentificat de fostul notariat de Stat Local N. la data de 6 februarie 1992 și repunere părți în situația anterioară încheierii contractului.
Au fost compensate cheltuielile de judecată între părți până la limita sumei mai mici și, în final, obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 674,5 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru pronunțarea acestei sentințe prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr._ reclamanta I. S. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul I. V. să se dispună revocarea Contractului de donație cu sarcini nr. 315/_ întocmit de Biroul Notarului Public C. I. din N. și Contractului de donație nr. 450/1992 emis de fostul Notariat de Stat Local N. și să se dispună revenirea la situația anterioară de CF, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat reclamanta că, prin Contractul de donație nr. 450/1992 întocmit de fostul Notariat de Stat Local N., a donat pârâtului I. V. și soției sale I. M. Ileana cota de 1/2 părți din imobilul înscris în CF 25190 (CF vechi 1160) S. nr.top. 616 și 617 de natură casă și grădină în suprafață totală de 2490 mp. iar pârâtul împreună cu soția sa s-au întabulat în CF asupra acestor imobile. Ulterior I. M. Ileana a decedat motiv pentru care în discuție intră numai cota de 1/4 părți din acest imobil pentru care se solicită revocarea contractului. Acest contract a rămas în posesia pârâtului și refuză să i-l predea motiv pentru care solicită să fie obligat pârâtul să-l depună la dosar.
La data de_ a învederat reclamanta că a încheiat cu pârâtul Contractul nr. 315/2007 prin care i-a transmis acestuia cota de ½ părți din imobilul înscris în CF
104 A nr.top. 7125/1 și nr.top. 7124, de natură arător respectiv pășune După Dumbravă precum și terenul cu nr.top. 7125/2 arător După Dumbravă, după care pârâtul s-a întabulat în CF asupra acestor imobile și s-a notat în CF și sarcina de întreținere în favoarea ei.
Deși în contracte s-a stipulat (chiar și în lipa acestor stipulații) că pârâtul s-a obligat să o întrețină cu toate cele necesare traiului, nu își îndeplinește obligațiile asumate. În ultima perioadă, datorită comportamentului pârâtului, a fost nevoită să se refugieze la alte persoane care să-i asigure locuința, căldura, medicamentele, hrana necesară, după care s-a mutat în N. la fiica sa.
Mai ales după decesul soției sale și după ce l a locuința din S. s-a mutat și concubina pârâtului, acesta s-a purtat urât cu ea, a început să o bată foarte des și fără nici un motiv, potrivit certificatelor medico-legale de la dosar, motiv pentru care a și depus plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud. Pârâtul îi refuză hrana necesară, nu îi mai asigură lemne de foc, fiind nevoită să apeleze în acest sens la alte persoane.
De asemenea, fiind în vârstă de 76 ani și bolnavă, are nevoie de tratament medical însă pârâtul nu îi asigură medicamentele necesare. Mai mult decât atât, a
pretins să fie păstor la vitele pârâtului deși acesta a cunoscut situația sănătății sale și în plus i-a solicitat să-i dea toate economiile sale bănești. Pentru aceste motive, s-a solicitat revocarea celor două acte de donație pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârât.
În drept, s-au invocat prevederile 831 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă .
Pârâtul a formulat întâmpinare (f.19 - dosar_ al Judecătoriei N. ) prin care a solicitat respingerea acțiunii .
S-a arătat în fapt că revocarea donațiilor, ca și rezoluțiunea convențiilor sinalagmatice nu poate opera decât în cazul în care neîndeplinirea sarcinii din partea donatarului este imputabilă acestuia. Dacă executarea sarcinii de către donatar a devenit imposibilă din culpa donatorului, acesta din urmă nu poate să invoce propria culpă pentru revocarea donației. În fapt, a arătat pârâtul că așa cum s-a obligat prin actele de donație a asigurat reclamantei-donatoare locuința, căldura, hrana necesară, îmbrăcăminte etc. însă aceasta în complicitate cu fiica ei a refuzat întreținerea în mod nejustificat cu toate că pe întreaga perioadă a avut un comportament adecvat față de mama lui împreună cu care a locuit în casa din S., care are mai multe camere. Reclamanta fiind influențată de fiica sa, a refuzat întreținerea pe care i-a acordat-o și fără acordul lui, reclamanta s-a mutat la aceasta în orașul N. și unde locuiește în continuare cu toate că în mod repetat a făcut demersuri să revină la domiciliu.
Prin Sentința civilă nr. 2278/2011 dată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._
s-a admis acțiunea astfel formulată și s-a dispus revocarea Contractului de donație nr. 450/_ în ce privește cota de ¼ părți din imobilele donate, cota aflată în proprietatea pârâtului, pentru ingratitudine; s-a dispus rezoluțiunea Contractului de donație nr. 315/0_ pentru neexecutarea sarcinii de întreținere, s-a dispus restabilirea situației anterioare încheierii contractelor de donație prin radierea dreptului de proprietate al pârâtului din cartea funciară și a fost obligat acesta la plata sumei de 3696 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 362/R/2011 dată de Tribunalul Bistrița-N. în dosar nr._ s-a admis recursul
declarat de pârâtul I. V. împotriva Sentinței civile nr. 2278/2011 a Judecătoriei N., a fost casată în tot hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Năsăud .
Primind cauza spre rejudecare
, aceasta a fost înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr. 3124/R/265/2011.
Instanța este legal sesizată și competentă să judece prezenta pricină atât din punct de vedere material raportat la obiectul și valoarea litigiului cât și din punct de vedere teritorial raportat la locul situării imobilelor potrivit art. 1 pct. 1 și art. 13 alin.1 Cod procedură civilă .
În ceea ce privește fondul litigiului, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, raportat și la îndrumările date prin decizia de casare, instanța consideră că acțiunea este întemeiată numai în parte, pentru următoarele considerente :
Prin Contractul de donație autentificat sub nr. 450/1992 de fondul Notariat de Stat Local N. la data de_ încheiat între numiții I. Gavril și I. S. în calitate de donatori și pârâtul I. V. și soția I. M. Ileana, respectiv numiții I. Gavril și I. Onița în calitate de donatari, s-au transmis de către donatori, acestor donatari, în părți egale de câte ½ părți pentru fiecare familie, întregi imobilele teren și construcții înscrise în Cf 25190(CF vechi 1160) S. nr.top. 616 și 617 de natură
casă P+E, grădină și curte în intravilan în suprafață totală de 2490 mp., bunurile indivize ale donatorilor deținute cu titlu cumpărare și uzucapiune pentru teren și edificare pentru construcții.
Pe de altă parte, prin Contractul de donație cu sarcini autentificat de Biroul Notarului Public C. I. la 0_ sub nr. 315/2007, reclamanta I. S., în calitate de donatoarea-întreținută a transmis pârâtului I. V., fiul ei, în calitate de donatar- întreținător, întreaga sa cotă de sub B1 de ½ părți din imobilele înscrise în Cf 104 A
S. nr.top. 7125/1 arător După Dumbravă și casă de locuit și anexe gospodărești în suprafață de 639 mp. precum și întregi imobilele înscrise în CF 104 S. nr.top. 7124 pășune După Dumbravă în suprafață de 2518 mp. și nr.top. 7125 /2 arător După Dumbravă în suprafață de 1919 mp., bunurile sale proprii cu titlu moștenire legală.
Prin același contract părțile au convenit ca în schimbul imobilelor transmise pârâtul să asigure întreținerea și îngrijirea reclamantei cu toate cele necesare traiului, pe toată durata vieții acesteia, iar la deces să o înmormânteze potrivit credinței sale. Totodată, părțile convenind asupra instituirii unui drept de uzufruct viager asupra imobilelor obiect al contractului, în favoarea reclamantei.
Raportat la aceste contracte, reclamanta a solicitat rezoluțiunea în parte a primului contract și în întregime a celui de-al doilea contract, invocând ca temei legal, ca urmare a punerii în discuție a acestuia în rejudecare, conform precizării de la fila 24 din prezenta cauză, prevederile art. 829 Cod civil, respectiv susținând că reclamantul nu-și mai îndeplinește obligațiile de întreținere pe care și le-a asumat față de ea, mai ales de când acesta s-a mutat împreună cu actuala concubină, faptul că deseori o lovește și îi adresează injurii precum și pentru că refuză să-i dea alimente.
Ca urmare a dispozițiilor deciziei de casare, având în vedere actele și lucrările dosarului și martorii audiați în rejudecare, instanța a verificat dacă acțiunea astfel promovată este făcută în termenul legal.
Astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 829 din vechiul Cod civil sub imperiul căruia s-au încheiat cele două contracte donațiunea între vii se revocă, pentru neîndeplinirea condițiilor cu care s-a făcut, pentru ingratitudine și pentru naștere de copii în urma donațiunii.
În speță, reclamanta a invocat pentru rezoluțiunea donațiilor, neîndeplinirea condițiilor cu care s-a făcut și ingratitudinea. În conformitate cu art. 833 Cod civil cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie făcută în termen de 1 an din ziua când s-a comis faptul sau din ziua când donatorul a cunoscut faptul.
În susținerea motivului de ingratitudine, reclamanta a invocat Certificatele medico-legale nr. 1939/I/a/497 din_ și nr. 47/I/a/23 din_, precum și o pretinsă faptă de lovire ce a avut loc la data de 5 mai 2011 și pentru care s-a emis Certificatul-medico legal nr. 1101/I/a /277 din_ (f.8 din dosarul nr. 580/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud acvirat în cauză), susținând că, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud se află dosarul nr. 580/P/2011 în care pârâtul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin.2 1 Cod penal.
Astfel, în rejudecare s-a stabilit data faptelor pentru care reclamanta a invocat motivul de ingratitudine și anume 8 iulie 2008, 2 ianuarie 2010 și 5 mai 2011, date consemnate în aceste certificate medico-legale ca fiind cele la care s-au putut produce leziunile suferite de reclamantă. Această ultimă faptă din 5 mai 2011 este și cea la care a făcut referire martora Lari Măriuța (care a declarat că în urmă cu circa 1 an -
raportat la data luării declarației - reclamanta a venit la locuința sa și a văzut urme de lovituri pe mâinile reclamantei, aspect care se coroborează cu locul leziunilor descrise în certificatul-medico-legal). Acțiunea a fost promovată în instanță la data de 8 aprilie 2010.
În consecință, în mod cert pentru prima faptă invocată de reclamantă respectiv cea din 8 iulie 2008 ce face obiectul Certificatului medico-legal nr. 1939/I/a/497 din_ acțiunea nu este promovată în termenul legal motiv pentru care aceasta faptă nu va mai fi analizată ca motiv de ingratitudine.
În ceea ce privește însă faptele pretinse săvârșite de pârât la data de_ - obiect al Certificatului medico-legal nr. 47/I/a /23 din_ acțiunea este promovată în termenul legal prevăzută de art. 833 alin.1 Cod civil.
În ceea ce privește fapta de ingratitudine pretins comisă de pârât la data de _
- obiect al Certificatului medico-legal nr. 1101/I/a/277 din 2011(f.8 din dosarul penal acvirat) instanța reține că aceasta a intervenit la mult timp după intentarea acțiunii, fiind invocată pentru prima dată numai în rejudecare, raportat la data pronunțării primei sentințe în cauză respectiv_, astfel încât aceasta nu mai poate fi luată în considerare, instanța fiind în măsură să analizeze doar starea de fapt cu care a fost învestită prima instanță, pentru care s-a dat Sentința civilă nr. 2287/2011 și în limitele prevăzute în decizia de casare, neputându-se în rejudecare invoca pentru prima dată și alte motive de ingratitudine ce nu au făcut obiectul analizei instanței de control ce a dispus rejudecarea.
Cu aceste precizări, din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, instanța de fond a reținut că reclamanta a locuit împreună cu pârâtul, în casa ce face obiectul Contractului de donație cu sarcini nr. 315/2007,respectiv cea situată potrivit martorilor în locul numit I. de la marginea satului S., spre Runc. Cealaltă casă ce face obiectul Contractului de donație nr. 450/1992, respectiv casa P+1 este situată în centrul loc. S. din care într-o jumătate locuiește fratele pârâtului împreună cu familia acestuia iar cealaltă jumătate este a pârâtului I. V. .
Martorii audiați în rejudecare confirmă susținerea reclamantei cu privire la faptul că pârâtul obișnuia să aibă un comportament agresiv față de aceasta, mai ales după ce în locuința inițială a reclamantei din locul numit I. s-a mutat și actuala concubină a pârâtului. Mai concret, instanța reține că inițial pârâtul a fost plecat în Spania până a intervenit decesul soțului reclamantei (prin anii 2007-2008) când reclamanta rămasă singură în această locuință a chemat pe pârât să vină acasă și să o întrețină. În acest context pârâtul a revenit la casa părintească și a locuit în același casă cu reclamanta mai exact în bucătăria de vară din curtea imobilului,compusă din două camere, casa fiind inițial nelocuită.
La circa 1 an, 1 an și jumătate după ce pârâtul s-a mutat împreună cu reclamanta, la locuința părților s-a mutat actuala concubină, cei doi ocupând o cameră din bucătăria de vară iar reclamanta cealaltă cameră din aceeași clădire.
Din acest moment practic s-au aprofundat neînțelegerile dintre părți, reclamanta fiind deseori nevoită ca datorită comportamentului agresiv manifestat de pârât să se refugieze prin vecini. În acest context, a avut loc și fapta din data de 2 ianuarie 2010 când pârâtul a lovit-o pe reclamantă, pentru aceasta fiind emis Certificatul medico-legal nr. 47/I/a/_ . Potrivit acestui act medico-legal, leziunile traumatice descrise în cuprinsul acesteia au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Așa cum rezultă din marea majoritate a martorilor audiați în rejudecare pârâtul este cel care a exercitat aceste acte de violență asupra reclamantei aplicându-i loviturile descrise în certificatul medico-legal.
În conformitate cu art. 831 Cod civil donațiunea se revocă pentru ingratitudine în trei situații, și anume dacă donatarul a intentat la viața donatorului, situație neaplicabilă în cauză, dacă donatarul este culpabil de delicte, cruzimi sau injurii grave și dacă îi refuză alimente donatorului, motiv de asemenea invocat în cauză.
Dintre acestea, actele de cruzime sunt cele care, așa cum s-a statuat în literatura de specialitate și în practica de specialitate, vizează integritatea corporală sau sănătatea donatorului și acestea trebuie să fie grave chiar dacă legea nu o prevede expres. Astfel cum în mod constat jurisprudența a statuat simplele certuri dintre donatori și donatari nu constituie motive pentru revocarea donației.
Raportat la acest fapt, prima instanță în rejudecare a reținut că pentru fapta comisă la 2 ianuarie 2010, de către pârât prin Certificatul medico-legal s-au acordat un nr. de 4-5 zile de îngrijiri medicale nefăcându-se referire în cuprinsul certificatului că leziunile descrise în acesta ar fi grave. Instanța este cea abilitată de lege să statueze asupra gravității faptelor. În speță, raportat la numărul redus de îngrijiri medicale stabilit prin certificatul medico-legal în discuție, instanța reține că nu este suficient ca fapta de lovire să existe ci este necesar ca aceasta să fie și gravă, aspect nedovedit în cauză.
În ceea ce privește refuzul de alimente de către donatar către mama sa, instanța reține că acesta nu este dovedit în cauză. Din acest punct de vedere, instanța reține că reclamanta care la un moment dat după ce pârâtul s-a mutat împreună cu concubina sa Ștefănuț Otilia, reclamanta s-a mutat din anexă în casa de locuit și ea este cea care a refuzat alimentele pe care pârâtul i le ducea sau i le trimitea. Chiar dacă s-ar reține contrariul, din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta are și alți copii, inclusiv o fiică ce locuiește în N. și la care la un moment dat reclamanta s-a mutat în timpul procesului. Ori, astfel cum s-a stabilit în jurisprudență, ca și în literatura de specialitate, donația nu se revocă în situația în care donatorul are și alte rude care să-i acorde întreținerea.
De asemenea, din acest punct de vedere chiar dacă s-ar reține refuzul pârâtului de a da alimente mamei sale, în cauză nu s-a dovedit că aceasta era în nevoie, câtă vreme potrivit declarațiilor martorilor reclamanta poate să se întrețină și singură având și pensie, aspect relevat de martorii Buraciuc E. și T. M. .
În ceea ce privește obligația de întreținere și îngrijire viageră asumată de pârât față de mama sa, prin Contractul de donație cu sarcină de întreținere nr. 315/2007, în mod cert s-a dovedit în cauză că pârâtul nu-și mai exercită această obligație. Astfel, s- a dovedit în cauză că reclamanta a fost nevoită să părăsească locuința comună cu pârâtul din locul numit I., datorită atitudinii pe care acesta și concubina sa o manifestau față de ea. Astfel, prima dată reclamanta s-a mutat la o fiică de a ei din N. după care a plecat și de la aceasta la o altă persoană tot din N. unde locuiește și în prezent.
Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că trebuie făcută deosebire între motivele de ingratitudine analizate mai sus respectiv exercitarea de violențe de către pârât asupra mamei sale și refuzul de alimente, și obligația de întreținere asumată de către pârât prin Contractul nr. 15/2007 față de reclamantă.
Astfel, câtă vreme primele două motive de ingratitudine (lovire și refuz de alimente) pot fi invocate pentru ambele contracte de donație, așa cum reclamanta a făcut în cauză, neîndeplinirea obligației de întreținere nu poate fi analizată de către instanță decât raportat la Contractul de donație cu sarcină de întreținere nr. 315/2007. Aceasta deoarece obligația (sarcina) de întreținere nu se confundă cu condițiile de revocarea donației. Din acest punct de vedere sunt relevante disp. art. 830 Cod civil care se referă la revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinilor . Astfel cum s-a statuat în mod constat în jurisprudență neîndeplinirea sarcinilor de către donatar, nu este considerată un act de ingratitudine.
În acest context, instanța reține că într-adevăr obligația de întreținere a reclamantei a fost asumată de către pârât numai prin Contractul nr. 315/2007. Cum într-adevăr s-a dovedit în cauză în mod cert că din culpa sa pârâtul nu-și mai respectă obligația de întreținere a reclamantei, este întemeiată cererea acesteia de rezoluțiune a Contractului de donație cu sarcină de întreținere nr. 315/2007, pentru neîndeplinirea sarcinii de întreținere impusă donatarului prin acest contract.
În consecință, în baza art. 830 și 832 Cod civil, s-a dispus rezoluțiunea acestui Contract cu sarcini nr. 315/2007 și pe cale de consecință repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului în sensul radierii din CF 104 A S. nr.top. 7125/1 și din CF 104 S. nr.top. 7124 și 7125/2 a dreptului de proprietate al pârâtului și reînscrierea acestui drept de proprietate pe numele reclamantei. De asemenea, ca efect al rezoluțiunii acestui contract s-a dispus radierea din aceste CF - uri a dreptului de uzufruct viager al reclamantei și sarcina de întreținere și îngrijire viageră.
Deoarece raportat la starea de fapt descrisă mai sus, nu s-au dovedit în cauză motivele de ingratitudine invocate de reclamantă, respectiv refuzul de alimente și actele de cruzime pretinse, acestea din urmă, chiar dacă există, nefiind grave, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect revocarea Contractului de donație nr. 450/1992 cu privire la cota de ¼ părți din imobilele donate aflată în proprietatea pârâtului așa cum s-a solicitat în cauză și pe cale de consecință este neîntemeiată și cererea de repunere a părților în situația anterioară încheierii acestui contract, din acest punct de vedere fiind aplicabile disp. art. 829, art. 831 Cod civil.
Deoarece pretențiile reclamantei au fost admise numai în parte, în baza art. 274
și art. 276 Cod procedură civilă s-au compensat cheltuielile de judecată între părți până la limita sumei mai mici și, în final a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 674, 5 lei cheltuieli de judecată parțiale. S-a avut în vedere că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată dovedite în cauză în cuantum de 4197 lei iar pârâtul de 2848 lei în toate fazele procesului astfel că, în urma compensării, pârâtul trebuie să mai achite reclamantei suma de 674,5 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului
, iar în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, solicitând modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului s-a susținut că sentința atacată este nelegală, fiindcă prima instanță a dispus rezoluțiunea întregului contract, deși s-a solicitat revocarea donației autentificată sub nr.315/2007 numai cu privire la cota de ½ părți. Pe de altă parte, din întreg probatoriul testimonial administrat a reieșit că reclamanta nu se află în nevoie, iar neexecutarea sarcinii se datorează culpei reclamantei ce a plecat la fiica
acesteia din N., reclamanta mai având și alte rude ce sunt obligați la întreținerea acesteia.
În drept, s-au invocat prevederile art.299, art.304/1, art.304 pct.6,7,8,9, art.312 și art.274 Cod procedură civilă.
Recursul promovat de pârât a fost legal timbrat f.11.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat
și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în recurs f.16-17.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat că criticile invocate de recurent sunt nefondate, reclamanta prin acțiunea introductivă a solicitat revocarea contractelor în integralitatea lor și nu se referă la cote părți din drepturile cuprinse în acestea, neexistând temei legal pentru a se desființa contractul doar cu privire la ½ părți din imobil. Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză rezultă cu prisosință faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, ba mai mult a avut față de reclamantă o atitudine total nedemnă cu calitatea pe care o are de donatar, de persoană care și-a asumat obligația de întreținere și mai ales de fiu al intimatei.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să conducă la casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul declarat de pârât va fi respins ca nefundat potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că solicitarea principală a recurentului de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare nu este întemeiată, neexistând nici un caz din cele impuse de art.312 alin.3-5 Cod procedură civilă, instanța de fond cercetând fondul cauzei, părțile fiind legal citate și fiind administrate suficiente probe în vederea justei dezlegări a raporturilor litigioase dintre părți. De altfel, trebuie remarcat, referitor la această solicitare de casare cu trimitere spre rejudecare, că pârâtul recurent nici nu a indicat în motivarea recursului vreun caz concret pentru care să se dispună în acest sens.
Nefondată este și critica recurentului privind fondul cauzei prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate. În acest sens, tribunalul constată, că prima instanță nu a dat altceva decât s-a cerut ori mai mult decât s-a cerut, așa cum eronat a susținut recurentul, ci a soluționat cauza în limitele obiectului acțiunii formulate de reclamantă, fiind respectate prevederile art.129 alin. ultim Cod procedură civilă. Sub acest aspect, se constată că prin acțiune reclamanta a solicitat revocarea în întregime a donației din contractul de donație cu sarcini nr.315/2007, în contract indicându-se că acesta are ca obiect întreaga cotă de proprietate a reclamantei intimate de sub B 1 din imobilele înscrise în CF nr.104 A S., nr.top 7125/1 arător După Dumbravă și casă de locuit și anexe gospodărești în suprafață de 639 mp. precum și întregi imobilele înscrise în CF 104 S. nr.top. 7124 pășune După Dumbravă în suprafață de 2518 mp. și nr.top. 7125 /2 arător După Dumbravă în suprafață de 1919 mp., bunurile sale proprii cu titlu moștenire legală.
Tribunalul constată că în mod corect și judicios a reținut prima instanță, raportat la probatoriul testimonial administrat, că în ceea ce privește obligația de întreținere și îngrijire viageră asumată de pârât față de mama sa, prin Contractul de donație cu sarcină de întreținere nr. 315/2007, în mod cert s-a dovedit în cauză că pârâtul nu-și mai exercită această obligație și că s-a dovedit în cauză că reclamanta
a fost nevoită să părăsească locuința comună cu pârâtul din locul numit I., datorită atitudinii pe care acesta și concubina sa o manifestau față de ea
, prima dată reclamanta s-a mutat la o fiică de a ei din N., după care a plecat și de la aceasta la o altă persoană tot din N. unde locuiește și în prezent.
Aserțiunile recurentului pârât cum că reclamanta nu se află în nevoie și că neexecutarea sarcinii se datorează culpei reclamantei ce a plecat la fiica acesteia din
N., nu pot atrage admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, întrucât pentru a se dispune rezoluțiunea contractului nu era necesar ca reclamanta donatoare și beneficiare a sarcinii de întreținere să se afle în nevoie, neexistând vreo clauză
contractuală în acest sens, caz în care pârâtul trebuia să asigure întreținerea viageră la care s-a obligat prin contract în mod permanent, indiferent de starea materială a reclamantei, ceea ce nu a făcut, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu se poate reține că reclamanta ar fi în culpă, fiindcă a plecat la fiica acesteia din N. din cauza situației conflictuale avute cu pârâtul, plecarea acesteia nefiind benevolă, ci determinată de comportamentului neadecvat al pârâtului, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor audiați în rejudecare f.67-69.
Nici faptul că reclamanta mai are alți copii ce îi pot asigura întreținerea nu are vreo relevanță în dezlegarea raporturilor juridice, ceea ce este important este faptul că pârâtul recurent nu și-a îndeplinit obligația contractuală asumată, respectiv sarcina de a asigura întreținerea viageră reclamantei în baza contractului de donație cu sarcini nr. 315/2007 autentificat la data de 6 martie 2007 de Biroul Notarului Public C. I., caz în care prima instanță în mod justificat a admis acțiunea sub acest aspect și a dispus rezoluțiunea contractului menționat, precum și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, în sensul radierii din CF a dreptului de proprietate al pârâtului și reînscrierea acestui drept pe numele reclamantei și, în sensul radierii din CF a dreptului de uzufruct viager și a sarcinii de întreținere și îngrijire viageră.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează, ca în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.670/2013 a Judecătoriei N., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime ca legală și temeinică.
În baza art.274 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recurentul se află în culpă procesuală față de respingerea recursului, caz în care va fi obligat recurentul pârât să plătească intimatei reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.20.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. V., domiciliat în localitatea S., str. I., nr. 763, județul Bistrița-N., împotriva sentinței civile nr.670/2013 a Judecătoriei N., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurentul pârât I. V. să plătească intimatei reclamantă I. S., cu domiciliu în N., str. V. C., nr. 8 B, județul Bistrița-N., suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
M. L. B. G. | C. | F. | R. I. B. L. D. |
MLB// 2ex.// 14 ianuarie 2014 Jud. fond M. DM.
| ← Sentința civilă nr. 840/22. Revocare donație | Decizia civilă nr. 1094/2013. Revocare donație → |
|---|
