Decizia civilă nr. 540/2013. Revendicare mobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 540/R/2013
Ședința publică din 22 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. POP JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii A.
I. și A. ION, împotriva deciziei civile nr. 2779/R/ din 31 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, privind și pe intimații A.
M., A. G., V. V. și V. I. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă contestatoarea A. I. personal și intimatul V. V. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare declarată de contestatorii A. I. și A. Ion a fost comunicată părților adverse, nu a fost legal timbrată la data înregistrării, dar ulterior, la data de_, a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei (f. 21, 22) și cu un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei (f. 23).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_, a fost înregistrată la dosar o copie a contestației în anulare, care a fost expediată prin poștă și care este semnată de contestatorul A. Ion, astfel încât prin semnarea cererii rezultă că acesta își însușește contestația în anulare formulată și înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de_ .
De asemenea, constată că la aceeași dată a fost înregistrată la dosar o cerere, care a fost formulată și expediată prin poștă de către contestatorii A. I. și A. Ion, prin care aceștia solicită să le fie comunicată o copie de pe hotărârea care se va pronunța în cauză.
Curtea constată că la data de_ a fost înregistrată la dosar o adresă emisă de Tribunalul Maramureș - Secția I civilă, cu privire la înaintarea dosarului nr._, iar la această adresă a fost anexată adresa emisă de Judecătoria Dragomirești, care se referă la același dosar, ambele adrese fiind expediate prin poștă.
Totodată, Curtea constată că la data de_ a fost înregistrat la dosar un înscris, care a fost formulat și expediat prin poștă de către contestatorii A. I. și A. Ion, prin care aceștia solicită obligarea reclamanților intimați V. V. și
V. I. la plata cheltuielilor de judecată, constând în 800 lei onorar de avocat, 1000 lei onorar expert, 500 lei onorar avocat pentru recurs și 1000 lei cheltuieli de deplasare la instanțe plus veniturile nerealizate prin prezentarea la termenele de judecată a contestatoarei A. I. și a ginerelui acesteia, A. G., precum și la plata taxelor de timbru în sumă de 200 lei, în total 3500 lei. De asemenea, constată că la aceeași dată a fost înregistrat la dosar un înscris sub semnătură care a fost formulat și expediat prin poștă de către numita Mureșan Florica, aceasta neavând calitate procesuală în prezenta cauză.
Intimatul V. V. depune la dosar o copie de pe procesul-verbal încheiat la data de_, întocmit de Biroul executorului judecătoresc Aniței Dorel în dosarul execuțional nr. 172/2012.
Contestatoarea A. I. învederează instanței că l-a anunțat pe executorul judecătoresc Aniței Dorel că nu este acasă întrucât este bolnavă și se află la spital în Cluj-Napoca, însă în lipsa ei, s-a procedat la executarea silită, respectiv la mutarea gardului.
Contestatoarea A. I. și intimatul V. V. arată că nu au de formulat alte cereri în probațiune sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri în probațiune sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra contestației în anulare.
Contestatoarea A. I. solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată în scris, pentru motivele arătate în contestația în anulare și obligarea reclamanților intimați V. V. și V. I. la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuielile efectuate pentru a se deplasa la instanță, în sumă de 500 lei, ce reprezintă contravaloarea a două drumuri dus - întors, precum și veniturile nerealizate prin prezentarea la termenele de judecată. Totodată, arată că la termenul de judecată anterior s-a deplasat la instanță cu autobuzul, însă la prezentul termen s-a prezentat întrucât este internată în spital în mun. Cluj - Napoca, iar luni se va întoarce acasă.
Intimatul V. V. solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
Instanța pune în vedere intimatului V. V. să facă dovada cheltuielilor de judecată, iar acesta arată că nu poate face dovada cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin contestația în anulare expediată prin scrisoare recomandată la data de_, contestatorii A. I. și A. ION au solicitat instanței anulara deciziei civile nr. 2779/R din 31 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._, ca fiind netemeinică și nelegală deoarece instanța de recurs a comis greșeli de ordin material și nu a analizat temeinic toate motivele de recurs.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că schița de dezmembrare vizată de O.J.C.G.C. Maramureș cu nr. 1267/_ este greșită și nu a făcut parte nici din actul de dezmembrare autentificat și nici din contractului de vânzare-cumpărare, iar viza arhitectului șef a fost acordată schiței ca anexă la autorizația de construcție - demolare și nicidecum pentru dezmembrare și demolare așa cum a constatat expertul Ștefan Ovidiu.
Nu s-a ținut seama de concluziile raportului de expertiză întocmit de ing. Ștefan Ovidiu care a constatat că această schiță nu corespunde configurației din teren și nici nu s-ar fi făcut măsurători în teren.
Instanța de recurs a confirmat faptul că reclamanții V. V. și V. I. dețin o suprafață mai mare decât cea reală cu 150 mp., iar mejda reală dintre terenurile învecinate nu este stabilită cu certitudine de către expertul Sălăjean I.
L. tin care în raportul de expertiză judiciară concluzionează că aceasta poate trece pe sub casa contestatorilor sau lateral, fapt ce face imposibilă punerea în executare a hotărârilor judecătorești.
Deoarece conținutul cărții funciare nu corespunde cu situația juridică reală a imobilelor din litigiu, se impune modificarea schiței de dezmembrare și rectificarea cărții funciare în privința datelor tehnice, fiind lipsă și o documentație cadastrală.
În consecință, se solicită admiterea contestației și, în rejudecare, admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, se invocă dispozițiile art. 318 alin. 2 C.pr.civ. și art. 51 - 55 din Legea nr. 7/1996.
Ulterior, la data de_, contestatoarea A. I. a înregistrat la dosarul cauzei un înscris sub semnătură privată prin care a relatat starea de fapt existentă între contestatori și intimați (f.18-19).
În ședința din_ 3, Curtea a constatat că cererea formulată de contestatori nu a fost semnată de contestatorul A. Ion, ci numai de contestatoarea A. I., motiv pentru care a amânat judecarea cauzei și a acordat un nou termen de judecată pentru citarea contestatorului cu mențiunea de a se prezenta personal în instanță pentru a semna cererea sau să depună la dosar un înscris din care să rezulte că își însușește contestația în anulare formulată și semnată de contestatoarea A. I. (f.38-39).
Prin înscrisul înregistrat la data de_, contestatorul A. Ion a menționat că își însușește contestația în anulare formulată de soția lui, contestatoarea A. I., motiv pentru care a semnat citeț contestația în anulare pe care a înțeles să o depună la dosar (f. 40, f.51).
În probațiune, contestatorii au depus copii de pe următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 605/_ a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._ ; decizia civilă nr. 2779/R/_ a Curții de Apel Cluj, dosar nr._ (f.2-4, f.5-8); raportul de expertiză tehnică-judiciară, completare depus în același dosar; somația din_ emisă de B.EX.J. Aniței Dorel în dosarul execuțional nr. 172/2008 (f.24-26, f.27), iar intimatul V. V. a depus în probațiune procesul-verbal emis la_ de B.EX.J. Aniței Dorel în dosarul execuțional nr. 172/2008 (f.55).
Intimatul V. V.,
prezent personal în ședința publică din_ a solicitat respingerea contestației în anulare, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații A. M., A. G. și V. I.,
deși legal citată, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpine prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 605/_, Judecătoria Dragomirești
a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanții V. V. și V. I. în contradictoriu cu pârâții A. I. și A. I., A. M. și A. G. și, în consecință, pârâții au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 390 mp situat în localitatea D., suprafața determinată de reperii 12-13-14-15-16-A-B-40-12, hașurată cu linii de culoare galbenă, conform Anexei 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. expert Sălăjan I. L. tin, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a stabilit linia de hotare ce desparte terenul proprietatea reclamanților înscris în CF 3439 D. nr. cadastral 775/1/1 de cel al pârâților înscris în CF 3369 topo 775/1/2 ca fiind linia determinată de reperii, 20-19-18-17-A-B-40, colorată cu linie de culoare roșie, determinată în anexa nr.2 a aceluiași raport de expertiză.
Au fost obligați pârâții la ridicarea gardului de pe terenul proprietatea reclamanților.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 1844 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 21/A din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._,
s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții
V. V. și V. I., domiciliați în D., nr. 439/a, precum și de pârâții A.
I., A. Ion, A. M. și A. G. domiciliați în D., nr. 504,
județul Maramureș împotriva sentinței civile nr. 605/_ a Judecătoriei D.
.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții A. I., A. I., A.
M. și A. G.
solicitând modificarea deciziei civile nr. 21/2012 a Tribunalului Maramureș în sensul admiterii apelului declarat de aceștia împotriva sentinței civile nr. 605/2009 a Judecătoriei D., respingându-se acțiunea formulată de reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că soluția pronunțată în apel este nelegală și netemeinică, constatările instanțelor de fond axându-se pe concluziile expertului
L. tin I. Sălăjan care sunt greșite.
Reclamanții nu au avut niciodată posesia suprafeței de teren revendicate pe care să o fi pierdut, iar acum să solicite redobândirea ei.
Făcându-se referire la probele administrate în cauză se arată că experții nu au ținut cont de delimitările avute în vedere de către părți la măsurarea terenului, respectiv înțelegerea încheiată la data de_ .
S-a mai arătat că schița de dezmembrare vizată de OJCGC Maramureș cu nr. 1627/_ a fost vizată la 16 zile după redactarea și autentificarea actului de dezmembrare autentificat sub nr. 1556/_, schița fiind criticată atât de către expertul Sălăjan L. tin cât și de către expertul Ștefan Ovidiu.
Este deci evident că linia despărțitoare dintre cele două proprietăți a fost stabilită pe criterii greșite, linia reală rezultând din raportul de expertiză încuviințat de către instanța de apel și întocmit de către expertul Ștefan Ovidiu.
Atâta timp cât reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate acțiunea în revendicare trebuie respinsă.
A fost invocat și pct. 6 al art. 304 C.pr.civ. având în vedere că deși prin acțiune a fost revendicată suprafața de 150 m.p. prima instanță le-a acordat mai mult decât dublul suprafeței solicitate, respectiv 390 m.p. fără a exista vreo precizare sau modificare a acțiunii în condițiile art. 132 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 2779/R/_ a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._,
s-a respins recursul declarat de reclamanții A. I., A.
, A. M. și A. G. împotriva deciziei civile nr. 21 din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, care a fost menținută, iar recurenții au fost obligați să plătească intimaților V. V. și V. I. suma de 1300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a constat că într- adevăr, astfel cum s-a invocat în întâmpinare, majoritatea motivelor de recurs vizează netemeinicia deciziei pronunțate de instanța de apel, chiar recurenții precizând în cererea de recurs că soluția pronunțată este "nelegală și netemeinică";.
Având în vedere că pct.10 și 11 ale art.304 C.pr.civ. care permiteau cercetarea de către instanța de recurs și a unor aspecte de ne/temeinicie a hotărârii pronunțate în apel au fost abrogate, alin.1 al art.304 C.pr.civ. prevăzând în mod expres că hotărârea instanței de apel poate fi cenzurată în recurs numai în ceea ce privește ne/legalitatea acesteia, motivele din recurs prin care se pune în discuție temeinicia hotărârii, respectiv modul în care tribunalul a
înțeles să aprecieze și să coroboreze probele administrate în vederea stabilirii stării de fapt în cauză sunt inadmisibile.
Constituie însă motiv de nelegalitate, încadrându-se la pct.9 al art.304 C.pr.civ. problema admisibilității acțiunii în revendicare în cauză, pusă în discuție raportat la faptul că reclamanții nu au avut niciodată în posesie suprafața de teren revendicată, conform definiției doctrinare a acțiunii în revendicare aceasta fiind acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra acestuia, redobândind posesia.
Acest motiv de recurs este însă nefondat, fiind evident că reclamanții au investit instanța cu o acțiune în revendicare, solicitând compararea titlurilor de care se prevalează părțile în vederea stabilirii adevăratului proprietar al părții litigioase din imobil, restituirea posesiei bunului fiind doar o consecință a admiterii acțiunii în revendicare. Nu prezintă deci relevanță faptul că reclamanții nu au avut niciodată posesia imobilului revendicat.
Va fi de asemenea analizată critica referitoare la admiterea petitului de revendicare pentru o suprafață mai mare de teren decât cea care a fost solicitată de către reclamanți prin acțiune, invocându-se de către recurenți incidența pct.6 al art.304 C.pr.civ., respectiv faptul că instanța acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, instanța de apel menținând această soluție nelegală.
Din cuprinsul acțiunii formulate de către reclamanți rezultă că într-adevăr aceștia au indicat suprafața de teren revendicată ca fiind de "aproximativ 150 m.p.";
În cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică judiciară care a concluzionat în sensul că suprafața de teren ocupată de către pârâți din terenul reclamanților, ar fi de 390 m.p., expertul stabilind și valoarea terenului. Raportat la această valoare reclamanții au achitat taxa judiciară de timbru, neavând nici un fel de obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din_ . Într-adevăr, din cuprinsul încheierii nu rezultă că reclamanții ar fi precizat în mod expres suprafața de teren revendicată de la pârâți, precizarea suprafeței de 390 m.p. rezultând numai din cuprinsul concluziilor scrise depuse ulterior, dar din coroborarea datelor reținute mai sus rezultă că aceasta a fost intenția reclamanților, de a revendica întreaga suprafață de teren identificată de expert ca fiind ocupată de pârâți.
Aceasta în condițiile în care precizarea suprafeței de teren revendicate se putea face în condițiile pct.2, alin.2 al art.132 C.pr.civ., mărirea câtimii obiectului cererii neconstituind o modificare a cererii de chemare în judecată în sensul alin.1 al art.132 C.pr.civ.
Referitor la sentința civilă nr.428/1999 a Judecătoriei D., sentință depusă în recurs, aceasta nu prezintă relevanță în cauză, ceea ce invocă de fapt recurenții ca fiind relevant fiind înscrisul intitulat "înțelegere"; încheiat la data de_, act avut în vedere de instanțele de fond la pronunțarea soluției, modul în care acesta a fost apreciat ca probă nemaiputând fi cenzurat în recurs conform considerentelor anterioare.
Granița dintre proprietăți a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor art.584 C.civ., instanțele având în vedere actul de dezmembrare al imobilului cu nr. top.775/1 autentificat sub nr.1556/2000 și schița de dezmembrare vizată sub nr. 1627/2000, acte care au stat la baza contractelor prin care reclamanții și pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, în anul 2000, respectiv 2006. Planul de dezmembrare la care fac referire recurenții este unul și același cu actul intitulat "schiță de dezmembrare";, fiind cel întocmit de Barany V. Ștefan și avut în vedere la întocmirea lucrărilor de specialitate în cauză și deci la pronunțarea sentinței și a deciziei care face obiectul recursului.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ. instanța a obligat recurenții să plătească intimaților V. V. și V. I. suma de 1300 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
Conform art. 318 alin. 1 C.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Textul legal mai sus indicat reglementează contestația în anulare specială, cale extraordinară de atac care poate avea ca obiect numai hotărârile instanțelor de recurs și care poate fi utilizată numai în următoarele situații: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatorii susțin în motivarea contestației lor incidența în cauză a ambelor teze reglementate prin art. 318 C.pr.civ.
Noțiunea de greșeală materială nu este lămurită în cuprinsul textului legal, însă în interpretarea ei s-a apreciat în mod constant, doctrinar și jurisprudențial, că noțiunea nu trebuie interpretată extensiv, în intenția legiuitorului aflându-se doar greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a săvârșit prin confundarea unor elemente sau date cu caracter material.
Greșeala materială avută în vedere de lege trebuie, așadar, să vizeze aspecte formale ale judecății (precum, spre exemplu, respingerea recursului ca tardiv, deși din piesele dosarului rezultă că a fost depus în termen), în sfera ei de cuprindere neputând intra și situațiile în care instanța de recurs ar fi interpretat sau aplicat în mod eronat o prevedere legală privitoare la soluționarea cauzei pe fondul ei.
Într-un asemenea context de reglementare, aspectele învederate de către contestatori în motivarea contestației în anulare nu pot fi considerate ca valorând greșeli materiale în înțelesul prevederilor art. 318 teza I C.pr.civ., căci prin ele se tinde la a fi puse în discuție elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli privitoare la aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea aspectelor de fond ale pricinii, tinzând la a semnifica - în măsura în care s-ar accepta că susținerile contestatorilor sunt corecte - adevărate greșeli de judecată.
Or, dacă prezenta instanță ar trece la cercetarea motivelor contestației în anulare potrivit celor cerute de către pârâtă, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, analizându-se legalitatea de fond a deciziei atacate.
Contestația în anulare fiind o cale de atac extraordinară nu poate fi însă convertită într-un recurs la o decizie pronunțată în recurs, concluzia fiind aceea că, în prezenta cauză, nu poate fi reținută ca fiind îndeplinită cerința legală referitoare la săvârșirea de către instanța de recurs a vreunei greșeli materiale în sensul prevederilor art. 318 teza I C.pr.civ.
În susținerea aplicării celei de-a doua teze reglementată prin art. 318 C.pr.civ., contestatorii au arătat că instanța de recurs a omis cercetarea motivelor de recurs invocate.
Esențial este a se reține că această omisiune a instanței de recurs trebuie să fie consecința unei greșeli pe care instanța de recurs a săvârșit-o, iar pe de altă parte, omisiunea instanței de recurs de a examina distinct fiecare motiv de recurs nu constituie prin ea însăși omisiune în sensul legii de procedură atâta timp cât s-a răspuns tuturor motivelor de recurs, chiar și printr-un considerent comun.
În prezenta cauză, din analiza considerentele hotărârii instanței de recurs, rezultă cu evidență că această instanță nu a omis, nu a ignorat din greșeală
cercetarea vreunui motiv de recurs ci, din contră, a analizat pe larg toate motivele de recurs invocate de contestatori.
Astfel, instanța de recurs a apreciat, în limitele competențelor ce i-au fost conferite prin lege, că majoritatea motivelor de recurs vizează netemeinicia deciziei pronunțate de instanța de apel, chiar recurenții precizând în cererea de recurs că soluția pronunțată este "nelegală și netemeinică"; și ținând seama de faptul că aceste motive nu se încadrează în niciunul dintre cele reglementate prin art. 304 punctele 1-9 C.pr.civ., punându-se problema temeiniciei hotărârii atacate prin stabilirea, de către instanța de recurs, a unei alte situații de fapt în cauză, acestea au fost apreciate ca fiind inadmisibile și din această perspectivă
instanța de recurs nu a mai efectuat un control jurisdicțional al hotărârii recurate întrucât punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ. au fost abrogate.
Cu toate acestea, instanța de recurs a analizat motivele de nelegalitate care au intrat sub incidența art.304 pct.6 și pct.9 C.pr.civ. indicând care au fost considerentele de drept pentru care a apreciat că acestea sunt nefondate.
Astfel, instanța de recurs a verificat motivele de nelegalitate invocate de contestatori, respectiv cele referitoare la problema admisibilității acțiunii în revendicare în cauză, pusă în discuție raportat la faptul că reclamanții nu au avut niciodată în posesie suprafața de teren revendicată, la admiterea petitului de revendicare pentru o suprafață mai mare de teren decât cea care a fost solicitată de către reclamanți prin acțiune, precum și cel privitor la granița dintre proprietăți care a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor art.584 C.civ., instanțele având în vedere actul de dezmembrare al imobilului cu nr. top.775/1 autentificat sub nr.1556/2000 și schița de dezmembrare vizată sub nr. 1627/2000, acte care au stat la baza contractelor prin care reclamanții și pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, în anul 2000, respectiv 2006.
În aceste condiții, nu se poate reține, omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de verificare sau de casare, în înțelesul art. 318 teza II C.pr.civ., care presupune o omisiune totală fără a lăsa posibilitatea unei verificări a legalității hotărârii instanței de recurs sub aspectul încadrării pe care aceasta a făcut-o în motivele de recurs reglementate prin art. 304 C.pr.civ. O concluzie contrară, în sensul dorit de contestatori ar conferi prezentei contestații în anulare valoarea unui recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil în actualul cadru legislativ.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.320 C.pr.civ., va respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii A. I. și A. ION împotriva deciziei civile nr. 2779/R din 31 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Deși intimatul V. V., prezent personal în fața instanței, a solicitat respingerea contestației în anulare, cu acordarea cheltuielilor de judecată, acesta a arătat că nu poate face dovada cheltuielilor de judecată solicitate motiv pentru care Curtea va respinge cererea intimatului privind obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii A.
și A. ION împotriva deciziei civile nr. 2779/R din 31 mai 2012 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A. -A. POP
C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./8 ex.
| ← Decizia civilă nr. 275/2013. Revendicare mobiliară | Sentința civilă nr. 840/22. Revocare donație → |
|---|
