Decizia civilă nr. 1103/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1103
Ședința publică din 29 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător
L. M., judecător
H. I. D., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. E. LS cu sediul în Z.
, B-dul.M.Viteazul, nr.99, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr.1362 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenta-pârâtă a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 35 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei (f.17-18).
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
Deliberând, reține că:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1362/_ pronunțată de Judecătoria Zalău s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. R. DE R., în contradictoriu cu pârâta SC E. L. SRL și în consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 730,55 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 630 lei aferenta perioadei aprilie 2010-decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 100,55 lei stabilite la data de_ .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 6 din HG nr. 977/2003 stabilește că pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, penalitățile determinându-se în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plata a facturii de energie electrica.
S-a mai reținut că art. 40 alin. (3)din Legea nr. 41/1994 "Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Mandatarul SC Electrica Furnizare Transilvania Nord SA a emis in sarcina pârâtei facturile fiscale aferente
1
perioadei aprilie 2010-decembrie 2011, depuse în copie la filele 7-48 din dosar, în care este inclusă și suma lunară de 30 lei, pe care pârâta o datorează reclamantei cu titlu de taxă legală pentru serviciul public de radiodifuziune. Parata nu a achitat contravaloarea acestor facturi, aspect pe care de altfel nu l-a contestat.
Pârâta nu a făcut dovada că este scutită de la plata taxei respective și nici că s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de HG nr. 977/2003 care vizează scutirea de la plata respectivei taxe.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC E. L. SRL a declarat recurs și a solicitat casarea hotărârii, iar în rejudecare să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. R. DE R. .
În motivare se arată că pârâta nu a beneficiat de serviciile furnizate de reclamantă prin urmare nu poate fi obligată la plata acestor servicii.
În drept au fost invocate disp. art. 115, 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, art. 40 din Legea nr. 41/1994.
Intimata reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare se arată că recurenta are obligația legală de plată a taxei, nu figurează între categoriile exceptate de la plata acesteia și indiferent dacă a beneficiat sau nu de serviciile prestate datorează această taxă.
Analizând recursul prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 3041Cod procedură civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune, republicată, se înființează S. R. de R. și S. R. de Televiziune, ca servicii autonome de interes național, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, republicată prevede că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au
obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii
";, iar conform alin. 2 al aceluiași text de lege, cuantumul taxei pentru aceste servicii, pe categorii de plătitori, modul de plată și încasare a taxei, penalitățile de întârziere, precum și cazurile de scutire/exceptare de la plata taxei se determină și se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului.
De asemenea, prin disp. art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003 s-a stabilit, în sarcina persoanelor juridice cu sediul în România, inclusiv filialelor acestora, precum și sucursalelor și celorlalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalelor sau reprezentanțelor din România ale persoanelor juridice străine, obligația de a plăti o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, iar cuantumul acestei taxe fiind stabilit în anexa H.G. nr. 977/2003, ce face parte integrantă din același act normativ.
Chiar dacă legalitatea acestor dispoziții a fost contestată prin mai multe hotărâri judecătorești, prin Decizia nr. 297/2004 a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 a fost respinsă cu motivarea că "obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care
2
beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective";, considerente au fost avute în vedere și prin pronunțarea Deciziei nr. 331/2006 a Curții Constituționale.
T., în acord cu cele reținute de instanța de fond, reține că recurenta pârâtă este o persoană juridică și face parte din categoria societăților comerciale la care face referire art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, fiind ținută de obligația instituită prin aceste texte de lege, respectiv de a achita o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în cuantumul determinat de anexa Hotărârii de Guvern nr. 977/2003.
Concluzia instanței se fundamentează pe împrejurarea că obligația legală de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune revine persoanelor juridice române, în calitate de beneficiari ai acestui serviciu.
Pentru a fi exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, în conformitate cu disp. art. 3 (1^1) din HG nr. 977/2003 persoanele juridice menționate la alin. (1) au obligația de a depune la sediul Societății Române de R. o cerere însoțită de certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă suspendarea activității. De asemenea, conform alineatului (1^2) al art. 3 din același act normative, pentru a putea beneficia în continuare de exceptarea de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) au obligația de a depune o nouă cerere însoțită de actele doveditoare corespunzătoare, cu cel puțin 15 zile înainte de data expirării perioadei de exceptare de la plata taxei.
Pârâta nu a făcut vreo dovadă în sensul că ar fi exceptată de plata acestei taxe, în conformitate cu textul legal înainte aminit.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar în probațiune, cu poziția procesuală a pârâtei, care nu a formulat întâmpinare și nu a contestat existența și întinderea creanței reclamantei că, în virtutea obligației legale mai sus menționate, pârâta datorează sumele pretinse.
În consecință, prin prisma argumentelor anterior expuse, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1362/_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC E. L. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1362/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
N. | -C. C. | M. | L. I. -D. | H. | V. | V. |
Red. LM/_
Dact AV/_ 2 ex.
Jud. fond. C. R. C.
3
| ← Decizia civilă nr. 828/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 291/2013. Pretenții → |
|---|
