Decizia civilă nr. 439/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 439/R/2013
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta U. A. împotriva sentinței civile nr. 1257/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
P. cedura de citare este legal îndeplinită, părțile având termen în cunoștință. S-a făcut referatul cauzei, după care:
La termenul de judecată anterior s-a pus în vedere pârâtei recurente obligația achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei. Văzând că pârâta recurentă nu s-a conformat acestei dispoziții, tribunalul, din oficiu, ridică excepția netimbrării recursului și rămâne în pronunțare asupra acestui incident.
T R I B U N A L U L,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 1257/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C. . R. S. , prin administratori judiciari C.NM.P.NR. S. prin P.
G. I. și C. R. S. prin P. I. I. ,în contradictoriu cu pârâta Unguroriu A.
, și, în consecință:
S-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul locativ și imobilul lemnărie, situate în localitatea R., bloc 5, sc. A, ap. 24, et. III, județul Bistrița Năsăud.
Pârâta, în calitate de beneficiară a contractului de închiriere, a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 2.735,59 lei, cu titlu de chirie restantă pentru perioada august 2009-decembrie 2011.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de_, sub dosar nr._, reclamanta C. . R. S., prin administratori judiciari, au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul U. Aurel Silviu evacuarea acestuia din imobilul cu destinația casă de locuit, situat în localitatea R., bloc 5, sc. A, ap.
24, et. III și obligarea la plata sumei de 2735,59 lei, reprezentând chiria aferentă perioadei august 2009-decembrie 2011.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de_ a încheiat cu pârâtul contractul de închiriere nr. 3427 privind spațiul de locuit în suprafață de 48,25 mp și imobil lemnărie în suprafață de 3 mp, situate în localitatea R., bloc 5, sc. A, ap. 24. Durata contractului de închiriere a încetat, iar pârâtul a refuzat să părăsească imobilele și să plătească chiria restantă,cu toate că a fost somat de mai multe ori în acest sens.
Raportat la dovada decesului pârâtului U. Aurel Silviu (certificat de deces de la fila 17), la termenul de judecată din data de_, reclamanta și-a precizat acțiunea (fila 20) în sensul că formulează acțiunea în contradictoriu cu numita U.
, soția moștenitoare a defunctului.
Pârâta U. A., legal citată, s-a prezentat în instanță și și-a exprimat poziția procesuală în sensul că nu se opune admiterii acțiunii în pretenții formulate, precizând că locuiește în imobilul obiect al litigiului de 24 de ani, angajându-se ca în termen de 2 ani să achite chiria restantă (aspecte consemnate în încheierea de ședință din data de_ - fila 23).
Acțiunea a fost scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul art. 77 din Legea 85/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a statuat că, la data de _
, reclamanta a încheiat cu numitul Unguroriu Aurel Silviu contractul de închiriere nr. 3427 privind spațiul de locuit în suprafață de 48,25 mp și imobil lemnărie în suprafață de 3 mp, situate în localitatea R., bloc 5, sc. A, ap. 24, pentru perioada_ -_ (f. 6-8). Potrivit clauzelor contractuale 13.2 raportat la 13.1 din acest contract, în cazul în care chiriașul nu plătește chiria lunară la data cuvenită, contractul se consideră desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice formalitate prealabilă, data desființării fiind comunicată de proprietar.
Chestiuni prealabile.
Prevederile contractuale se completează cu dispozițiile de drept comun în această materie (materia contractului de locațiune), raportat la data încheierii contractului de închiriere, în temeiul art. 6 Cod civil.
Astfel, s-au avut în vedere și prevederile Legii nr. 114/1996 a locuinței, în forma în vigoare la data încheierii contractului de închiriere:
Potrivit art. 27 din acest act normativ, "în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia_ închirierea continuă, după caz:
în beneficiul soțului sau al soției, dacă a locuit împreună cu titularul;
în beneficiul descendenților sau al ascendenților, dacă au locuit împreună cu acesta;
în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.";
S-a constatat că, potrivit certificatului de deces de la 17, titularul contractului de închiriere - U. Aurel-Silviu a decedat la data de_, motiv pentru care, având în vedere și precizarea de acțiune formulată de reclamantă la termenul de judecată din_ (fila 20), instanța a dispus scoaterea din cauză a pârâtului, fiind introdusă soția acestuia U. A. .
Prezentă la termenul de judecată din data de_, pârâta U. A. a susținut faptul că locuiește în imobilul obiect al contractului de închiriere de 24 de ani, că nu se opune admiterii acțiunii, precum și că va plăti în termen de 2 luni chiria restantă.
Deși titularul contractului de închiriere a decedat la data de_, contractul de închiriere a continuat în beneficiul soției acestuia, pârâta U. A., potrivit art. 27 din Legea nr. 114/1996, care și în prezent locuiește în imobilul obiect al contractului de închiriere.
În cele ce urmează, s-au analizat distinct capetele de acțiune formulate de reclamantă.
În ceea ce privește cererea de evacuare:
Potrivit art. 555 cod civil - "P. prietatea privată este dreptul proprietarului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege";.
Dispozițiile art. 555 și urm. Cod civil justifică, deopotrivă, exercițiul dreptului de proprietate, cât și pe cel al atributelor ce decurg din acesta. Astfel, invocarea ca temei juridic a prevederilor art. 555 Cod civil nu califică în mod direct acțiunea ca fiind una în revendicare, aceasta putând fi o acțiune în evacuare, în raport de obiectul și natura acesteia, determinate de către reclamant, potrivit principiului disponibilității. Astfel, dacă imobilul este ocupat în mod abuziv de către o persoană, proprietarul este lipsit de două dintre cele trei atribute fundamentale ale dreptului de proprietate, respectiv de posesie și folosință, iar pentru reîntregirea dreptului său, are la îndemână atât acțiunea personală în evacuare, cât și pe cea reală în revendicare.
Totodată, potrivit art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996 (în forma în vigoare la data încheierii contractului), în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual, iar art. 25 din același act normativ prevede faptul că evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Evacuarea reprezintă o sancțiune civilă, aplicabilă raporturilor juridice de locațiune, caracterizată prin faptul că reclamantul urmărește eliberarea de către pârât a imobilului la care se referă litigiul. Acțiunea în evacuare este specifică raporturilor locative care privesc doar folosința imobilului, iar în cadrul ei nu se analizează existența dreptului real asupra bunului. Eliberarea imobilului fiind de esența acțiunii în evacuare, aceasta poate fi introdusă împotriva celui care folosește bunul, fără a contesta dreptul reclamantului, pe când rezolvarea unui conflict privitor la proprietate poate forma numai obiectul unei acțiuni în revendicare.
Prin urmare, acțiunea în evacuare este o acțiune personală specifică exclusiv raporturilor juridice contractuale legate de folosința bunului, preexistente momentului introducerii acțiunii în evacuare. Astfel, ipoteza în care pârâtul posedă bunul, fără însă ca folosința acestuia să-i fi fost acordată în temeiul unor raporturi juridice prestabilite între părți, corespunde întrutotul premisei acțiunii în revendicare.
În cadrul acțiunii în evacuare, acțiune personală, reclamantul trebuie să dovedească numai încetarea raporturilor juridice locative dintre părți, nu și existența dreptului de proprietate asupra bunului.
Acest contract de închiriere s-a încheiat pe o perioadă determinată de timp -_ -_, potrivit art. 3 din contract, nefiind prelungită valabilitatea prin încheierea vreunui act adițional. La pct. 13.2 este prevăzut un pact comisoriu de
gradul IV (în cazul în care chiriașul nu a plătit chiria lunară, contractul de închiriere se consideră reziliat de drept fără nicio formalitate), precum și faptul că data desființării va fi comunicată de proprietar. Prin urmare, având în vedere și somația nr. 423/_ 2 (f. 4), s-a considerat contractul desființat începând cu data de_ .
Raporturile locative născute între părți, în temeiul contractului încheiat au încetat de la data de_, situație în care, în temeiul art. 1831Cod civil, s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul locativ și imobilul lemnărie, situate în localitatea R., bloc 5, sc. A, ap. 24, et. III, județul Bistrița Năsăud.
Cu privire la capătul de cerere privind pretenții:
În conformitate cu prevederile legale, dar și contractuale (clauza 13.3 teza finală), chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, pentru toată perioada în care a avut imobilul în posesia sa. Această obligație incumbă și beneficiarilor contractului de închiriere, adică persoanelor care au locuit cu titularul contractului atât la momentul încheierii contractului, cât și după decesul titularului (art. 27 din Legea nr. 114/1996 ).
Fiind în prezența unei obligații de a da - a plăti o sumă de bani - și făcându-se dovada raportului juridic obligațional, s-a analizat în ce măsură creanța pretinsă de reclamantă este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedura civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la pârâtă sau recunoscute de aceasta. În plus, alin. 4 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la pârât, fie recunoscute de el, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală. Totodată, creanța este exigibilă când este ajunsă la scadență.
Din analiza înscrisurilor depuse de reclamantă, s-a constatat că aceste condiții sunt îndeplinite. Astfel, în măsura în care reclamanta și-a executat obligația de a-i pune la dispoziție pârâtei bunul închiriat, s-a născut în sarcina pârâtei, în calitate de beneficiară a contractului de închiriere, obligația de achita prețul chiriei stabilite. Pârâta nu a înțeles să conteste pretențiile reclamantei, prin dovada pozitivă a faptului plății sau a caracterului lor neîntemeiat, ci chiar a recunoscut pretențiile reclamantei, aspect consemnat în încheierea de ședință din data de_ . Astfel, s-a apreciat că în cauză reclamanta a făcut pe deplin dovada existentei în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în sumă totală de 2.735,59 lei, reprezentând chiria restantă pentru perioada august 2009-decembrie 2011.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâta U. A.
, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii petitului de evacuare, cu motivarea că intimata nu a făcut dovada proprietății și imobilul nu a fost folosit în mod abuziv de recurentă. Mai mult, contractul s-a prelungit prin tacita relocațiune. Intimata avea obligația de a o notifica în sensul dacă dorește sau nu prelungirea contractului de închiriere. Recurenta nu a avut nici un raport contractual cu intimata.
Nu s-a făcut nici o probă cui aparține imobilul lemnărie și nu s-a verificat în cauză dacă există ascendenți sau descendenți. La primul termen de judecată arată că
va depune un memoriu asupra celor arătate. Invocă art. 312, 304 și 305 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 3 octombrie 2013 (f. 9), tribunalul a stabilit în sarcina recurentului obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, calculată în baza art. 3 lit. b corelat cu art. 11 alin. 1 liniuța 1 din Legea 146/1997, și a unui timbru judiciar de 0,15 lei (art. 3 alin. 1 teza ultimă din O.G. 32/1995), indicându-se, totodată, și sancțiunea aplicabilă în caz de neplată.
În vederea timbrării s-a amânat judecata pentru termenul de astăzi, însă pârâta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația legală fixată prin art. 1 din aceeași lege, astfel că, tribunalul, potrivit art. 20 alin. 3 din lege, coroborat cu art. 35 alin. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea legii taxelor de timbru, va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta Unguroriu A. domiciliată în localitatea R., bloc 5, ap. 24, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1257/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .
Irevocabilă.
P. nunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond C. S.
| ← Decizia civilă nr. 262/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 828/2013. Pretenții → |
|---|
