Decizia civilă nr. 828/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 828/R/2013
Ședința publică din 04 Septembrie 2013 Instanța contituită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: F. S. B. JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul recurent B. L. împotriva Sentinței civile nr. 194/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei H., privind și pe intimata H. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata personal, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care intimata prezintă instanței spre vedere cartea de identitate.
T. ul reține că recursul este motivat și comunicat, cererea este scutită de taxă de timbru, decurgând dint-un litigiu penal. Constată de asemenea că instanța este competentă material să soluționeze cauza.
Intimata arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 194 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei H.
a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. L., în contradictoriu cu pârâta H.
I. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că r
eclamantul a promovat cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând prejudiciu cauzat minorei B. Donatela Viorica, fiica reclamantului.
Sub aspectul încadrării în drept a cererii de chemare în judecată, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 1357 NCC și urm. care reglementează răspunderea pentru fapta proprie, având în vedere că faptul prejudiciabil invocat de reclamant s-a produs la data de_, așadar după data intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Reclamantul a susținut că, urmare a agresării fizice de către pârâtă a fiice sale minore B. Donatela Viorica, aceasta a necesitat îngrijiri medicale astfel cum rezultă din certificatul medico-legal depus în probațiune la dosar.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 6672/I/a/1411 din data de_ eliberat de Institutul de medicină legală Cluj-Napoca (f. 2) la data de_ minora B. Donatela Viorica prezenta leziuni traumatice (tumefacție cu
diametru de 1 cm cu sensibilitate, regiunea parietală stg.) care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziuni care pot data din_ și necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Martora Ionaș R. (f. 18), propusă de reclamant, a declarat că în data de_ se afla pe str. H., nr. 53, în fața casei sale, unde purta o conversație cu fiul său. La un moment dat a observat la o distanță de sub 10 m de la locul în care se afla, că între pârâtă și minora B. Donatela Viorica avea loc o conversație, pârâta solicitându-i minorei să explice motivul pentru care a avut un conflict la școală cu fiul său. Minora a relatat pârâtei că a acționat potrivit bunului chef și a folosit față de pârâtă un limbaj necorespunzător, adresându-i cuvinte urâte. Totodată, i-a solicitat pârâtei să o lase în pace și să ia legătura cu tatăl său. Martora a declarat că ulterior, pârâta a întins mâna către părul minorei, prins în coadă, spunându-i "ce păr frumos ai Donatela";, iar minora a ripostat, spunând "au, lasă-mă în pace";. Potrivit declarației martorei, pârâta nu a tras-o de păr pe minoră și după incident a plecat împreună cu fiul său acasă, ca și minora, de altfel.
Martora audiată în cauză a mai specificat faptul că în seara aceleiași zile sau în dimineața zilei următoare nu a auzit să fi existat vreun scandal în casa reclamantului, locuind în aceeași curte comună cu acesta și fiica minoră, dar nici nu crede că reclamantul ar fi putut să-și agreseze fiica pentru a obține un certificat medico-legal, întrucât o iubește foarte mult. De asemenea, nu a observat ca în ziua de_, anterior incidentului cu pârâta minora să fi avut
lovituri sau vânătăi, dar cu certitudine pârâta nu a lovit-o pe minoră cu palma, pumnul, vreun corp dur care să-i fi putut produce leziuni. După ce pârâta a plecat de la fața locului, minora a abordat-o și a întrebat-o dacă a văzut cum a fost trasă de păr de pârâtă până a căzut jos, martora specificându-i că nu a văzut așa ceva. La fața locului nu mai erau alte persoane majore, iar martora nu și-a putut explica cum a doua zi minora a prezentat leziuni câtă vreme nu a observat altceva decât cele relatate.
Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de_ în dosarul nr. 800/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin (f. 6) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 C. penal a învinuitei H. I. și, în temeiul art. 91 lit. c C. pen. făptuitoarei i s-a aplicat sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în sumă de 100 lei, reținându-se că prin conținutul ei concret fapta comisă nu prezintă gradul d pericol social al unei infracțiuni. Prin adresa de comunicare a Ordonanței (n.u.p. f. 1) reclamantul a fost îndrumat în măsura în care are pretenții materiale să se îndrepte cu acțiune civilă la instanța de judecată.
Trebuie precizat încă de la început că potrivit dispozițiilor art. 1365 NCC instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă de achitare sau încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.
Condițiile răspunderii pentru fapta proprie sunt prevăzute în dispozițiile art. 1357 NCC, respectiv cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu intenție sau din culpă, este obligat să îl repare și autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Acest articol de lege înlocuiește art. 998 și art. 999 din Capitolul V, intitulat Despre delicte și cvasi-delicte din vechiul Cod civil.
Elementele constitutive pentru angajarea răspunderii civile delictuale rămân aceleași, respectiv: existența faptei ilicite; existența vinovăției (cu intenție sau din culpă) - răspunderea este angajată pentru cea mai ușoară culpă; existența unui prejudiciu (material și/sau moral); existența unui raport de cauzalitate (de tip cauză - efect) între fapta ilicită și prejudiciu.
Analizând îndeplinirea cumulativă a condițiilor de angajare a răspunderii pârâtei, instanța constată că aceasta nu sunt îndeplinite.
Astfel, raportat la probele administrate, instanța a reținut că a existat o acțiune a pârâtei - aceea de a o atinge/trage de păr pe minora B. Donatela Viorica, însă un există un raport de cauzalitate între fapta pârâtei și leziunile prezentate de minoră și constatate prin certificatul medico-legal, unde se afirmă că leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur. Or, din declarația martorei, care de altfel a fost în esență aceeași cu cea dată în fața organelor de cercetare penală, rezultă fără dubiu că pârâta nu a exercitat vreo altă agresiune asupra minorei și nici nu a văzut-o pe minoră căzând ca urmare a acțiunii pârâtei, astfel încât să se fi lovit de sau cu un corp dur.
Cum reclamantul nu a propus alte probe, precizând că nici nu au fost alte persoane la fața locului, așa cum a declarat de altfel și martora audiată în cauză, instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul arătând că
sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță.
În motive arată că martora Ionaș R. imediat după producerea incidentului a semnat o declarație de martor în fața organelor de poliție, iar în fața primei instanțe a dezmințit cele declarate. Urmare a acestui fapt, pârâta a susținut că el este cel care a cauzat leziuni minorei pentru a scoate niște bani. Pârâta este o persoană influentă în orașul H., iar după ce i-a agresat fiica îl ignoră. Apreciază că prima instanță nu a analizat corect probele administrate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate în cauză
, tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
La data de_ reclamantul B. L. s-a adresat Poliției orașului H. solicitând luarea de măsuri împotriva pârâtelor H. I. întrucât acesta i-a agresat fiica minoră B. Donatela Viorica. Arată în sesizare că pârâta în loc să discute cu el divergențele copiilor a preferat să facă singură dreptate.. La aceeași dată minora B. Viorica Donatela a dat o declarație în fața organelor de poliție în care a arătat că în data de_ în fața porții de acces a locuinței, în jurul orelor 20,30 fiind împreună cu S. Galfi și mama acesteia R., pârâta H. ildiko a venit la ea și a întrebat-o ce treabă are cu fiul ei. Deși i-a răspuns că nu a avut treabă cu copilul, ci doar i-a atras atenția să nu mai scuipe.. În timpul discuției, pârâta s-a apropiat de ea și a tras-o de păr, fapt de a dezechilibrat-o și șters cu partea stângă a capului marginea bordurii trotuarului.
Tot în fața poliției, martora Ionas R. a declarat că la data de_ în jurul orelor 8,10 pârâta H. I. i-a condus acasă fiica care s-a judecat cu fiul pârâtei. În fața porții de acces la imobil, imobil în care locuiește și reclamantul cu fiica acestuia, pârâta s-a întâlnit cu minora B. Donatele Viorica pe care a întrebat-o ce a avut în urmă cu o săptămână cu fiul său, iar minora a început să strige la pârâtă, să o înjure și să o jignească, adresându-i cuvinte foarte
urâte. Pârâta a reacționat prinzând minora de coadă și scuturând-o, însă minora nu s-a dezechilibrat și nici nu a căzut.
În fața instanței de judecată, aceeași martoră și-a păstrat declarația dată în fața organelor de cercetare penală, arătând că minora a fost cea care a înjurat și jignit pe pârâtă și că acesta a prins-o de coadă, dar fără a cauza consecințe asupra integrității corporale a minorei. Prin urmare, în mod nereal susține recurentul că martora și-a schimbat declarația și că a mințit. Pe de altă parte, prima instanță a apreciat corect că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, situație față de care nu se impunea admiterea acțiunii.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 1Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de B. L. împotriva Sentinței civile nr. 194/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei H., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de B. L. împotriva Sentinței civile nr. 194/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei H., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013.
Președinte, D. T. | Judecător, F. S. B. | Judecător, Ana-SS |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red/Dact/SS 2ex._
Jud. Fond.S. Jeni M.
| ← Decizia civilă nr. 439/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1103/2013. Pretenții → |
|---|
