Decizia civilă nr. 1106/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1106/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Judecător O. -C. T. Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea recursurilor civile privind pe recurenții-pârâți R. E. M. și R. M. I. și pe intimatul-reclamant C. J., împotriva sentinței civile nr. 593/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., având ca obiect
"pretenții";.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns niciuna dintre părți. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
T. UL
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 593/_, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. Joszef, domiciliat în Ungaria, Stefania Utca 37, 1238, Budapest 23, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat Colceriu
V. -M., în T., P-ța 1 D. 1918, nr. 10, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâții R. E. -M., cu domiciliul în T., str. T., nr. 12A, jud. Cluj și R.
M., cu domiciliul în T., C. V., nr. 106, sc. A, et. 2, ap. 5, jud. Cluj, având ca obiect pretenții.
A obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 5000 euro, reprezentând a treia rată scadentă și neachitată din prețul de vânzare a cotei sale de proprietate de ½-a parte din imobilul situat în T., str. T. nr. 12, jud. Cluj, înscris în CF nr. 7311 Oprișani, nr. top. 237/3/35/2/1, conform antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat la data de_, precum și a dobânzii legale, de la data punerii în întârziere, respectiv data de_ și până la plata efectivă a sumei de 5000 euro.
A obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 1504 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
La data de_, între reclamant, în calitate de vânzător și pârâta R. E.
-M., în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat actul juridic sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; prin care părțile au convenit vânzarea, respectiv cumpărarea cotei de ½-a parte din dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului - casă familială și teren aferent 683 mp, situat în
T., str. T., nr. 12B, înscris în CF 7311 Oprișani, nr. top. 237/3/35/2/1 (f. 7). Prețul stabilit a fost de 15.000 euro, plătibil după cum urmează: 5000 euro,
la data încheierii contractului - 16 octombrie 2009, 5000 euro la data de 15 aprilie 2010 și 5000 euro la data de 15 octombrie 2010.
După cum recunoaște și reclamantul, primele două rate s-au achitat, obiectul prezentei cereri constituindu-l plata celei de a treia rate în valoare de 5000 euro.
Referitor la legea aplicabilă în cauză, raportat la dispozițiile art. 6 alin. 2 C.civ., art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, ";contractul este
supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa";, instanța a reținut că aceasta este legea în vigoare la data încheierii actului juridic, respectiv Codul civil din 1864.
Instanța a apreciat că, deși înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți este intitulat "contract de vânzare-cumpărare";, în realitate, potrivit art. 978 C.civ., are valoarea unui antecontract de vânzare cumpărare. În sensul art. 942, art. 943, art. 945, art. 947 C.civ., antecontractul de vânzare cumpărare este un veritabil contract care, odată încheiat și semnat de ambele părți, trebuie respectat și executat cu bună credință, conform art. 969 și art. 970 C.civ. Astfel, deși antecontractul de vânzare cumpărare nu transmite dreptul de proprietate, acesta produce efecte juridice în sarcina părților contractante, generează inclusiv obligația de plată a prețului în sarcina promitentului cumpărător în condițiile stabilite de către părți.
Totodată, conform art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Instanța a mai reținut că pârâta R. E. - M., deși legal citată cu mențiunea personal la interogatoriu, nu s-a prezentat în acest scop, astfel că, în temeiul art. 225 C.proc.civ., instanța a apreciat această împrejurare ca o mărturisire deplină a pretențiilor reclamantului.
Pârâtul R. M. s-a prezentat în instanță pentru luarea interogatoriul, în cadrul căruia a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii întrucât nu a fost de acord cu încheierea contractului, nedorind să cumpere casa. A mai precizat că nu a avut nici un fel de discuții cu reclamantul referitor la onorarea obligației de plată.
În ceea ce privește aceste susțineri ale pârâtului, instanța a reținut, raportat la prevederile art. 30 alin. 1 Codul Familiei (în vigoare la data încheierii actului juridic), că toate bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei sunt bunuri devălmașe, chiar dacă în actul de achiziționare este trecut doar unul dintre soți sau cumpărarea s-a făcut din veniturile unuia dintre soți și chiar dacă bunul a fost dobândit în timp ce soții erau despărțiți în fapt.
Totodată, contrar susținerilor pârâtului, din declarațiile martorilor Halmagyi Ștefan V. și Ciuvar E. Victor, audiați la termenul de judecată din data de 18 februarie 2013, instanța a reținut că acesta și-a dat consimțământul la încheierea actului juridic menționat. Astfel, martorul Ciuvar E. Victor a relatat că actul juridic a fost încheiat în casa familia R., într-o atmosferă destinsă, în prezența mai multor prieteni, pârâtul fiind de față și de acord cu cumpărarea casei. De asemenea, martorul Halmagyi Ștefan V. a relatat instanței că în cadrul unei discuții purtate cu pârâtul acesta a recunoscut că nu a achitat a treia rată întrucât situația sa financiară s-a schimbat și ar fi dorit ca reclamantul să dea dovadă de mai multă înțelegere și să negocieze această rată.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, având în vedere că principala obligație contractuală a promitentului cumpărător este aceea de a achita prețul bunului, în temeiul art. 1361 C.civ., instanța i-a obligat pe pârâți la plata în favoarea reclamantului a sumei de 5000 euro, reprezentând a treia rată scadentă și neachitată din prețul de vânzare. Chiar dacă actul de vânzare cumpărare a fost semnat doar de soție, pârâta R. E. M., așa cum s-a reținut mai sus, pârâtul și-a dat consimțământul la încheierea contractului, iar această obligație fiind contractată în timpul căsătoriei celor doi pârâți reprezintă o obligație comună, legea prezumând că s-a făcut în interesul comun al căsniciei.
Totodată, având în vedere că potrivit art. 1363 C.civ., cumpărătorul este obligat să plătească dobânda până la efectiva achitare a prețului din momentul în care a fost pus în întârziere printr-o notificare, instanța i-a obligat pe pârâți și la plata dobânzii legale, de la data punerii în întârziere, respectiv data de_ și până la plata efectivă a sumei de 5000 euro, (notificarea executorului judecătoresc Sin M. ).
Față de toate cele de mai sus, instanța a admis acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită, potrivit dispozitivului hotărârii.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând că pârâții sunt în culpă procesuală și au căzut în pretenții, instanța i-a obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1504 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
R. E. -M., solicitând
a se dispune, în baza art. 312 alin. 3 teza II Cod procedura civila raportat la disp. art. 304 pct. 5 cod proc civila, admiterea recursului si casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei și în subsidiar, a se dispune, în baza art. 312 alin. 1 teza I Cod procedura civila admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate si pe cale de consecința, respingerea cererii introductive de instanța asa cum a fost formulata, constatând incidente disp. art. 304 pct. 8 cod procedura civila. Cu obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecata, in fata Instanței de recurs.
În motivarea cererii arată instanței că:
Prin sentința civila nr. 593/2013, instanța a admis cererea introductiva de instanța si a dispus obligarea recurentei si a paratului intimat R. luliu M. la plata sumei de 5.000 euro si a dobânzii legale de la momentul punerii in întârziere si pana la plata efectiva a acestei sume in favoarea reclamantului intimat.
Arată că procedura de citare a recurentei nu a fost legal îndeplinita, aceasta fiind vătămata in drepturile sale. Acest fapt este evident prin admiterea cererii introductive de instanța, in condițiile in care recurenta nu a fost legal citata pentru termenele procedurale si nu si-a putut apară raportat la pretențiile reclamantului.
Astfel, solicită a se observa neregularitatea actelor de procedura indeplinite. Chiar daca dovezile procedurale indica faptul ca recurenta a fost citata la domiciliul din T., str. T. nr. 12 A, solicită a se observa faptul ca, pentru fiecare termen de judecata procedura de citare a fost indeplinita prin afișare. La acele momente imobilul era folosit in exclusivitate de paratul intimat R. luliu-M. care o alungase din domiciliu si care, date fiind neînțelegerile dintre ei, nu i-a comunicat nimic legat de acest aspect. Faptul ca recurenta nu s-a aflat la domiciliu si nu a știut de derularea prezentului proces, se datorează faptului ca paratul intimat R. luliu M. in luna august 2012 a alungat-o din domiciliu, recurenta fiind nevoita sa doarmă pe unde a putut. Astfel, arată că pe rolul Judecătoriei T. s-a soluționat atat cererea sa de divorț, inregistrata cu nr._ din 30 august 2012 si aflata in prezent in apel cat si cererea pentru emiterea ordinului de protecție, inregistrata la data de 4 sept. 2012, sub nr._ . La acele momente, intrucat nu avea o reședința fixa, arată că și-a ales domiciliul procesual la sediul Cabinetului avocațial Nemeș L. -O., din T., str. Gen. Dragalina, nr. 1, ap. 11.
In acest context, recurenta arată că a fost in imposibilitate de a lua cunoștință de conținutul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant și de a-și formula apărarea, încalcăndu-se astfel si principiul contradictorialității, ceea ce este de natură să-i provoace o vătămare, în sensul disp. art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Pe de altă parte, arată că exercițiul rolului activ, implică, în mod evident, respectarea drepturilor procesuale ale părților, inclusiv a dreptului la apărare, precum și a celorlalte principii care guvernează procesul civil.
Or, exigența fundamentală a contradictorialității, ca element inerent dreptului la un proces echitabil, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj în comparație cu adversarul său.
Precizează că judecarea pricinii s-a făcut fără a i se da posibilitatea să se apere, aducându-se astfel o gravă atingere principiilor care guvernează procesul civil și anume acela al dreptului la apărare și al contradictorialității.
Vătămarea este astfel evidentă și nu poate fi reparată decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe care va putea astfel a evalua temeinicia acțiunii formulate și din perspectiva apărărilor pârâtului, desigur prin raportarea la normele legale incidente în materie.
Consideră ca, astfel cum s-a derulat procesul, in lipsa incunostiintarii sale despre solicitările paratului i s-au cauzat grave prejudicii care, in opinia sa nu pot fi
inlaturate decât prin casarea sentinței si rejudecarea cauzei, de către aceiași instanța, data fiind incidența disp. art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. Civ. In acest sens, s-a pronunțat si I., Secția contencios Administrativ si Fiscal, Decizia nr. 325/2011 pronunțata in dos. 8376/_ .
Consideră ca instanța a apreciat greșit actul juridic dedus judecații. In cauza, actul intitulat contract de vanzare-cumparare încheiat la data de 16 oct. 2009 nu reprezintă in mod real un contract de vazare-cumparare, intrucat atat reclamantul cat si recurenta aveau la acel moment calitatea de coproprietari si intenția loră era de a ajunge la o intelegere privind modalitatea de partaj, adică stabilirea in concret a celui care ramane proprietarul exclusiv al imobilului si a sultei datorate de acesta celuilat coproprietar. Or, la data de_, prin certificatul de moștenitor cu nr. 35 eliberat de BNP Mora R. M., s-a stabilit calitatea lor de moștenitori in cota de 1/2 parte fiecare asupra imobilului situat in T., str. T., nr. 12 A, inscris in C.F. 7311 Oprisani, A+2, nr. top. 237/3/35/2/., imobil care face obiectul asa zisului contract de vanzare-cumparare. Arată că la câteva zile au incheiat actul scris pe care l-au intitulat contract de vanzare-cumparare insa care de fapt reprezenta modul in care înțelegeam sa procedam la sistarea stării de coproprietate. Mai mult, este de observat faptul ca paratul intimat R. luliu M. nu a semnat aces act cu toate ca era prezent la acel moment si nici nu a fost menționat in asa zisul contract intrucat, asa cum a si precizat chiar si la interogatoriu, el nu a dorit sa preia casa părinteasca, neinteresandu-l acest aspect. In acest context, precizează că este evident ca intelegerea lor viza modalitatea de sistare a stării de coproprietate. Astfel, este de reținut si aspectul legat de faptul ca practic, pe paratul intimat R. luliu M. nu l-a interesat nici modul de plata a sumei datorate cu titlu de sulta reclamantului intimat.
In opinia sa, instanța a apreciat greșit ca este vorba de o promisiune de vânzare cumpărare, omitand sa verifice in concret intenția reala a părtilor prin actul incheiat, astfel incat este evident criticabila sentința pronunțata.
Prin admiterea acțiunii si obligarea lor la plata efectiva a acestei sume de
5.000 euro s-ar crea pentru reclamant o îmbogățire fara just temei, întrucât acesta ar obține o suma pe care ei nu i-o datorează, intrucat aceasta suma a fost achitata integral. De rea-credinta, profitând ca la momentul achitării diferenței nu s-au mai intocmit alte acte scrise, reclamantul solicita plata ultimei rate. Arată că acesta uita intenționat sa învedereze instanței faptul ca suma SOLICITATA de 5.000 euro, in completarea celei de 10.000 euro recunoscuta, i-a fost achitata de fiul recurentei, R.
M., in contul datoriei lor.
Astfel, precizează că dupa decesul părinților, dorind sa respecte rugămintea acestora de a face absolut tot ceea ce poate pentru a nu se ajunge la instrainarea casei părintești, a convenit cu fratele său (care are domiciliul si locuiește efectiv in Ungaria) ca aceasta casa sa-i ramana ei iar ea sa-i achit cota lui parte, evaluata de comun acord la acel moment la 15.000 euro. Pentru a nu avea ulterior surprize (si este evident ca ele au apărut prin promovarea prezentei cereri) au hotărât sa incheie un act scris, pe care l-au intitulat Contract de vanzare-cumparare, cu toate ca practic reprezintă o convenție de partaj. Astfel se explica si de ce paratul intimat
R. luliu-M. nici nu este semnatar, arătând că problema de rezolvat fiind strict a sa si a fratelui său. Precizează că, asa cum a arătat si paratul R. M., prin răspunsurile la Interogatoriu, de la bun inceput el nu a fost de acord cu demersurile recurentei, astfel incat a fost nevoita sa facă tot ceea ce a putut si sa achite suma datorata fratelui său, apelând la ajutorul financiar al fiului său, R.
M. jr.. Potrivit clauzelor contractuale s-au stabilit si termenele de plata a ratelor convenite. Astfel, prima rata de 5000 euro recurenta arată că a achitat-o din banii proprii iar pentru achitarea celei de a doua rate, a luat un credit bancar, fapt de care R. luliu M. nici nu a știut. Alăturat acestor sume de cate 5.000 euro, reclamantul a mai primit atat la data de 16 oct. 2009 cat si in 15 aprilie 2010, in contul desocotirii lor, cate 1.750 euro de la fiul său R. M. jr., adică suma totala de 3.500 euro. Diferența de 1500 euro a fost achitata tot de fiul său, R. M. jr., tocmai in ideea achitării cat mai grabnice a acestei datorii.
Precizează că a rămas insa consternata cand a primit SENTINȚA si cand a văzut pana unde se dorește sa se meargă cu minciuna. Arată că nu am primit nicio citație pentru proces iar sentința a gasit-o in cutia poștala in data de 26 iunie 2013, dupa ce a revenit de la Cluj unde a avut termen de judecata la Tribunalul Cluj, cu privire la apelul formulat de paratul intimat R. luliu M. impotriva sentinței de divorț.
Arată că faptul ca reclamantul a mers mai departe in demersurile sale profitând de buna-credinta a fiului său care nu i-a solicitat o chitanța pentru sumele achitate de el in contul datoriei recurentei si a obținut o sentința favorabila, o determina sa promoveze prezentul recurs cu atat mai mult cu cat suma de 15.000 euro a fost achitata integral si recurenta nu mai datorează nicio alta suma de bani reclamantului.
Precizează ca fiul său a achitat cele trei transe de cate 1750 euro, 1750 euro si 1500 euro din sumele de bani luate de el, cu titlu de imprumut de la numitul Boaru Calin, dom. in T., str. Luptatori, nr. 28 A, iar banii au fost restituiți acestuia integral, de către fiul său, din veniturile sale.
Menționează că toate aceste aspecte sunt cunoscute nu numai de toti cei prezenți la intelegere ci si de numitul Boaru Calin care a imprumutat fiului său suma de 5.000 euro, in cele trei transe, persoana care a avut implicit cunostiinta si de destinația acestor sume, respectiv de desocotirea dintre recurentă si fratele său cu privire la casa părinteasca.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului si obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
Împotriva sentinței civile nr. 593/_ a declarat recurs și R. I. M.
, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, urmând ca pe fond, după rejudecarea cauzei, reclamantului să i se predea folosința și posesia imobilului în litigiu, în cota ce-i revine, urmând ca recurentul să achite suma de 2500 euro, adică jumătate din cei 5000 euro. A solicitat obligarea pârâtei R. E.
M. la plata tuturor cheltuielilor de judecată și a dobânzii cuvenite, fiind în culpă procesuală.
În motivare a arătat că:
În data de_ a fost întocmit un contract de vînzare-cumpărare în care recurentul nu a figurat ca parte, dar cu toate acestea, arată că i-a dat reclamantului 5000 euro din banii propri.
Arată că în data de_ au fost dați încă 5000 eiuro, fără ca recurentul să aibă știință de ei.
Arată că de la data plății tranșei a doua de bani, reclamantul nu l-a mai întrebat despre ultima tranșă de bani, discuțiile fiind purtate numai între frați (C. Iosif și R. E. M. ).
Prin întâmpinarea formulată de
intimatul-reclamant C. J. față de recursul promovat de către recurentul-pârât R. I. -M., a solicitat respingerea recursului în principal ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală. Cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată instanței:
Consideră că recursul promovat în cauză este inadmisibil, întrucât recurentul nu invocă motive de recurs prevăzute de codul de procedură civilă, ci formulează o cerere proprie nouă, respectiv aceea ca intimatul-reclamant să-i predea folosința și posesia imobilului în litigiu în cota de 1/2 și se obligă să-i achite
2.500 euro, adică jumătate din suma datorată la care a fost obligat prin sentința recurată. Dincolo de faptul că posesia imobilului a fost predată recurentului și pârâtei Roșea E. -M. încă din data de_, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, aspect pe care acesta l-a și recunoscut la interogatoriu declarând că a și efectuat lucrări de îmbunătățiri la imobil, intimatul-reclamant solicită a se constata că în realitate acesta nu este motiv de recurs ci o pretenție proprie formulată pentru prima dată în recurs, ceea ce face inadmisibil recursul sub acest aspect.
In subsidiar, solicită Instanței să constate că recursul nu este întemeiat. Arată că recurentul însuși recunoaște că cea de-a treia tranșă de 5.000 euro nu i s- a achitat, motivând neplata prin faptul că intimatul-reclamant "nu a mai binevoit niciodată să mă întrebe dacă îi mai dăm și ultima tranșă de bani". De asemenea, menționează că acesta recunoaște încheierea contractului de vânzare-cumpărare și precizează clar că, chiar dacă nu a semnat contractul, a plătit din banii proprii prima tranșă de 5.000 euro, exprimându-și în acest fel, implicit, acordul pentru cumpărarea imobilului.
Consideră că în mod legal și temeinic a dispus instanța de fond obligarea ambilor pârâți la plata în favoarea intimatului-reclamant a sumei de 5.000 euro și a dobânzii legale de la data punerii în întârziere, respectiv 10.1O.2013 și până la data plății efective. Chiar dacă convenția a fost semnată doar de către recurenta-pârâtă Roșea E. -M., în condițiile în care la data încheierii acesteia recurenții erau căsătoriți, imobilul cumpărat are calitate de bun comun în baza art. 30 codul familiei în vigoare la_ .
Față de cele expuse, solicită respingerea recursului promovat de către recurentul-pârât Roșea I. -M. și menținerea în întregime a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Prin întâmpinarea formulată de
intimatul-reclamant C. J. față de recursul promovat de către recurenta-pârâtă R. E. -M., solicitând respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală. Cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată:
Consideră că argumentele recurentei sunt total nefondate și contrare adevărului, pentru cele ce urmează :
Cu referire la primul motiv de recurs, solicită a se constata că nu este întemeiat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită, pârâta având domiciliul legal în T. str. T. nr. 12A, jud. Cluj. Faptul că aceasta a avut un domiciliu procesual ales în alte dosare ce s-au aflat pe rolul Judecătoriei T. și nu în acest dosar, nu este de natură să conducă la concluzia că nu a fost legal citată. Procedura de citare s-a realizat corespunzător prevederilor art. 92 alin. 4 coroborat cu art. 100 alin. l pct. 7 Cod pr. civilă (care se referă la menționarea locului unde s-a făcut afișarea), conform cărora daca cei arătați în citație, sau persoanele din familia lor sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie pe ușa principală a clădirii încheind procesul verbal despre toate acestea.
Chiar dacă recurenta a locuit într-adevăr într-o anumită perioadă în altă parte decât la domiciliul său, solicită a se constata că aceasta a avut cunoștință de existența procesului și de termenele de judecată ( cu siguranță cel puțin de ultimele două termene de judecată, cel din 21 ianuarie 2013 și cel din 18 februarie 2013).
În acest sens, arătă că dosarul civil_ având ca obiect "ordin de protecție", invocat de către recurentă, a fost soluționat irevocabil de către Judecătoria Turda la data de_, respectiv înainte de a depune intimatul- reclamant cererea de chemare în judecată în prezentul dosar. Mai mult, primul termen de judecată în prezenta cauză a fost_, în condițiile în care anterior acestei date, adică în_ era deja admisă de către Judecătoria Turda cererea recurentei de investire cu formula executorie a ordonanței privind ordinul de protecție. Așadar, chiar dacă n-ar fi avut cunoștință de primul termen de judecată, având în vedere că a fost reintegrată în locuință la domiciliul său, unde a și fost citată, este evident că trebuia să se prezinte la următoarele două termene, să invoce în fața instanței de fond apărările pe care le invocă abia acum, în recurs.
Precizează că cele mai sus expuse se coroborează și cu declarația recurentului - pârât Roșea I. -M., soțul recurentei, împotriva căruia a obținut ordinul de protecție. Astfel, după cum se poate constata din încheierea de ședință din data de_ existentă la dosar, acesta a declarat în fața instanței de fond că nu mai locuiește în T. str. T. nr. 12A, jud. Cluj unde fusese citat întrucât
acesta a fost domiciliul comun al soților, ci că locuiește și solicită să i se comunice actele la adresa din T., C. V. nr. 106, ap. 5, jud. Cluj. Este așadar evident că la acea dată recurenta fusese deja reintegrată la domiciliul său și că avea cunoștință de proces.
De altfel, precizează că este lesne de observat că acest motiv de recurs care în opinia recurentei ar impune casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare întrucât a fost în necunoștință de existența dosarului și nu s-a putut exercita drepturile procesuale, este formulat la modul general. Consideră că în mod voit nu a indicat recurenta data exactă când a fost reintegrată în locuința de domiciliu întrucât menționarea datei ar fi fost în defavoarea sa, de vreme ce aceasta se situează în intervalul de timp_ -_ și duce indubitabil la concluzia că a avut cunoștință de termenele de judecată și că a fost legal citată.
Ca atare, solicită a se constata că acest motiv de recurs este neîntemeiat, și cu respect solicită a-l respinge.
Pornind de la premisa că, în lumina celor de mai sus, recurenta a fost legal citată la instanța de fond, aceasta ar fi trebuit să invoce toate apărările sale în fața acestei instanțe. Așadar, intimatul-reclamant consideră că instanța de recurs nu are a analiza restul motivelor de recurs de vreme ce nu au fost invocate în fața primei instanțe.
Dacă Instanța va trece peste argumentele mai sus expuse, învederează următoarele :
Menționează că recurenta susține că instanța a apreciat greșit actul dedus judecății în sensul că acesta nu ar fi fost un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată ci că înscrisul ar reprezenta de fapt modul în care s-au înțeles părțile să procedeze la sistarea indiviziunii asupra imobilului din CF 7311 Oprișani, A+2, nr. top 237/3/35/2 . Nici acest motiv nu este întemeiat. Voința reală a părților a fost în mod expres stipulată în contractul sub semnătură privată, s-a precizat clar obiectul vânzării, prețul, modalitatea de plată, acceptul vânzătorului ca după plata integrală cota sa de 1/2 din imobil să se intabuleze pe numele dobânditoarei. Convenția a fost semnată în prezența a doi martori, dintre care unul a și fost audiat în această calitate (Ciuvar E. ), declarând în mod explicit că discuțiile s-au purtat cu privire la vânzare-cumpărare.
În plus, subliniază că recurenta nu contestă suma totală de plătit, respectiv prețul total de 15.000 EURO, argumentația sa reducându-se la o așa - zisă greșită calificare a actului.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, potrivit căruia ultima rată de 5.000 EURO i-a fost plătită și că în realitate intimatul-reclamant cu rea - credință a promovat acțiunea în prezentul dosar, arătă că nu numai că nu i-a fost achitată, dar în perioada anterioară inițierii acestui demers juridic, tocmai în considerarea relației de rudenie cu recurenta, a încercat soluționarea diferendului pe cale amiabilă, însă aceasta nici nu i-a mai răspuns la telefon.
Solicită a se constata că pentru fiecare sumă de bani primită s-a întocmit câte un înscris de față cu martorii acolo indicați. Prima tranșă de 5.000 euro s-a achitat la data încheierii convenției,_, în fața martorilor Grecu Sorin și Ciuvar
E. . A doua tranșă de 5.000 euro s-a achitat în fața martorilor Ciuvar E. și M. ca M., în data de_ . Arată că se susține că atât în data de_, cât și în data de_, pe lângă suma de 5.000 euro pentru care s-au redactat înscrisuri, i s-ar mai fi dat câte 1.750 euro de către fiul recurentei dar că nu i s-a mai cerut chitanță și pentru acești bani. O asemenea susținere este lipsită de logică și total neadevărată. Arată că se pune întrebarea de ce așa zisele plăți a câte 1.750 nu sunt evidențiate în înscrisuri? De ce pentru așa zisa plată a încă unei sume de 1.500 euro nu se indică o dată exactă a plății?
Menționează că dincolo de caracterul ofensator al acuzației că ar fi primit și ultima tranșă de 5.000 euro, că nu mai recunoaște acest lucru și că cu rea credință s-a adresat instanței pentru recuperarea acestei sume, nu se indică nicio dovadă în sensul acestor susțineri. Arată că invocarea ca argumente a unor discuții care s-ar fi purtat între fiul recurentei și așa zisul împrumutător cu privire la niște sume de bani și la destinația declarată a acestora nu pot constitui probe care să formeze
instanței convingerea că ar fi primit acești bani. Reiterează susținerile salee potrivit cărora nu i s-a achitat niciodată a treia tranșă de bani, dimpotrivă, a așteptat și a dat dovadă de înțelegere un timp suficient de lung pentru ca recurenta să-și execute obligația. Arată că a notificat-o prin executorul judecătoresc de două ori, tocmai în speranța că își va îndeplini de bună voie obligația, doar în ultimă instanță a ales să se adreseze justiției.
Pentru toate motivele expuse, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 593 / 2013 ca fiind temeinică și legală.
Prin întâmpinarea formulată de către recurentul-pârât R. I. -M.,
cu privire la recursul formulat de către recurenta Roșea E. M., arată:
Consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru casarea cu trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de fond întrucât reclamanta a fost legal citată și prin urmare solicită respingerea recursului cu privire la acest aspect, iar în situația în care reclamanta va face dovada prin înscrisuri cu privire la achitarea sumei de 5000 euro către reclamant, arată că nu se opune admiterii recursului și modificării hotărârii atacate dar nu în sensul respingerii acțiunii ci în sensul celor solicitate de recurentul-pârât prin recurs.
Precizează că recurenta susține că nu a avut cunoștință despre proces, dar aceasta este practic imposibil datorită faptului că lua legătura în mod constant cu fratele său, iar pe de altă parte, recurenta a locuit la adresa la care a fost citată începând cu data de_ .
Arată că la data la care s-au emis și s-au comunicat citațiile, reclamanta locuia în casa lor din T. str. T. nr. 12A, iar recurentul-pârât locuia în T., str.
C. V. nr. 106, bl. I, ap. 5 jud. Cluj. Prin urmare, susținerea reclamantei că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru acest motiv, nu corespunde stării de fapt reale și este regretabil faptul că susține că în luna octombrie nu locuia la adresa de citare.
Dimpotrivă, recurentul-pârât este acela care a fost citat la o altă adresă decât cea la care locuia, iar reclamanta nu a adus la cunoștința instanței acest fapt.
Precizează că susținerile recurentei cu privire la faptul ca nu s-a incheiat un contract de vânzare-cumpărare ci un act de partaj si ca instanța a calificat greșit actul dedus judecații, nu pot fi primite.
Atat denumirea contractului cat si clauzele contractuale sunt deosebit de clare si sunt in sensul ca s-a incheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la cota de 1/2 parte din imobilul situat în T., str. T. nr. 12 jud. Cluj.
Arată că s-a discutat în mod clar despre preț și despre faptul că după ce la data achitării integrale a acestuia urmează să se încheie contractul de vânzare- cumpărare in forma autentică. Că este așa rezultă și din faptul că părțile nu au convenit asupra partajului la notar la data de 0_, ci ulterior, la data de_ s-a încheiat contractul de vânzare- cumpărare iar recurentul-pârât a achitat cumnatului său suma de 5000 euro din bani proprii.
In ceea ce privește plata diferenței de 5000 euro, plată făcută reclamantului de către fiul său R. M., arătă că acesta nu i-a spus în anul 2009 sau în anul 2010 că ar fi achitat diferența de preț către unchiul său. Prin urmare, deși crede că în acea perioadă aveau realții normale de familie, arată că nu știe despre aceste plăți făcute către reclamant.
Prin precizarea depusă de către R. I. M., cu privire la motivele de recurs formulate împotriva sentinței 593/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., în baza art. 3041, 312 alin. 5 și 3 Cod Pr. Civ, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea recurentului-pârât și al recurentei Roșea
E. M. asupra cotei de 1/2 parte din imobilul situat în T. str. T. nr. 12 jud. Cluj, înscris în CF 7311 Oprișani, nr. top 237/3/35/2/1 conform contractului încheiat de către părți și al obligării recurentului-pârât doar la plata sumei de 2500 euro și obligării pârâtei Roșea E. M. la plata sumei de 2500 euro, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Arată că:
Prin sentința civilă 593/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T. a fost admisă cererea de chemare în judecată și recurentul-pârât a fost obligat la plata sumei de 5000 euro către reclamant. Pe de altă parte, deși reclamantul deși a obținut prin hotărâre judecătorească obligarea recurentului- pârât la plata diferenței de preț, a rămas proprietar al imobilului.
Precizează că așa cum a arătat, prima transă din prețul stabilit de comun acord, a fost achitată de către recurentul-pârât, în numerar, reclamantului, la data încheierii contractului. Contrar celor susținute de către recurentă, arată că a fost de față la încheierea contractului și el a fost cel care a achitat prețul.
Arată că la data încheierii contractului, recurentul-pârât era căsătorit cu recurenta Roșea E. M., dar datorită faptului că s-a încheiat contractul cu fratele acesteia, el nu a apărut ca parte în contract. Ulterior a discutat cu soția sa, să achite restul de preț și să întabuleze casa pe numele ambilor soți. Întrucât aceasta s-a opus ca dreptul de proprietate asupra bunului dobândit să fie înscris în cartea funciară și pe numele recurentului-pârât, dar pe de altă parte îi cerea să achite diferența de preț, s-a opus achitării diferenței de preț către cumnatul său.
Consideră că este îndreptăți cumnatul său la achitarea diferenței de preț, dar corelativ acesta are obligația de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului, așa cum a arătat prin motivele de recurs. In cauză, raportul juridic dedus judecății privește perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil (casă și teren) și nu simpla plată a unei sume de bani.
Corelativ plății ultimei tranșe a prețului, trebuie să opereze și transferul dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorilor.
Întrucât reclamantul a solicitat executarea contractului, odată cu plata diferenței de preț, precizează că urmează a fi transferat și dreptul de proprietate în sarcina recurentului-pârât și al recurentei.
Cu privire la suma datorată de recurentul-pârât, precizează că având în vedere că este în proces de divorț cu recurenta R. E. M., solicită modificarea hotărârii atacate în sensul obligării fiecăruia la plata sumei de 2500 euro.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
În conformitate cu art.137 alin 1 C pr civ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
De asemenea, potrivit art.303 alin 1 C pr civ recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, în alineatul 2 all aceluiași articol prevăzându-se că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În aceste condiții, tribunalul constată că recurentului R. I. M. i-a fost comunicată sentința atacată la data de_ (fila 32 din dosarul de fond) iar precizarea la motivele de recurs a fost la termenul de judecată din data de 30 octombrie 2013, cu depășirea termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, așa cum stipulează în mod expres dispozițiile art.301 C pr civ.
Raportat la aceste considerente, tribunalul va admite excepția tardivității precizării motivelor de recurs formulate de către pârâtul R. I. M. .
Prin recursul înregistrat la data de 11 iulie 2013 fila 13 din dosar) recurentul
R. I. M. a solicitat tribunalului să dispună obligarea reclamantului la predarea posesiei și folosinței imobilului în litigiu în cota care îi revine.
Verificându-se dosarul de fond, precum și având în vedere poziția procesuală exprimată de către recurentul R. I. M. în ședința publică din data de 30 octombrie 2013 tribunalul constată că în fața primei instanțe acest recurent nu a formulat cerere reconvențională prin care să solicite obligarea reclamantului la predarea posesiei și folosinței imobilului în litigiu în cota care îi revine.
Astfel, în ceea ce privește această solicitare a recurentului, în speță devin incidente dispozițiile art.294 C pr civ coroborate cu dispozițiile art.316 C pr civ
potrivit cărora în apel(recurs) nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Raportat la argumentele anterior evocate, tribunalul va admite excepția inadmisibilității cererii noi formulate în recurs de către pârâtul R. I. M. în sensul predării posesiei și folosinței imobilului în litigiu în cota care îi revine.
În ceea ce privește chestiunile care țin de pricinii tribunalul constată că recursul formulat de recurentul R. I. M. nu poate fi primit ca fiind fondat întrucât în cuprinsul memoriului de recurs nu se contestă existența încheierii contractului de vânzare-cumpărare și nici prețul convenit în cuantum de 15000 euro, astfel că în mod judicios prima instanță a reținut că, din declarațiile martorilor Halmagyi Ștefan V. și Ciuvar E. Victor, audiați la termenul de judecată din data de 18 februarie 2013, pârâtul-recurent R. I. M. și-a dat consimțământul la încheierea actului juridic menționat.
Astfel, martorul Ciuvar E. Victor a relatat că actul juridic a fost încheiat în casa familia R., într-o atmosferă destinsă, în prezența mai multor prieteni, pârâtul fiind de față și de acord cu cumpărarea casei. De asemenea, martorul Halmagyi Ștefan V. a relatat instanței că în cadrul unei discuții purtate cu pârâtul acesta a recunoscut că nu a achitat a treia rată întrucât situația sa financiară s-a schimbat și ar fi dorit ca reclamantul să dea dovadă de mai multă înțelegere și să negocieze această rată.
În ceea ce privește recursul formulat de către pârâta R. E. M. tribunalul îl va respinge pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, nu poate fi primită ca fiind fondată prima critică formulată de către recurentă în sensul că procedura de citare a reclamantei nu a fost legal îndeplinită pentru următoarele motive:
Prin Sentința civilă nr.1661 din data de_, pronunțată de către Judecătoria Turda în dosarul civil nr._ s-a admis cererea formulată de recurenta pârâta R. E. M. în contradictoriu cu pârâtul R. I. -M. obligând pârâtul la evacuarea temporară din locuința situată în T., str.T., nr.12 A, jud.Cluj și reintegrarea reclamantei în locuință pentru o perioadă de 6 luni de la emiterea ordinului de protecție.
De asemenea, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2013, reprezentanta recurentei-pârâte R. E. M. a relevat în mod expres că aceasta a fost reintegrată la domiciliul său din T., str.T., nr.12 A, jud. Cluj la sfârșitul lunii septembrie-începutul lunii octombrie 2012.
În aceste condiții, la momentul derulării prezentului litigiu, respectiv la termenele de judecată din 10 decembrie 2012, 21 ianuarie 2013, respectiv 18 februarie 2013, contrar opiniei recurentei, nu se poate reține concluzia că procedura de citare a recurentei a fost viciată, aceasta nefiind vătămată în ceea ce privește drepturile sale procesuale.
În ceea ce privește a doua critică adusă sentinței recurate, în sensul că instanța de fond a apreciat greșit actul juridic dedus judecății tribunalul apreciază că nu poate fi primită ca fiind pertinentă pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum a reținut și judecătorul fondului la data de_, între reclamant, în calitate de vânzător și pârâta R. E. -M., în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat actul juridic sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; prin care părțile au convenit vânzarea, respectiv cumpărarea cotei de ½-a parte din dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului - casă familială și teren aferent 683 mp, situat în T., str. T., nr. 12B, înscris în CF 7311 Oprișani, nr. top. 237/3/35/2/1 (fila 7 din dosarul de fond 7).
Prețul stabilit a fost de 15.000 euro, plătibil după cum urmează: 5000 euro, la data încheierii contractului - 16 octombrie 2009, 5000 euro la data de 15 aprilie 2010 și 5000 euro la data de 15 octombrie 2010.
Or, acest înscris cuprinde fără echivoc toate elementele specifice și necesare pentru ca un act juridic să poată fi calificat, așa cum este în cazul în speța de față, ca având valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, în cuprinsul acestuia stipulându-se obiectul contractului, prețul acestuia, elemente care sunt de esența contractului sau antecontractului de vânzare-cumpărare.
De altfel, așa cum am evocat anterior, prin depoziția sa, martorul Ciuvar E. Victor a relatat că actul juridic a fost încheiat în casa familia R., într-o atmosferă destinsă, în prezența mai multor prieteni, pârâtul fiind de față și de acord cu cumpărarea casei, contrar opiniei recurentei că în speță este vorba despre sistarea stării de indiviziune asupra casei părintești care a aparținut antecesorilor săi și ai reclamantului intimat C. J. .
În fine, ultima critică adusă sentinței, în sensul că diferența de 5000 euro ar fi fost achitată de către fiul recurentei, R. M. Jr. nu poate fi primită ca fiind întemeiată din nici o probă administrată în fața primei instanțe, nerezultând aceste aspect, astfel că susținerile recurentei au rămas la stadiul de simple afirmații.
De altfel, în mod riguros prima instanță a statuat că întrucât pârâta R. E.
- M., deși legal citată cu mențiunea personal la interogatoriu, nu s-a prezentat în acest scop, în temeiul art. 225 C.proc.civ., această împrejurare apare ca o mărturisire deplină a pretențiilor reclamantului.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâtul R. I. M. împotriva sentinței civile nr. 593/18 februarie 2013 pronunțate de Judecătoria Turda în dosarul civil nr._, va respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâta R. E. M. împotriva aceleiași sentințe pe care o menține în totalitate.
În temeiul art.276 C pr civ, tribunalul va compensa cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității precizării motivelor de recurs formulate de către pârâtul R. I. M. .
Admite excepția inadmisibilității cererii noi formulate în recurs de către pârâtul R. I. M. în sensul predării posesiei și folosinței imobilului în litigiu în cota care îi revine.
Respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâtul R. I. M. împotriva sentinței civile nr. 593/18 februarie 2013 pronunțate de Judecătoria Turda în dosarul civil nr._ .
Respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâta R. E. M. împotriva aceleiași sentințe pe care o menține în totalitate.
Compensează cheltuielile de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, D. I. D. |
dact. D.D. 06 D. 2013
red AD/tehn ID
16 decembrie 2013/2 ex
| ← Decizia civilă nr. 261/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 555/2013. Pretenții → |
|---|
