Decizia civilă nr. 555/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 555/R/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător D. -I. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent SC V. R. SA ȘI SC V. R. SA- S. D. - împotriva Sentinței civile nr. 130 din 11.02. pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat C.
A., intimat C. I. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, avocat D. N., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că în ce privește prezentul recurs, acesta a fost declarat în termenul prevăzut de lege, este motivat și comunicat.
Se constată că la data de 17 mai 2013 s-a depus la dosar prin registratură din partea intimaților C. din care un exemplar se comunică cu reprezentantul recurentului (filele 13-21).
T. ul, în baza art. 159 indice 1, alin.4 Cod procedură civilă, pune în discuție excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Reprezentantul recurentului precizează că ar fi fost de acord cu admiterea excepției necompetenței materiale, dar există dosare pe rolul T. ului Specializat C. care se trimit spre competență soluționare T. ului C. -Secția civilă.
Având în vedere că în speța dată doar o parte este comercială, apreciază că competența materială aparține T. ului C. -Secția civilă.
T. ul reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Deliberând, reține că, prin sentința civilă nr. 130/_, Judecătoria Dej a admis acțiunea formulată de reclamanții C. ANDREIA și C. I. D. împotriva pârâților S.C. V. R. S.A., prin S. D. , și, în consecință a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente sumelor pe care le-a perceput cu titlu de comision de risc, în perioada septembrie 2008 - ianuarie 2011 în sumă de 857 CHF și la plata de daune morale în cuantum egal cu suma care a fost restituită drept comision de risc încasat pe nedrept în cuantum de 7.166 CHF pentru fiecare reclamant.
Analizând probele dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de_ între reclamanți și pârâtă în calitate de împrumutați, respectiv bancă împrumutătoare, s-a încheiat Convenția de credit nr. 0162773 având ca obiect acordarea unui împrumut iar contractului i-a fost atașat un grafic de rambursare în care părțile au prevăzut suma de plată lunară pe care împrumutații erau obligați să o achite către bancă, potrivit
clauzei cuprinsă în condițiile speciale ale convenției de credit s-a prevăzut în sarcina împrumutaților un comision de risc aplicat la soldul creditului plătibil în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
Prin Sentința civilă nr. 1909/_ dată de Judecătoria Dej în Dos. nr._ s-a admis cererea formulată în contradictoriu cu pârâta și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a clauzei menționată la art. 5 pct. 1 lit. a Comisionul de risc din condiții speciale, din Convenția de credit nr. 0162773 din_ încheiată între părți și în consecință, a fost obligată pârâta la restituirea sumei de 5920 CHF reprezentând suma percepută cu titlu de comision de risc.
Pârâta, a formulat recurs împotriva sentinței date în Dos. nr._ renunțând la recurs în cursul lunii octombrie 2012.
Astfel, convenția care conținea o clauză abuzivă a fost înlăturată iar în luna februarie 2011 reclamanții au primit ca urmare a recurgerii la executare silită suma de 7166 CHF reprezentând comision de risc încasat abuziv de pârâtă, însă, reclamanții nu au primit dobânda legală la această sumă.
Potrivit prevederilor în materie, în cazul în care rata dobânzii nu este stabilită prin contract, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de BNR iar rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică în următoarele șase luni. Astfel, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de referință practicate de BNR în cuantum total de 857 CHF ca urmare a lipsei de folosință a reclamanților asupra acestor sume încasate abuziv de pârâtă, sumă de care pârâta s-a folosit până la restituire. De asemenea reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum egal cu suma restituită ca și comision de risc abuziv încasat respectiv suma de 7166 CHF pentru fiecare reclamant. Așa cum rezultă prin inserarea clauzelor abuzive, s-a creat un prejudiciu reclamanților iar convențiile trebuie să fie executate cu bună credință, în caz contrar, este obligată pârâta la plata de daune morale care să aibă caracter de despăgubiri pentru reclamanți și rol sancționator pentru pârâtă, pârâta creând un prejudiciu reclamanților prin inserarea abuzivă a comisionului de risc prin perceperea lunară a acestuia în condițiile în care creditul era acoperit cu garanții imobiliare.
De asemenea, prejudiciul moral creat ca urmare a perceperii de către pârâtă a comisionului de risc, a creat reclamanților un disconfort psihic datorită creșterii ratelor lunare deoarece în caz de neplată reclamanții riscau ca pârâta să execute ipoteca și ar fi fost o situație mai bună pentru reclamanți dacă nu ar fi fost comisionul de risc, rata fiind mai mică, astfel că, reclamanții ca urmare a existenței acestui prejudiciu au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale echivalente cu cuantumul sumei care a fost restituită cu titlu de comision abuziv perceput pentru fiecare reclamant.
Prin admiterea acțiunii reclamanților din Dos. nr._ - Sentința civilă 1909/2010, aceștia au executat valoarea comisionului de risc achitat în baza convenției, însă, nu au fost achitate celelalte pretenții ale reclamanților.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor pe care le-a perceput cu titlu de comision de risc în perioada septembrie 2008 - ianuarie 2011 dobândă stabilită la nivelul dobânzii de referință stabilită de BNR, pârâta datorând dobânda legală începând cu prima lună septembrie 2008 în care a încasat abuziv comisionul de risc și până la înlăturarea acesteia prin rata lunară ca urmare a litigiului dintre părți. În toată această perioadă septembrie 2008 - februarie 2011, reclamanții au achitat lunar către pârâtă comisionul de risc, inserat abuziv în contractul de
credit încheiat între părți, iar banca s-a folosit de această sumă, iar reclamanții nu s-au putut folosi de suma respectivă.
Prin Sentința civilă 1909/2010 suma menționată cu titlu de comision de risc, încasat abuziv de pârâtă este de 5920 CHF, reprezentând suma pe care pârâta a încasat-o ca și comision de risc, reclamanții achitând acest comision de risc lunar până când în urma executării silite pârâta a eliminat comisionul de risc prin convenția încheiată între părți și a restituit suma pe care reclamanții au achitat-o cu acest titlu. Dobânda legală reprezintă lipsa de folosință a reclamanților asupra acestor sume încasate abuziv de pârâtă, sumă de care pârâta s-a folosit până la restituire, părțile trebuie să fie de bună credință pe tot timpul executării contractului, iar atunci când nu-și îndeplinesc îndatoririle, partea este răspunzătoare de prejudiciu cauzat celuilalt și este obligată să repare acest prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs, pârâta
solicitând casarea hotărârii întrucât instanța nu a cercetat fondul cauzei și în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În motivare se arată că recurenta a acordat reclamanților un împrumut de nevoi personale de 120.000 CHF prin convenția 0162773/2008.
Se învederează că instanța nu a analizat fondul, preluând motivele invocate de reclamanți, fiind necesară administrarea mai multor probe. Cu
privire la motivele de modificare învederează că reaua-credință în relațiile contractuale aparține reclamanților. Daunele morale nu au fost justificate.
Intimații au depus întâmpinare în care invocă excepția necompetenței materiale, fiind vorba de o cauză comercială, iar cu privire la fond solicită respingerea recursului.
Analizând excepția invocată de intimați, prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat o convenție de împrumut, activitatea principală a recurentei fiind acordarea de credite. În vechea legislație, în vigoare la data încheierii contractului, această acțiune era calificată ca o faptă obiectivă de comerț, având o natură comercială.
În atare situație, tribunalul în baza art. 228 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, apreciază că prezenta cauză este de competența T. ului Specializat C., vizând o obligație contractuală asumată de o societate comercială, cauzele de o asemenea natură căzând în competența acestei instanțe.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite excepția necompetenței materiale, potrivit art.159 pct.2 Cod procedură civilă și va declina competența de soluționare a recursului declarat de SC V. R. SA ȘI SC V. R. SA- S. D. împotriva Sentinței civile nr. 130 din 11.02. pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., în favoarea T. ul Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină competența de soluționare a recursului declarat de SC V. R. SA ȘI SC V. R. SA- S. D. împotriva Sentinței civile nr. 130 din
11.02. pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., în favoarea T. ul Specializat C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, L. C. |
Red DT/ Dact LM 2ex31.0.
| ← Decizia civilă nr. 1106/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 332/2013. Pretenții → |
|---|
