Sentința civilă nr. 332/2013. Pretenții

Comentarii

0

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 332/2013

Ședința publică de la 26 Iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE C.	-A.	C.
Grefier G.	P.

S-a luat spre examinare acțiunea civilă promovată de către reclamanta

T. R. ANA în contradictoriu cu pârâtul R. -Z. B., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reprezentanta reclamantei, avocat Criste I. T. în substituirea SCPA Lăpușn, Moscovits, Steopan și asociații care depune delegația la dosar precum și reprezentantul pârâtului, avocat L. M. Harosa, cu împuternicirea la fila 47 dosar.

Procedura legal îndeplinită.

La solicitarea instanței, reprezentantul pârâtului arată că a luat la cunoștință de precizarea de acțiune și răspunsul la întâmpinare precum și de faptul că reclamanta a mărit câtimea obiectului cererii, a studiat anterior termenului aceste înscrisuri și consideră că și în aceste condiții excepția rămâne în picioare.

Tribunalul constată că prin completare la întâmpinare s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și pune în discuția părților excepția, la acest termen, acordând cuvântul mai întâi reprezentantului pârâtului.

Reprezentantul pârâtului învederează că, raportat la cererea introductivă care a investit instanța, cuantumul despăgubirilor solicitate era de 200.000 lei ori, iar potrivit art. 94 alin. 1 lit. j NCPC soluționarea cererii este de competența judecătoriei. Competența materială fiind o excepție de ordine publică astfel încât instanța trebuie să își decline competența către judecătorie. A observat precizarea de acțiune prin care reclamanta a mărit câtimea obiectului cererii însă, potrivit art. 106 și 98 NCPC., consideră că nu s-a schimbat competența deoarece instanța rămâne legal investită dacă se realizează majorări sau micșorări. per a contrario, în cazul în care nu a fost investită legal, orice majorare sau micșorare a câtimei obiectului nu are înrâurire asupra competenței. Depune xerocopia comentariului pe articole NCPC - I. Leș, cu titlu de doctrină. Se face referire în precizarea de acțiune că cererea principală ce investire a instanței ar fi nepatrimonială dar obiectul acțiunii este o derivată din patrimonial - răspundere civilă delictuală. Prin urmare, având în vedere că este o acțiune patrimonială, potrivit art. 2 și 15 din Legea taxelor de timbru, la momentul investirii instanței, valoarea era de

200.000 lei. Dacă suma solicitată era mai mare, tribunalul era competent.

Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției pentru motivele arătate prin răspunsul la întâmpinare. E adevărat că acțiunea inițială cuantumul pretențiilor atrage competența judecătoriei dar precizarea de acțiune a fost făcută în termenul prevăzut de lege iar acțiunea precizată

investește instanța. Oricum, pe noul cod tribunalele sunt instanțe de drept comun și judecă toate cererile care nu sunt evaluabile în bani - sunt de competența tribunalului. Si prin raportare la suma și prin raportare la obiectul cererii apreciază că Tribunalul este competent a judeca.

În replică, reprezentantul pârâtului arată că într-adevăr tribunalul este competent a soluționa toate cererile, cu excepția prevăzută la art. 94 alin. 1 lit. j NCPC care prevede că judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv.

Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării, pe excepția invocată.

T R I B U N A L U L

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de_ pe rolul Tribunalului C., reclamanta R. Ana T., a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul R. -Z. B., a constata săvârșirea de către pârât a unei fapte juridice ilicite constând în publicarea unui articol prin care au fost aduse acesteia prejudicii semnificative de imagine, a obliga pârâtul la plata în favoarea acesteia a unei sume în cuantum de 200.000 lei, reprezentând daune morale cauzate acesteia prin fapta ilicita săvârșită de către acesta, iar în ipoteza în care se va admite prezenta acțiune, solicită a se dispune obligarea pârâtului la publicarea, pe cheltuiala sa, a hotărârii pronunțate în cauză, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat faptul că aceasta are calitatea de Președinte al Asociației Maghiare a handicapaților Motori, o persoană juridică fără scop patrimonial și care are ca obiect de activitate protejarea și ajutorarea persoanelor cu handicap motor pentru garantarea tuturor drepturilor acestora. În acest sens, începând cu anul 2000 Asociația a înființat căminul social "Sf. Kamil"" pentru persoane vârstnice cu handicap

neuromotor și asociat, situat în municipiul C. -N., str. Pădurii, nr.11, jud.C. .

Spre sfârșitul anului 2012, pârâtul B. R., 1-a internat pe tatăl său, Augustin R., în cadrul căminului "Sf. Kamil", pacientul având un tablou clinic complex, suferind de multiple probleme neuronale, suficient de grave pentru a justifica o îngrijire specializată permanentă.

Menționează că, deși Asociația Maghiară a Handicapaților Motori este o asociație fără scop patrimonial, fondurile provenite din donații sunt de cele mai multe ori insuficiente pentru asigurarea tratamentului și a îngrijirii permanente a pacienților, astfel încât pentru acoperirea cheltuielilor aferente asigurării unei pensiuni complete (prepararea mâncării, administrarea de medicamente, plata personalului care îngrijește în permanență pacienții) se percepe o taxă lunară în cuantum de 2000 lei. Această taxă este afectată exclusiv nevoilor fiecărui pacient, iar Asociația nu beneficiază de niciun profit în urma activității prestate. Datorită stării grave în care se afla pacientul Augustin R. la data internării în centru, aceasta a solicitat unui specialist neurolog, Dl. Văcăraș, efectuarea, unei consultații, pentru a fi în măsură a asigura pacientului îngrijirea medicală corespunzătoare, prin intermediul Asociației.

Arată că pe parcursul perioadei în care Augustin R. a fost internat în centrul de îngrijire "Sf. Kamil" acesta, fiind inițial diagnosticat cu eczemă de stază și celulita gambieră, onicomicoză (ulcer venos) și eczemă de stază suprainfectată și pe fondul agravării acestei afecțiuni, a fost mutat temporar din salonul în care s-a aflat inițial în altul, întrucât necesita o îngrijire suplimentară. Cu această ocazie, Augustin R. a fost vizitat de către fiul

său, B. R., acesta exprimând nemulțumiri cu privire la mutarea din salonul inițial, urmând ca la data de 12 decembrie 2012 pacientul Augustin

1. să părăsească căminul "Sf. Kamil" la solicitarea pârâtului.

   Învederrează reclamanta faptul că deși pârâtul, la momentul la care tatăl său a fost externat din centrul de îngrijire nu a reclamat alte nemulțumiri legate serviciile prestate de către Asociația pe care o reprezintă, în afara celor amintite, la data de 17 decembrie 2012 acesta a publicat pe site-ul www.bodganrogca.ro un articol intitulat "Centru de exterminare la C. în 2012" prin care au fost aduse semnificative prejudicii de imagine atât Asociației Maghiare a Handicapaților Motori, cât și acesteia personal, întrucât acesta a prezentat situația din speță în mod denaturat și prin afirmații mincinoase, în scopul atragerii audienței, de natură a o expune disprețului public.

   Acest articol, publicat la data de 17 decembrie 2012, a fost preluat de mai multe publicații de presă online, la data de 18 decembrie 2012.

   În considerarea celor expuse anterior, apreciază că pârâtul, B. Roșea, prin acțiunile sale - prezentarea unor informații mincinoase referitoare la situația din speță - a săvârșit o faptă ilicită care a cauzat acesteia importante prejudicii de imagine fiind, astfel, întrunite toate condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului.

   Cu privire la existența unei fapte juridice ilicite, precizează reclamanta că, odată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor Noului Cod civil, potrivit art.72 " Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei sau reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art.75,"Rezultă, așadar, că dreptul la demnitate, care este un drept nepatrimonial, cuprinde, printre altele, și dreptul la imagine, fiind interzise atingerile aduse reputației unei persoane dacă acestea nu sunt permise de lege.

   Cu privire la apărarea drepturilor nepatrimoniale, stint aplicabile prevederile art. 252 și urm. din Noul Cod Civil, în conformitate cu care "Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.";

   În speță, B. Roșea, având și calitatea de angajat al Societății Române de Radiodifuziune, în scopul atragerii audienței și pe fondul suferințelor cauzate de agravarea stării de sănătate a tatălui său, a publicat pe site-ul personal articolul intitulat "Centru de exterminare la C. în 2012", care, în cuprinsul său conține mai multe informații neadevărate cu privire la modul de desfășurare a activității de către Asociația Maghiară a Handicapaților Motori și la tratamentul de care a beneficiat pacientul Augustin R. în centrului de îngrijire "Sf. Kamil", precum și afirmații cu privire la aceasta de natură a atrage disprețul public.

   Arată recamanta, totodată, că în pofida faptului că majoritatea afirmațiilor mincinoase privesc modul de desfășurare a activității de către Asociația Maghiară a Handicapaților Motori, acestea în egală măsură aduc un semnificativ prejudiciu de imagine ei, întrucât percepția publică privitoare la Asociație se reflectă și înmodul în care aceasta este privită de către publicul larg, în calitate de Președinte și reprezentant al acesteia.

   În acest sens arată, cu titlu exemplificativ, informațiile neadevărate din cuprinsul articolului:

   • Pârâtul a afirmat că boala tatălui său s-a decompensat datorită proastei administrări a medicamentelor. Astfel cum a menționat anterior, pacientul Augustin R., la momentul internării în centrul de îngrijire "Sf. Kamil", suferea de multiple afecțiuni neuronale, cu o evoluție rapidă spre agravare, acesta fiind și motivul pentru care ea a solicitat o consultație din partea unui specialist neurolog. Starea de sănătate a pacientului Augustin

1. la momentul internării a fost confirmată chiar de către pârât, care în cuprinsul articolului publicat precizează că "Tata nu este un vârstnic cu probleme neuronale comune. Tabloul său clinic este complicat și ar băga în sperieți orice fiu sau fiică dacă ar vedea un astfel de bilet de ieșire din spital. Datorită stării de sănătate precare a pacientului și a evoluției, afecțiunilor de care acesta suferea, în ciuda administrării tuturor medicamentelor, prescrise de către medicul specialist, a fost necesară mutarea pacientului în alt salon, pentru ca acesta să beneficieze de îngrijiri suplimentare. Subliniază reclamanta că starea de sănătate a lui Augustin R. nu s-a agravat datorită unei proaste administrări a medicamentelor, ci datorită naturii afecțiunilor, fiind asigurate acestuia în cadrul centrului de îngrijire " Sf. Kamil "; atât îngrijiri specializate din partea unui personal pregătit, cât și administrarea tuturor medicamentelor prescrise de către specialistul ngiirolog consultat.

   • Pârâtul a reclamat lipsa de comunicare cu tatăl său, Augustin R., precizând faptul că nu avea acces la camera acestuia. De asemenea, pârâtul a afirmat că nu era informat cu privire la starea de sănătate a pacientului -

     "Deși a mers acolo des, nu i se comunica nimic. Îl vedea în scurte momente, uneori supravegheat, nu avea acces la camera sa, care era ținuta sub cheie. Nu i se explica nimic", față de acestea, arată că pârâtul a avut deseori contact cu tatăl său, fapt care poate fi confirmat de către angajații Asociației Maghiare a Handicapaților Motori, iar aceasta a comunicat pârâtului orice informații solicitate cu privire la starea de sănătate a tatălui său.

   • Pârâtul a arătat, în cuprinsul articolului că Augustin R., pe perioada în care a fost internat în central " Sf. Kamil" a fost "prost hidratat (nu i s-a dat apa), prost hrănit și dispensamat", toate acestea fiind afirmații mincinoase, întrucât în cadrul centrului de îngrijire au fost depuse toate diligentele necesare în vederea ameliorării stării de sănătate a pacientului și a asigurării unei îngrijiri specializate și permanente acestuia. Aceste aspecte au fost confirmate și de către directorul Agenției Județene pentru Plăți și I. Socială C., Ana Iarbu, care a precizat, în cadrul unei publicații online (www.redactiadestMjo) faptul că "centrul Sfântul Kamil nu a primit niciodată subvenții de la stal, dar primește bani de la Primărie. Cu ocazia reacreditării, care se întâmplă la fiecare 3 ani, ei (AJPISC) au controlat dacă este respectată organigrama, dacă există suficient personal, suficientă mâncare, curățenia. Toate criteriile au fost îndeplinite. Colegele sale au întrebat și câțiva bolnavi dacă sunt mulțumiți și au spus că da."

Totodată, arată că în urma publicării articolului menționat de către B.

1. și a preluări acestuia de către mai multe publicații de presă online, s-au efectuat un control în cadrul centrului "Sf. Kamil" și de către reprezentanții Direcției de Sinătate Publică a Județului C., iar directorul adjunct al acestei instituții DL Mihai Moisescu a precizat că "în prima jumătate a acestui an, ei au desfășurat un control tematic la căminele de bătrâni si Sfântul Kamil a fost corespunzător, pacienții erau mulțumiți."

   • Față de persoana ei, arată că pârâtul a caracterizat-o ca fiind "O persoană care conduce închisoarea cu mână de fier și care pare deranjată de

fiecare dată când mă vede..."

In continuare, precizează reclamanta că pentru ca atingerile aduse reputației unei persoane sa constituie o faptă juridică ilicită, este necesar să fie depășite limitele prevăzute de art.75 din Noul Cod civil, în conformitate cu care:

1. Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.

2. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună- credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune. " Așadar, în măsura în care se aduce atingere reputației și imaginii unei persoane, dar această atingere este în acord cu legea, Constituția sau pactele internaționale privind drepturile omului, fapta nu justifică atragerea răspunderii civile delictuale.

În speță, fapta săvârșită de către B. R. este contrară ordinii juridice, nefiind justificata de nicio prevedere legală. Arată reclamanta, astfel, că în materia Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale este protejată, prin dispozițiile art.10, libertatea de exprimare. Cu toate acestea; libertatea de exprimare, nefiind absolută, are anumite limitări, prevăzute de clauza derogatorie de la paragraful 2 al art. 10, potrivit căruia "Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a reputației și a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești." Subliniază că statul poate aduce anumite limitări ale libertății de exprimare, în măsura în care sunt întrunite cumulativ trei condiții:

1. Ingerințele trebuie să fie prevăzute de lege -Precizeauă că în pofida garantării libertății de exprimare prin art.30 din Constituție, prin alin. (6) al aceluiași articol este prevăzută posibilitatea unor limitări ale acestei libertăți, întrucât aceasta "nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. "" Dispozițiile cuprinse în Noul cod civil privitoare la protejarea drepturilor nepatrimoniale întăresc prevederile constituționale, astfel încât libertatea de exprimare nu este una absolută, fiind interzise atingerile aduse reputației și imaginii unei persoane

   în măsura în care fapta nu este justificată de o prevedere legală.

2. Ingerințele în exercitarea libertății de exprimare trebuie să aibă un scop legitim. Scopul legitim constă, de cele mai multe ori, în protecția interesului general sau în protecția drepturilor individuale. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmațiile pe care le face o persoană se împart în două categorii: informații facturale și judecăți de valoare. Informațiile factuale sunt acele informații care privesc fapte sau

evenimente determinate, iar judecățile de valoare reprezintă păreri despre calitățile sau comportamentul unei persoane. De asemenea, Curtea a statuat în repetate rânduri, că în cazul judecăților de valoare, libertatea de exprimare este mult mai extinsă decât în cazul informațiilor factuale,

întrucât în măsura în care o judecată de valoare are o bază în realitate, afirmația nu poate fi limitată. În ciuda acestui aspect, în doctrină în mod temenic s-a afirmat că "de aici nu se poate deduce o libertate absolută de a

formula judecăți de valoare, întrucât jurisprudența Curții permite

sancționarea unor astfel de judecăți atunci când ele sunt pur injurioase ori atunci când nu au o bază factuală suficientă."

Astfel cum a precizat și anterior, toate afirmațiile neadevărate cu privire la Asociația Maghiară a Handicapaților Motori afectează și imaginea acesteia, care este responsabilă modul de desfășurare a activității de către aceasta, în special în măsura în care afirmațiile se coroborează cu caracterizarea acestea ca fiind "o persoană care conduce închisoarea cu mână de fier". Mai mult, aceste afirmații ale pârâtului atrag decredibilizarea ei, având în vedere că, în percepția publicului, este în egală măsură responsabilă de tratamentele aplicate pacientului Augustin R. pe care pârâtul în mod neîntemeiat le susține.

Față de acestea, arată reclamanta că în speță afirmațiile pârâtului arătate anterior sunt în cea mai mare parte incluse în categoria informațiilor factuale, dar articolul intitulat " Centru de exterminare la C. în 2012" al cărui autor este pârâtul cuprinde și judecăți de valoare. printre care amintim:

Consideră reclamanta că aceste afirmații ale pârâtului depășesc sfera celor care pot avea o bază reală, având caracter înjurios, astfel încât nu pot fi justificate prin invocarea libertății de exprimare. Totodată, datorită preluării afirmațiilor de către publicațiile online anterior amintite și a impactului mediatic major pe care l-au cauzat, acesteia i-au fost aduse prejudicii semnificative de imagine.

Precizează că, dacă în cazul judecăților de valoare nu este necesară proba verității, situația este diferită în ipoteza informațiilor factuale, a căror verificitate trebuie probată. Limitarea libertății de exprimare poate fi justificată "dacă publicația nu este realizată cu bună-credință, fără respectarea deontologiei profesionale.

Apreciază reclamanta faptul că pârâtul a acționat atât cu rea-credință, cunoscând caracterul mincinos al afirmațiilor sale, cât și contrar deontologiei profesionale, în argumentarea acestui punct de vedere, arată că

B. R. are calitatea de angajat al Societăți Române de Radiodifuziune și, ca atare, este obligat să respecte dispozițiile Codului deontologic al ziaristului, în cadrul căruia sunt enunțate unele principii fundamentale privitoare la activitatea publicistică: datoria primordială de a relata adevărul (art.l), obligația de a furniza doar informații veridice și verificate în prealabil (art.2), ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte (art.3).

În speță, pârâtul a încălcat toate aceste principii de deontologie profesională, prezentând ca fiind adevărate anumite fapte ale Asociației Maghiare a Handicapaților Motori, cu toate că, cunoștea caracterul mincinos al afirmațiilor sale și repercusiunile pe care afirmațiile urmau să le producă asupra imaginii și reputației acesteia, abuzând în cunoștință de cauză de libertatea sa de exprimare. Totodată, având în vedere preponderența informațiilor factuale din cadrul articolului intitulat "Centru de exterminare la C. în 2012" pârâtul are obligația probării veridicității acestor afirmații, nefiind suficientă existența unor simple indicii conform cărora informația este adevărată, pentru ca acestea să fie justificate prin invocarea libertății de exprimare.

3 Ingerințele trebuie să fie necesare într-o societate democratică - Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale nu interzice recurgerea la resorturi de natură civilă sau penală prin care este limitată libertatea de exprimare. Așadar, în măsura în care ingerința adusă libertății de exprimare îndeplinește criteriile de proporționalitate în raport cu interesul care se dorește a fi protejat, este îndeplinită și această ultimă

condiție. Subliniază că în cuprinsul Convenției, în cadrul paragraf ului-2 al art. 10 sunt prevăzute posibile limitări ale libertății de exprimare, dacă măsura este necesară, printre altele, pentru apărarea reputației și a drepturilor altora. Astfel printre criteriile luate în considerare de către Curte în aprecierea proporționalității se află și contextul afirmațiilor, situație în care, când libertatea de exprimare intră în conflict cu drepturile și libertățile altuia, pentru a determina proporționalitatea ingerinței, și, implicit, necesitatea sa într-o societate democratică, trebuie luată în calcul și gravitatea celor afirmate. Reiterează, cu această ocazie, susținerile privitoare la prejudiciul grav adus de publicarea articolului în discuție de către pârât, care, având un semnificativ impact mediatic, a fost în măsură să determine decredibilizarea acesteia și atragerea disprețului public.

Având în vedere toate aceste considerente, apreciază reclamanta faptul că, în cauză fapta săvârșită de către pârât - publicarea unui articol conținând informații mincinoase cu privire la modul de desfășurare a activității de către Asociația pe care o reprezintă, alături de caracterizarea atribuită acesteia - nu poate fi justificată prin invocarea libertății de exprimare, care, astfel cum a arătat anterior, este susceptibilă de numeroase

limitări, astfel încât pronunțarea unei hotărâri prin care se dispune obligarea pârâtului la plata unor daune morale nu reprezintă o încălcare a art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind vorba de o

ingerință permisă în concepția jurisprudenței Curții.

Cu privire la existența prejudiciului, arată că acesta constă în decredibilizarea ei în percepția publicului, întrucât toate faptele atribuite în mod neîntemeiat Asociației Maghiare a Handicapaților Motori sunt de natură a afecta, prin ricoșeu, și imaginea și reputația acesteia, care este responsabilă de modul de desfășurare a activității în cadrul centrului de

îngrijire "Sf.Kamil".

În ceea ce privește daunele morale solicitate de către aceasta, arată reclamanta că, astfel cum s-a statuat și în doctrină, "dacă prejudiciul nu este susceptibil de evaluare bănească, el este un prejudiciu moral. Astfel este, de exemplu, atingerea adusă onoarei sau demnității unei persoane ". Referitor la cuantumul daunelor morale solicitat, în jurisprudență s-a statuat că "nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală". Față de acestea, solicită a se observa caracterul proporțional al cuantumului daunelor morale solicitate în raport cu gravitatea faptei și cu consecințele acesteia, având în vedere și orientarea actuală din practica judiciară, în sensul în care pentru încălcarea dreptului la imagine și a reputației unei persoane au fost acordate daune morale substanțiale. Cu privire la acest aspect, amintește Sentința civilă nr.524, pronunțată de către Tribunalul București în ședință publică la data de_ în Dosarul nr._, prin care, ca urmare a săvârșirii unei fapte

ilicite constând în încălcarea dreptului la onoare, reputație și imagine, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamatului a unor dciune morale în cuantum de 70.000 Euro.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, în doctrină au fost propuse numeroase criterii pentru a delimita acele acțiuni care pot constitui cauză determinantă în producerea prejudiciului.

Printre acestea, în ultima perioadă s-a remarcat în mod deosebit teoria imputării obiective a rezultatului. Astfel, pentru determinarea cauzei producerii prejudiciului, se impune realizarea unui examen în două etape: în

primul rând se verifică dacă fapta a creat un pericol social pentru valoarea socială protejată, în speță aceasta fiind reputația și imaginea acesteia, iar, în cadrul celei de-a doua etape se verifică dacă prejudiciul efectiv produs este rezultatul stării de pericol cauzate inițial prin fapta autorului.

Apreciază reclamanta că în cauza de față există un raport de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de către pârât, constând în publicarea unor informații de natură a aduce un semnificativ prejudiciu de imagine acesteia și prejudiciul efectiv suferit. Astfel, prin fapta sa, B. R. a

încălcat dreptul la imagine și reputație al acesteia, iar prejudiciul suferit - decredibilizarea ei în opinia publică și, implicit atragerea disprețului public cu privire la persoana acesteia este o consecință directă a acestei încălcări.

În ceea ce privește vinovăția pârâtului, precizează reclamanta că în conformitate cu dispozițiile art.1357 alin.(2) din Noul Cod civil, "Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Așadar, pârâtul B.

1. , cu știință a publicat toate informațiile mincinoase la care a făcut anterior referire, în scopul atragerii audienței și pe fondul suferințelor cauzate de degradarea stării de sănătate a tatălui său. De asemenea, pârâtul a abuzat de libertatea de exprimare, prezentând informații care nu au o minimă bază factuală, având în vedere și declarațiile instituțiilor de control abilitate în domeniu citate în cuprinsul prezentei acțiuni, prin care se arată că în urma desfășurării unor controale în cadrul centrului de îngrijire "Sf. Kamil" nu au fost sesizate nereguli cu privire la modul de desfășurare a activității.

   În drept au fost invocate prev. art.72,_ și urm. din noul cod

   civil.

   La data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea

   pârâtului R. Zasmencu Mihai B.

   , solicitând instanței respingerea acțiunii introductive de instanță drept neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în temeiul art. 451C. Proc. Civ.

   În motivare pârâul arată faptul că din vara anului 2012 tatăl său, Augustin R., s-a luptat cu o boală neurologică complexă. In urma unor ample discuții cu acesta din urma, din nevoia administrării unui tratament specializat, a unei îngrijirii zilnice avizate, pornind de la cercetări amănunțite cu privire la posibilele variante de internare într-un centru deservit problemelor de geriatrie, a ajuns la soluția căminului "Sfântul Kamil".

   In acest sens, a purtat discuții extinse cu doamna T. R., reprezentata centrului Sfântul Kamil, căreia i-a fost expusă întreaga situație, toate specificațiile tabloului clinic al tatălui său și îngrijirea specială de care acesta are nevoie. În urma acestor discuții, a hotărât și convenit cu d-na T. să semnăm un contract de prestări servicii. Menționează că nu a primit exemplarul acestui contract, semnat de către el, nedând în acel moment atenție acestui detaliu.

   Pornind de la acest angajament și în schimbul valorii de 2.000 de lei pe lună, tatăl său urma să beneficieze de cazare, asigurarea hranei și administrarea acesteia, îngrijire zilnică, și cel mai important, administrarea tratamentului medical, toaleta, igiena personală, etc.

   Precizează, de asemenea, că nicio secundă nu s-a pus problema îngrijirii gratuite a tatălui său.

   Augustin R. nu era și nici nu este la acest moment un vârstnic cu probleme neuronale comune. Tocmai în considerarea acestui aspect a hotărât internarea lui la azilul Sfântul Kamil, care promitea o îngrijire pe măsura tuturor acestor probleme, desigur, în urma discuțiilor purtate cu tatăl său și în urma asigurărilor d-nei. T. R. .

   De bună seamă, în măsura în care reclamanta i-ar fi adus la cunoștință modalitatea superficială - într-o exprimare elegantă - cu care sunt îngrijiți vârstinicii în acest centru, contractul respectiv nu ajungea să fie semnat niciodată.

   După internarea tatălui său a găsit în presa online un articol publicat în Gazeta de C., prin care un fost angajat al acestui centru, Varga Erno, relata modul neserios în care erau tratați pacienții. Deși -inițial- sursa nu îi părea credibilă, mai exact, un fost angajat care își pierduse slujba, a decis, îngrijorat, să îl viziteze pe tatăl său cel puțin o dată la două zile.

   Inițial totul părea normal, tatăl său a fost internat singur într-o încăpere foarte frumos aranjată, condițiile de îngrijire părând de lăudat. Nu la foarte mult timp, din cauza proastei administrări a medicamentelor boala tatălui său s-a agravat înfiorător, fiind stabilit un diagnostic cu mult mai dur. Situația s-a degradat în continuare într-un ritm galopant și în ciuda

   insistențelor sale, nu i se explica nimic.

   Nu avea acces la tatăl său, camera sa nouă (nu cea pe care i-a fost inițial prezentată), iar în puținele momente pe care le-a putut petrece cu dânsul, acesta era supravegheat de către personal, întâlnirile cu dânsul neavând loc în camera lui. Cu puțin timp înainte de externare, după mutiple

   insistențe și discuții contradictorii, a ajuns să vadă această nouă cameră a tatălui său. Condițiile erau deplorabile, în salon erau 6-7 paturi, cu vârstnici în prag de deces.

   În sfârșit, la ultima vizită (totul a durat mai puțin de o lună), văzând starea jalnică în care se găsea tatăl său, faptul că bandajele la picioare nu erau schimbate, etc, a decis împreună cu sora tatălui său, care este medic, să îl externeze.

   Menționează pârâtul că spre deosebire de scrisoarea medicală obținută anterior internării în cadrul acestui centru, după ieșirea din acest cămin, scrisoarea medicală a cuprins, printre altele, următoarele mențiuni: tegumente deshidratate, hipoproteinemie. eczemă de stază suprainfectată la ambele gambe, ulcerații fesiere, infecție urinară cu proteus, onicomicoza. cultură din ulcerații gambiere pozitivă cu stafilococ aureus, leziuni peste abdomen, sub piept, plagă prin tăiere fesa dreaptă, etc. Cu alte cuvinte, tatăl său nu a fost nici hrănit, nici hidratat (nu i s-a dat apă), nici dispensarizat corespunzător. În suportul acestei susțineri regăsiți în anexă scrisorile medicale la care a făcut referire anterior, înainte și post internare.

   Mai mult decât atât, menționează că tatăl său s-a temut inițial să-i spună cum a fost tratat în acest loc, fiind amenințat că "va fi găsit" de personal, ceea ce i-a produs o îndreptățită stare de revoltă.

   Pornind de la aceste aspecte, precum și de la noul diagnostic pus tatălui său, a stării sale de sănătate vizibil degradate nu din prisma specificațiilor aferente bolii neuronale ci din cauza unei proaste îngrijiri, proaste administrări a medicamentației, a hranei, etc, a postat pe blogul www.bogdanrosca.ro un articol prin care critica acest centru de îngrijire, respectiv, pe președintele acestui centru- domna T. R. -, enunțând în mare cele arătate mai sus.

   În această ambianță, astfel cum a arătat și reclamanta, menționează pârâtul că el este angajat al Societății Române de Radiodifuziune, fiind de profesie jurnalist. Mai mult decât atât, menționează că de-a lungul anilor a realizat și moderat o gamă largă de emisiuni la TVR C., Radio C. și nu numai. Cu alte cuvinte, subliniază că publicarea acestui articol pe blog nu a avut absolut nimic de a face cu dorința de a obține notorietate ori audiență, ci de a informa publicul cu privire aceste aspecte ce trebuiau fără doar și

   poate aduse la lumină. Ar fi cel puțin inuman și în egală măsură lipsit de sens să achieseze la teza contrară promovată de către reclamantă. Astfel de susțineri: "a publicat mai multe informații minicinoase în scopul atragerii audienței " ar echivala cu dorința lui de a profita de acest moment extrem de dificil din viața sa și a familiei sale, pentru publicitate?!

   Mai mult, solicită a se oberva că materialul publicat de el nu a fost niciodată difuzat de Societatea Română de Radiodifuziune, al cărei angajat este, tocmai la dorința lui, deoarece motivul care l-a împins să posteze pe blog ceea ce i se întâmplase tatălui său a fost firescul sentiment de revoltă și în niciun caz finalitatea de a-și face reclamă.

   În ceea ce privește neîntrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale

   1. Fapta ilicită

      În primul rând, subliniază că libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei societăți democratice. Proclamarea ei cu acest titlu în dreptul european al drepturilor omului este reflectată în dreptul intern prin consacrarea ca drept fundamental în art. 30 alin. (1) din Constituție. Libertatea de exprimare, declarată inviolabilă, reprezintă principiul iar toate celelalte dispoziții ale art. 30 trebuie interpretate în sensul respectării acestui principiu, fiind excepții de strictă interpretare. Orice interpretare contrară care ar tinde să transforme excepțiile în regulă nu poate fi primită.

      In ceea ce privește susținerile reclamantei, care invocă încălcarea art. 72 din Noul Cod Civil,, menționează că dispozițiile art. 72 alin. 2 din Noul Cod Civil interzic orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane fără consimțământul acesteia, în măsura în care nu au fost respectate limitele prevăzute în cuprinsul art. 75 din Noul Cod Civil.

      Arată că art. 75 din Noul Cod Civil prevede următoarele:

      "1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune."

      La adăpostul art. 75 din Noul Cod Civil, atât presa, cât și orice altă persoană, își poate exercita dreptul la liberă exprimare, fără ezitare, deoarece beneficiază de o marjă de acțiune clar definită de instrumente normative și jurisprudențiale. O astfel de pârghie ajutătoare o reprezintă jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) care, deja la acest moment, pune la dispoziția Noului Cod civil o importantă selecție de hotărâri cu efect direct în procesul de interpretare și aplicare a legii române.

      În aceast context, este oportună relevarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: "(1). Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde lihertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.(2). Exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie masuri necesare. într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a

      drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești".

      In doctrina juridică de specialitate, care preia raționamentele promovate de Curte se arată că: presa are în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului relativă la dreptul la exprimare un rol privilegiat, Curtea admițând destul de greu atingeri aduse acesteia.1 Mai mult decât atât, precizează pârâtul că în viziunea Curții: "libertatea jurnalistică include posibilitatea de a recurge la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare".

      În speța de față, pe lângă anumite date factuale a căror veridicitate este susținută prin documentele, atașate prezentei întâmpinări, au existat multiple judecăți de valoare ale căror probă nu poate fi efectuată în mod obiectiv de către acesta, astfel cum a precizat și reclamanta prin acțiunea sa introductivă.

      În acest context, menționează că la un moment dat, în cuprinsul articolului publicat pe blog, a fost folosit apelativul "LEPRELOR"de către el. Într-o scurtă paranteză, subliniază că această expresie a fost folosită pornind de la cele istorisite de tatăl său, R. Augustin,mai exact, a fost amenințat că "va fi găsit" de către personal dacă oferă detalii cu privire la modul în care a fost tratat pe perioada internării la Sf. Kamil. Raportat la aceste aspect, în finalul articolului, regăsiți formularea: "să vă văd leprelor", ce trebuie înțeleasă în contextul revoltei ce îl cuprinsese văzând atât starea fizică a tatălui său, cât și felul în care i-a comunicat, propriu stării în care se afla, agitația și frica ce îl cuprinsese ori de câte ori discutau despre îngrijirea de la Sf.Kamil.

      De asemenea, în cuprinsul aceluiași articol publicat pe blog, s-a referit la reclamantă drept o doamnă care "conduce închisoarea cu mână de fier. Pentru început subliniază faptul că astfel de aserțiuni se includ în capitolul judecăților de valoare. Mai mult decât atât, învederează instanțe faptul că o asemenea caracterizare a centrului Kamil nu este deloc deplasată în condițiile în care pacienții erau legați și imobilizați la pat, într-un mecanism ce pare a fi o veritabilă cușcă metalică. În acest sens face trimitere la materialul video publicat pe http://www.stiridec1uj.ro/social/batrana- tinuta-in-cusca-la-azilul-sfantul-kamil-video-socant.

      În plus, nu consideră că "a conduce cu mâna de fier" o anumită organizație relevă ca atare un caracter injurios... Or, în aceste condiții, nu se pot reține susținerile reclamantei cu privire afirmații pur injurioase sau lipsite de o bază factuală suficientă.

      În aceeași ambianță juridică, este esențială menționarea cauzei Oberschlick (nr. 2) din Iulie 1997, unde, din nou, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sesizat existența unei violări a prevederilor art. 10 din Convenție. În speță, un jurnalist fusese condamnat pentru insultă. Totul a pornit de la un articol de presă în care jurnalistul în cauză comenta discursul unui om politic, pe care 1-a denumit, printre altele, "imbecil". Curtea a reținut că: " ceea ce a scris reclamantul_ poate fi considerat ca fiind polemici, ele nu constituie ca atare un atac personal dezinteresat, pentru că autorul a furnizat o explicație obiectivă inteligibilă, derivată din discurs (paragraful 33)";.

      De asemenea, în cauza cauza Cumpănă și Mazăre v România (Cererea nr. 33.348/96), unde din nou Curtea a acordat preeminență libertății de exprimare.

      În altă ordine de idei, menționează că din motive absolut evidente, dreptul la libertatea de expresie nu este unul absolut. Sunt, într-adevăr,

      prevăzute anumite ingerințe cu privire la acest drept fundamental, a cărui esență este potențată însă în materie de libertate de exprimare a presei. Luând în considerare cele susținute de către reclamantă, arată că această lezare a reputației unei persoane, fie aceasta fizică ori juridică,

      justifică eludarea dispozițiilor art. 10 CEDO în condiții extrem de restrictive.

      În jurisprudența Curții de Europene a Drepturilor Omului, s-a nuanțat că o eventuală ingerință cu privire la art. 10 ar putea fi luată în calcul în măsura în care la baza publicării unui material de presă nu a existat nicio bază factuală, corelativ cu publicarea respectivului material cu încălcarea bunei-credințe, într-un scop ce nu se subsumează dorinței de informare a maselor.

      Tot pentru evidențierea jurisprudentei constante a Curții, face trimitere la cauza Lopes Gomes Da Silva c. Portugalia, 28 septembrie 2000, 37698/97, unde Curtea a considerat că art. 10 a fost violat: "dacă reclamantul și-ar fi exprimat astfel de opinii fără niciunfel de bază factuală, acestea ar fi putut fi considerate ca fiind excesiv de dure".

      .Astfel cum a arătat și anterior, aceste condiții nu sunt verificate în prezenta speță! Nu se poate susține că la baza articolului publicat nu a existat o bază factuală, iar de asemenea, nu se poat susține că lansarea acestui material în presă a fost făcută pentru alte considerente decât informarea publicului larg.

      De asemenea, menționează faptul că în exercitarea activității jurnalistice trebuie trebuie tolerat un anumit grad de hiperbolizare și exagerare, pentru ca respectivul material să-și atingă scopul. În plus, libertatea de exprimare presupune și posibilitatea de a comunica opinii contrare celor general acceptate de către societate, uneori chiar șocante pentru aceasta. In acest sens dace trimitere la poziția promovată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

      În altă ordine de idei, dacă libertatea de exprimare ar fi limitată de fiecare data când ar intra în conflict cu reputația unei persoane fizice ori juridice, urmează că acest drept fundamental nu ar mai primi eficiență decât în acele cazuri în care ar fi transmise doar informații neutre, inofensive, ce nu ar putea genera niciun fel de polemică.

      De bună seamă libertatea de exprimare, respectiv, libertatea presei nu poate fi înghesuită în perimetrul strâns al protejării universale a reputației tuturor subiectelor de drept, Libertatea de exprimare, așa cum a arătat, vizează atât dezvoltarea personalității umane cât și dezbaterea publică a subiectelor de interes general.

      Corelativ oricărui drept de expresie a jurnalistului figurează și dreptul publicul de a fi informat cu privire la subiecte de interes general. În speță, indiscutabil este vorba despre un subiect de interes general: modul în care funcționează anumite centre de îngrijre finanțate inclusiv de la bugetul Municipiului C. -N., care se ocupă de îngrijirea unui segment deloc neglijabil al populației. În speță, Sf Kamil se ocupă de vârstinici, de persoane cu boli cronice, etc, conform documentelor din anexă.

      Raportat la acest din urmă aspect cauza Bergens Tidende și alții v Norvegia, [nr. 26132-95, hotărârea din 2 mai 2000, Culegere 2000-IV], unde din nou Curtea a constatat o violare a art 10 din Convenție, este deosebit de revelatoare.

      Curtea de la Strasbourg a constatat că textele incriminate în cauză se refereau la un aspect important al sănătății umane și puneau ca atare probleme serioase de interes public. Mai mult decât, Curtea a subliniat că: "ținând cont de criticile justificate relative la îngrijirile și controlul

      postoperatoriu furnizat_ era inevitabil ca reputația sa profesională să suporte în orice caz o pagubă substanțiala (paragraful 59)."

      Nu în ultimul rând, în relevarea conduitei reprobabile a reclamantei, învederează că angajamentul său, contractul de prestări servicii pe care l-a încheiat cu reclamanta nu a fost respectat.

      Nu au fost asigurate servicii de calitate, accesibile, flexibile, adaptate nevoilor sociale ale beneficiarului (potrivit art. 3 lit. d) din OG. 68/2003.

      Din șirul scrisorilor medicale rezultă că, cel puțin în ceea ce privește îngrijirea beneficiarului, acesta nu a fost hrănit corespunzător, nu a fost hidratat, iar suprainfectarea eczemei de stază provine din netratarea ei, ceea ce duce la concluzia neexecutării corespunzătoare a obligație de îngrijire.

      Nu a fost întocmit planul de intervenție (conform art. 30 alin. 4 și 5 din OG 68/2003) și planul individualizat de asistență și intervenție (art. 35 din OG 68/2003). Furnizarea serviciilor sociale se realizează în baza planului individualizat de asistență și îngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul și participarea beneficiarului și cu consimțământul formal al acestuia.(2) Planul individualizat de asistență și îngrijire cuprinde, în principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum și procedurile de acordare.

      Art 36 (1) în vederea monitorizării eficienței serviciilor sociale furnizate, precum și pentru stabilirea continuării intervenției sau scoaterii din evidență a cazului, situația persoanei beneficiare se reevaluează periodic de către responsabilul de caz desemnat de furnizor. Pe baza rezultatelor reevaluării, planul de intervenție sau, după caz, planul individualizat se completează ori se revizuiește de către furnizorul de servicii sociale cu consimțământul formal al beneficiarului.

      Nu a fost adusă la cunoștiința aparținătorului Carta Proprie furnizorului privind drepturile beneficiarului, așa cum prevede Ordinul Ministrului Muncii Securității Sociale și a Familiei nr. 539/2005 privind aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale și a modalității de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori, Anexa I, II Principiu, -Drepturi, pct.3. Furnizorul dispune de o Cartă proprie privind drepturile beneficiarilor, adusa la cunoștința acestora și a personalului șl ale cărei prevederi se aplică în toate etapele procesului de furnizare a serviciilor sociale.

      Beneficiarul nu a fost informat de conținutul Codului de Etică al Asociației Maghiare a Handicapaților Motori, așa cum prevede Ordinul Ministrului Muncii Securității Sociale și a Familiei nr. 539/2005, Anexa I, III Principiu, -Etică, pct. 1,3 și 4, referitoare la procedurile de măsurare a satisfacției beneficiarilor, precum și regulamentele interne referitoare la reclamații".

      Asociația, prin președintele său -T. Ana R., nu a respectat standardele celui de-al V-lea Principiu, Centrarea pe Persoană, așa cum prevede Ordinul Ministrului Muncii Securității Sociale și a Familiei nr. 539/2005, Anexa I, pct. 1-5.

      Au fost încălcate următoarele drepturi ale beneficiarului, așa cum sunt prevăzute în art. 27 din OG. 68/2003:

      1. să fie informați asupra situațiilor de risc, precum și asupra drepturilor sociale;

      2. să li se comunice, în termeni accesibili, informațiile privind drepturile fundamentale și masurile legale de protecție, precum și cele privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a le obține;

      3. să participe la procesul de luare a deciziilor în furnizarea serviciilor sociale;

      1. să li se garanteze demnitatea

      2. să li se respecte viața intimă;

      3. să participe la luarea deciziilor privind intervenția socială care li se aplică, putând alege variante de intervenții, dacă acestea există;

      4. să participe la evaluarea serviciilor sociale primite.

      În sfârșit, ori de câte ori se pune problema restrângerii libertății de exprimare, este practic ivit un conflict între două libertăți, ocrotite atât de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și de Constitiție. De bună seamă soluția nu poate fi dată matematic, fiind necesar un anumit control de proporționalitate. Justificarea priorității uneia sau alteia dintre libertăți nu poate fi așadar decât circumstanțiată. Or, câtă vreme în cazul concret, libertatea de exprimare a fost aservită unui subiect de interes cât se poate de general, urmează că această libertate primează față de dreptul la reputație atașat unui subiect de drept privat.

      Raportat la toate aceste argumente, apreciază că în prezenta cauză condiția iminentă răspunderii civile - existența unui ilicit civil- nu este îndeplinită.

   2. PREJUDICIUL

      În ceea ce privește această condiție a răspunderii civile delictuale, apreciază pârâtul că nici aceasta nu este îndeplinită. În acest sens învederează faptul că reclamanta nu a făcut absolut nicio dovadă în sensul relevării prejudiciului moral pretins suferit de către aceasta. Or, idem est esse et non probări. Raportat la practica judiciară la care reclamanta face referire, subliniază pârâtul că prezenta cauză face obiectul unui dosar civil, iar nu penal. Prin urmare, orice transbordare a practicii judiciare dintr-un segment de drept într-altul trebuie privit cu maximă prudență de către instanța sesizată.

      În continuare, subliniază faptul că suma pretinsă de către reclamantă, respectiv 200.000 lei (2 miliarde lei vechi) este stabilită absolut arbitrar.

      Menționează că doctrina juridică de specialitate, respectiv practica judiciară în domeniu a creionat faptul că sumele bani ce pot fi pretinse în cazul lezării unor drepturi nepatrimoniale au un efect strict compensatoriu, fără a se putea transforma în venituri nejustificate pentru "Victimă". Ori, având în vedere situația de fapt și de drept incidență în prezenta speță, apreciază că formularea cererii de chemare în judecată reliefează un veritabil caz de abuz de drept.

   3. RAPORTUL DE CAUZALITATE

      În ceea ce privește raportul de cauzalitate între pretinsa faptă ilicită ce îmi este imputată și între prejudiciul neprobat și incorect individualizat de către reclamantă, menționează că acesta nu poate fi reținut în situația de față în condițiile în care imaginea reclamantei era deja puternic decredibilizată la acel moment, prin publicarea unor articole anterioare postării acestuia pe blog. Or, raportat la aceste chestiuni apreciază că nimeni nu poate invoca propria turpitudine, respectiv propria imoralitate în speranța obținerii unor beneficii pecuniare.

      Analizând fiecare din teoriile dezvoltate de către literatura de specialitate, respectiv teoria echivalenței condițiilor, cauzei adecvate, cauzei proxime, sistemul eficacității cauzale, reiese cu titlu de certitudine faptul că în speță, conduita lui nu a putut conduce la prejudiciul pretins de către reclamantă.

      Deși reputația reclamantei a fost indubitabil afectată, apreciază că această consecință nu a derivat din rațiuni imputabile acestuia. În mod evident, publicarea articolului în cauză pe blog nu a reprezentat o condiție sine qua non raportat la decredibilizarea activității reclamantei.

      Mai mult decât atât, publicarea unui articol pe blogul lui nu reprezintă o cauză adecvată, care potrivit experienței comune ar fi de natură a crea un prejudiciu de imagine reclamantei, câtă vreme singura referire directă cu privire la aceasta este: "o persoană care conduce închisoarea cu o mână de fier și care pare deranjată de fiecare data când mă vede.". Postarea articolului în discuție pe blogul slui nu a determinat lezarea reputației reclamantei, ci propria conduită lipsită de profesionalism.

      În plus, o altă știre de-a dreptul cutremurătoare cu privire la acest centru- care poate fi vizualizată pe site-ul: http://www.rtv.net/tag/batrana- chinuita_1. - este mai mult decât edificatoare în prezenta cauză. Subliniază că această știre nu are nimic de-a face cu el, ci cu conduita proprilor angajați ai reclamantei, care au redat aceste imagini presei. În aceste condiții, nu se poate susține nici teoria cauzei proxime în

      individualizarea nexului cauzal incident în prezenta speță.

      Nu în ultimul rând, apreciază că nici teoria imputării obiective a rezultatului nu este verificată în prezenta cauză. Deși aceasta este folosită mai degrabă în domeniul dreptului penal - a se vedea referirea reclamantei la autorul faptei-, orișicum, prejudiciul pretins nu a putut fi rezultatul direct al publicării unui articol pe blogul lui.

   4. VINOVĂȚIA

Raportat la acest ultim pilon al răspunderii civile delictuale menționează că a fortiori nu se poate vorbi despre vreo culpă în condițiile în care nu există o faptă ilicită din partea lui. În pofida susținerilor reclamantei, informațiile relatate în cuprinsul articolului au o neîndoielnică bază factuală. Prin urmare nu se poate vorbi nici un moment de existența unui abuz al libertății de expresie.

De asemenea, menționează că alegațiile reclamantei cu privire la scopul publicării articolului, respectiv atragerea audienței sunt vădit anodine în condițiile în care el este un jurnalist reputat, iar o pretinsă publicitate pe spatele sănătății tatălui nu ar fi avut cum, în mod obiectiv, să îi beneficieze imaginii.

Pentru toate argumentele expuse, solicită instanței respingerea acțiunii reclamantei drept vădit neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451 C Proc. Civ.

În drept: art. 205 și urm. C. Proc. Civ., art. 451 C Proc. Civ, art. 72, 74 Noul Cod Civil, art. 11, respectiv art. 30 din Constituție, precum și orice alt text normativ la care am făcut referire în cuprinsul prezentei întâmpinări.

La data de_ pârâtul R. -Zasmencu Mihai B.

, a depus la dosar completare la întâmpinare, invocând, pe cale de excepție necompetența materială a Tribunalului C. în soluționarea prezentei cauze.

Solicită a se constata că instanța învestită cu soluționarea prezentului litigiu nu este competentă material să soluționeze prezenta cauză, iar drept consecință solicită trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei C. -N. .

În motivare pârâtul arată faptul că prin acțiunea formulată, reclamanta pretinde plata sumei de de 200.000 lei (2 miliarde lei vechi) cu titlu de despăgubiri.

Raportat la prevederile art. 94 alin 1 lit. j) Noul Cod pr. Civ. Judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de pana la

1. lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

   De asemenea, potrivit art. 130 alin. 2 Noul Cod pr. Civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate

   în fața primei instanțe.

   Așadar, raportat la valoarea obiectului litigiului de 200.000 RON, prezenta cauză este de competența Judecătoriei C. -N., iar nu a Tribunalului C. așa cum greșit și-a îndreptat acțiunea reclamanta.

   În drept, prevederile art. 94 alin 1 lit. j) Noul Cod Pr. Civ., art. 130 alin. 2 Noul Cod pr. Civ., art. 205 și urm. din Noul Cod de Proc. Civ.

   La data de_ reclamanta R. Ana T. a depus la dosar precizare de acțiune și răspuns la întâmpinare

   .

   1. Referitor la precizarea de acțiune:

Arată că înțelegem să majorăm cuantumul obiectului cererii în ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtului la plata unor daune morale în cuantum de 200.000 lei, sens în care solicită acordarea unor daune morale în valoare de 250.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit de către aceasta ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către pârât.

În drept, își întemeiează poziția cu privire la majorarea cuantumului daunelor morale pe dispozițiile art. 204 alin.(2) pct.2 Cod pr. civ., în conformitate cu care reclamantul are posibilitatea modificării cererii de chemare în judecată în ceea ce privește cuantumul obiectului cereri, fără ca aceasta să implice o amânare a judecării cauzei. Așadar, în temeiul acestor prevederi, reclamantul are posibilitatea de a mări câtimea obiectului cererii până la până la primul termen la care acesta este legal citat.

Mai mult, astfel cum a arătat și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în ceea ce privește daunele morale nu se poate face o apreciere exactă a cuantumului acestora, judecătorul, fiind singurul care, în raport cu circumstanțele concreta ale cauzei, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Consideră, că în continuare subzistă caracterul proporțional al daunelor morale în raport cu gravitatea faptei ilicite și consecințele acesteia, în prezent imaginea acesteia fiind în mod grav prejudiciată ca urmare a articolului publicat de către B. Roșea, intitulat "Centru de exterminare la C. în 2012."

În ceea ce privește răspunsul la întâmpinare, solicită reclamanta a se constata că toate susținerile pârâtului din cuprinsul întâmpinării sunt neîntemeiate și, pe fondul cauzei, se impune admiterea cererii de chemare în judecată, având în vedere următoarele considerente.

În ceea ce privește excepția excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., solicită respingerea acesteia, având în vedere umrătoarele argumente:

Potrivit art. 94 alin.(l) lit. j din codul de procedură civilă "Judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitate părților, profesioniști sau neprofesioniști." în ceea ce privește competența materială a instanțelor sub imperiul noii reglementări, solicită a se observa că în prezent tribunalele sunt instanțele care au o competentă de drept comun, fiind competente să soluționeze orice cauze care nu sunt date în competența altor instanțe. Față de precizarea de acțiune, prin care a înțeles să majoreze cuantumul obiectului cererii, competența aparține, prin urmare Tribunalului, valoarea petitului cererii de chemare în judecată fiind mai mare de 200.000 lei.

Cu toate acestea, apreciază că și în lipsa modificării cererii de chemare în judecată de către aceasta tot Tribunalul ar fi fost instanța competentă în speță, întrucât art. 94 alin.(l) lit.j face referire doar la cererile evaluabile în bani. Per a contmrio, în cazul cererilor neevaluabîle în bani competența revine instanței de drept comun, care, astfel cum a precizat anterior, este Tribunalul. Mai solicită a se observa că prin cererea de chemare în judecată aceasta a urmărit repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a încălcării dreptului la imagine de către pârât prin publicarea articolului "Centru de exterminare la C. în 2012". Așadar, cererile care au ca obiect repararea unui prejudiciu nepatrimonial sunt neevaluabile în bani nefiind posibilă o cuantificare exactă a valorii prejudiciului suferit ca urmare a atingerilor aduse unui drept nepatrimonial cum este dreptul la imagine.

Având în vedere toate aceste considerente solicită în mod respectuos respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului C. .

Cu privirea la starea de fapt expusă de către pârât prin întâmpinare, precizează că toate afirmațiile pârâtului nu sunt conforme realității, iar Asociația Maghiară a Handicapaților Motori, al cărei președinte este și-a executat în mod corespunzător toate obligațiile asumate prin contractul de prestări servicii, acordând toate îngrijirile necesare pacientului Augustin R. în raport cu starea sa de sănătate, afirmațiile cuprinse în cadrul articolului

"Centru de exterminare la C. în 2012" fiind neîntemeiate și cauzând grave prejudicii de imagine acesteia.

Așadar, pârâtul precizează că pacientul Augustin R. a fost mutat din salonul inițial în altul, cu mai multe paturi, în condiții deplorabile

Față de aceasta, menționează că mutarea pacientului în acest salon a fost justificată de necesitatea unor îngrijiri permanente, suplimentare, datorită stării de sănătate precare a pacientului și a evoluției spre agravare a afecțiunilor de care acesta suferea, în ciuda administrării tuturor medicamentelor prescrise de către medicul specialist. Așadar, mutarea pacientului Augustin R. în acest salon a fost imperios necesară tocmai pentru ameliorarea stării sale de sănătate, iar salonul era amenajat în mod corespunzător. Apreciază faptul că în același salon se aflau și alți pacienți, descriși de către pârât ca fiind "in prag de deces" nu are nicio relevanță, cât timp serviciile sociale au fost prestate în mod corespunzător, Asociația neavând posibilitatea de a aloca un alt salon pacientului, în care acesta să fie singur, datorită faptului că nu avea suficient personal cu pregătire specializată, care să supravegheze în permanență fiecare pacient, decât dacă aceștia sunt în același salon/aspect cunoscut de către pârât încă de la data internării tatălui său în cadrul centrului de îngrijire "Sf. Kamil".

Precizează, cu această ocazie, faptul că Asociația Maghiară a Handicapaților Motori este o persoană juridică fără scop patrimonial, care desfășoară o activitate de interes general, iar fondurile provenite din donații, chiar și suplimentate de sumele plătite de beneficiarii de servicii de asistență socială nu sunt suficiente pentru a asigura un îngrijitor special pregătit pentru fiecare pacient din centru, iar faptul că în același salon în care a fost internat pacientul Augustin R. se aflau și alți pacienți cu o stare de sănătate mai gravă este un aspect ce ține chiar de natura activității prestate de către aceasta, care se ocupă în principal de pacienți cu afecțiuni grave. Mai mult, apreciază că acuzația pârâtului în ceea ce privește mutarea tatălui său în alt salon este lipsită de orice fundament, întrucât Asociația are obligația în principal de a depune toate diligentele în vederea ameliorării stării de sănătate a pacienților, chiar și dacă aceasta implică lipsirea lor

temporară de un anumit grad de confort.

Cu privire la pretinsa neacordare a îngrijirilor medicale care se impuneau pacientului Augustin R., precizează că orice susținere de acest fel este total nefondatâ. Pârâtul, în susținerea acestor afirmații, invocă scrisoarea medicală â pacientului ulterior externării acestuia din centrul de îngrijire "Sf. Kaniil", din care ar rezulta că starea de sănătate a pacientului s- ar fi agravat. Înainte de orice încercare de combatere a acestor argumente, menționează că actul medical este unul complex, iar diagnosticul și starea de evoluție a unei boli depinde întotdeauna de numeroși factori, deseori medicul nefiind în măsură să asigure însănătoșirea sau ameliorarea bolii, în ciuda aplicării unui tratament corespunzător. Învedereazăm instanței că obligația medicului și, de altfel, a personalului specializat care acordă îngrijiri medicale de a asigura însănătoșirea sau ameliorarea simptomelor este o obligație de mijloace, astfel încât, în cazul în care creditorul obligației invocă neatingerea rezultatului, el are în primul rând obligația de a proba faptul că agravarea stării de sănătate s-a datorat culpei Asociației Maghiare a Handicapaților Motori, care nu a depus toate diligentele necesare în administrarea medicamentelor și tratamentul pacientului Augustin R. . În speță, pârâtul dorește probarea susținerilor sale cu cele două scrisori medicale, respectiv cea de intrare și cea de externare din centrul de îngrijire

"Sf. Kamil". Astfel cum a arătat anterior, din simpla comparare a celor două scrisori medicale în nici un caz nu poate fi probată culpa Asociației în acordarea unor îngrijiri necorespunzătoare pacientului Augustin R. și nici raportul de cauzalitate între agravarea stării de sănătate a acestuia și pretinsa neexecutare a contractului din partea acesteia. Cu toate acestea, comparând cele două scrisori medicale, se poate observa că singura afecțiune nouă a pacientului ulterior externării acestuia din centrul de îngrijire "Sf. Kamil" este infecția urinară cu Proteus.

De asemenea, boala Parkinson de care pacientul suferea, care prezenta inițial tulburări cognitive ușoare s-a agravat, dar aceasta s-a datorat naturii afecțiunii, care este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente și progresive a neuronilor. Această boală are o evoluție progresivă și prin natura ei simptomele se agravează în timp, neexistând în prezent un tratament care să asigure vindecarea. În decursul lunii în care pacientul Augustin R. a fost internat în cadrul centrului de îngrijire "Sf. Kamil" au fost depuse toate diligentele pentru controlarea evoluției bolii, dar rezultate pozitive, în măsura în care pacientul răspunde la tratament nu pot fi garantate într-un timp atât de scurt, cu atât mai mult cu cât boala este într-un stadiu avansat, fiind diagnosticată în urmă cu trei ani. De asemenea, în nici un caz nu se poate deduce că pacientul a fost prost hidratat datorită

identificării în cazul acestuia de către medicul specialist a unor tegumente deshidratate, aceasta fiind o boală dermatologică și neavând legătură cu gradul de hidratare al organismului, fiind cauzată deseori de pierderea uleiurilor protective din epidermă. Totodată, deși în cuprinsul celei de-a doua scrisori medicale s-a constatat un regres față de vizita medicală anterioară, acesta s-a datorat hiposomnolenței pacientului care nu permite aplicarea altor probe. În cuprinsul acestei scrisori medicale se precizează, de asemenea, că pe parcursul internării pacientul a urmat tratament cu agonist dopaminergic și L-dopa-carbtdopa-entacapone, sub care sindromul extrapiramidal s-a ameliorat, evidențiată printr-o scădere cu 60% a punctajului pe scala motorie, după administrarea medicației mai sus menționate.

Mai mult, învederează reclamanta că în urma unei sesizări din partea Direcției de Sănătate Publică a județului C., Colegiul Medicilor a efectuat o

anchetă în cadrul Asociației Maghiare a Handicapaților Motori, cu privire la asistența medicală acordată pacientului Augustin Roșea în centrul de îngrijire "Sf. Kamil", iar concluziile Colegiului Medicilor au fost următoarele:

"Pe tot parcursul în care pacientul a fost asistat în acest centru NU POT FI EVIDENȚIATE ELEMENTE DE MALPRAXIS, acordarea asistenței medicale fiind în concordantă cu statutul de cămin social și nu de spital. Acesta a urmat, în paralel cu îngrijirile paleative și un tratament medicamentos, atât cât se mai putea corecta din suferințele pluriviscerale.

Nu se exclude posibilitatea înrăutățirii statusului biologic al pacientului, dar fără a se putea dovedi elemente de rea voință și malpraxis."

De asemenea poziția Colegiului medicilor a fost în sensul că "afirmația fiului B. R. Zasmencu prin care susține "rele tratamente în această unitate" NU ARE UN SUPORT MEDICAL, fiind de menționat că aceeași stare de denutriție, hipopfotenimie, insuficiență venoasă periferică erau prezente și cu o lună anterior, atunci când pacientul se afla în îngrijirea domniei sale, respectiv la data internării în Clinica Medicală I C. -N. ".

Apreciază reclamanta că în special având în vedere aceste afirmații ale Colegiului Medicilor din C., care este un organ abilitat să se pronunțe cu privire la eventuale îngrijiri defectuoase ale pacienților din centrul de

îngrijire "Sf. Kamil", rezultă în mod neîndoielnic că Asociației nu îi poate fi reproșată înrăutățirea stării de sănătate a pacientului Augustin R., astfel cum pârâtul a afirmat în articolul "Centru de exterminare la C. în 2012", fără ca în prealabil să se intereseze de cauzele care au dus la degradarea stării de sănătate aiatălui său.

În ceea ce privește restul articolelor publicate în presă, care au avut la bază declarațiile fostului angajat al Asociației, Dl. Varga Erno, arăată că toate acuzațiile sunt nefondate, ele având drept unic scop denigrarea imaginii acesteia ca urmare a concedierii lui. În concret, ca urmare a acuzațiilor nefondate din partea fostului angajat Varga Erno, a fost formulată plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie, dar nu a fost începută urmărirea penală împotriva acestuia, dat fiind faptul că infracțiunea de calomnie a fost dezincriminată. Totodată, Varga Erno a prezentat o filmare neautorizată realizată de către un fost voluntar care a activat în cadrul centrului de îngrijire "Sf. Kamil, care prezenta o pacientă ținută într-un grilaj care semăna cu o cușcă. Menționează că ulterior postării acestui fișier persoana care a realizat filmarea a declarat că videoclipul a fost postat fără consimțământul său si că a fost filmat prin

"prostie tinerească", iar grilajul care era amplasat deasupra pacientei a fost pus de cătee tânărul respectiv concomitent cu realizarea filmării. Subliniază că persoana filmană a beneficiat întotdeauna de îngrijiri corespunzătoare, fiind și în prezent pacientă a căminului "Sf. Kamil", ori în mod logic, dacă faptele de care a fost acuzată prin articolele redactate pe baza declarațiilor lui Varga Erno ar avea minimă bază factuală, respectiva pacientă ar fi fost mutată la un alt centru de îngrijire către familia sa. Pe cale de consecință, în speță pârâtul nu se poate prevala de articolele anterior menționate pentru a justifica aplicarea cu titlu general de către Asociația Maghiară a Handicapaților Motori a unor tratamente necorespunzătoare pacienților internați în centrul "Sf. Kamil" și aceste articole nu pot constitui o bază facctuală suficientă pentru a-1 exonera, pe pârât de orice responsabilitate în ceea ce pivește publicarea articolului "Centru de exterminare la C. în 2012".

Referitor la fapta ilicită, pârâtul arată că publicarea articolului în discuție poate fi justificată de libertatea de exprimare, care nu se opune

posibilității de a recurge la o anumită doză de exagerare, cât timp afirmațiile au o bază factuală. În argumentarea acestei poziții, pârâtul invocă mai multe hotărâri pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materia libertății de exprimare, printre care" amintim: cauza Cumpănă și Mazăre contra România, cauza Bergens Tidende și alții contra Norvegia.

Învederează instanței că nici una dintre aceste hotărâri nu are vocație de a fi reținută în speță cu titlu de jurisprudență, întrucât starea de fapt care a stat la baza pronunțării acestor hotărâri este diferită decât cea supusă judecății în prezenta cauză.

Astfel, precizează că în cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, Curtea a statuat că "Exercițiul libertății de exprimare impune anumite obligații și responsabilități. Aceasta mai ales când se impută unor persoane acuzații de fapt, care pot fi dovedite. Totodată, Curtea a considerat că era necesară condamnarea reclamanților (Cumpănă și Mazăre) într-o societate democratică pentru protecția drepturilor și libertăților altuia, dat fiind faptul că aceștia nu au demonstrat că afirmațiile lor erau adevărate. Totuși, s-a apreciat, totodată că sancțiunile concret aplicate - pedeapsa cu închisoarea - erau mult prea severe în raport cu fapta comisă, de natură a încălca

libertatea de exprimare. Solicită reclamanta a se observa că în prezenta cauză, în ipoteza în care se va admite acțiunea promovată de aceasta, singurele sancțiuni care ar urma să se aplice ar fi de natură pecuniară, acestea fiind acceptate și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, întrucât libertatea de exprimare nu este una absolută, ea având anumite

limitări necesare într-o societate democratică pentru a fi respectate, printre altele, drepturile și libertățile altuia, printre care se regăsește și dreptul la imagine.

Cu prilejul cauzei Bergens Tidende și alții contra Norvegia, într-adevăr Curtea a considerat că "ținând cont de criticile justificate relative la îngrijirile și controlul postoperatoriu furnizat, era inevitabil ca reputația sa profesională să suporte în orice caz o pagubă substanțială." Totuși, în acea cauză s-a constatat că fapta poate fi justificată de liberatetea de exprimare, întrucât toate afirmațiile aveau o bază factuală, fiind confirmată verificitatea acestora. Mia solicită a se observa că în speță această bază factuală nu există, întrucât, astfel cum a arătat pe larg și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, susținerile pârâtului din cuprinsul articolului "Centru de exterminare la C. în 2012 sunt total neadevărate.

Cu privire la restul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului invocate de către pârât, subliniază că acestea se referă la condamnări pronunțate pentru încălcarea libertății de exprimare în cazul presei, ori, astfel cum a afirmat pârâtul și în întâmpinarea formulată, el nu a publicat articolul în discuție în calitate de jurnalist și angajat al Sociatății Române de Radiodifuziune. Prin urmare, pe de o parte, pârâtul afirmă că toate declarațiile sale din cuprinsul articolului în discuție mu au în nici un caz legătură cu activitatea sa de jurnalist, iar, pe de altă parte dorește să beneficieze de libertatea extinsă de exprimare a presei pentru a justifica afirmațiile sale care au prejudiciat în mod iremediabil imaginea subscrisei.

Totodată, analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului din perspectiva libertății de exprimare, se poate observa că cenzurarea unor afirmații nu poate fi admisă în ipoteza în care acestea au o minimă bază factuală.

Raportat la acest aspect, consideră a fi deosebit de relevant în speță faptul că singura bază factuală a fost dată de afirmațiile pacientului Augustin R. . Așadar, pârâtul, deși avea calitatea de jurnalist, în baza

experienței sale profesionale avea datoria de a verifica în prealabil orice informație obținută, chiar dacă aceasta provenea de la o persoană foarte apropiată, din familie, nefiind permise atingeri aduse imaginii unor terți având la baza doar declarațiile unei persoane care, date fiind afecțiunile neurologice cunoscute, de natură a-i limita abilitățile cognitive, nu există certitudinea că exprimă adevărul. În concluzie, aceste afirmații trebuiau coroborate și cu alte aspecte, din care să rezulte o probabilitate mare ca faptele imputate acesteia să corespundă adevărului pentru ca articolul publicat de către pârât să fie justificat de libertatea de exprimare.

În continuare, pârâtul invocă și alte încălcări a contractului de prestări servicii de asistență socială, pentru a justifica afirmațiile sale din cuprinsul aticolului "Centru de exterminare la C. în 2012". În primul rând invederează instanței că orice eventuale încălcări ale obligațiilor contractuale, care de altfel, sunt de mică însemnătate, nu pot în niciun caz justifica atingerile aduse imaginii acesteia, prin utilizarea unor exprimări precum "Să vă văd leprelor" sau caracterizări ale ei ca fiind o persoană care "conduce închisoarea cu mână de fier". Mai mult decât atât, toate pretinsele încălcări ale obligațiilor contractuale nu sunt reale și nu au cauzat în concret niciun prejudiciu pârâtului sau tatălui său, Augustin R.: în concret, pârâtul invocă neexecutarea de către Asociația Maghiară a handicapaților Motori a unor dispoziții din OG nr. 68/2003 privind serviciile sociale, printre care:

- neîntocmirea planului de intervenție și a planului individualizat de asistență și îngrijire. Subliniază că în cazul pacientului Augustin R. au fost întocmite ambele documente menționate anterior. Învederează că în urma sesizării de către pârât a mai multor instituții de control a activității Asociației, au avut loc numeroase controale prin care s-a verificat respectarea de către aceasta a tuturor normelor legale în materia prestării de servicii sociale. Ca urmare a acestor controale, Asociația Maghiară a Handicapaților Motori a fost sancționată în mod neîntemeiat pe plan contravențional pentru neîntocmirea planului de intervenție și a planului individualizat de asistență și îngrijire în cazul anumitor pacienți din centru, printre care nu se regăsește și Augustin Roșea.

Pârâtul invocă, de asemenea, nerespectarea altor prevederi din HG nr. 539/2005, printre care: neaducerea la cunoștință a prevederilor Cărții proprii privind drepturile beneficiarului, neinformarea asupra conținutului Codului de Etică și nerespectarea standardelor celui de-al V-lea Principiu.

Față de acestea, arată că, chiar dacă nu s-ar fi fi respectat aceste prevederi din cuprinsul HG nr. 539/2005, acest fapt nu a cauzat pârâtului și nici pacientului Augustin R. niciun prejudiciu, cât timp au fost depuse toate diligentele în vederea acordării unor îngrijiri corespunzătoare acestuia și ameliorării stării sale de sănătate, aspect care rezultă în mod neechivoc din cele expuse anterior.

În acest sens, precizează că esența contractului de asistență socială și ceea ce s-a urmărit în principal de către pârâtul B. R. Zasmencu a fost posibilitatea acordării unei asistențe specializate tatălui său, Augustin R., aspect confirmat chiar de către pârât în cuprinsul întâmpinării. În speță au fost asigurate pacientului Augustin R. toate serviciile în mod corespunzător, în conformitate cu contractul de asistență socială și pretinsa executare necorespunzătoare a obligațiilor contractuale nu are niciun fundament, întrucât degradarea stării de sănătate a pacientului nu s-a datorat Asociației pe care o conduce. Mai mult, faptul că aceste pretinse încălcări ale legislației aplicabile nu au cauzat pârâtului niciun prejudiciu

rezultă în mod neechivoc și din faptul că acesta a cunoscut toate aceste încălcări doar ulterior mutării tatălui său din centrul de îngrijire "Sf. Kamil", ulterior publicării articolului în discuție și ca urmare a unor adrese formulate către instituțiile abilitate de control, astfel încât nu poate justifica nici un sentiment de revoltă care să-1 determine să publice articolul, provenit din încălcarea unor prevederi de mică însemnătate de care nici măcar nu a avut cunoștință.

Referitor la caracterul cert al prejudiciului, învederează instanței că sunt total nefondate afirmațiile pârâtului din cuprinsul întâmpinării potrivit cărora prejudiciul nu ar avea caracter cert. Precizează că în ceea ce privește daunele morale, ele sunt datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin atingeri aduse unui drept nepatrimonial, cum este și dreptul la imagine, ori drepturile nepatrimoniale nu sunt evaluabile în bani. Pe cale de consecință, nici nu este posibil ca aceasta să probez în mod cert valoarea prejudiciului, în această situația instanța fiind cea care, în măsura în care constată că s-a încălcat dreptul la imagine, va acorda daune morale, evaluându-le potrivit propriei convingeri.

Cu toate acestea, prejudiciul are caracter cert, întrucât nu se poate afirma că, în urma articolului publicat de către pârât, care a fost preluat de numeroase publicații ordine și a faptului că în concepția unei părți semnificative din persoanele care au citit aceste articole aceasta fiind o persoană care, fără a lua în considerare nevoiele altora, conduce un ""centru de exterminare", o "închisoare" în care este în mod grav prejudiciate drepturile pacienților, aceștia nefiind îngrijiți în mod corespunzător. Totodată, în concepția publicului larg, ea, care are prerogativa de conducere asupra întregii activități a centrului de îngrijire "Sf. Kamil" este responsabilă de toate tratamentele deplorabile aplicate pacienților. Față de acestea, nu se poate în nici un caz afirma că ea nu a suferit niciun prejudiciu de imagine ca urmare a publicării articlolui "Centru de

exterminare la C. în 2012" de către pârât.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de către pârât și prejudiciu, pârâtul arată că acesta nu poate fi reținut, deoarece imaginea acesteia ar fi fost deja puternic decredibilizată prin publicarea unor articole anteriore având ca sursă fostul angajat Varga Erno.

Solicită reclamanta a se observa că toate aceste susțineri nu au o bază reală, având în vedere că, pe de o parte, acestea au fost publicate cu mai mulți ani în urmă, iar, odată ce ea a avut ocazia să arate lipsa de veridicitate a tuturor celor susținute, care a rezultat în special din faptul că și în prezent pacienta filmată se află în centrul de îngrijire "Sf. Kamil", familia ei fiind foarte mulțumită de îngrijirile acordate, imaginea Asociației Maghiare a Handicapaților Motori a fost restabilită. Pe de altă parte, afirmațiile pârâtului în acest sens ar duce la concluzia că imaginea unei persoane, odată decredibilizată, nu mai beneficiază de nicio protecție, astfel încît sunt indiferente orice alte atingeri viitoare adusă acesteia, aspect care nu poate fi nicidecum acceptat. Pârâtul cu rea-credință încearcă să justifie propria culpă prin invocarea unor articole publicate în urmă cu o lungă perioadă de timp, care nu au nicio legătură cu prejudicierea gravă din prezent a imaginii ei ca urmare a faptelor sale.

Luând în considerare toate aceste argumente, solicită reclamanta a se constata caracterul neîntemeiat al afirmațiilor pârâtului din cuprinsul întâmpinării, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată și precizată.

Asupra excepției necompetenței materiale a tribunalului se rețin următoarele:

Într-adevăr, prin art.94 pct.1 din noul cod de pr.civilă care prevede că tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, tribunalul are o competență de drept comun.

În susținerea excepției necompetenței materiale a tribunalului, pârâtul a arătat că cererea reclamantei este o cerere evaluabilă în bani, și față de faptul că daunele morale solicitate sunt în cuantum de 200.000 lei, competența aparține potrivit art.94 pct.1 lit.j din noul cod de procedură civilă, judecătoriei C. -N. .Intimatul a mai arătat că raportat la dispozițiile art.106 al.1 din noul cod de procedură civilă, mărirea cuantumului daunelor morale solicitate la 250.000 lei competentă material rămâne tot judecătoria.

De reținut că, reclamanta își mărește cuantumul daunelor morale de la 200.000 lei la 250.000 lei doar după ce prin întâmpinarea pârâtului se invocă excepția necompetenței materiale a tribunalului în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Reclamanta solicită respingerea excepției necompetenței materiale a tribunalului.Argumentele invocate de reclamantă în susținerea respingerii excepției sunt nu numai contradictorii, dar se și exclud reciproc.

Astfel, dacă pentru pârât nu există nici un îndoială că cererea introductivă de instanță este o cerere evaluabilă în bani, nu același lucru se

poate spune despre reclamantă, care oscilează în a-și aprecia propria acțiune ca fiind evaluabilă sau neevaluabilă în bani.

Se observă că, la începutul argumentației, reclamanta consideră că acțiunea sa este evaluabilă în bani și față de cuantumul daunelor morale de

250.000 lei, așa cum a precizat, și art.94 pct.1 lit.j din noul cod de pr.civilă, sub aspect material este competent tribunalul.

Spre finalul argumentației, reclamantă își apreciază acțiunea, raportat la primul petit (să se constate săvârșirea de către pârât a unei fapte juridice ilicite constând în publicarea unui articol prin care au fost aduse acesteia prejudicii semnificative de imagine) ca neevaluabilă în bani, astfel că potrivit art.95 pct.1 din noul cod de pr.civilă competența materială aparține tribunalului.Dacă reclamanta este convinsă că acțiunea sa este neevaluabilă în bani, care este rațiunea pentru care ulterior invocării de către pârât a excepției necompetenței materiale și-a majorat daunele morale peste cuantumul de 200.000 lei.

Pentru a decide asupra temeiniciei sau netemeiniciei excepției necompetenței materiale invocate, se impune calificarea acțiunii.

Calificarea acțiunii se face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după scopul urmărit de acesta prin promovarea acțiunii.

De asemenea, calificarea acțiunii nu se face nici în funcție de topica frazelor, adică ordine propozițiilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată.Cu alte cuvinte, un petit nu este automat considerat principal doar pentru faptul că a fost scris primul în cuprinsul acțiunii.

Așadar, instanța apreciază că finalitatea demersului procedural al reclamantei este angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului în condițiile art.1357 din noul cod civil care prevede că "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare".Săvârșirea faptei ilicite este o condiție pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.

Acțiune în răspundere civilă delictuală este o acțiune evaluabilă în bani și având în vedere cuantumul daunelor morale solicitate inițial, de

200.000 lei, competența materială aparține potrivit art.94 pct.1 lit.j din noul cod de pr.civilă, judecătoriei.

Nu are relevanță, că reclamanta și-a majorat cuantumul daunelor morale la suma de 250.000 lei întrucât în conformitate cu art.106 al.1 din noul cod de pr.civilă " instanța legal învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect."

Având în vedere aceste considerente, în tem.art.248 al.1 din noul cod de pr.civilă combinat cu art.132 al.3 din noul cod de pr.civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a tribunalului și va declina competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C. -N.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .

Declină competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C. -N. .

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013.

Președinte,

C. -A. C.

Grefier,

G. P.

Red.CC/dact.CȘ _

2 ex.

← Decizia civilă nr. 555/2013. Pretenții		Decizia civilă nr. 915/2013. Pretenții →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 140/2013. Pretenții Decizia civilă nr. 261/2013. Pretenții Decizia civilă nr. 1106/2013. Pretenții Decizia civilă nr. 555/2013. Pretenții Decizia civilă nr. 915/2013. Pretenții Încheierea civilă nr. 86/2013. Pretenții Decizia civilă nr. 4/2013. Pretenții Decizia civilă nr. 358/2013. Pretenții