Decizia civilă nr. 1109/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1109
Ședința publică din 29 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător
M., judecător
H. I. D., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare - după casare - recursul declarat de intimatul I. T. DE
S.,
cu sediul în Z., B-dul.M.Viteazu, nr.85, jud.S., împotriva sentinței civile nr.1215 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._ *, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul recurentului- intimat, consilier juridic Tuns Cosmin, fără delegație de reprezentare depusă la dosar și reprezentantul intimatului-petent, consilier juridic Bologa Dorel, cu delegație de reprezentare depusă la dosar (f.10).
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat :
Reprezentantul recurentului-intimat, consilier juridic Tuns Cosmin susține recursul declarat solicitând admiterea acestuia. Consideră că fapta contravențională a fost încadrată corect, iar în ce privește amenda aplicată susține că s-a aplicat minimul amenzii prevăzut de lege, 10.000 lei.
Reprezentantul intimatului-petent, consilier juridic Bologa Dorel, solicită instanței respingerea recursului declarat și a se menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond. Corect instanța de judecată a casat și a trimis cauza spre rejudecare pentru că nu li-a dat dreptul la apărare, caz în care judecând pe fond al doilea proces, instanța a concluzionat că gradul de pericol social este mult mai redus, de altfel este angajatul lor, ei s-au conformat și nu mai au probleme de la data respectivă, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1215/_ a Judecătoriei Z. s-a admis,în parte, plângerea formulată de către petenta SC O. L. SRL, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M.
S.,
împotriva procesului-verbal de contravenție seria SJ nr. 0004275 din data de_ ,
întocmit de intimat, care a fost modificat în sensul că înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceasta instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria SJ nr. 0004274 din data de_ încheiat de intimată, s-a aplicat petentei amenda contravenționala de 10000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e) din același act normativ.
S-a reținut ca la data de_, ora 12.00, la punctul de lucru situat al societății în localitatea Cristur petenta a primit la muncă pe numitul Iov L. ian F. fără a-i fi încheiat contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă, așa cum prevede art. 16 din Legea nr. 53/2003, fapt constatat de către inspectorul ITM . S-a mai reținut că s-au încălcat dispozițiile art.11 alin.1 lit. a din HG nr. 500/2011 privind înregistrarea și transmiterea contractului individual de munca al numitului Buciuman Liviu Dorin, precum și dispozițiile art.4 alin.1 lit.b din HG n. 500/2011 cu privire la numitul Cadar Octavian.
Petenta a contestat doar săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003.
Plângerea a fost introdusă în termenul legal prev.de art. 31 al.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și este scutită de taxă judiciară de timbru conform art.36 din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria SJ nr. 0004274, încheiat de către intimat la data de_, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constată că se face dovada cu certitudine a săvârșirii faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, și contestată de aceasta, fără a exista cea mai mica îndoiala in ceea ce privește vinovăția acesteia.
Din declarația olografă completată de numitul Iov L. ian F. a rezultat că până la data controlului nu încheiase niciun contract individual de munca, declarația data în fața instanței, în primul ciclu procesual, fiind vădit nesincera, astfel că instanța o va înlătura.
În ceea ce privește însă aplicarea sancțiunii contravenționale, instanța apreciază că aceasta nu a fost corect individualizată. Astfel, conform prevederilor art. 21, alin.3 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare: "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal " .
Analizând fapta contravențională a petentei prin prisma criteriilor indicate în textul de lege mai sus enunțat și observând în primul rând faptul că petenta a încheiat contract individual de munca cu martorul Iov L. ian la data de_ pe care l-a transmis în baza de date Revisal, ca și în prezent acesta este angajat al societății sancționate, instanța constată că, în concret, gradul de pericol social al faptei contravenționale săvârșite de către petentă nu este unul redus, dar nici nu se apropie de pragul maxim de gravitate.
Prin urmare, față de împrejurarea că din declarația martorului a rezultat că a fost primit la munca în data de_ iar contractul de munca a fost încheiat cu acea data, instanța constată inexistența vreunei consecințe negative în ceea ce-l privește pe martor.
Apreciind și celelalte criterii la care se face referire în textul de lege mai sus amintit, dar fără a minimaliza în vreun fel consecințele practicării "muncii la negru";, instanța apreciază că sancționarea petentei cu avertismentul este suficientă pentru reflectarea gradului de pericol social concret al faptei săvârșite și pentru prevenirea săvârșirii în viitor a unor fapte similare. Instanța mai subliniază că nu se impune sancționarea societății cu o amenda de 10.000 lei în condițiile inexistentei vreunei vătămări, o astfel de amenda conducând la consecințe negative asupra activității acesteia și implicit la consecințe negative asupra angajaților și asupra Statului Roman, prin creșterea șomajului și reducerea contribuțiilor la buget.
Impotriva acestei hotarâri intimata ITM S. a formulat recurs solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivele de recurs s-a arătat faptul că inspectorii ITM au identificat la muncă o persoană care nu avea încheiat contract de muncă, condiții în care în mod nejustificat s-a înlocuit amenda și s-a aplicat sancțiunea avertismentului. Recurenta descrie efectele fenomenului de muncă la negru și arătată motivele pentru care contravenția reținută în sarcina societății are o gravitate destul de ridicată: plata unor salarii mici, sub nivelul minim pe economie, neplata obligațiilor către bugetul asigurărilor sociale și către bugetul asigurărilor de sănătate.
In drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
În privința temeiniciei procesului - verbal, instanța de fond a reținut în mod corect că starea de fapt a fost descrisă în conformitate cu realitatea în cuprinsul procesului-verbal, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Cât privește individualizarea sancțiunii aplicate tribunalul reține că potrivit prevederilor art.21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Potrivit prevederilor art.16 din Legea nr.53/2003 (Codul muncii), contractul individual de munca se incheie in forma scrisa, anterior inceperii activitatii, putand fi incheiat pe durata nedeterminata, dar si pe perioada determinata sau cu fractiune de norma. Un asemenea contract are ca obiect prestarea unei munci de catre persoana fizica (angajata) si remunerarea acestei munci de catre angajator (persoana fizica sau juridica, conform art.10 din Codul muncii). Mai exact, salariatul isi pune forta sa de munca la dispozitia angajatorului, lucrand intr-un sistem organizat, care presupune desfasurarea unei activitati cu o anumita ritmicitate, iar angajatorul sau are obligatia de a plati aceasta munca.
Potrivit art. 260 alin.1 lit. e) din Legea nr.53/2003 (Codul muncii), constituie contraventie fapta angajatorului de a primi până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată munca persoane,.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, tribunalul are în vedere că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (cerință prevăzută de art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001), ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001 în cazul faptelor de gravitate redusă se poate aplica sancțiunea avertismentului.
Rolul sancțiunii contravenționale este unul preventiv-punitiv, prin aplicarea acesteia urmărindu-se în special prevenirea săvârșirii pe viitor a unor fapte similare de către contravenient. Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale nu trebuie să fie un gest reflex ci rezultatul analizei unui complex de factori în care intră atât elemente ce individualizează contravenientul, cât și elemente privitoare la faptă, pentru că doar astfel se poate realiza o sancționare care să nu depășească ceea ce este necesar atingerii scopului sancțiunii contravenționale.
Elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 permit analiza unui raport de proporționalitate între fapta și persoana contravenientului, pe de-o parte, sancțiunea contravențională, pe de altă parte, existența unei proporționalități între pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată fiind nu doar un deziderat, ci o condiție imperativă pentru temeinicia sancțiunii.
În raport cu aceste prevederi legale, în speță nu se poate vorbi de lipsa faptei contravenționale, însă în mod corect s-a reținut că sancțiunea "avertismentului"; este suficientă, pentru a îndeplini funcțiile unei sancțiuni contravenționale.
Raportat la împrejurarea că petenta a remediat neregulile constatate, a recunoscut fapta și a manifestat o atitudine sinceră în legătură cu cele întâmplate, nu există dovada că ar mai fi săvârșit abateri de acest fel, aspecte de natură să întărească aprecierea că sancțiunea avertismentului își îndeplinește funcția preventivă și punitivă la care tinde o sancțiune contravențională, în acord cu cele dispuse de instanța de fond, tribunalul apreciază că se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1, 2 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de I. T. de M. S. împotriva Sentinței civile nr.1215 din_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. T. de M. S., cu sediul în Z., B-dul M. Viteazu, nr. 85, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 1215 din_ a Judecătoriei
Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
N. | -C. C. | M. | L. I. -D. | H. | V. | V. |
Red. LM/_
Dact AV/_ /2ex.
Jud. fond. C. R. C.
| ← Decizia civilă nr. 345/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 730/2013. Plângere contravențională → |
|---|
