Decizia civilă nr. 730/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date - 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.730
Ședința publică din 21 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. D., judecător
H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de intimatul I. DE S. PENTRU C. UL ÎN T. R. - I.S. T.R., cu sediul în B., B-dul.D.
G., nr.38, sector 1, cu sediul procesual ales în C. N., str. C. C., nr.41, jud. C., împotriva sentinței civile nr.667 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională - HG 69/2012- declinat de la Judecătoria Jibou.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit. i) din Legea nr.146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591Cod
procedură civilă,
se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza
în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că:
Prin Sentința civilă nr. 667/_ a Judecătoriei Z. s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC E. SRL B., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru C. ul în T. R. -I.S.
T.R B., ș
i s-a modificat procesul-verbal de contravenție seria ISCTR nr. 60811 din_ întocmit de intimat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 3.000 lei, cu sancțiunea avertisment.
Instanța a atras atenția petentei, prin reprezentanții săi, asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandându-i-se să respecte dispozițiile legale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor seria ISCTR nr. 60811 din_, petenta SC E. SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 3000 lei. S-a reținut că, la controlul în trafic rutier din data de_ ora 12.48, pe DN 1F, km 65+300 m, în localitatea Românași, autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ deținută și utilizată de petentă și condus de numitul Miklos M., conform documentelor aflate la bordul ansamblului, se deplasa pe DN 1F, km 65+300 m și în urma verificării documentelor și a bazei de date ARR s-a constat nedeclararea situației conducătorilor auto în baza de date ARR, petenta nerespectând astfel obligația de a transmite prin completarea unui formular, în formatul disponibil pe site-ul ARR, modificările privind situația conducătorilor angajați cu contract de muncă.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului- verbal seria ISCTR nr. 60811 din_, prima instanță a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Faptul că procesul-verbal a fost întocmit ulterior la data de_ nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale incidente în materie contravențională, atâta timp cât nu a fost încălcat termenul legal pentru aplicarea sancțiunii prevăzut de art.13 alin.1 din O.G. 2/2001.
În mod legal, cu respectarea prevederilor art. 19 alin.1 și 26 din O.G. 2/2001, procesul-verbal a fost comunicat petentei persoană juridică, deținătoarea calității de operator de transport, și nu a fost înmânat conducătorului auto, care nu avea calitatea de reprezentant legal al societății și nici îndrituirea de a formula obiecțiuni, procesul-verbal de contravenție putând fi întocmit în mod valabil în lipsa contravenientei, neexistând o interdicție legală în acest sens.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că se face dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petentă, de altfel, necontestată, în esență, de aceasta. Petiționara nu a prezentat nicio dovadă că datele conducătorului auto erau înregistrate la ARR, extrasul din baza de date ARR din momentul controlului (f.33) relevând faptul că angajatul său nu figura în baza de date a acestei instituții, conform prevederilor legale. Este de reținut faptul că această obligație a fost impusă operatorilor de transport încă din anul 2010, prin art. 1 pct 18 lit. X din Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor si turismului nr 1.007 din 13 decembrie 2010 pentru modificarea si completarea Normelor privind organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților conexe acestora, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor si turismului nr._ , iar potrivit susținerilor petentei, numitul Miklos M. a început activitatea în cadrul societății petente în anul 2006. Faptul că petenta nu și-a îndeplinit obligația comunicării datelor către ARR nici sub imperiul vechii legi, nu o scutește de îndeplinirea acestei obligații și după intrarea în vigoare a actului normativ sancționator, angajarea unei persoane fiind, în fond, o modificare a situației angajaților existenți până la acea dată.
Cu privire la modul de individualizare a sancțiunii aplicate, analizând fapta contravențională săvârșită de către petentă prin prisma dispozițiilor art.7 alin.2 și
art.5 alin.5 din OG 2/2001, având în vedere și toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social concret redus și se impune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 3.000 lei cu sancțiunea avertismentului, această din urmă sancțiune fiind în speță suficientă pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii contravenționale.
În acest sens, a reținut că proporționalitatea se determină prin raportare la natura și gravitatea faptei, iar în aprecierea gravității trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Astfel, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de rezultatul produs care, în speță, nu este unul cu implicații sociale grave, și de circumstanțele personale ale petentei, instanța apreciază că fapta concretă săvârșită de către petentă prezintă un grad de pericol social redus, atingerea adusă valorii sociale ocrotite, fiind una minimă. Sunt relevante astfel și circumstanțele personale ale petentei față de care nu au fost dovedite antecedente contravenționale în materie și care a recunoscut, în fond, comiterea faptei.
Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum relativ ridicat al amenzii, nu reprezintă un argument suficient pentru a fundamenta o soluție de respingere a cererii de înlocuire a amenzii cu avertismentul, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul abstract al faptelor reglementate ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii, trebuie să se țină seama de pericolul concret al faptei săvârșite, alături de celelalte criterii stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimatul I. de S. pentru C. ul în T. R. -I.S. T.R B., solicitând modificarea în parte hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii și menținerii în totalitate a procesului-verbal de contravenție.
În motivare, se arată că recursul vizează motivele prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 și art. 304 ind.1 C.pr.civ.
Sub aspectul primului motiv de recurs, recurenta consideră că acesta își și găsește aplicare în speța dedusă judecății, întrucât instanța de fond a reținut, în interpretarea dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001, că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social redus, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii contravenționale. În realitate însă, susține recurenta, aplicarea avertismentului nu este justificată deoarece legiuitorul a prevăzut sancțiuni diferite, în funcție de gradul de pericol social al faptelor contravenționale incriminate, iar în cazul contravențiilor ce intră în categoria
"încălcărilor minore";, limitele de sancționare sunt mult reduse față de categoria încălcărilor foarte grave și, ca atare, deja individualizarea sancțiunii pornește de la un cuantum mai redus.
În ce privește al doilea aspect avut în vedere de instanța de fond, este de observat că legiuitorul nu a prevăzut ca această faptă să se constate în mod repetat pentru a se aplica sancțiunea contravențională prevăzută de actul normativ. .
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, modul de redactare al actului normativ în care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment, Petenta nu a relevat
aspecte care să ducă la concluzia existenței unei situații particulare, care ar releva un grad de pericol social redus față de cel avut în vedere de textul legal, astfel că înlocuirea amenzii cu avertisment nu este oportună.
Nu poate fi primit ca argumentul al aprecierii gradului scăzut de pericol social al faptei nici faptul că, după sancționarea sa, petenta și-a îndeplinit obligația.
Obligația de a declara situația conducătorilor auto în baza de date a ARR a fost instituită pentru prima dată prin OMTI 1007/2010, fiind reinstituită apoi prin OMTI nr. 980/2011. În consecință, incriminarea faptei contravenționale nu este o împrejurare care să fi luat prin surprindere societatea petentă, aceasta având suficient timp să-și onoreze obligația legală impusă.
În finalul motivelor de recurs se mai menționează că agentul constatator a dispus sancționarea petentei intimate cu o amendă îndreptată spre minimul prevăzut de actul normativ tocmai pentru că a avut în vedere toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Intimata SC E. SRL B. nu a formulat întâmpinare. În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând întâi legalitatea și ulterior temeinicia procesului verbal, inclusiv în privința individualizării sancțiunii aplicate, pe baza materialului probator administrat în cauză și prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în speță.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza procesului - verbal de contravenție, necombătut prin probe concludente de către petentă. De altfel, așa cum a reținut și instanța fondului, societatea petentă nu a contestat fapta propriu-zisă, respectiv nu a susținut că, la data controlului, datele de identificare ale conducătorului auto angajat, Miklos M., ar fi fost transmise și înregistrate la ARR, ci doar a apreciat că nu îi revenea o atare obligație, deoarece șoferul este angajat al societății din anul 2006, deci anterior datei intrării în vigoare a HG 69/2012.
Fapta săvârșită de petentă este prevăzută și sancționată de art. 5 pct. 18 din HG 69/2012 și sancționată cu amenda cuprinsă între 3.000 lei și 6.000 lei, conform art. 8 alin.1 din același act normativ.
Criticile formulate de recurent nu permit încadrarea recursului in dispozițiile art. 304 pct.8 si pct.9 C.proc.civ.
Punctul 8 al art. 304 Cod procedura civila, se refera la interpretarea juridica a actului juridic dedus judecății, și nu este incident în cauză. Astfel, actul juridic civil reprezintă o manifestare de voință, exteriorizată cu intenția de a produce efecte juridice civile sau, în sens de "instrumentum probationis";, suportul material care constată și redă manifestarea de voință exprimată. Așadar, interpretarea greșită de către instanță a unei dispoziții legale, în speță ale prevederilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001, cum susține reclamanta, nu se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.8 C.pr.civ., norma de drept aplicabilă neputând fi considerată un "act dedus judecății";.
Nu este incident nici motivul de recurs prevăzut la pct. 9 al art. 304 Cod procedura civilă, considerentele sentinței recurate cuprinzând temeiurile juridice avute în vedere de judecătorul fondului, iar aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente fiind corecte.
Împrejurarea că la art. 8 alin.1 din HG 69/2012 se prevede că fapta contravențională prevăzută de art. 5 pct.18 se sancționează cu amenda între 3000 lei și 6000 lei, fără a se stipula în mod expres ca și sancțiune aplicabilă și avertismentul, nu înseamnă că acesta din urmă nu poate fi aplicat deoarece, în conformitate cu prevederile art. 7 alin.3 din OG 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar în conformitate cu prevederile art. 34 din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică nu numai legalitatea și temeinicia procesului verbal, ci hotărăște și asupra sancțiunii stabilite.
T. constată de altfel că încercarea recurentei de încadrare a criticilor sale în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ. este inutilă deoarece sentința atacată, fiind pronunțată în materia contenciosului contravențional, nu poate fi atacată cu apel, iar în conformitate cu art. 304 ind.1 C.pr.civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, tribunalul apreciază că în mod legal prima instanță a avut în vedere că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (cerință prevăzută de art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001), ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal și că, potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001 în cazul faptelor de gravitate redusă se poate aplica sancțiunea avertismentului.
În speță, chiar legiuitorul prevede faptul că fapta de felul celei reținute în sarcina petentei se încadrează în categoria încălcărilor minore ale prevederilor Regulamentelor CE.
Rolul sancțiunii contravenționale este unul preventiv-punitiv, prin aplicarea acesteia urmărindu-se în special prevenirea săvârșirii pe viitor a unor fapte similare de către contravenient. Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale nu trebuie să fie un gest reflex ci rezultatul analizei unui complex de factori în care intră atât elemente ce individualizează contravenientul, cât și elemente privitoare la faptă, pentru că doar astfel se poate realiza o sancționare care să nu depășească ceea ce este necesar atingerii scopului sancțiunii contravenționale.
Elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 permit analiza unui raport de proporționalitate între fapta și persoana contravenientului, pe de-o parte, sancțiunea contravențională, pe de altă parte, existența unei proporționalități între pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată fiind nu doar un deziderat, ci o condiție imperativă pentru temeinicia sancțiunii.
În raport cu aceste prevederi legale, în speță, așa cum s-a apreciat și de către instanța de fond, deși nu se poate vorbi de lipsa faptei contravenționale, sancțiunea
"avertismentului"; este suficientă, raportat la împrejurarea că petentul nu s-a sustras
de la obligația de plată a contravalorii tarifului către ARR pentru a putea transmite formularul cu situația conducătorilor auto, de natură să întărească aprecierea că sancțiunea avertismentului își îndeplinește funcția preventivă și punitivă la care tinde o sancțiune contravențională.
Față de cele arătate, apreciind neîntemeiate motivele invocate în cererea de recurs și neidentificând nici alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., T. va respinge recursul, urmând să mențină în integralitate hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I: D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. DE S. PENTRU C. UL ÎN T. R. - I.S. T.R., cu sediul în B., B-dul D. G., nr. 38, sect. 1, cu sediul procesual ales în C. N., str. C. C., nr. 41, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 667 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător,
C. D. H. | I. | D. | C. | N. | C. |
Plecat în C.O. | Plecat în C.O. | ||||
Președinte instanță în C.O. | Președinte instanță în C.O. | ||||
Semnează judecător delegat | Semnează judecător delegat | ||||
M. S. | M. S. |
Grefier,
V. V.
Plecat în C.O. Semnează prim -grefier,
C. D.
Red. H.I./_
Dact. H.V./_ /2 ex. Jud. fond.: L. M.D.
| ← Decizia civilă nr. 1109/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 989/2013. Plângere contravențională → |
|---|
