Decizia civilă nr. 3558/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3558/R/2013
Ședința publică din 19 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent S.
E., precum și recursul declarat de pârâtul SC P. C. SRL împotriva deciziei civile nr. 261 din 22 mai 2013 a T. ului Cluj, pronunțată în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent S. E., avocat G. N., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtei recurente SC P. C. SRL, avocat I. Alexandrescu, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 5256,11 lei și 10 lei timbru judiciar, recursul fiind, astfel, legal timbrat.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 3100,85 lei și 5 lei timbru judiciar. De asemenea, depune la dosar un raport de expertiză efectuat în dosarul nr._ al T. ului Cluj.
Reprezentantul reclamantului invocă disp. art. 305 Cod proc. civ., arătând că expertiza este o probă nouă, inadmisibilă în recurs.
Reprezentanta pârâtei arată că este vorba despre o expertiză efectuată într-un alt dosar, astfel că, raportat la acest dosar, ea reprezintă un înscris.
Curtea, în urma deliberării, respinge proba ca inadmisibilă,m fiind vorba de o expertiză extrajudiciară și nu de înscrisuri.
Pune în discuția părților să precizeze dacă toate motivele de recurs invocate în ambele recursuri se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod proc. civ.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor cu mențiunea de a preciza în cazul fiecărui motiv, în care dintre cele prev. de art. 304 C. proc. civ. se încadrează și de ce.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în întregime a deciziei atacate, respingerea apelului pârâtei, cu consecința menținerii în întregime ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1721/2012 a Judecătoriei T., cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Arată că motivele se încadrează în cele prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civ.
Arată că nu există nici o rampă de acces în groapa lăsată în locul terenului ce îi aparține reclamantului, iar exploatarea acestuia este imposibilă. Susține că, în mod eronat, cu încălcarea principiilor de drept care îl îndreptățesc la despăgubirea integrală pentru prejudiciul suferit, a fost privat de o parte din despăgubiri, iar, pe de altă parte, nu au fost luate în considerare toate cheltuielile judiciare efectuate pentru stabilirea și recuperarea acestor sume.
În opinia sa, în mod nelegal instanța de apel a redus cheltuielile de judecată, deși nu a fost sesizată cu un astfel de capăt de cerere, a redus suma despăgubirilor pe motiv că ar exista acces la drumul public și astfel a fost privat de o dreaptă și integrală despăgubire pentru prejudiciul creat de intimata pârâtă.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, solicită modificarea hotărârii recurate în temeiul art. 312 raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, drept urmare, admiterea în întregime a apelului ei, schimbarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul
intimat, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Arată că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu ignorarea în totalitate a probelor de la dosar, precum și a principiului răspunderii civile delictuale, a cărei finalitate fundamentală constă în repararea prejudiciului.
În ce privește recursul declarat de reclamantul recurent solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită respingerea recursului declarat de pârâta recurentă ca inadmisibil, întrucât motivele nu se încadrează în cele prev. de art. 304 Cod proc. civ., iar, în subsidiar, ca nefondat. Arată că repararea în natură a terenului este mult mai scumpă decât acordarea despăgubirilor stabilite de prima instanță.
C U R T E A
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 1721/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. E. în contradictoriu cu pârâta SC P. C. SRL, având ca obiect pretenții.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de
229.535 lei precum și a sumei de 30.000 euro, reprezentând despăgubiri. S-a respins restul pretențiilor reclamantului.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.563,50 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorarii experți.
Starea de fapt
Terenul în litigiu este identificat în tarla 47, parcela 184, în suprafață de 6600 mp, fiind înscris în Titlul de proprietate nr. 28045/1644 din data de_, prin care reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Terenul se identifică în regim de carte funciară cu imobilul înscris în CF 50598 Mihai Viteazu, cu nr. cadastral 50598, în suprafață de 6600 mp, având ca proprietar tabular pe reclamantul S. E., cu titlu de lege.
Potrivit identificării topografice realizate prin expertiza tehnică în specialitatea topografie, de către expert tehnic judiciar, inginer Deac A. N.
, la fața locului au fost identificate în concret trei loturi:
respectiv lotul 1 cu suprafața de 45 mp,
lotul 2 cu suprafața de 4397 mp, reprezentând teren în întregime săpat,
lotul 3 cu suprafața de 2158 mp, reprezentând imobil rămas fără acces la drum.
În cauză, s-a stabilit, prin expertiza tehnică în specialitatea geologie, efectuată de către expert tehnic judiciar inginer Zileriu L. că, în urma excavării, de pe terenul reclamantului S. E. a fost excavată o cantitate de 14.915,34 mc de balastru. S-a stabilit totodată prin expertiza tehnică în specialitatea agricultură întocmită de către expert tehnic judiciar, inginer Guș Petru, că terenul a devenit ca urmare a excavărilor efectuate, impropriu pentru agricultură.
Instanța a reținut că probele administrate în cauză confirmă susținerile reclamantului, în sensul că terenul al cărui proprietar este a fost excavat pentru exploatarea de balastru de către pârâtă, fără ca aceasta să-l fi despăgubit în vreun fel.
Pârâta a recunoscut efectuarea de lucrări de excavare a terenului reclamantului, însă a precizat că a avut în acest sens acordul reclamantului, în condițiile în care între părți au existat negocieri în vederea înstrăinării terenului de către reclamant în favoarea pârâtei. Reclamantul nu a contestat existența acestor negocieri, însă a precizat că ele nu au fost duse la capăt, părțile neînțelegându-se cu privire la prețul de vânzare.
Instanța a avut în vedere, însă, că aceste negocieri nu s-au concretizat în încheierea vreunui act juridic și, mai mult, discuțiile prealabile care ar fi avut loc între părți sunt lipsite de relevanță câtă vreme terenul reclamantului a fost excavat înainte de a se fi rezolvat situația juridică a acestuia. Faptul ca nu s-a ajuns la un acord asupra prețului nu-i da dreptul paratei sa exploateze terenul reclamantului gratuit. Cu atât mai mult se impune această concluzie, cu cât excavarea terenului a avut loc înainte de data stabilită de părți pentru discuțiile legate de vânzarea-cumpărarea terenului.
Începând exploatarea terenului, respectiv excavarea acestuia pentru obținerea de balastru, fără a deține proprietatea asupra terenului, parata a încălcat grav dreptul de proprietate al reclamantului, sancționata de Constituție și de art.1 din Protocolul adițional nr. l la CEDO, producând acestuia un prejudiciu.
In ceea ce privește despăgubirile solicitate de către reclamant, s-a reținut că potrivit art. 998-999 C. civ. orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat a-l repara..
Acest text constituie temeiul răspunderii civile delictuale în dreptul civil roman, iar pentru antrenarea acestei răspunderi trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția celui care a cauza prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
S-a reținut că fapta ilicită a pârâtei, constă în efectuarea de lucrări de excavare asupra unui teren care nu îi aparținea, iar culpa sa rezidă în aceea că a efectuat lucrările de excavare, cunoscând că situația juridică a acestui teren nu era reglementată, iar negocierile cu reclamantul nu erau finalizate.
La dosarul cauzei au fost depuse de către reclamant, în cadrul probei cu înscrisuri, procesul-verbal încheiat de C. isia din cadrul Primăriei com. Mihai Viteazu, care s-a deplasat în teren pentru a verifica susținerile reclamantului, solicitarea transmisă de către Instituția Prefectului Județului Cluj către instituțiile abilitate în vederea verificării respectării de către pârâtă a normelor legale ce reglementează activitatea de exploatare a agregatelor minerale, precum și procesul-verbal de control încheiat de Primăria com. Mihai Viteazu împreună cu reprezentanții Direcției Apelor Mureș și în prezența reprezentanților pârâtei, acte din care rezultă și alte nereguli identificate în activitatea de exploatare a pârâtei.
Prejudiciul produs reclamantului prin exploatarea ilicită, rezultă din expertizele întocmite în cauză și constă în degradarea substanțială a terenului, ce atrage scăderea valorii sale de circulație.
Astfel, s-a avut în vedere că din întreaga suprafață de teren deținută în proprietate de către reclamant, o suprafață de 4397 mp a fost excavată, iar potrivit expertizei în specialitatea geologie efectuată în cauză, de pe această suprafață s-a exploatat balastru în cantitate de 14.915,34 mc. Expertul a înlăturat din calcul masa vegetala, care nu are utilitate practica și folosind prețul pentru un mc de balast practicat și comunicat de către pârâtă, de 12,9321 lei/mc la care se adaugă TVA, a calculat valoarea prejudiciului produs reclamantului, prin comercializarea balastrului excavat de pe terenul său de către pârâtă, la o valoare de 229.535,14 lei.
În ceea ce privește porțiunea de teren adiacentă gropii excavate, în suprafață de 2158 mp, rămasă fără acces la drum și identificată prin expertiza tehnică în specialitatea topografie, între punctele de contur 206, 26, 27, 28, 29, 30, 207, 200, 201, aceasta a fost evaluată prin expertiza tehnică în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare la suma de 30.000 euro.
Astfel fiind instanța a reținut că în cauză este dovedită întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, pârâta PC P. C. SRL fiind astfel ținută să repare prejudiciul cauzat reclamantului prin exploatarea fără drept a terenului acestuia. Reținând - raportat la concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea agricultură - că repararea în natură a prejudiciului, prin readucerea terenului la destinația avută anterior, respectiv de teren agricol, deși posibilă, nu a fost solicitată de către reclamant, instanța a obligat pârâta la repararea în echivalent a prejudiciului produs, respectiv prin acordare de despăgubiri.
În ceea ce privește cuantumul sumei la care pârâta a fost obligată, acesta a fost stabilit la suma de 229.535 lei - reprezentând contravaloarea balastrului excavat și comercializat de către pârâtă - precum și suma de
30.000 euro, reprezentând valoarea terenului în suprafață de 2158 mp, rămas fără cale de acces la drum și care se află pe marginea gropii excavate de către pârâtă, nemaiputând fi astfel folosit conform destinației sale inițiale. În baza art. 274 Cod. proc. civ, reținând culpa procesuală a pârâtei,
instanța a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.563,50 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorarii experți, conform chitanțelor de la dosar. S-a reținut de asemenea că, deși reclamantul a solicitat și obligarea la plata onorariului avocațial, la dosarul cauzei, nu au fost depuse înscrisuri care să dovedească achitarea de către reclamant a unor sume cu acest titlu.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 261/A/22 mai 2013 a T. ului Cluj, a fost admis apelul declarat de SC P. C. SRL împotriva sentinței civile nr.
1721/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. E. în contradictoriu cu SC P. C. SRL și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de
229.535 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 9123 lei cheltuieli de judecata parțiale reprezentând taxa de timbru și onorarii experți.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
A fost respinsă cererea intimatului S. E. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecata in apel.
A fost obligat intimatul sa plătească apelantei SC P. C. SRL suma de 2095 lei cheltuieli de judecata in apel.
Considerente
Starea de fapt reținută de către judecătorie, respectiv realizarea unor lucrări de excavare balastru, din terenul reclamantului nu a fost contestată.
Reclamantul, așa cum a reținut și prima instanță, în temeiul art. 480 vechiul Cod Civil, are dreptul să se bucure de toate prerogativele oferite de calitatea sa de proprietar.
Este probat că pârâtul a realizat lucrări de excavare și a dispus de materialul rezultat obținut în urma acestei activități, astfel încât, prin fapta sa a cauzat un prejudiciu reclamantului.
În cauză, nu s-a probat existența vreunei convenții încheiate între părți. Doar calitatea de proprietar îi conferea pârâtei dreptul de a realiza activități asupra terenului.
Existența unor discuții purtate între părți nu justifică acțiunea pârâtei. Era necesar încheierea unei convenții în limitele și cu respectarea dispozițiilor art. 969 C. civil, care astfel să îi permită realizarea acestor lucrări.
Practic, prin motivele invocate atât în întâmpinare, cât și în apel, apelanta invocă ca și o cauză de excludere a existenței răspunderii civile delictuale fapta victimei.
În această ipoteză, în condițiile în care elementele răspunderii civile delictuale în sarcina apelantei sunt probate, respectiv acțiunea de realizare a scoaterii balastrului fără a exista un acord expres și neechivoc al reclamantului, realizarea unui prejudiciu ca urmare a schimbării caracteristicilor terenului ce nu mai poate fi folosit conform destinației inițiale, existența unei culpe probată prin activitatea de ridicare a balastrului fără acordul reclamantului, precum și a unui raport de cauzalitate între faptă și prejudicii, pârâtul apelant ar trebui să dovedească că prejudiciul a fost cauzat nu numai de fapta sa, ci și de fapta ilicită și culpabilă a victimei.
Doar în acest condiții, când fapta ilicită și culpabilă a victimei a contribuit la producerea prejudiciului, victima este decăzută, în parte, din dreptul la reparații.
În fața instanței de apel, au fost depuse declarații testimoniale luate în fața organelor de urmărire penală, care au pronunțat rezoluția din dosarul 2485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda. Aceste declarații testimoniale sunt în măsură să probeze că între părți au existat discuții, însă aceste discuții au avut ca obiect vânzarea - cumpărarea terenului.
Acest act juridic nu s-a finalizat în forma prevăzută de lege, iar, în aceste condiții, nu se poate reține existența unei fapte păgubitoare a reclamantului.
Așa cum a reținut și prima instanță, discuțiile prealabile sunt lipsite de relevanță câtă vreme terenul a fost excavat înainte de a fi rezolvată situația juridică a acestuia, iar activitatea de excavare s-a realizat înainte de a exista acest acord. Din nicio declarație nu rezultă că părțile s-au înțeles respectând principiului disponibilității și al consensualismului, să încheie o convenție prin care reclamantul să cedeze parte din atributele dreptului sau de proprietate (atributul folosinței), dreptul de a culege productele, respectiv balastrul.
În aceste condiții, răspunderea apelantului pentru atingerea adusă bunului reclamantului există și trebuie angajată.
Din probele administrate rezultă că parte din acest teren nu a fost supus acțiunii apelantei, suprafața de 2158 mp nefiind afectată de vreo lucrare, rămânând în forma în care acesta a existat.
Principiile răspunderii civile delictuale prevăd că repararea prejudiciului trebuie să se facă în natură, subsidiar prin echivalent.
În condițiile speței de față, trebuie reținut că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată despăgubirea pentru prejudiciul suferit prin excavarea fără forme legale a terenului.
Deoarece acest teren nu a fost afectat, intimatul este în continuare în măsură să folosească acest teren.
Susținerile apelantei că acest teren beneficiază în continuare de acces (așa cum rezultă din planșele foto anexate rapoartelor de expertiză) prin edificarea unor rampe nu sunt contestate. Existența acestor rampe confirmă că terenul în continuare poate fi folosit raportat la destinația sa inițială și actuală.
Pe de altă parte, reclamantul a solicitat repararea prejudiciilor ca urmare a excavării terenurilor. În cauza de față, inclusiv prin administrarea expertizei în apel, s-a stabilit că repararea în natură a terenului excavat este posibilă, expertul indicând lucrările necesare precum și costul acestora.
În condițiile în care terenul poate fi adus în starea inițială, prin efectuarea lucrărilor indicate de expert restul suprafeței neexcavate poate să fie folosit conform destinației inițiale ca un tot unitar.
Având în vedere această expertiză, instanța a apreciat că suma stabilită de instanța de fond cu titlu de despăgubiri, prin perspectiva respectării principiului reparării în natură a prejudiciului, este corectă. Prin expertiza administrată în apel s-a probat că sumele necesare aducerii terenului în situația inițială sunt mult mai mari decât cele acordate de către
instanța de fond. Valoarea balastrului ca și bun obținut în urma exploatării nu are relevanță atât timp cât cheltuielile aducerii terenului în starea inițială sunt mai mari decât valoarea acestui material.
Faptul că reclamantul a înțeles să limiteze această valoare nu creează o prezumție de nelegalitate, raportat la sumele care ar fi trebuit achitate în vederea aducerii terenului în situația inițială.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat soluția instanței de fond ca fiind temeinică doar în parte, obligarea apelantei la plata sumei de despăgubiri în cuantum de 30.000 Euro nefiind justificată.
În fața instanței de fond reclamantul a făcut cheltuieli de judecată cu administrarea expertizelor, precum și achitarea taxelor de timbru.
Din expertizele administrate, raportat la soluția pronunțată, utile s-au dovedit doar expertizele efectuate de experții Zileriu, Guș și Deac.
Expertiza efectuată de d-nul Lubinschi nu-și găsește utilitatea în condițiile în care evaluarea acestui teren nu se impune.
Raportat la limitele în care a fost admisă acțiunea, culpa procesuală a fost reținută doar în aceste limite. Așadar, pârâtul a plătit doar taxa de timbru în limita acțiunii admise, astfel ca instanța a schimbat hotărârea, în sensul stabilirii cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond în cuantum de 9123 lei.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs ambele
părți.
Reclamantul a solicitat modificarea ei, în sensul respingerii apelului
pârâtei, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, reclamantul învederează că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și este dată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material, întrucât și porțiunea de 45 mp de lângă drumul public este nefolosibilă, iar suprafața de 2158 mp de teren a rămas fără acces la drumul public, neexistând vreo rampă de acces în groapa lăsată în locul terenului exploatat ilegal, astfel că terenul rămas în proprietatea reclamantului nu mai poate fi folosit, fiind greșită reținerea instanței de apel în sensul că reclamantul nu a contestat existența rampelor dovedită prin planșele foto anexate raporturilor de expertiză, în condițiile în care reclamantul a făcut acest lucru în
întâmpinarea depusă în apel, iar expertul Zileriu arată expres că nu există astfel de rampe și că, la drumul public, groapa este adâncă de 7 m, fără a indica existența vreunui drum de acces, dimpotrivă, din fig. 5 din acest raport rezultând că, pe porțiunea de teren rămasă în proprietatea reclamantului, groapa are un perete drept, fără vreo rampă de acces.
În aceste condiții, instanța și-a motivat hotărârea pe argumente străine de natura pricinii.
Expertiza Lubinschi arată, de asemenea, că a identificat la fața locului o parcelă de teren care nu mai are acces la drumul public, hotărârea fiind nemotivată, pentru că nu indică în concret care probe sau fotografii fac dovada existenței unei rampe de acces.
În aceste condiții, instanța de apel l-a privat în mod nelegal de posibilitatea de a exploata terenul de 2158 mp, care a rămas fără acces la drumul public, neputând fi folosit potrivit destinației sale.
Greșit a redus instanța de apel cheltuielile de judecată, deși nu a fost sesizată cu un asemenea capă de cerere, reducând suma despăgubirilor în mod nelegal, pe motiv că ar exista un acces la drumul public.
Pârâta a solicitat, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea completării probațiunii, dar aceasta doar prin concluziile pe fondul recursului, iar, în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului pârâtei, schimbării în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului ei, pârâta învederează că greșit a apreciat instanța de apel că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, ignorând probele de la dosar, fără a ține seama de împrejurarea că, între părți, a existat un acord în sensul de a începe lucrările de excavare, acord care nu a mai fost finalizat prin încheierea unui contract de vânzare- cumpărare din culpa reclamantului, care, atunci când s-a terminat exploatarea, i-a comunicat că îi va plăti atâția bani câți va cere.
Instanța de apel nu a ținut cont de principiile care guvernează răspunderea civil delictuală, care, prin funcția sa reparatorie, are drept scop repunerea patrimoniului persoanei prejudiciate în situația anterioară.
Principiul de bază al răspunderii civile delictuale se referă la obligația de reparare. Restabilirea situației anterioare presupune respectarea a două principii, și anume, acela al reparării integrale și acela al reparării în natură a prejudiciului, însă numai dacă aceasta este posibilă, altminteri dispunându-se reparația prin echivalent.
Reparația dispusă trebuie să fie justă și integrală, fără a depăși, însă, prejudiciul suferit, întrucât, altminteri, reclamantul s-ar îmbogăți fără justă cauză.
Instanța de apel, atunci când a stabilit prejudiciul, a ținut cont de valoarea balastului exploatat și nu de prejudiciul efectiv suferit, sumele stabilite prin raportul de expertiză fiind ireale, motiv pentru care s-a și solicitat o contraexpertiză, probă respinsă de instanța de apel.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea
constată următoarele:
În ceea ce privește recursul reclamantului, acesta se referă la valoarea terenului care nu a fost exploatat de către pârâtă, însă despre care susține că nu mai poate fi exploatat conform destinației sale de către reclamant, pentru că nu mai are acces la drumul public.
Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit greșit starea de fapt și că acest teren are acces la drumul public, motivând în considerente că această împrejurare rezultă din planșele foto anexate rapoartelor de expertiză efectuate în apel, rampe ce nu au fost contestate de către părți. Planșe foto au fost anexate doar raportului de expertiză întocmit de ing. expert Zileriu L. . Este adevărat că instanța de apel nu indică exact expertiza și filele, dar singurele fotografii existente în dosar până la data soluționării apelului sunt cele de la f. 134-139 din dosarul judecătoriei, din care instanța de apel a reținut existența unor rampe la marginile terenului exploatat, apreciind că suprafața rămasă neexploatată ar avea acces la drumul public dacă ar traversa suprafața exploatată în zona acestor rampe. Reclamantul susține că ar fi contestat existența acestor rampe, susținută în motivele de apel de către pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosar. Din analiza dosarului instanței de apel, însă, rezultă că reclamantul nu a depus la dosar întâmpinare, împrejurare reținută de instanța de apel în considerentele hotărârii pronunțate.
Așadar, instanța de apel și-a motivat hotărârea și motivele reținute nu sunt nici străine de natura pricinii și nici contradictorii, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., împrejurare raportat la care, în mod legal nu a mai acordat despăgubiri pentru terenul ce nu a fost exploatat de către pârâtă, neîncălcând vreo normă de drept substanțial ce stabilește repararea prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale, nesubzistând, astfel, nici motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Cheltuielile de judecată ale reclamantului acordate de prima instanță raportat la petitele admise au fost corect reduse, raportat la capătul de cerere respins, nefiind acordate cele aferente stabilirii prejudiciului pentru acest teren, fiind respectate dispozițiile art. 274 alin. 1 și 276 Cod proc. civ., instanța de apel neaplicând greșit legea nici sub acest aspect.
Referitor la recursul pârâtei, în cuprinsul apelului, aceasta a arătat că greșit a fost evaluat prejudiciul pentru terenul exploatat raportat la prețul pe care l-a obținut de pe balastul exploatat, întrucât acesta cuprinde nu doar valoarea balastrului, ci și cheltuielile de exploatare.
Instanța de apel a apreciat greșit că prejudiciul reclamantului constă în valoarea balastrului prelucrat și comercializat, întrucât, în realitate,
acesta a fost prejudiciat doar cu valoarea balastrului în formă neexploatată, în condițiile în care terenul nu poate valora mai mult decât ceea ce rezultă din exploatarea sa.
Nu se pune problema reparării prejudiciului în natură și nici nu s-a solicitat acest lucru, întrucât valoarea lucrărilor necesare ar depăși cu mult valoarea terenului anterior exploatării, astfel că termenul de comparație utilizat de instanța de apel nu este unul corect, sub acest aspect subzistând motivul de recurs invocat de pârâtă constând în greșita aplicare a normei de drept substanțial raportat la evaluarea prejudiciului, acesta trebuind să se raporteze la prejudiciul efectiv suferit de către reclamant și care este valoarea balastrului înainte de a fi exploatat, valoare ce rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul Zileriu L. de la f. 133 din dosarul judecătoriei, de 88.746,27 lei, nepunându-se problema luării în considerare a prețului cu care acesta a fost vândut în urma exploatării și prelucrării ca urmare a investițiilor pârâtei.
Sub acest aspect, recursul pârâtei este fondat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., curtea îl va admite și va modifica parțial decizia recurată în sensul unei noi evaluări a prejudiciului, conform criteriului mai sus reținut.
Fiind în culpă procesuală în această fază a procesului, în temeiul art.
316 raportat la art. 298 și 274 alin. 1 Cod proc. civ., reclamantul va fi obligat să-i plătească pârâtei cheltuieli de judecată solicitate de aceasta în recurs, constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE :
Respinge recursul reclamantului S. E. și admite recursul declarat de pârâtul SC P. C. SRL împotriva deciziei civile nr. 261 din 22 mai 2013 a T. ului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică parțial în sensul că obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 88.746,27 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 4397 mp.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pe intimatul S. E. să-i plătească recurentei suma de 2289 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
A. A. C. ANA I. | A. C. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: C.V .Balint, D. Tatu
| ← Decizia civilă nr. 100/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 130/2013. Pretenții → |
|---|
