Decizia civilă nr. 895/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 895/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător Ana-SS Judecător D. T. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, recursul declarat de reclamantele L. M. și
L. ANA în contra Sentinței civile nr. 1400 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimații C. L. DE A. A L. DE F. F. D. C. P. T., C. J. DE A. A L. DE F. F.
D. C. P. C., M. ANA, P. A. și moștenitorii intimatei pârâte P.
, decedată: P. N., P. I. având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta L. Ana personal și asistată de avocat G. Bichescu care reprezintă și recurenta lipsă precum și intimații P. N., P. I. și P. A., personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
ul dispune a se consemna că pentru acest termen intimatul P.
N. a fost citat cu mențiunea să depună la dosar acte de stare civilă și certificat de moștenitor pentru a dovedi calitatea moștenitor după P. S. si
I., decedate. Și intimatul P. I. a fost citat cu această mențiune.
La solicitarea instanței, P. N. și P. I. se legitimează cu cartea de identitate și arată că înțelege să depună acte de stare civilă pentru a să dovedi că sunt moștenitori după P. S. . T. ul dispune a se consemna că
P. I. depune la dosar copia certificatului de naștere și P. N. depune și el copie după certificatul său de naștere și căsătorie, decesul lui P. I. și de naștere. Depun și titlul de proprietate pe care nu l-au depus la dosar, insistând că pe acesta nu l-au depus, alt titlu a fost depus și comunicat. La solicitarea instanței, P. A. se legitimează cu cartea de identitate, după care, părțile prezente arată că nu au alte cereri sau excepții prealabile.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentelor, avocat G. Bichescu solicită admiterea recursului arătând că sentința pronunțată este criticabilă și prin modul de expunere a motivelor în respingerea acțiunii reclamantei cu precizarea că se referă la ultima instanță de fond. Deși a invederat că alături de cele două reclamante sau și moștenitorii lui L. N. nu s-a consemnat deoarece în celelalte trei instanțe aproape patru ani a durat procesul, din cauza unui expert. Problema expusă este întemeiată pe prevederile Legii nr. 247/2005. În speță, cele două reclamante au solicitat Comisiei locale T., în baza celor două dosare întocmite, să li se reconstituie dreptul de proprietate după antecesorul
L. I. Căpitan. Cererile au fost respinse dar C. județeană a validat
hotărârea comisiei locale astfel că in fața instanței de judecată, dintr-o cauză subiectivă, nu au avut un raport de expertiză. Totuși după doi ani s-a efectuat raportul de expertiză ce a stat la soluționarea dosarului de fond. Raportul spune - concluzionează expertul, că terenurile respective nu se suprapun cu terenurile pentru care s-a eliberat titlu de proprietate, cu o singură excepție: un teren într-un colt pentru care toți reclamanții prezenți au arătat că renunță la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acel teren. La ultimul termen
P. A. a arătat că a primit titlu de proprietate deși nu a făcut cereri. Deci în cauză instanța de fond avea multe elemente subiective care însă a considerat că nu au relevanță. Singurul instrument științific probatoriu în soluționarea cauzei este raportul de expertiză care spune clar că parcelele sunt situate pe teritoriul administrativ al municipiului T. și nicidecum la comuna Aiton. Deci C. comunei Aiton nu a fost împrocesuată pentru că terenul reclamantei se află în intravilanul orașului T., din eroare instanța de fond a concluzionat că trebuia împrocesuat. Solicită deci instanței să admită prezentul recurs, în principal cu consecința admiterii acțiunii introductive și obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată la fond iar în subsidiar pentru lămurirea tuturor aspectelor să trimită cauza spre rejudecare pentru a fi soluționate toate cererile, fără cheltuieli de judecată în recurs.
La solicitarea instanței de a-și exprima poziția față de recurs, intimații P.
N., P. I. și P. A., solicită să se mențină hotărârea de la fond, după extrasul de carte funciară, au făcut cereri de reconstituire.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Reține că prin sentința civilă nr.1400/2013 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr._ s-a respins acțiunea formulată, precizată și extinsă de către reclamantele L. M. și L. Ana în contradictoriu cu pârâții C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor T., C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor C., M. Ana, P. A., P. S., P. N. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului T. sub nr.198/2005 (fila 57 dos.), reclamanta L. Ana a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 15 ha teren agricol în zona "hotar Valea Caldă Mare"; de pe urma defuncților L. I. "Căpitanul";, L. Aurel și L. Emanoil, indicând în mod expres în cuprinsul cererii că înțelege să facă dovada îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate cu martori.
Prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului T. sub nr.199/2005 (fila 39 dos.), reclamanta L. M., alături de numiții L. Aurel, L. I. și L.
V., a solicitat de asemenea reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 15 ha teren agricol în zona "hotar Valea Caldă Mare"; de pe urma defuncților
L. I. "Căpitanul";, L. Aurel și L. Emanoil, indicând în mod expres în cuprinsul cererii că înțelege să facă dovada îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate cu martori.
Prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului T. sub nr.14162/_ (fila 40 dos.), L. M., L. Aurel, L. I. și L. V., precum și L. Ana, L.
T. și L. Aurel au precizat suprafața rămasă nereconstituită în proprietate de pe urma defunctului L. I. "Căpitanul"; a fi 16,38 ha. Această cerere nu
este semnată în dreptul numelor L. Ana și L. T., purtând doar semnăturile restului titularilor ei.
Soluția comisiei locale de fond funciar T. a fost aceea de respingere a cererilor înregistrate sub nr.198/2005 și nr.199/2005, motivat prin aceea că proba cu martori de care solicitanții au înțeles să se prevaleze nu respecta exigențele art.6, alin.1 ind.3 din Legea nr.1/2000.
Formulându-se contestație de către actuala reclamantă L. M. împotriva modului de soluționare a cererilor înregistrate sub nr.198/2005 și nr.199/2005, aceasta s-a soluționat prin Hotărârea nr. 330/_ a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
C. (fila 7 dos.) în sensul respingerii, motivat de asemenea pe nerespectarea prevederilor 6, alin.1 ind.3 din Legea nr.1/2000.
Instanța de fond a reținut că suprafața de teren totală avută illo tempore în proprietate de actualmente defunctul L. I. "Căpitanul"; a fost de 34,45 ha, aspect alegat în chiar acțiunea introductivă de instanță (fila 3, alin.1 dos.). Așa cum se arată în cuprinsul aceluiași paragraf al acțiunii, din această suprafață s-au reconstituit în proprietate 18,07 ha pentru care există eliberate titluri de proprietate (T.P.3007/2112, T.P.3007/2113, T.P.3076/2437), precum și 2,32 ha pentru care există eliberată adeverință de fond funciar - în total 20,39 ha. Această suprafață coincide matematic cu suprafața înscrisă în registrul agricol aferent anilor 1953-1954, anteriori colectivizării, pe numele defunctului L. I.
"Căpitanul"; (fila 9 dos.).
Se impune astfel a analiza reconstituirea în proprietate a diferenței dintre suprafața de 34,45 ha și suprafața de 20,39 ha, în concret reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 14,06 ha.
Existând cereri de reconstituire formulate în conformitate cu art.8 din Legea nr.18/1991, mai sus individualizate, se pune problema dovedirii îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate. Această dovadă trebuie realizată în acord cu dispozițiile art.11 din Legea nr.18/1991, respectiv în acord cu dispozițiile art.6 din Legea nr.1/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005. Reclamantele au arătat atât în acțiunea introductivă de instanță (fila 3, alin.1 dos.), cât și pe parcursul dezbaterilor în prezentul dosar, că dovada acestei suprafețe înțeleg să o facă prin declarații de martori.
În aceste condiții, instanța de fond a dat eficiență art.6, alin.1 ind.3 din Legea nr.1/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 potrivit căruia "în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s- a cerut reconstituirea. La fila 10 dos. se regăsește schița terenului de care reclamantele au înțeles să se prevaleze raportat la cererile lor de reconstituire a dreptului de proprietate.
În privința declarațiilor de martori de care reclamantele s-au prevalat în etapa administrativă a soluționării cererilor lor, acestea nu oferă informații cu privire la întinderea dreptului de proprietate și cu privire la amplasamentul terenului ce a aparținut numitului L. I. "Căpitanul";, cuprinsul lor limitându-se la aprecia că sunt vecini limitrofi ai acestui teren (filele 21-27 dos.). Față de acestea, soluțiile date în etapa administrativă atât de comisia locală de fond funciar, cât și de comisia județeană de fond funciar (Hotărârea nr. 330/_ prin prisma art.53 din Legea nr.18/1991) apar ca fiind legale și temeinice.
De altfel, nici în etapa de judecată nu au fost complinite lipsurile probațiunii, raportat la exigențele art.6, alin.1 ind.3 din Legea nr.1/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 în ceea ce privește suprafața de 14,06 ha. În concret, au fost citați spre a fi audiați în calitate de martori proprietarii terenurilor învecinate, după cum urmează: Dordai V. - declarația acestuia se regăsește la fila 262 dos., însă este lapidară și neconcludentă în măsura în care martorul arată că nu poate indica suprafața aflată anterior colectivizării în proprietatea familiei L. ; martorul Oachiș N. nu a putut fi audiat, fiind decedat (fila 223 dos.), iar reclamantele nu au indicat moștenitorii acestuia în vederea audierii lor, în acord cu art. 6, alin.1 ind.3 din Legea nr.1/2000 anterior citat; martora Urs E. a fost audiată, iar declarația acesteia se regăsește la fila 263 dos., însă este neconcludentă în măsura în care martora nu poate indica suprafața deținută anterior în proprietate de familia L., putând spune doar că este vorba despre "teren mult, multe hectare";; martora M. Ana a fost audiată, iar declarația acesteia se regăsește la fila 256 dos., însă este și aceasta insuficient concludentă în măsura în care nici această martoră nu poate indica suprafața deținută anterior în proprietate de familia L., putând spune doar că nu poate să precizeze suprafața terenului care era mult, dar nu știe cât; martorul Nemeș Cornel nu a putut fi audiat, fiind decedat (fila 257 dos.), iar reclamantele nu au indicat moștenitorii acestuia în vederea audierii lor, în acord cu art. 6, alin.1 ind.3 din Legea nr.1/2000 anterior citat; martorul Podar N. a fost audiat (fila 244 dos.) și indică o suprafață aproximativă a terenului de 2-3 ha, nicidecum 14,06 ha cât indică reclamantele; martora Uram I. nu a putut fi audiată, fiind decedată (fila 253 dos.), iar reclamantele nu au indicat moștenitorii acesteia în vederea audierii lor, în acord cu art. 6, alin.1 ind.3 din Legea nr.1/2000 anterior citat.
Față de toate cele de mai sus, instanța de fond a concluzionat că nici în etapa de judecată nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu respectarea art. 6, alin.1 ind.3 din Legea nr.1/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005. Chiar dacă ar fi avute în vedere și numai declarațiile martorilor audiați, acestea nu permit prin conținutul lor a se stabili întinderea îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor.
Suplimentar, văzând și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară coroborat cu informațiile oferite de comisia localăut că, fie și depășite impedimentele mai sus arătate, nici nu este măcar posibilă reconstituirea întregului drept de proprietate pe vechiul amplasament, reclamantele neformulând cereri de constatare a nulității titlurilor de proprietate emise în favoarea altor persoane. Mai mult, o parte din terenuri se află pe raza Comunei Aiton și, deși instanța de fond a pus în vedere în mai multe rânduri reclamantelor necesitatea extinderii acțiunii față de toate comisiile locale de fond funciar competente teritorial raportat la concluziile raportului de expertiză, reclamantele nu au înțeles să procedeze ca atare.
Cât privește petitul de emitere a titlului de proprietate și de întocmire a procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața de 2,32 ha care face parte integrantă din suprafața de 16,38 ha (16,38 ha - 14,06 ha = 2,32 ha), instanța de fond l-a respins, dar nu din considerente de nedovedire a îndreptățirii, deoarece există registru agricol ca dovadă pentru această suprafață, ci din considerente legate de faptul că se solicită emiterea procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate doar pe seama
reclamantelor, în cotă de ½ pentru fiecare (fila 2, alin. ultim dos.). Or, cererile care privesc acest teren și care au fost analizate punctual în deschiderea considerentelor prezentei sentințe au fost formulate de mai mulți moștenitori ai defunctului L. I. "Căpitanul";, a căror calitate de moștenitori și îndreptățire la reconstituire este justificată cu actele de stare civilă depuse în acest sens la dosarul cauzei: pe lângă reclamante, au mai solicitat reconstituirea L. Aurel,
L. I. și L. V. .
Or, potrivit art.13 din Legea nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe seama tuturor moștenitorilor, urmând ca aceștia să procedeze ulterior potrivit dreptului comun. A mai avut în vedere instanța de fond că prin precizarea de acțiune din data de_, reclamantele și-au majorat pretențiile de la 16,38 ha la 17,61 ha (fila 180 dos.). Rămâne astfel de pus în discuție și îndreptățirea la diferența de 1,23 ha (17,61 ha - 16,38 ha).
Cu privire la această diferență, este de remarcat că prin adunarea a
18.07 ha pentru care s-au emis titluri de proprietate cu 17,61 ha se ajunge la o suprafață totală de 35,68 ha, ceea ce depășește suprafața totală de 34,45 ha indicată în chiar acțiune de către reclamante ca fiind proprietate a autorului lor L. I. "Căpitanul"; (fila 3, alin.1, dos.). Altfel spus, reclamantele cer mai mult decât admit că a avut antecesorul lor.
Apoi, cererea reclamantelor a fost formulată pentru 16,38 ha, astfel încât practic pentru această diferență lipsește cererea formulată în condițiile art.8 din Legea nr.18/1991 prin raportare la cererile nr.198/_ și 14162/_
.
Diferența de 1,23 ha care nu este acoperită ca dovadă nici de registrul agricol și nici de declarațiile martorilor.
Reclamantele mai omit să aibă în vedere faptul că cea mai mare parte din această diferență s-ar afla oricum pe raza Comunei Aiton - 9398 mp și 136 mp, iar C. locală de fond funciar Aiton nu a fost chemată în judecată, deși reclamantelor li s-a pus în vedere acest lucru de către instanță.
În plus, tot în suprafața de 17,61 ha au fost incluse suprafețe pentru care s- au eliberat titluri de proprietate de pe urma numitului L. I. "Căpitanul"; (fila 193 dos.).
Împotriva sentinței civile nr.1400/2013 au declarat în termen legal recurs reclamantele L. M. și L. Ana solicitând admiterea acestuia și, în principal, modificarea, în tot, a Sentinței civile Nr.1400/2013, cu consecința admiterii acțiunii introductive, urmând să se dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, la fond, justificat prin chitanța la dosarul cauzei, inclusiv a onorarului expertului tehnic topograf numit de instanța de fond de fond pentru a efectua expertiza topografica.
În subsidiar, recurentele au solicitat casarea în întregime a Sentinței civile nr.1400/2013 a Judecătoriei T., și trimiterea spre rejudecare, pentru clarificarea tuturor aspectelor echivoce ale stării de fapt deduse judecății, ce au fost interpretate de instanța de fond de fond numai în defavoarea poziției lor.
În aceasta ipoteza, consideram ca s-ar impune clarificarea, cu ocazia rejudecării cauzei, a următoarelor aspecte:- situația terenului care a aparținut, de drept și în fapt, defunctului L. I. (Capitanu), stabilirea efectivă a întinderii acestor terenuri precum și identificarea parcelară zonală, în cadrul căror localități, în extravilanul Mun. T. sau în cadrul comunei Aiton.
În motivarea recursului, arată că instanța de fond constatat că, deși a solicitat reclamantelor, în repetate rânduri, sa-și extindă acțiunea și fata de parata comisia locală Aiton, acestea nu și-au extins acțiunea.
Fata de aceste aspecte, înțeleg să învedereze instanței de recurs următoarele aspecte:acțiunea introductiva a avut ca obiect obligarea Comisiei locale de fond funciar T. și a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata a județului C. sa reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței - menționate inițial de 16,38 hectare teren. C. locală de fond funciar T. a dispus respingerea cererilor înregistrate sub nr. 198/2005 și 199/2005, pentru motivul că proba cu martori de care reclamantele au înțeles să se prevaleze nu respectă exigențele art. 6 al. 1 ind. 3 din Legea 1/2000. împotriva acestei soluții, reclamanta L. M. a formulat contestație, care s-a soluționat, de către C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor C., prin Hotărârea 330/0_, temeiul respingerii menținându-se.
Raportul de expertiza judiciară întocmit în cauza menționează că parcelele identificate Al, A2, A3 și A5 (total 163f977 mp) sunt situate pe teritoriul administrativ al mun. T., în extravilan. Doar terenul identificat în A4 și A6-total 9,534 mp. figurează ca situate, din punct de vedere administrativ în comuna Aiton.
Nu au solicitat Comisiei locale de fond funciar Aiton, reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață, anterior formulării acțiunii introductive. Astfel că apreciază că o împrocesuare directă a Comisiei locale de fond funciar Aiton, fără parcurgerea procedurii extrajudiciare prealabile, nu putea fi considerată admisibilă, dat fiind ca ar fi fost realizată doar după depunerea raportului de expertiză și în lipsa oricăror demersuri anterioare.
Suprafața de 163.977 mp a fost identificată pe teritoriul UAT T., se afla în posesia reclamantelor și își are corespondență în suprafața solicitată Comisiei locale de fond funciar T. . Consideră că instanța de fond de fond nu a observat aceste aspecte de o deosebită importanță pentru soluționarea corecta a cauzei, fapt care a condus la vicierea soluției pronunțate. Totodată, a considerat ca suprafața de 2,32 ha - pentru care s-a eliberat adeverința de fond funciar, nu mai intra în obiectul cercetării, fiind vizată doar suprafața de 14,06 ha. În realitate, în cuprinsul analizei trebuia să intre întreaga suprafață solicitata inițial, deoarece adeverința de fond funciar nu echivalează cu un titlu de proprietate, iar solicitarea din cadrul acțiunii introductive viza compararea titlurilor de proprietate.
Probațiunea administrată în cauză (declarațiile de martori, expertiza și înscrisurile existente) conduce - coroborată cu raportul de expertiză și răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de către pârâta de ord. 1- la concluzia ca solicitarea reclamantelor este temeinică. Sigur, unele depoziții de martori sunt echivoce în parte, trebuind să fie interpretate însă, în mod obligatoriu, și sub imperiul factorului timp. După aproape 50 de ani, martorii (cei care sunt sinceri) nu mai pot expune în detaliu toate aspectele pe care instanța de fond a dorit sa le identifice. Cu toate acestea, consideră că proba testimonială a adus în fata instanței aspecte importante pentru cauza, astfel încât s-a făcut dovada existentei anterioare a dreptului de proprietate a numitului L. I. (Căpitanii).
Consideră că instanța de fond avea la dispoziție cadrul procesual conturat într-un mod corespunzător. Oricum, s-a înlăturat în mod greșit solicitarea reclamantelor de a li se elibera titlul de proprietate aferent suprafeței solicitate. Chiar dacă, potrivit dispozițiilor invocate de instanța de fond — art. 13 din Legea 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe seama tuturor moștenitorilor, consideră că nu le poate fi negat dreptul
reclamantelor la restituire, numai pentru că au fost singurele solicitante care au înțeles sa acționeze la C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. și pe cale judiciară.
În ceea ce privește celelalte rețineri ale instanței de fond, referitoare la împrejurarea ca nu s-au formulat cereri de anulare a titlurilor de proprietate emise pe numele altor persoane, arată că prin răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză judiciară, expertul a concluzionat că " se poate observa faptul că nu mai există suprapunere între imobilul în litigiu, cu imobilele identificate cu parcelele: parcela 60, aparținând lui Suciu Manoila, parcela 60/1 aparținând lui Podar P., parcela 61 aparținând lui O. N. " . De asemenea, expertul a precizat expres faptul că singurul imobil din cadrul zonei studiate ce apare ca fiind folosit de alte persoane este imobilul aflat în proprietatea lui M. N. . Toți reclamanții au arătat în fata instanței că renunță la acea suprafața. Expertul judiciar a mai arătat ca, celelalte imobile indicate ca puse în posesie în harta de punere în posesie, peste imobilele din cadrul zonei studiate nu prezentau urme de folosința, reclamanții arătând ca nimeni nu folosește amplasamentele indicate pe harta de punere în posesie.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299 al.l; art.301- 302; art.304 pct.7-9; art.304 ind.l; art.305; Art.312 al.1-3 Cod pr.civilă, coroborate cu prevederile art. 274 Cod pr. civilă.
Prin întâmpinare, pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii în totalitate a Sentinței Civile nr. 1400/2013, a Judecătoriei T., pronunțată în dosar civil nr._, pentru considerentele pe care le vom expune în cele ce urmează.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.13din Legea nr.1/2000 în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când acesta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
În cauză, în mod corect a reținut prima instanță că însăși reclamantele au recunoscut că nu dețin înscrisuri cu privire la terenul solicitat și că se prevalează doar de proba cu martori. În ceea ce privește proba cu martori, aceasta nu a îndeplinit cerințele prevăzute de textul legal anterior invocat.
Nici unul dintre martori nu a putut menționa care este suprafața de teren deținută de antecesorii părților și nici denumirea acestuia - martora M. Ana. Martorul Podar N. a vorbit de o suprafață de 2-3 ha, care a fost limitrofă cu terenul familiei sale, dar nu a spus în ce parte. Nu cunoștea martorul dacă terenul solicitat de reclamante a fost sau nu luat de CAP. Faptul că reclamantele sunt în posesia terenului nu constituie o dovadă a dreptului de proprietate, după cum nu constituie o dovadă a dreptului de proprietate nici concluziile raportului de expertiză. În consecință sub aspectul îndreptățirii reclamantelor cu privire la suprafața de 14,06 ha hotărârea este temeinică și legală.
Cu privire la suprafața de 2,32 ha teren pentru care s-a solicitat eliberarea titlului de proprietate, soluția primei instanțe este corectă. Cu privire la această suprafață cele două comisii s-au pronunțat cu privire la
îndreptățirea reclamantelor, astfel că sub acest aspect problema nu mai trebuia analizată. În ceea ce privește eliberarea titlului de proprietate, corect s- a reținut că pentru această suprafață s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituire pentru toți moștenitorii L. Aurel, L. Ion și L. V. . Față de faptul că aceștia nu au înțeles să formuleze cerere de chemare în judecată, reclamantele aveau posibilitatea să-i împrocesueze în calitate de pârâți. Aceasta deoarece, potrivit dispozițiilor art.13 din Legea nr.18/1991 titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun. C. procesual se stabilește de părți în virtutea principiului disponibilității, cu atât mai mult cu cât în cauză reclamantele au beneficiat de asistență juridică calificată. Simpla indicare a moștenitorilor îndreptățiți la reconstituire nu constituie prin ea însăși o împrocesuare, situație în care este necesar ca reclamantele să-și exprime voința în acest sens. De fapt reclamantele au menționat doar că au calitatea de moștenitori și de titulari ai cererilor de reconstituire și L. M., L. Aurel, L. I. și L. V. . Nu s-a negat dreptul reclamantelor la eliberarea titlului de proprietate, ci faptul că acestea nu sunt singure îndreptățite, astfel că au posibilitatea într-un cadru procesual corespunzător să obțină recunoașterea dreptului.
Aspectele legate de lipsa unor cereri de anulare a titlurilor de proprietate pentru parcelele identificare în parcela 60 aparținând lui Manoilă Suciu, parcela 60/1 aparținând lui Podar P., parcela 61 aparținând lui O. N. sunt subsidiare celei de îndreptățire a reclamantelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. În condițiile în care soluția cu privire la lipsa de îndreptățire a reclamantelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, acest aspect nici nu se mai impune a fi analizat fiind de prisos.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la dispozițiile art.304 pct.9și art.304 1Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul este nefondat astfel că va respinge recursul și va menține în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele L. M. și L. Ana în contra Sentinței civile nr. 1400 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, F. S. B. | Judecător, Ana-SS | Judecător, D. T. |
Grefier, G. P. |
G.P. 26 Septembrie 2013 Red/Dact/SS 2ex._ Jud.fond Miahela Macarie
| ← Decizia civilă nr. 491/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 581/21. Fond funciar → |
|---|
