Decizia civilă nr. 1140/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIV ILĂ NR.1140
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. -D. I. JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: R. -M. P. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de intimata DS V. ȘI PENTRU SA S., cu sediul în Z., str.Tipografilor, nr.4, județul S.
, împotriva sentinței civile nr.1256 pronunțată de Judecătoria Zalău la data de_ în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, consilier juridic Stepanov Stela și reprezentanta intimatului B. L.
, avocat Szeker M. (împuternicire avocațială - fila 33).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea plângerii contravenționale, cu consecința menținerii ca legal și întemeiat a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitare veterinare seria SJ nr.0006038/_, pentru motivele expuse pe larg în scris, pe care le reiterează în fața instanței.
La solicitarea instanței, reprezentanta recurentei arată că exploatația de tranzit sau tabăra de vară, este denumirea specifică modului de supraveghere de către un proprietar sau deținător de animale, a animalelor care provin de la mai mulți proprietari, respectiv din mai multe exploatații nonprofesionale (persoane particulare). Menționează că intimatul, potrivit art.16 și 17 din Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru SA nr.40/2010, în calitate de deținător al unei exploatații de tranzit, era obligat să dețină un registru prin care putea demonstra inspectorilor sanitari veterinari, la un eventual control, proveniența animalelor, starea lor de sănătate, respectiv documentele de mișcare ale tuturor animalelor din respectiva exploatație.
Reprezentanta recurentei consideră că probele care să ateste faptul că petentul a preluat animale în tabăra de vară de la alte persoane particulare sunt toate notele de constatare ale inspectorilor sanitari veterinari.
Solicită și modificarea sentinței atacate cu privire la obligarea instituției pe care o reprezintă la plata cheltuielilor de judecată, în sensul exonerării de la plata acestora, pentru motivele invocate în scris.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului promovat ca fiind nefondat și menținerea în totalitate a sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține astfel cum a fost formulată. Arată că exploatația petentului este o exploatație nonprofesională, deținută de acesta în calitate de persoană fizică, nu de o persoană fizică autorizată, iar potrivit art.1 alin.2 din
ordinul nr.16/2010, exploatațiile nonprofesionale nu sunt supuse producerii de înregistrare/autorizare sanitar veterinară prevăzute de acest act normativ. Reiterează motivele pentru care solicită respingerea recursului, astfel cum acestea au fost invocate în întâmpinare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, consideră că atâta vreme cât sancțiunea a fost nelegal aplicată, partea care cade în pretenții este obligată la plata acestor cheltuieli, mai ales că acestea sunt într-un cuantum rezonabil.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată și în recurs. Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.1256 din 24 aprilie 2013 a Judecătoriei Z., a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul B. L., în contradictoriu cu intimata DS V. și pentru SA S. și în consecință a fost anulat procesul-verbal de contravenție seria SJ nr. 0006038 din data de_ .
Intimata a fost obligată să plătească petentului B. L. suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.6 lit.b pct.9 din HG nr.894/2005.
Procesul verbal a fost analizat sub aspectul legalității și aș temeiniciei sale și s-a constatat că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Petentul nu a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, acesta având posibilitatea de a se apăra în fața instanței.
Potrivit art. 6 lit.b pct.9 din HG 984/2005, constituie contravenție, funcționarea exploatațiilor de animale, precum și a unităților care produc, colectează, prelucrează, depozitează, intermediază sau valorifică alimente, produse și subproduse de origine animală, produse destinate nutriției animalelor, fără obținerea înregistrării/autorizării din partea autorității sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor competente.
În sensul art. 2 din OUG nr. 23/2010, exploatațiile pot fi nonprofesionale și comerciale.
Exploatația petentului este o exploatație nonpofesională, fiind deținută de acesta, în calitate de persoană fizică, nu de o persoană fizică autorizate, întreprindere individuală, întreprindere familială sau de altă persoană juridică organizate în condițiile legii.
Ordinul nr. 40 din 29 aprilie 2010, privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, stabilește obligațiile proprietarilor exploatațiilor nonprofesionale, ale proprietarilor și deținătorilor de animale în cazul în care identificarea și înregistrarea animalelor este efectuată de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit, cum este cazul petentului.
Conform art. 10 alin.1 din Ordinul nr. 40/2010, în cazul constituirii unei noi exploatații sau al intrării unui animal într-o exploatație care nu a avut animale în ultimii 3 ani, proprietarul acesteia este obligat să notifice medicului veterinar de liberă practică împuternicit cu 7 zile înainte de producerea evenimentului, intenția respectivă, în vederea înregistrării exploatației în RNE, furnizând acestuia datele de identificare menționate în formularul de identificare, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3.
Petentul a înregistrat exploatația în RNE cu codul R01408410019, fapt necontestat de către intimată, îndeplinindu-și astfel obligațiile legale.
Pe de altă parte, conform art. 1 alin. 2 din Ordinul 16/2010, exploatațiile nonprofesionale și unitățile în care se desfășoară activități de asistență medical-
veterinară nu sunt supuse procedurii de înregistrare/autorizare sanitar- veterinară stabilite de prezenta normă sanitar-veterinară.
În aceste împrejurări s-a reținut că petentul nu a săvârșit fapta contravențională menționată în procesul verbal de contravenție, iar acesta a fost anulat.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs DS V. și pentru S.
A. S., solicitând admiterea lui și menținerea actului constatator așa cum a fost el întocmit.
Consideră că soluția instanței de judecată este dată cu aplicarea greșită a
legii.
Astfel, instanța invocă eronat obligațiile deținătorului de animale așa cum
sunt cele definite prin ordinul nr.40/2010, iar în procesul verbal de contravenție se constată neîndeplinite alte obligații în sarcina petentului.
Fapta săvârșită de petent a fost constatată în data de_ și este sancționată de HG nr.984/2005 art.6 lit.b pct.9.
Acesta a încălcat cu bună știință obligațiile deținătorului de animale, stabilite în art.16 și 17 din Norma sanitar veterinară privind implementarea procesului de identificare și înregistrare a ovinelor, potrivit cărora:
(art.16) La constituirea unei exploatații de tranzit tip stână sau tabără de vară, prin încredințarea animalelor către un deținător sau către proprietarul acelei exploatații de tranzit, acesta preia numai animalele care sunt însoțite de formularul/documentul de mișcare.
(art.17) În perioada în care animalele se află într-o exploatație de tranzit de tip stână sau tabără de vară, proprietarul acesteia sau deținătorul animalelor are obligația de a avea la dispoziția organelor de control formularele/documentele de mișcare ale tuturor animalelor din respectiva exploatație.
Cu privire la vinovăție, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv nu și-a înregistrat exploatația de tranzit cu ceilalți proprietari de animale cu bună știință, pentru că nu s-ar fi încadrat în condițiile impuse de normele în domeniu pentru a obține subvenții.
În ce privește gradul de pericol al contravenției, nerespectarea de către petent a obligației de înregistrare a exploatației de tranzit, periclitează scopul principal al instituției, respectiv apărarea și protecția animalelor. Din probele administrate a reieșit că în exploatația petentului nu s-au mai efectuat acțiuni sanitar veterinare din anul 2010.
Gravitatea faptei trebuie raportată la funcția exercitată de acesta, respectiv aceea de director adjunct al instituției. Prin conduita sa, el a încălcat prevederile art.3 din Legea nr.7/2004, care se referă la funcționarii publici.
În final, se mai solicită și exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, considerând că ele trebuie să fie suportate de parte și nu de instituție.
Și contravenientul depune o întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Consideră că OG nr.40/2010 impune obligația deținătorului de animale de a anunța despre modificările ce pot interveni în funcționarea exploatației, dar nu prevede obligativitatea înregistrării locului de pășunat.
Pe de altă parte, potrivit Ord.16/2010, exploatațiile nonprofesionale nu sunt supuse procedurii de înregistrare stabilită în această normă sanitar veterinară.
Recursul Direcției Sanitar Veterinare și pentru SA nu este întemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.6 lit.b pct.9 din HG nr.984/2005, se sancționează cu amendă de 40.000 lei după cum urmează: "funcționarea exploatațiilor de animale, precum și a unităților care produc, colectează și prelucrează, depozitează, intermediază sau valorifică alimente, produse și subproduse de origine animală, produse destinate nutriției animalelor, fără obținerea
înregistrării/autorizării din partea autorității sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor competente";.
În cazul de față, prin procesul verbal de contravenție încheiat în_, s-a constatat că în data de_ petentul, care deținea ovine, nu deține cod de exploatație și nu este înregistrată sanitar-veterinar în RNE ca exploatație tip tabără de vară.
Din probele administrate în cauză rezultă că exploatația petentului este una nonprofesioanlă și înregistrată în RNE.
În această situație, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr.16/2010, conform cărora exploatațiile nonprofesionale nu sunt supuse producerii de înregistrare sanitar-veterinară.
Sancțiunea a fost aplicată și pentru că exploatația nu este înregistrată, ori acest fapt nu se confirmă, societatea având codul de exploatație RO 140840019.
Prin urmare, atâta vreme cât petentul nu avea obligația înregistrării exploatației, sancționarea sa a fost ilegală și în mod corect procesul verbal a fost anulat.
Cât privește celelalte critici referitoare la gravitatea faptei raportată la funcția exercitată de contravenient, instanța de fond a considerat că nu există fapta și prin urmare nu se putea vorbi despre vinovăție. Pe de altă parte, eventuala faptă se putea raporta la calitatea sa de deținător de animale și nicidecum la funcția pe care o exercită.
Nici în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată critica nu este întemeiată. Potrivit prevederilor art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va suporta și plata cheltuielilor de judecată.
Întrucât instanța de fond a anulat procesul verbal de contravenție, a obligat
DS V. și pentru SA S. și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin anularea actului constatator s-a reținut că recurenta se află în culpă, încheind procesul verbal care în final a fost anulat.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefundat recursul declarat de DS V. și pentru S.
A. S. împotriva sentinței civile nr.1256 din_ a Judecătoriei Z. .
De asemenea, va obliga recurenta și la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de DS V. ȘI PENTRU
SA S., cu sediul în Z., str.Tipografilor, nr.4, județul S. împotriva sentinței civile nr.1256 din_ a Judecătoriei Z. .
Obligă intimata la 600 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
D. -D. I. | D. C. R. -M. | P. A. V. |
Red.RMP/_
Dact.AV/_ /2 ex. Judecător fond - E.R.U.D.
| ← Decizia civilă nr. 267/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 231/2013. Plângere contravențională → |
|---|
