Decizia civilă nr. 802/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.802
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. C. JUDECĂTOR: R. -M. P.
JUDECĂTOR: D. -D. I. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul M. G., domiciliat în localitatea B., nr.235 B, comuna Hereclean, județul S., împotriva sentinței civile nr.1390 pronunțată de Judecătoria Zalău la data de_, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, procedând la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.1591Cod procedură civilă, se declară competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
Constatând că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. nr. 1390/_ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul M. G. în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr. 3246401 din data de_, acesta fiind menținut ca legal și temeinic întocmit.
Pentru a dispune astfel, J. a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.3246401 din data de_, petentul M. G., a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 280 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conducere pentru 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.135 lit.d din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 lit. c din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de _
, ora 8.40, pe str. Simion Bărnuțiu din Z. a condus auto cu nr. de înmatriculare_ iar la intersecția cu str. Crișan nu a respectat indicația indicatorului " Cedează trecerea"; in timp ce semafoarele electrice nu funcționau, neacordând prioritate de trecere auto MAI 28892, care
circula pe drum prioritar, obligând-l pe acesta din urmă să frâneze brusc pentru a evitat tamponarea.
Instanța de fond a constatat că procesul - verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
In privința motivului de nelegalitate invocat de petent, referitor la greșita indicare a CNP - ului în cuprinsul procesului-verbal, instanța arată faptul că este neîntemeiat intrucât acest element de identificare a fost corect indicat și in caz contrar, nefiind o cauză de nulitate expresă și nefăcându-se dovada unei vătămări, o astfel de eroare nu ar putea atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța a apreciat că starea de fapt descrisă în procesul-verbal corespunde realității, petentul nefăcând dovada unei stări de fapt contrare, motiv pentru care reține faptul că procesul-verbal seria CP nr. 3246401 din data de_ a fost temeinic întocmit.
S-a apreciat că nu există nici un indiciu că suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile ar avea consecințe deosebite asupra petentului. În ceea ce privește dreptul său la apărare, petentului i s-a oferit posibilitatea să propună probe în apărarea sa, oferindu-i-se cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, astfel cum a statuat și CEDO.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 280 lei, și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conducere pentru 30 de zile, având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează faptul că: "; Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."; instanța reține faptul că aceste sancțiuni aplicate petentului sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și nu este necesară reindividualizarea lor de către instanță.
Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat recurs, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii contravenționale. In subsidiar solicita reindividualizarea sancțiunii amenzii si inlocuirea acesteia cu avertismentul precum și anularea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 20 de zile.
În motivare se arată că instanța de fond a apreciat eronat că situația de fapt corespunde realității. Petentul a demonstrat că nu corespund realității cele descrise în procesul verbal și nu s-a ținut cont de dreptul la un proces echitabil.
În drept sunt invocate disp. art. 14, 16 OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, 242 Cod procedură civilă
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.3246401 din data de_, petentul M. G., a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 280 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conducere pentru 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.135 lit.d
din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 lit. c din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de_, ora 8.40, pe str. Simion Bărnuțiu din Z. a condus auto cu nr. de înmatriculare_ iar la intersecția cu str. Crișan nu a respectat indicația indicatorului " Cedează trecerea"; in timp ce semafoarele electrice nu funcționau, neacordând prioritate de trecere auto MAI 28892, care circula pe drum prioritar, obligând-l pe acesta din urmă să frâneze brusc pentru a evitat tamponarea.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspect constatat în mod corect și de prima instanță.
Potrivit disp. art. 100 alin. 3 lit. c) din OUG nr. 195/2002 "neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept"; constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Petentul a susținut o stare de fapt decât de cea menționată în procesul verbal, fără a face însă dovada celor afirmate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței).
Ca urmare, instanța va reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relat ivă
de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
Prin urmare, nu se poate susține cu succes că petentului i s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil. Imprejurarea că soluția dată de instanță plângerii contravenționale nu este favorabilă petentului nu reprezintă încălcarea art. 6 al Convenției Europeane a Drepturilor Omului.
Planșele foto depuse de petent nu fac dovada contrară celor reținute în procesul verbal, reprezentând fotografii ale locului menționat în procesul verbal ca fiind locul săvârșirii faptei, or petentul nu a respectat indicatorul ";cedează trecerea";, ce apare și în planșele prezentate. Aceste fotografii nu fac dovada celor susținute, respectiv împrejurarea că la momentul la care autovehiculul condus de petent era deja încadrat în sensul giratoriu, mașina de poliție de abia intra în sens. În plus, la data la care petentul a semnat procesul verbal de primire, a semnat și în dreptul rubricii ";obiecțiuni"; în care era menționată recunoașterea faptei,
In acord cu cele reținute de instanța de fond, tribunalul apreciază că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal, în conditiile în care agentul constatator a constatat prin propriile-i simțuri fapta și nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu poată fi acoperită decât prin anularea procesului verbal și prin urmare, starea de fapt consemnată de agentul constatator corespunde realității, procesul verbal fiind astfel legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, tribunalul reține că fapta săvârșită de către petent, prezintă un grad de pericol social concret ridicat ce face incompatibilă înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, aceasta din urmă nefiind suficientă în cazul faptei concrete săvârșite de către petent pentru atingerea scopurilor preventiv, educativ și represiv al sancțiunilor contravenționale.
Instanța de fond a dat eficiență astfel, în mod corect, dispozițiilor art.21 din OG nr.2/2001, reținând că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale urmărește în special prevenirea săvârșirii pe viitor a unor fapte similare și nu trebuie să fie un gest reflex, ci rezultatul analizei unui complex de facori în care intră atât elemente ce individualizează contravenientul, cât și elemente privitoare la faptă, pentru că doar astfel se poate realiza o sancționare care să nu depășească ceea ce este necesar atingerii scopului sancțiunii contravenționale.
In speță, sanctiunea aplicata este in limitele prevazute de lege, îndreptată spre minim, fiind proportionala cu gradul de pericol social al faptei și fiind de natură să îndeplinească functia de prevenire și punitivă la care tinde orice sanctiune, astfel că, si din acest punct de vedere, procesul verbal apare ca temeinic si legal.
Instanța are în vedere în principal gravitatea faptei săvârșite, care lezează valorile sociale ocrotite prin reglementarea contravenției în cauză, respectiv siguranța participanților la traficul rutier și faptul că în cauză nu s-a probat existența unor împrejurări care să ducă la concluzia că fapta concretă săvârșită de către petent, nesocotind un indicator rutier, prezintă un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii contravenționale pentru fapta săvârșită în cauză.
Măsura înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentului, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.
În cauză însă, motivele invocate de petent în sensul că autoturismul îi este necesar pentru a efectua diferite deplasări în cadrul serviciului, pe lângă faptul că nu au fost dovedite, nu sunt de natură a determina o asemenea înlocuire, dată fiind importanța asigurării cadrului legal de desfășurare a traficului rutier.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul M. G. împotriva sentinței civile nr. 1390 din_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul M. G., domiciliat în localitatea B., nr.235 B, comuna Hereclean, județul S., împotriva sentinței civile nr.1390 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
D. C. | R. -M. | P. D. -D. I. | A. V. |
Red. D.C. /DC/_ /2 ex Jud. fond: D. M. P.
| ← Decizia civilă nr. 167/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 225/2013. Plângere contravențională → |
|---|
