Decizia civilă nr. 167/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 167
Ședința publică din data de 19 februarie 2013 Completul este compus din:
Președinte: DP, judecător Judecător: L. M. T. Judecător: C. N. C.
Grefier: V. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta S.C. T. S.R.L., cu sediul în C. -N., str.M., nr.44, județul C., împotriva sentinței civile nr.4043 pronunțată de Judecătoria Zalău la data de 25 octombrie 2012 în dosarul nr._
, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la fila 10 din dosar este înregistrată întâmpinarea formulată de intimata D.
G. de A. a DP Z. .
T., verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.159 1 Cod
procedură civilă, se declară competent în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investit.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că ambele părți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod procedură civilă, instanța consideră că dosarul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 4043/_ pronunțată de Judecătoria Zalău s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale formulată de către petenta S.C. T. S., în contradictoriu cu intimata D. G. de A. a D.
P. Z., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PSJ nr.20536 din data de_ și menținerea acestuia ca fiind legal și temeinic întocmit.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PSJ nr.20536 din data de_, petenta SC T. S. a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 50 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art.50 alin.2 lit. b din anexa 3.1 privind utilizarea parcărilor publice din HCL
207/_, reținându-se în sarcina sa faptul că, în data de_, ora 12.11 a staționat fără tichet cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în parcarea publică ";Mobila"; din Z., depășind timpul de staționare conferit de tichetul folosit, conform somației 81331/_ .
Instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente următoarele prevederi legale: art.3 alin.2 din O.G. 2/2001 potrivit căruia ";Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.";; prevederile H.C.L. 207/2010, anexa nr.3.1 art.54 alin.4 potrivit cărora "Contravenientul este proprietarul de drept al autoturismului."; și alin.5 care prevede că: ";După identificarea proprietarului, la solicitarea și în baza declarației pe proprie răspundere a acestuia, DGADP Z. poate acționa juridic împotriva utilizatorului indicat de către proprietar.";; art.50 alin.2 lit.b din anexa 3.1 privind utilizarea parcărilor publice din HCL 207/_ prevede: ";Constituie contravenție în temeiul prezentului regulament și se sancționează cu amenda de la 50 lei la 100 lei pentru parcările cu plată: parcarea autoturismelor fără a deține tichet sau abonament.";
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PSJ nr.20536 din data de_ instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de către petentă, constând în încălcarea prevederilor art.17 din O.G. 2/2001 prin menționarea greșită a codului de identificare fiscală (respectiv a ultimei cifre a acestuia) al societății petente în cuprinsul procesului-verbal, instanța a apreciat că acesta nu este întemeiat, menționarea greșită a ultimei cifre codului fiscal, atâta timp cât au fost indicate corect denumirea societății și toate celelalte date de identificare, nefiind de natură să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție astfel întocmit. Instanța a reținut că prin simpla indicare a unui alt Cod fiscal al societății decât cel înregistrat la ORC contravenienta nu a suferit o vătămare care să reclame imperativ anularea procesului-verbal, din moment ce celelalte elemente de identificare sunt menționate în cuprinsul procesului-verbal, o interpretare contrară fiind astfel excesivă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal seria PSJ nr.20536 din _
, instanța de fond a apreciat faptul că intima a reținut în mod corect starea de fapt descrisă în cuprinsul acestuia, iar petenta nu a făcut dovada faptului că la momentul controlului avea achiziționat un tichet de parcare valabil sau cu privire la faptul că nu exista în sarcina sa obligația de a achiziționa un astfel de tichet. De altfel, petenta nu a contestat starea de fapt reținută în sarcina sa.
Instanța de fond a apreciat că impunerea unei prezumții cu privire la autorul faptei este permisă, în condițiile în care astfel de prezumții simple sunt utilizate cu o frecvență mare în domeniul penal, în care, oricum, exigențele raportate la caracterul personal al răspunderii sunt mai ridicate, aceasta fiind opinia Curții europene a drepturilor omului, care, printr-o serie de litigii cu privire la litigiile de natură penală, a precizat că prezumția de nevinovăție nu se opune stabilirii unor
prezumții de responsabilitate, cu condiția ca prezumția să fie relativă și să aibă o justificare rezonabilă.( Hotărârea Curții din 7 oct. 1988 în cauza SalabiaKu c. Franței).
Astfel, atâta timp cât persoanei sancționate i se permite să facă proba contrară a faptului că nu ea a comis actul incriminat, astfel cum este cazul și în speța dedusă judecății, petenta având posibilitatea de a arăta atât în fața organelor intimatei cât și ulterior în fața instanței de a prezenta contractul de închiriere având ca obiect autoturismul parcat cu privire la care s-a reținut contravenție, instanța a apreciat că nu se încalcă nici caracterul personal al răspunderii și nici prezumția de nevinovăție.
Având în vedere că petenta S.C. T. S.R.L nu a făcut dovada faptului că o altă persoană a săvârșit fapta și că aceasta nu a fost săvârșită în numele sau interesul persoanei juridice, și astfel, nu a răsturnat prezumția relativă de răspundere a proprietarului autoturismului, prezumție reglementată de H.C.L. 207/2010, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată în contradictoriu cu intimata D. G. de A. a a DP Z. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PSJ nr.20536 din_ menținând acest proces-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta SC T. S. solicitând ca în urma admiterii căii de atac, instanța de control judiciar să dispună modificarea în tot a sentinței, cu consecința anulării procesului-verbal de sancționare contravențională. Recurenta a apreciat că procesul verbal de contravenție este nul absolut, întrucât nu respectă prevederile imperative prevăzute de HCL nr. 53/2012, cu referire la faptul că acesta nu este însoțit de o notă de constatare a faptei. S-a invocat și faptul că nu există dovezi care să sprijine constatarea agentului, cum ar fi proba foto, motive pentru care s-a apreciat de către recurentă că nu este îndeplinită cerința descrierii faptei astfel cum impun dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001. Recurenta a invocat faptul că în procesul verbal nu sunt trecute toate datele de identificare a societății, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001. De asemenea s-a arătat că atâta timp cât răspunderea contravențională este subiectivă se impunea întocmirea procesului verbal pe numele conducătorului auto. S-a apreciat că autorul contravenției nu poate fi decât o persoană fizică și că era necesară efectuarea de investigații de către intimată pentru a stabili persoana responsabilă. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
Intimata DGADP Z. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de petenta-recurentă apreciind că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
Analizând recursul prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 304/1 Cod Procedură Civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PSJ nr.20536 din data de_, petenta SC T. S. a fost sancționată
contravențional cu amenda în cuantum de 50 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art.50 alin.2 lit. b din anexa 3.1 privind utilizarea parcărilor publice din HCL 207/_, reținându-se în sarcina sa faptul că, în data de_, ora 12.11 a staționat fără tichet cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în parcarea publică ";Mobila"; din Z., depășind timpul de staționare conferit de tichetul folosit, conform somației 81331/_ .
Dispozițiile art.50 alin.2 lit.b din anexa 3.1 privind utilizarea parcărilor publice din HCL 207/_ prevăd următoarele: ";Constituie contravenție în temeiul prezentului regulament și se sancționează cu amenda de la 50 lei la 100 lei pentru parcările cu plată: parcarea autoturismelor fără a deține tichet sau abonament.";
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului- verbal seria nr. PSJ nr.20536 din data de_, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspect reținut în mod corect și de prima instanță. Susținerile recurentei petente referitoare la faptul că în procesul verbal nu este descrisă fapta și din acest motiv ar interveni nulitatea absolută a actului întocmit de agentul constatator, nu pot fi luate în considerare, din copia procesului verbal rezultând că fapta a fost descrisă în mod corespunzător, constând în aceea că în data de_, ora 12.11 a staționat fără tichet cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în parcarea publică ";Mobila"; din Z., depășind timpul de staționare conferit de tichetul folosit, conform somației 81331/_ .
Recurenta a invocat ca motiv de nulitate absolută și consemnarea greșită a codului fiscal al societății, iar instanța de fond în mod temeinic a reținut că nu poate interveni această sancțiune în condițiile în care celelalte date de identificare a firmei au fost trecute în mod corect, nefiind cauzată societății o vătămare care să reclame imperativ anularea procesului-verbal.
În privința temeiniciei procesului - verbal, tribunalul reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii. Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului, procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește faptele reținute în sarcina recurentei-petente, tribunalul reține că agentul constatator nu a putut constata decât faptul staționării autovehiculului după expirarea duratei de valabilitate a tichetului. Agentul constatator nu a putut percepe în mod nemijlocit persoana care a condus acel autovehicul și care a parcat fără a achita taxele de parcare stabilite prin hotărârea consiliului local. La baza sancționării proprietarului autovehiculului depistat în trafic se află o prezumție. Prezumțiile de fapt și de drept, denumite și prezumții de responsabilitate, nu sunt incompatibile în sine cu prezumția de nevinovăție, astfel cum aceasta este definită în materia dreptului contravențional, însă aceasta atâta timp cât este respectată condiția de a nu fi irefragabile și de a fi rezonabile și proporționale cu scopul vizat, după cum, în mod consecvent, nu apar ca fiind
incompatibile nici cu principiul personalității răspunderii contravenționale. În cauză, scopul vizat îl reprezintă respectarea regulilor privind finanțarea fondurilor publice, administrarea locurilor de parcare și respectarea, în definitiv, a ordinii publice, iar împrejurarea că autovehiculul petentei a fost depistat parcat fără plata taxelor a fost constatată în mod direct de către un agentul constatator, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Cu toate acestea însă, și această prezumție poate fi răsturnată dacă în fața instanței proba contrară susține o altă stare de fapt. T. constată că deși în plângerea formulată recurenta petentă a invocat faptul că la data respectivă autoturismul era închiriat în baza unui contract de închiriere, despre care s-a consemnat că este atașat plângerii, acesta nu a fost depus la dosar. În aceste condiții, tribunalul reține în acord cu instanța de fond că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de sancționare contravențională nu a fost răsturnată. În recursul formulat s-a făcut referire și la faptul că nu ar exista planșe foto care să susțină consemnarea agentului constatator. T. constată că această susținere este neîntemeiată, la dosarul primei instanțe fiind depuse de către intimată copiile planșelor foto, din care rezultă elementele de identificare ale autoturismului, precum și faptul că la data depistării acestuia durata valabilității tichetului de parcare era depășită.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate de către petenta SC T. S., în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 4043/_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. T. S.R.L., cu sediul în C.
-N., str.M., nr.44, județul C. împotriva sentinței civile nr. 4043 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
DP | L. | M. C. N. | -C. V. | A. |
Red./Dact.L.M
2 ex/11 martie 2013 Jud. fond M. D. L.
| ← Decizia civilă nr. 231/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 802/2013. Plângere contravențională → |
|---|
