Decizia civilă nr. 1162/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.1162 /R/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții D. V. și D.
M., precum și de pârâta I. F., împotriva deciziei civile nr. 85 din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._, privind și pe reclamanții I. G. -V. și I. G., precum și pe pârâții
D. M. și DP, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1199 din 19 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ a fost disjunsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Dargoș M., D. V., I. G. V.
, I. G. împotriva pârâților DP, D. M., I. F. având ca obiect rectificare CF.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții Dargoș M., D.
V., I. G. V., I. G. împotriva pârâților DP, D. M., I.
F. având ca obiect grănițuire,fiind stabilită linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților în suprafață de 3162 mp identificat în TP 89/8802/_, compus din suprafața de 870 mp-curți, construcții, 320 mp-arabil, 1972 mp-fânețe și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF 2219 M. de S. nr. top 55/c și 55/b,pe aliniamentul 8-V-P-T-55-54-64- 67-73-75-74-77-78-79-85 evidențiat în planul de situație ce constituie anexa
36 la raportul de expertiză, schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 407,2 lei cheltuieli de judecată, parțiale, rămase după compensare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții D. M., I. G. V. și I. G. sunt coproprietari, ai imobilului înscris în CF 50264 M. de Jos nr. top 264, compus din teren intravilan în suprafață de 3162 mp,pe care sunt amplasate casa și anexe gospodărești, înscrise sub nr. cad.264-C1și 264-C2. Acest imobil a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea defunctului I. Petru, conform T.P. nr. 89/8802 din_ .
Moștenitori ai def. I. Petru, decedat la data de 12 aprilie 1995 sunt soția supraviețuitoare, I. F. asupra cotei de 2/8 parte și fiii I. Gavril și D. M. asupra cotei de 3/8 parte fiecare. I. F. și-a transmis cota sa prin vânzare-cumpărare pârâtei D. M. și soțului acesteia D. V., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 460 din 24 mai 2006 de BNP E. Terheșiu. I. Gavril a decedat, iar pârâții
I. G. V. și I. G. sunt moștenitorii acestuia.
În ceea ce îi privește pe pârâți, aceștia sunt proprietari ai terenului învecinat cu cel al reclamanților, în suprafață de 2448 mp înscris în CF 2219
M. de S. nr. top 55/c și 55/b. Au dobândit dreptul de proprietate cumpărare de la proprietarii tabulari C. Teodor și C. M., în anul 2000 și și-au întăbulat dreptul în CF în anul 2000, cu Încheierea nr.2595/2000.
Din raportul de expertiză întocmit de expert Zaharie Tudor a rezultat că linia de hotar dintre terenul reclamanților și cel al pârâților nu se poate stabili conform schițelor de la documentația de intabulare, deoarece nu există linie comună (anexa 3).
De asemenea, expertul a subliniat că linia de hotar dintre cele două terenuri nu se poate stabili conform titlurilor de proprietate deoarece nu există schițe de punere în posesie. Nu se poate stabili care dintre cele două documentații de intabulare este corectă, în raport cu titlurile de proprietate ale antecesorilor părților, deoarece cu ocazia punerii efective în posesie nu s- au întocmit și schițele corespunzătoare în care să fie evidențiate dimensiunile și configurația terenurilor. Însă, expertul a subliniat că identificarea topografică a terenului reclamanților este greșită întrucât la întocmirea documentației de intabulare a acestora s-a folosit și din nr. top 21, deși terenul este situat doar pe nr. top. 54.
Dintre cele patru variante de trasare a liniei de hotar propuse de expert, instanța a optat pentru varianta evidențiată în planul de situație ce constituie anexa 3 la raportul de expertiză, motivându-și alegerea pe următoarele considerente:
potrivit procesului verbal întocmit la data de_, frontul la stradă al terenului pârâților are o lățime de 38 mp, astfel cum apare și în varianta 6- anexa 3 la raportul de expertiză.
punctele 67, 73, 75, 74, 77, 78, 79, 85 nu au fost contestate de către părți.
din declarația martorei audiate C. M. a rezultat că nucul s-a aflat pe terenul pârâților, însă cu privire la prun și vișin declarația nu este concludentă întrucât aceasta a precizat că proprietățile părților erau delimitate de pomi fructiferi, în prezent uscați;
reclamanții au susținut că vișinul a fost situat pe limită iar prunul și tulpina au fost situate pe terenul lor, în timp ce pârâții au susținut că vișinul și prunul au fost situați pe terenul lor iar tulpina pe limită,
conform documentației de intabulare a reclamanților rezultă că vișinul, prunul și tulpina sunt situate pe linia de graniță, în timp ce nucul este
situat în terenul pârâților, în timp ce din documentația de intabulare a pârâților rezultă că aceștia nu au considerat că vișinul, prunul și tulpina sunt situate pe terenul proprietatea acestora;
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect rectificare de carte funciară formulat de către reclamanți în baza concluziilor raportului de expertiză tehnică, instanța a considerat că se impune disjungerea acestuia, întrucât soluționarea acestuia ar contribui la tergiversarea soluționării prezentei cauze,iar soluția de disjungere nu aduce atingere intereselor părților.
Observând dispoziția art. 584 cod civil potrivit căreia cheltuielile grănițuirii se fac pe jumătate, sumele avansate de fiecare parte pentru onorarii avocațiale, onorariu expert și taxe judiciare, a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de părți și a obligat în final pârâții să plătească reclamanților suma de 1372,38 lei, cheltuieli de judecată, în baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 85/_ a T. ui Sălaj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta I. F. împotriva sentinței civile nr. 1199/_ a Judecătoriei Z. care a fost menținută în întregime.
A fost obligată apelanta I. F. să plătească intimaților pârâți D.
M. și DP suma de 300 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut:
Prezentul litigiu a fost fundamentat în drept pe dispozițiile art. 584 Cod civil, care prevede ca orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Este de principiu ca prin judecarea unei acțiuni in grănițuire instanța nu constituie un hotar intre doua fonduri vecine ce aparțin unor proprietari diferiți, ci reconstituie vechiul hotar, la origine nelitigios, dintre cele doua fonduri, hotărârea având efect declarativ, iar nu constitutiv de hotar,astfel ca instanța trebuie sa administreze toate probele utile pentru identificarea vechiului hotar, neputând fi acceptate alte argumente privitoare la necesitatea păstrării unor anumite distante intre construcțiile edificate pe cele doua fonduri, ori suprafețele de teren avute de părți in proprietate.
Este de menționat că reclamanții nici prin acțiunea introductivă de
instanța și nici prin precizările ulterioare nu au specificat care este - în opinia lor - vechiul hotar nelitigios, limitându-se la a susține că pârâtul a cumpărat terenul învecinat cu al lor și a edificat pe acesta construcții care depășesc linia de hotar și le încalcă proprietatea.
Prin întâmpinare pârâții au precizat că în anul 2000 - când au intrat în posesia imobilului învecinat cu al reclamanților-între cele două proprietăți exista un gard din plasă de sârmă cu stâlpi din lemn.
In fata primei instanțe, s-a administrat probatoriul, cuprinzând doua rapoarte de expertiză precum si depozițiile a doi martori - ambii propuși de pârâți dintre care a fost reținută declarația martorei C. Ana care a înstrăinat pârâților terenul litigios potrivit căreia nucul s-a aflat pe terenul pârâților.
Coroborând susținerile pârtilor cu declarațiile martorilor audiați, precum si cu cele constatate de cei doi experți, a stabilit limita dintre proprietăți pe aliniamentul pe aliniamentul 8-V-P-T-55-54-64-67-73-75-74-
evidențiat în planul de situație ce constituie anexa 36 la raportul de expertiză.
T. a constatat că nu se susține motivul de apel potrivit căruia această variantă ar contrazice semnele de hotar relevate prin declarațiilor martorilor audiați în cauză întrucât :
pe de o parte martora C. M. a arătat textual: "nucul și ceilalți pomi fructiferi se află pe terenul pârâților la o mică distanță de sârmă";
cel de-al doilea martor audiat nu a făcut referire la pomii fructiferi ca semne vechi de hotar ci doar la un gard de sârmă pus pe pari
Totodată a reținut tribunalul că instanța de fond nu avea cum să ignore poziția procesuală a părților exprimată prin chiar interogatorii întrucât acest mijloc de probă nu a fost solicitat și nici administrat în cauză.
În consecință tribunalul a constatat că este nefondat motivul de apel potrivit căruia prima instanță ar fi înlăturat în mod nejustificat nucul de pe linia de hotar,apreciind că varianta aleasă pentru stabilirea liniei de hotar a fost stabilită în mod judicios, corespunzând semnelor de hotar vechi, potrivit cărora nucul este situat pe fondul pârâților și nu pe linia veche de hotar așa cum susțin apelanții.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții D. V., D.
M. și I. F., solicitând modificarea în sensul admiterii apelului și obligării intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurenții au criticat ca nelegală măsura disjungerii din prezentul dosar a capătului de cerere privind rectificarea de carte funciară, respectiv anularea schițelor și documentațiilor de intabulare a terenurilor din cele două titluri de proprietate ale părților.
Reclamanta I. F. a reiterat întreaga stare de fapt, arătând că în anul 1995 numitul C. Teodor a stricat gardul de sârmă ghimpată care exista, făcând altul, de plasă pe care l-a fixat de la butuză direct la gardul reclamanților.
În anul 2005 C. Teodor a vândut pârâților terenul, iar aceștia au tăiat prunii, au construit o casă, au trecut de gardul viu și acum pretind teren și dincolo de gard.
Reclamanta a contestat modalitatea de întocmire a expertizelor, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, precum și împrejurarea că pârâții au un comportament necorespunzător față de ea.
Prin întâmpinarea formulată (f. 17-18), reclamanții au solicitat respingerea recursului în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că varianta aleasă de prima instanță respectă dimensiunile frontului la stradă, se coroborează cu probele testimoniale în ceea ce privește amplasamentul pomilor fructiferi și a nucului, linia fiind stabilită corect, corespunzător semnelor vechi de hotar și respectând proprietatea părților din proces.
Referitor la greșita disjungere a cererii având ca obiect rectificare CF, intimații au arătat că aceasta nu a fost formulată în apel.
Totodată, au arătat că este inadmisibilă critica vizând greșita apreciere a probelor administrate în fața primei instanțe.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocat și a excepției inadmisibilității invocată prin întâmpinare, curtea constată următoarele:
Este corectă excepția inadmisibilității recursului invocată de intimați sub aspectul criticii vizând greșita disjungere a cererii având ca obiect rectificare CF, respectiv anularea documentațiilor de intabulare, întrucât această critică nu a fost formulată în cadrul apelului declarat exclusiv de reclamanta I. F. .
Pentru prima dată în recursul declarat de toți reclamanții - D. V. Și D. M. și I. F. - a fost criticată nelegalitatea măsurii disjungerii petitului vizând rectificare CF, în condițiile în care o atare critică nu a fost făcută în calea de atac a apelului, exercitată exclusiv de reclamanta I. F. .
Prin urmare, invocarea unui motiv de recurs omisso medio, precum și exercitarea recursului de către părți care nu au promovat apel, este inadmisibilă, sub aceste aspecte recursul urmând a fi respins ca atare.
Pe fondul recursului promovat de reclamanta I. F., curtea reține următoarele:
Varianta de stabilire a liniei de graniță dintre proprietățile învecinate ale reclamanților și pârâților, conform anexei 3 la raportul de expertiză, aleasă de prima instanță și menținută de instanța de apel, este corectă, întrucât respectă întinderea dreptului de proprietate al părților, dimensiunea frontului la stradă al celor două proprietăți, precum și vechile semne de hotar, astfel: este respectat frontul la stradă al terenului
pârâților, punctele necontestate de părți, amplasamentul nucului pe terenul pârâților, astfel cum corect au reținut instanțele de fond.
Întrucât reclamanții solicită ca stabilirea liniei de hotar să fie făcută potrivit anexei 4, conform propunerii avansate de aceștia (f. 157 dosar fond), curtea va arăta motivele pentru care această variantă este inacceptabilă:
Din schița arătată reiese că în varianta propusă de reclamanți, nucul,
- care este un reper fix și existent și în prezent, cu privire la care toate actele, inclusiv documentația de intabulare a reclamanților (f. 7 dosar fond), relevă faptul că se află pe terenul pârâților - s-ar afla exact pe linia de mejdie. În aceste condiții, linia de mejdie ar fi mutată cu o porțiune de 0,95 m, pe terenul pârâților, micșorând frontul acestora la stradă de la 38 m (conform procesului verbal încheiat de reprezentații primăriei la_, (f. 23 dosar fond) la 37,05 m. Corespunzător micșorării frontului la stradă al pârâților ar crește frontul la stradă al reclamanților, de la 29,14 m
(conform schiței de intabulare a reclamanților, f. 7 dosar fond), la 30,11
m. (f. 157 dosar fond).
Varianta propusă de expert, anexa 6 (f. 159 dosar fond), respectă întru totul amplasamentul reperului fix - nucul - acesta fiind pe terenul proprietatea pârâților, dimensiunile fronturilor la stradă - 29,14 m reclamanții, potrivit schiței acestora de intabulare și 38 m pârâții, potrivit procesului verbal încheiat la_ .
Este respectat și amplasamentul foștilor pomi fructiferi, iar celelalte puncte ale liniei de mejdie nu au fost contestate.
Prin urmare, aliniamentul liniei despărțitoare dintre cele două proprietăți este corect și echitabil stabilit prin varianta propusă de expert și luată în considerare de instanțele de fond, la soluționarea petitului având ca obiect grănițuire.
Critica vizând nelegala obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel este nefondată raportat la disp. art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., întrucât apelul pe care aceasta l-a declarat a fost respins, reclamanta fiind parte căzută în pretenții, ținută să suporte cheltuielile de judecată pricinuite de soluționarea căii de atac nefondat exercitată.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanții D. V., D. M.
și I.
F.
împotriva deciziei civile nr. 85/A din 6 noiembrie 2012 a T.
ui
Sălaj, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
T. D. M.
C. V.
A.
-T. N.
M.
L.T.
Red. MV dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: M. Kende, M. Lazoc
| ← Decizia civilă nr. 6/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 308/2013. Grănițuire → |
|---|
