Decizia civilă nr. 1167/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1167
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: L. M.
Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. L. de F. F. J.
, cu sediul în J., str. 1 Decembrie 1918, nr. 4, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 408/_, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimații reclamanți
R. M. și R. A., asistați de apărătorul acestora, avocat Szakacs Zolt, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, reprezentantul intimaților reclamanți arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimaților reclamanți.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în această fază procesuală, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Acesta solicită instanței să observe prevederile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată";. Lucrul acesta s-a întâmplat prin sentința instanței de fond, recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, acestea fiind dovedite și reprezentând onorariu avocațial.
De asemenea, reprezentantul intimaților reclamanți învederează instanței despre o eroare materială care, practic și teoretic, poate fi îndreptată din oficiu, sau dacă nu, o va solicita pe calea unei cereri separate. În sentința instanței de fond se vorbește despre două titluri de proprietate, unul pentru suprafața de 1 ha și al doilea pentru suprafața de 2 ha 9200 mp. În schimb, aceste titluri de proprietate sunt depuse la fila 5 și 6 în dosarul instanței de fond, unde se vede foarte clar că, din eroare, s-a trecut 2 ha 9200 mp, când acest titlu vorbește de 3 ha 9200 mp.
Solicită instanței, dacă va considera, să procedeze la îndreptarea acestei
erori.
Instanța, socotindu-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 408/_ a Judecătoriei J. a fost admisă cererea formulată și precizată de către reclamanții R. M. și R. A. în contradictoriu cu pârâta C. L. de F. F. J. și în consecință a fost obligată pârâta C. L. de F. F. J. să pună în posesie pe reclamanți cu suprafețele de 1 ha teren pădure conform Titlului de proprietate nr. 57/5686/_ și 2 ha 9200 mp teren forestier înscris în amenajamentul silvic conform Titlului de proprietate nr. 80/33/_ . A S-a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei R.N.P. R. - Direcția S. ă S., iar pârâta C. locală de fond funciar
J. a fost obligată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului R. A. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul legilor fondului funciar, prin Titlul de Proprietate nr. 57/5686/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha pădure în favoarea reclamanților după defuncta R. Linca.
Ulterior, prin Titlul de Proprietate nr. 80/33/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților și asupra suprafeței de 2 ha 9200 mp teren forestier înscris în amplasamentul silvic în UP VII UA 127 A% cu vecinii: la N - pădure particulara, la S - Lungu V., la E - drum, la V - pădure particulară.
Nici până în prezent C. L. de fond funciar nu a procedat la punerea efectivă în posesie a reclamanților pentru terenurile susmenționate, privându-i astfel de exercitarea atributelor ce decurg din dreptul de proprietate.
Potrivit art. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, comisiilor locale le revine atribuția de a înainta si prezenta spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreuna cu documentația necesara, precum și divergentele produse și consemnate la nivelul acestor comisii, iar după emiterea hotărârii de validare le revine atribuția de a întocmi și înainta comisiei județene de fond funciar documentația necesară emiterii titlului de proprietate și de a efectua operațiunile necesare punerii în posesie a persoanelor îndreptățite la reconstruirea dreptului de proprietate asupra terenurilor avute și deținute de fostele cooperative agricole de producție, la data prevăzută de lege.
Cât timp reclamanților le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha pădure și 2 ha 9200 mp teren forestier înscris în amenajamentul silvic, comisia locală avea obligația să întocmească și să înainteze documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate, în concordanța și limitele hotărârii de validare, obligație ce nu a fost îndeplinită, reclamanții nefiind puși în posesie efectivă.
Referitor la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei R.N.P.
- Direcția S. ă S. instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 5 lit. i din HG nr. 890/2005 comisiile comunale, orășenești sau municipale pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia
județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin, sens în care se va admite această excepție .
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâta comisia locală de fond funciar J. la plata sumei de 600 lei în favoarea reclamantului R. A. .
Împotriva acestei sentințe intimata C. locală de fond funciar J. a declarat recurs, solicitând înlăturarea obligației Comisiei locale de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că C. locală nu s-a opus admiterii acțiunii reclamanților, ci a arătat încă de la primul termen de judecată că este necesar a se pune în posesie reclamanții cu suprafața de pădure înscrisă în titlurile de proprietate.
Neîndeplinirea obligației de punere în posesie a pădurii este corelativă obligației proprietarilor de a le permite să îi pună în posesie cu pădurea care a fost predată de către O. S. . Pe fondul nemulțumirii unor proprietari de pădure au izbucnit certuri, iar C. locală a fost obligată să se retragă.
Prin întâmpinarea sa, reclamantul R. M. a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs, arătând că sunt aplicabile prevederile art. 274 Cod procedură civilă, iar pârâta recurentă, deși încearcă să se eschiveze de la îndatoririle legale pe care le avea în ceea ce privește punerea în posesie a reclamanților pentru terenurile litigioase, încă înainte de emiterea celor două titluri de proprietate recunoștea că este de datoria lor legală, totuși solicită să nu fie obligată nici măcar la cheltuielile de judecată, în consecință, să nu fie luată nici măcar această măsură împotriva ei, deși reclamanții trebuiau să fie puși în posesie de peste 20 de ani.
Recursul este nefondat pentru următoarele:
Conform art. 274 Cod procedură civilă "Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
Acțiunea reclamantului fiind admisă, în mod corect a considerat prima instanță că intimata se află în culpă procesuală și în temeiul acestui text de lege a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Cererea intimatei de a se lua în considerare că nu s-a opus admiterii acțiunii, nu poate fi luată în considerare, câtă vreme prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond (f. 13), aceasta invocă doar demersurile pe care le-a realizat pentru punerea efectivă în posesie a proprietarilor, dar că fără acordul proprietarilor acest demers nu s-a finalizat. S-a invocat de asemenea prin întâmpinare lipsa de pasivitate a Comisiei locale în finalizarea procedurii de punere în posesie și, ca atare, lipsa culpei acesteia.
Aceste apărări nu echivalează însă cu acordul intimatei în admiterea acțiunii reclamantului pentru a se putea face aplicarea art. 275 Cod procedură civilă:
"Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată";.
Ori, intimata a fost pusă în întârziere, aspect dovedit tocmai de faptul că după introducerea acțiunii de către reclamanți -_ a fost încheiat așa-zisul demers din partea Comisiei locale, respective de încheiere a protocolului cu O.
-_ (f. 51), fapt ce face să nu fie aplicabile dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât în întâmpinarea sa, C. locală nu s-a exprimat în mod corect cu privire la acțiunea reclamantului, ci doar s-a apărat față de acesta.
În atari condiții, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la 250 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs față de reclamanți, având în vedere că în recurs cauza s-a soluționat la al doilea termen de judecată, nu s-au administrat probe și, raportat la complexitatea cererii de recurs, doar acest cuantum al cheltuielilor de judecată se justifică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C. locală de fond funciar J. împotriva sentinței civile nr. 408 din_ a Judecătoriei J. .
Obligă intimata la 250 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs față de reclamanții R. M. și R. o A. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
D. G. | K. | M. L. | M. | M. | L. | -M. |
Red. KM/_ /Dact.MLM/_ /2 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 903/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 728/2013. Fond funciar → |
|---|
