Decizia civilă nr. 1168/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ NR. 1168/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ EMB. 2013 COMPLETUL COMPUS DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.

JUDECĂTOR: D. -I. T. JUDECĂTOR: D. T. GREFIER: L. C.

Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurenții P. L. și P. T. împotriva sentinței civile nr. 7148 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat R. I., intimat R. I., intimat T. M., intimat R. ANA, intimat R. A., intimat R. L., intimat R. M., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T. UL

Deliberând reține că prin sentința civila nr. 7148/_, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanții P. L. și P. T., în contradictoriu cu pârâții R. I., R. I., T. M., R. ANA, R. A., R.

  1. , R. M., ca neîntemeiată.

    A fost respinsă cererea accesorie cu privire la obligarea pârâților la plata de cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

    Au fost obligați reclamanții P. L. și P. T. să plătească în solidar în favoarea pârâtului R. L. suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

    Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

    În ceea ce privește dreptul material aplicabil prezentei acțiuni, având în vedere succesiunea de legi în timp până la momentul pronunțării prezentei, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile Codului civil de la 1864, în

    temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod Civil.

    Cu privire la petitul I al acțiunii:

    În urma decesului defunctei R. M., înregistrat la data de_, s-a efectuat dezbaterea succesorală pe cale notarială, care s-a finalizat cu

    eliberarea certificatului de moștenitor nr. 3/_ de către BNP I. Repede (fila 6).

    Instanța a reținut că reclamanta P. L. împreună cu pârâții R. I.

    , R. I., T. M., R. ANA, R. A., R. L., R. M. au acceptat

    succesiunea după defunctă, toți în calitate de descendenți de gradul I.

    Prin titlul de proprietate nr. 27931/257/_ emis de către COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PRPRIETATE ASUPRA

    TERENURILOR C. (fila 67) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctei R. M. asupra terenului în suprafață totală de 3 ha, dintre care 2.800 mp teren arabil, tarla 18, parcela 6/4, 1.400 mp teren arabil, tarla 18, parcela 4/4, 2 ha și1.000 mp teren arabil, tarla 18, parcela 17, iar 4.800 mp teren neagricol, tarla 18, parcela 2, toate situate pe raza satului B., comuna Căianu.

    Instanța a reținut că reclamanții au invocat în sprijinul cererii lor existența unui contract de întreținere încheiat în anul 1981 cu defuncta R.

  2. , având ca obiect gospodăria părintească, casa, grădina și acareturile situate administrativ în comuna Căianu,sat B., nr. 19, județul C., precum și împrejurarea că nu a fost posibilă încheierea în formă autentică a înscrisului având în vedere că imobilele nu erau înscris în cartea funciară.

Potrivit art. 2 alin. (1) al Titlului X al Legii nr. 247/2005, terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică, sub sancțiunea nulității absolute.

Conform art. 5 alin. (2) al Titlului X al Legii nr. 247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuza ulterior sa încheie contractul, partea care

și-a îndeplinit obli gațiile poate sesiza instanța competenta care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract.

Trecând de discuțiile doctrinare și de practica judecătorească potrivit cu care dispozițiile legale menționate sunt aplicabile exclusiv în materie de vânzare-cumpărare, apreciind că înstrăinarea poate fi realizată și pe calea contractului de întreținere, instanța a analizat dacă între reclamanți, pe de o parte, în calitate de debitori ai întreținerii și defuncta R. M., în calitate de creditor al întreținerii și antecesoare a pârâților, s-a încheiat o convenție de întreținere cu privire la gospodăria părintească, casa, grădina și acareturile situate administrativ în comuna Căianu,sat B., nr. 19, județul C. .

Contractul de întreținere, contract nenumit sub imperiul Codului civil de la 1864, este, potrivit doctrinei și practicii judiciare în materie, actul juridic sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, translativ de proprietate și consensual (de regulă), prin care una dintre părți înstrăinează un bun al său în schimbul obligației asumată de către dobânditor de a o întreține pe o anumită perioadă de timp sau până la moartea creditorului întreținerii.

Dacă prin contractul de întreținere se înstrăinează un bun imobil, instanța a reținut că se renunță la principiul consensualismului, forma cerută fiind cea autentică, soluție doctrinară de altfel preluată în reglementarea NCC, conform art. 2.255 din Legea nr. 287/2009 republicată.

În ceea ce privește consecințele juridice ale înscrisului nevalabil ca înscris autentic, trebuie să se facă distincție după cum forma solemnă era sau nu cerută pentru însăși validitatea actului juridic.

Astfel, pentru situația în care forma nu era cerută ad validitatem, conform art. 1172 C.civ. de la 1864, actul care nu poate fi autentic din cauza

necompetenței sau a incapacității funcționarului ori datorită neîndeplinirii condițiilor de formă este valabil ca înscris sub semnătură privată, dacă este semnat de părțile contractante, sau ca început de dovadă scrisă, dacă nu este semnat.

Dacă forma solemnă era cerută ad validitatem, actul juridic este lovit de nulitate absolută și nu mai pune problema probei.

Instanța a reținut că regimul juridic al nulității absolute presupune posibilitatea invocării acesteia de către orice persoană (care justifică interes), iar acest aspect se concretizează în speță în sensul că înscrisul, a cărui nulitate absolută reiese din administrarea ansamblului probator de la dosar, nu va fi avut în vedere, considerându-se că nu a existat, fără însă ca instanța să se poată pronunța asupra acestui aspect în cuprinsul dispozitivului, în absența unei cereri reconvenționale din partea pârâților, fiind ținută, în temeiul art. 129 alin. (6) C.proc.civ., de obiectul cererii introductive, astfel cum a fost precizată.

În consecință, instanța a reținut că pentru contractul de întreținere având ca obiect un bun imobil forma solemnă este cerută ad validitatem, nu doar ad probationem, că această formă nu a fost îndeplinită, aspect necontestat de către părți, sens în care actul juridic invocat de către reclamanți în sprijinul primului petit al cererii introductive este lovit de nulitate absolută și astfel golit de orice efecte juridice.

Prin urmare, o convenție de întreținere prin care se înstrăinează un bun imobil încheiat în formă consensuală este lovit de nulitate absolută pentru lipsa formei cerută ad validitatem și nu poate fi considerat ca valabil sub forma unui înscris sub semnătură privată sau ca antecontract de întreținere, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 5 alin. (2) al Titlului X al Legii nr. 247/2005.

De altfel, chiar admițând că forma nu ar fi fost cerută ad validitatem,

instanța a reținut că, din coroborarea interogatoriilor administrate (filele 77- 80, respectiv filele 81-98, 113-127) cu declarațiile martorilor (filele 150-152) nu reiese că între reclamanți și defunctă s-ar fi încheiat contractul de întreținere invocat. Împrejurarea că s-a prestat întreținere de către reclamanți nu este de natură a dovedi existența convenției.

În legătură cu declarația aparținând defunctei R. M. datând din _

, aflată la fila 7 din dosar, potrivit căreia defuncta lasă după moartea sa, casa grădina și acareturile fiicei sale, reclamantei P. L., iar aceasta din urmă se obligă să o întrețină în continuare pe timpul vieții sale, instanța a reținut, pe de o parte, că acest înscris sub semnătură privată nu este valabilă ca legat, pentru lipsa formei cerută ad validitatem, iar pe de altă parte, nu ar putea fi considerată ca fiind contract de întreținere în baza principiului conversiunii câtă vreme, fiind semnat și însușit doar de defunctă, este un simplu act juridic unilateral.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 5 alin. (2) al Titlului X al Legii nr. 247/2005, în vigoare la data nașterii situației juridice dedusă judecății, sens în care va respinge ca neîntemeiat petitul I al acțiunii, astfel cum a fost precizată.

Cu privire la petitul II al acțiunii:

Instanța a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în temeiul art. 998-999 C.civ. de la 1864, reclamanții sunt ținuți a face dovada existenței cumulative a următoarelor condiții: fapta

ilicită, prejudiciul produs, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs și vinovăția.

Potrivit interogatoriilor administrate care se coroborează cu declarația martorului Csengheri A. (fila 152), precum și cu rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca (filele 25-26), instanța a reținut că în curtea părintească situată administrativ în sat B., comuna Căianu, nr. 19, județul C. există mai multe construcții, respectiv casa părintească, cabana construită și locuită de către pârâtul R. L. și cabana construită și locuită de către pârâtul R. I. .

În anul 2011, martorul Csengheri A. ajutat de soția sa a refăcut gardul împrejmuitor în suprafață de aproximativ 100 m lungime al gospodăriei părintești, la solicitarea reclamanților și cu materialele furnizate de către aceștia din urmă, respectiv plasă de sârmă. Gardul a fost ridicat fără acordul coindivizarilor R. L. și R. I. și a despărțit pe de o parte casa părintească și casa pârâtului R. I. iar pe de altă parte casa pârâtului R. L., împiedicând pârâții să aibă acces la cabanele pe care le folosesc.

Pârâții R. L. și R. I. au solicitat în mod repetat reclamanților să desfacă gardul pentru ca folosința curții părintești să nu fie împiedicată și să se realizeze de către toți coindivizarii împreună. În urma refuzului reclamanților de a aduce gardul la situația anterioară refacerii, în data de _

, pârâții R. L. și R. I. au desfăcut o parte din gard, respectiv o suprafață de aproximativ 60 mp, pe care l-au lăsat în curtea părintească (filele 88-90, filele 93-95, fila 98).

Din starea de fapt dovedită în cauză, instanța a reținut că gardul refăcut la solicitarea și din materialele furnizate de către reclamanți există în materialitatea sa, o parte astfel cum a fost refăcut, iar diferența de 60 mp, desfăcut și depozitat în curtea părintească, la dispoziția reclamanților.

Apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada distrugerii gardului împrejmuitor, respectiv a faptei ilicite a pârâților R. L. și R. I. și a prejudiciului invocat de către reclamanți, în temeiul art. 998-999 C.civ. de la 1864, instanța a respings petitul II al acțiunii, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiat.

Față de prevederile art. 274 alin.(1) C.proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, în considerarea soluției pe care instanța o va pronunța asupra cererii principale, instanța a respins cererea accesorie cu privire la obligarea pârâților la plata de cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și a obligat reclamanții P. L. și P. T. să plătească în favoarea pârâtului R. L. suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform dovezilor de la filele 153-155 din dosar.

Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanții P. L. si P. T., solicitând modificarea în tot a acesteia, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

Prin întâmpinarea formulată intimatul pârât R. L. a solicitat respingerea recursului.

Ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare la recurs.

În ședința publică din_ părțile au depus la dosar o tranzacție având următorul conținut:

"TRANZACȚIE

Încheiată azi_ în vederea stingerii litigiului din dosar nr._ de pe rolul T. ului C. și a dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei

  1. -N., între următorii:

    1. P. L. și P. T. domiciliați în Pata Rât nr.14, com. Someșeni, jud. C., denumiți în continuare reclamanți

    2. R. I. domiciliat în C. -N., str. Gr. A. nr.14, ap.57, jud. C.

    3. R. I. domiciliat în Ș. S. str. P. nr.40, bl. 8, ap.3, jud.

      Sălaj

    4. Ț. M. domiciliată în comuna Căianu sat B. nr.19, jud. C.

    5. R. Ana domiciliată în C. -N., str. V. bl. C4, nr.9-11, ap.35,

      jud. C.

    6. R. A. domiciliat în comuna Căianu sat B. nr.19, jud. C.

    7. R. L. domiciliat în C. -N. str. O. nr.155, ap.10, jud. C.

    8. R. M. domiciliat în C. -N. str. M. nr.16, jud. C. În următoarele condiții:

  1. Pârâții R. I., R. I., T. M., R. Ana, R. A., R. L., R.

    M. recunoaștem reclamanților dreptul exclusiv de proprietate asupra cotei

    ½ parte din terenul identificat prin parcela 2 tarla 18 - terenuri neagricole CC înscris în T.P. nr.27931/257 eliberat de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la data de 26 aprilie 1995, în suprafață de 2400 mp din suprafața totală de 4800 mp și asupra cotei de ½ din casa părintească de locuit de pe acest teren compusă din 3 camere și acareturi situată în com. Căianu sat B. nr.19

  2. Reclamanții P. L. și P. T. și pârâții R. I., R. Ana și R.

    A. recunoaștem pârâților: R. I., Ț. M., R. L. și R. M. dreptul exclusiv de proprietate asupra cotei de ½ parte din terenul identificat prin parcela 2 tarla 18 - terenuri neagricole CC înscris în T.P. nr.27931/257 eliberat de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la data de 26 aprilie 1995, în suprafață de 2400 mp din suprafața totală de 4800 mp și asupra cotei de ½ din casa părintească de locuit de pe acest teren compusă din 3 camere și acareturi situată în com. Căianu sat B. nr.19

  3. Reclamanții și pârâții suntem de acord cu partajarea terenului după cum urmează:

    Lotul 1: Teren în suprafață de 2400 mp care va fi împărțit conform schiței alăturate devine proprietatea exclusivă a reclamanților P. L. și P. T.

    Lotul 2: Teren în suprafață de 2400 mp care va fi împărțit conform schiței alăturate devine proprietatea exclusivă a pârâților R. I., Ț. M. ,

    R. L. și R. M.

  4. Reclamanții și pârâții ne recunoaștem reciproc și suntem de acord cu întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, conform partajului de la punctul 3

  5. Pârâții R. I., Ț. M., R. L. și R. M. vor construi un pod și poartă de intrare în proprietatea acestora până la data de 15 mai 2014

  6. Pârâții R. I., Ț. M., R. L. și R. M. instituie un drum de servitute de 3 m lățime către terenul reclamanților în favoarea acestora

  7. Trasarea limitelor terenului va fi realizată în conformitate cu pct.3 al prezentei tranzacții printr-o documentație tehnică extrajudiciară

  8. Reclamanții vor achita pârâtului R. L. suma de 1000 lei până cel târziu la data de 15 aprilie 2014

Semnături

P. L.

P. T.

R. I.

R. I.

Ț. M.

R. Ana

R. A.

R. L.

R. M. ";

Raportat la cele menționate mai sus, având în vedere că reclamanții și pârâții au calitatea de coproprietari asupra terenului în suprafață de 4800 mp identificat prin parcela 2 tarla 18, înscris în T.P. nr.27931/257/26 aprilie 1995 și asupra casei edificată pe aceste teren, tribunalul constată că aceștia pot încheia o tranzacție prin care să se înțeleagă asupra partajului cu privire la aceste imobile.

În consecință, în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va admite recursul declarat de reclamanți și va modifica în întregime sentința atacată, în sensul că în baza art.271 C.proc.civ. va lua act de tranzacția încheiată între părți, care va alcătui dispozitivul hotărârii.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții P. L. și P. T.

împotriva sentinței civile nr. 7148 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în întregime în sensul că ia act de tranzacția încheiată între părți, cu următorul conținut:

"TRANZACȚIE

Încheiată azi_ în vederea stingerii litigiului din dosar nr._ de pe rolul T. ului C. și a dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei

  1. -N., între următorii:

    1. P. L. și P. T. domiciliați în Pata Rât nr.14, com. Someșeni, jud. C., denumiți în continuare reclamanți

    2. R. I. domiciliat în C. -N., str. Gr. A. nr.14, ap.57, jud. C.

    3. R. I. domiciliat în Ș. S. str. P. nr.40, bl. 8, ap.3, jud.

      Sălaj

    4. Ț. M. domiciliată în comuna Căianu sat B. nr.19, jud. C.

    5. R. Ana domiciliată în C. -N., str. V. bl. C4, nr.9-11, ap.35,

      jud. C.

    6. R. A. domiciliat în comuna Căianu sat B. nr.19, jud. C.

    7. R. L. domiciliat în C. -N. str. O. nr.155, ap.10, jud. C.

    8. R. M. domiciliat în C. -N. str. M. nr.16, jud. C. În următoarele condiții:

  1. Pârâții R. I., R. I., T. M., R. Ana, R. A., R. L., R.

    M. recunoaștem reclamanților dreptul exclusiv de proprietate asupra cotei

    ½ parte din terenul identificat prin parcela 2 tarla 18 - terenuri neagricole CC înscris în T.P. nr.27931/257 eliberat de către Comisia Județeană pentru

    stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la data de 26 aprilie 1995, în suprafață de 2400 mp din suprafața totală de 4800 mp și asupra cotei de ½ din casa părintească de locuit de pe acest teren compusă din 3 camere și acareturi situată în com. Căianu sat B. nr.19

  2. Reclamanții P. L. și P. T. și pârâții R. I., R. Ana și R.

    A. recunoaștem pârâților: R. I., Ț. M., R. L. și R. M. dreptul exclusiv de proprietate asupra cotei de ½ parte din terenul identificat prin parcela 2 tarla 18 - terenuri neagricole CC înscris în T.P. nr.27931/257 eliberat de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la data de 26 aprilie 1995, în suprafață de 2400 mp din suprafața totală de 4800 mp și asupra cotei de ½ din casa părintească de locuit de pe acest teren compusă din 3 camere și acareturi situată în com. Căianu sat B. nr.19

  3. Reclamanții și pârâții suntem de acord cu partajarea terenului după cum urmează:

    Lotul 1: Teren în suprafață de 2400 mp care va fi împărțit conform schiței alăturate devine proprietatea exclusivă a reclamanților P. L. și P. T.

    Lotul 2: Teren în suprafață de 2400 mp care va fi împărțit conform schiței alăturate devine proprietatea exclusivă a pârâților R. I., Ț. M. ,

    R. L. și R. M.

  4. Reclamanții și pârâții ne recunoaștem reciproc și suntem de acord cu întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, conform partajului de la punctul 3

  5. Pârâții R. I., Ț. M., R. L. și R. M. vor construi un pod și poartă de intrare în proprietatea acestora până la data de 15 mai 2014

  6. Pârâții R. I., Ț. M., R. L. și R. M. instituie un drum de servitute de 3 m lățime către terenul reclamanților în favoarea acestora

  7. Trasarea limitelor terenului va fi realizată în conformitate cu pct.3 al prezentei tranzacții printr-o documentație tehnică extrajudiciară

  8. Reclamanții vor achita pârâtului R. L. suma de 1000 lei până cel târziu la data de 15 aprilie 2014

Semnături

P. L.

P. T.

R. I.

R. I.

Ț. M.

R. Ana

R. A.

R. L.

R. M. ";

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2013.

PREȘEDINTE,

M. O. -S.

JUDECĂTOR,

D. -I. T.

JUDECĂTOR,

D. T.

GREFIER,

L. C.

Red. D.T./E.C./_

Jud. fond: R. -M. P.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1168/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic