Decizia civilă nr. 902/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 902/R/2013

Ședința publică de la 18 Septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE C. -A. C.

Judecător C. -V. B. Judecător A. -F. D. Grefier C. -S. Ș.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent G. M., împotriva Sentinței civile nr. 5806/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.

-N., privind și pe pârât T. E., recurent F. D., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic DISJ DIN_ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s- au depus la dosar concluzii scrise din partea recurentei pârâte.

La data de_ s-au depus la dosar completări la concluziile scrise din partea recurentei pârâte F. .

La data de_ s-au depus la dosar concluzii scrise din partea recurentului reclamant.

Instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5806 din_ pronunțată de Judecătoria C. -

N. în dosar nr._ s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta. S-a respins acțiunea civilă formulata de către reclamantul G. M. împotriva pârâtei T. E., decedata la data de_ și continuata de pârâta F. D., ca fiind prescrisă.

S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiată.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâta a sumei de 2000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea de intervenție în interes propriu înregistrată la data de 13 septembrie 2012 în dos. nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N., reclamantul - intervenient în interes propriu G. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta T.

E., să se constate ca între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca si obiect imobilul situat din punct de vedere administrativ în mun. C. -N. str. 21 Decembrie 1989 nr. 60 ap, 6, înscris in C.F, 1. C. sub AI nr. top. 4837/l/2/VI, să fie obligata pârâta să încheie cu reclamantul contract autentic de vânzare-cumpărare având ca si obiect imobilul menționat, în caz contrar sa pronunțe o hotărâre care sa suplinească consimțământul pârtilor și să dispună întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului, ca bun propriu, cu titlu de cumpărare.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul înscris în C.F. nr. 1.

C. -N. sub A+1, cu nr. top, 4837/1/2VI constituie proprietatea tabulară a pârâtei T. E. începând cu data de 6 octombrie 2002, fiind grevat de interdicția de înstrăinare prevăzuta de art. 9 din Legea 112/1995, pana la data de_ . Prin contractului încheiat la data de_, reclamanta s-a obligat sa înstrăineze imobilul menționat in favoarea reclamantului si în favoarea paratei Vâtcă Savina, în cote egale de 1/2 parte fiecare, pentru prețul total de l.500.000.000 lei vechi, preț achitat integral de către promitenții cumpărători anterior semnării antecontractului de vânzare-cumpă¬rare, după expirarea interdicției de înstrăinare înscrisă în CF. Deoarece nici pana în prezent, pârâta nu si-a îndeplinit obligația contractuala de a încheia contractul de vânzare cumpărare in forma autentică, reclamantul a promovat prezenta acțiune.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 3870,66 lei si 5 lei timbru judiciar (f. 5-8).

Pârâta T. E. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea excepției prescripției dreptului la acțiune, pârâta a arătat că dreptul la acțiune in prestație tabulara s-a prescris conform art.3 din Decretul nr. 167/1958 in termen de 3 ani de la data încetării interdicției legale de vânzare prevăzuta de Legea nr. 112/1995, respectiv_, termenul de prescripție expirând la data de_ . În dosarul nr._ si dos. nr._ unde intervenientul a avut calitatea de parat, acesta a recunoscut ca nu a plătit prețul stipulat în antecontract si ca nu îl interesează cota de 1/2 din apartamentul in litigiu, specificând si ca nu a locuit niciodată in apartament, deci nu l-a avut in posesie. Având in vedere ca termenul de prescripție s-a împlinit la_, iar cererea de intervenție a fost formulata de_, precum si faptul că reclamantul nu a avut în posesie si folosința niciodată imobilul in litigiu ca sa poată invoca întreruperea prescripției, dreptul material la acțiune s-a prescris.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes, astfel cum s-a arătat, în dos. nr._ si dos.nr._ reclamantul, care a avut calitatea de parat si a răspuns la interogatoriile luate, a declarat expres ca nu a plătit nici un preț și nici nu îl interesează cota de ½, arătând că nu dorește intabularea cotei de ½ promisă spre vânzare, poziția sa fiind clara si ferma, astfel încât, acesta nu justifica un interes în formularea pezentei acțiuni.

Pe fond, cererea este neîntemeiată si se impune respingerea acesteia, având in vedere declarația reclamantului în sensul în care nu a achitat prețul imobilului.

În sedința publica din data de_ instanța a disjuns cererea de intervenție în interes propriu, cererea fiind înregistrata sub nr. de dosar_ .

Excepțiile prescripției dreptului la acțiune si lipsei de interes au fost unite cu fondul cauzei, cf. art. 137 c.pr.civ.

Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reciproc si pentru pârâta, proba testimonială cu martorele Amiras Liudmila si Hang G. (f. 52, 53).

Analizând materialul probator administrat în cauza, prin prisma excepției prescripției dreptului material la acțiune si excepția lipsei de interes, invocate de pârâta, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de_, între defuncta T. E. si numita Vîtca Savina, în nume propriu si în calitate de mandatar al reclamantului G. M., cu procura autentica nr. 1930/2004 emisa de BNP O. Mihuțiu, atestat avocațial sub nr. 7/_, defuncta, în calitate de promitent - vânzător, s-a obligat să transmita către promitenții - cumpărători, dreptul de proprietate, în cota de ½ parte pentru fiecare, asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ în mun. C. -N. str. 21 Decembrie 1989 nr. 60 ap, 6, înscris in C.F 1. C. sub AI nr. top. 4837/l/2/VI, la pretul de 1.5000.000 lei, achitat integral anterior semnării antecontractului, la data expirării interdicției de înstrăinare prev. de art. 9 alin 8 din Legea nr. 112/1995.

Conform colii de CF 1. C. (f. 7, dos. nr._ ) a fost notata interdicția de înstrăinare timp de 10 ani de la data cumpărării imobilului din data de_ .

Raportat la prevederile exprese ale art. 9 alin 8 din Legea nr. 112/1995 rezulta că interdicția de înstrăinare timp de 10 ani, curge de la data cumpărării imobilului, nu de la data înscrierii în CF a dreptului de proprietate al cumpărătorului, astfel încât, interdicția de înstrăinare cu privire la acest imobil a expirat la data de_, de la aceasta dată începând să curga termenul general de prescripție de 3 ani, prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 pentru valorificarea dreptului de creanță izvorât din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între părți.

Conform regulilor aplicabile termenelor de prescripție prevăzute pe ani, respectiv art. 101 alin 3 si 4 c.pr.civ, rezulta că, în speță, termenul de împlinire a prescripției de 3 ani este data de_ .

În cauza, părțile au exprimat o poziție contradictorie în ceea ce privește incidența în cauza a unor cazuri întreruptive de prescripție, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Analizând materialul probator administrat în cauza, raportat la argumentele invocate de părți, instanța a apreciat că nu se poate reține niciunul din cazurile întreruptive de prescripție prev. de art. 16.

Astfel, din declarațiile martorelor Gruzdeva Liudmila si Hang G. (f. 52,

53) nu rezulta că reclamantul a locuit în mod continuu în imobil pentru a se aprecia asupra unei recunoașteri tacite a dreptului reclamantului cu privire la imobil, de către defuncta T. E. . Astfel, reclamantul nu a avut posesia supra imobilului ca forma de manifestare publica a dreptului de proprietate, acesta locuind sporadic în imobil și pentru perioade scurte de timp. Desi reclamantul a învederat că a întreținut o relație de concubinaj cu Vatca Savina, de natura să justifice locuirea acestuia în imobil, martorele, în calitatea de locatare al imobilului colectiv de locuințe, au arătat că numita Vâtca Savina a locuit in mod constant cu un alt barbat, cu care locuieste si în prezent. Totodată, din copia cărții imobilului, ținuta de Asociația de proprietari (f. 55) nu rezulta înscrierea reclamantului între locatarii apartamentului, desi registrul conține mențiuni exacte cu privire la locatarii imobilului o perioada îndelungata de timp.

De asemenea, nu se poate concluziona asupra unei recunoașteri exprese a dreptului reclamantului de a-și valorifica dreptul de creanță izvorât din antecontract, de către defuncta T. E., dedusa din acțiunile si căile de atac promovate de aceasta în dos. nr._ si nr._, aceasta urmărind consfințirea pe cale judecătoreasca a unei situații juridice corecte raportat la situația de fapt, în condițiile în care in dos. nr._ a fost obligata să încheie cu numita Vâtcă Savina contract autentic de vânzare cumpărare cu privire la întregul imobil. Observând poziția defunctei în dosarele precizate, nu rezulta faptul că aceasta ar fi recunoscut expres dreptul reclamantului de față la încheierea actului în forma autentica, aceasta recunoscând doar realitatea antecontractului de vânzare-cumpărare, consecințele juridice ale manifestării de voință exprimate în aceasta forma fiind lăsate la îndemâna părților co-contractante, inclusiv sub aspectul incidenței prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului. Ori, recunoașterea dreptului de către cel în folosul căruia curge prescripție, trebuie să fi o manifestare de voință expresa si neechivoca.

Ca atare, având în vedere introducerea de către reclamant a acțiunii pentru valorificarea dreptului de creanță izvorât din antecontract, la data de_, termenul de prescripție fiind împlinit la data de_, instanța a constatat că, în privința acțiunii promovate de către reclamant a intervenit prescripția, cu consecința admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune si respingerii acțiunii ca prescrisă.

Reținând culpa procesuala a reclamantului, în temeiul art. 274 c.pr.civ a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată si a fost obligat reclamantul la plata către pârâta a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecat constând in onorariu de avocat.

Împotriva sentinței examinate reclamantul promovat apel recalificat ca fiind recurs, reclamantul (f.4) solicitând în principal, în baza art. 304 pct. 5 casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, modificarea sentinței și rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată extinsă și precizată astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată următoarele:

În primul rând, se critică dispozițiile date de instanță cu privire cererile sale în probațiune, respectiv decăderea sa din proba cu martori, cu toate că a formulat cererea de administrare a probei cu martori in termenul procedural, insă in mod eronat instanța a omis să consemneze cererea sa. Astfel încât i s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, precum și disp. art. 268 al. 4 C.pr.civ.

Secund, se critică hotărârea cu privire la admiterea excepției lipsei de interes a reclamantului, deoarece instanța nu a fost interesată să țină cont de conținutul declarației autentificată anterior introducerii cererii de intervenție, din care rezultă că a achitat numitei Vâtcă Savina suma de 75.000 lei reprezentând contravaloarea cotei de ½ din imobilul în litigiu, ceea ce justifică interesul său cu privire la cererea de intervenție. Menționează că prețul integral de 1.500.000.000 lei vechi a fost încasat de T. E. anterior semnării contractului de vânzare-cumpărare. De o parte din preț a beneficiat și pârâta F. D., potrivit mențiunilor din contract.

În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt incidente prev. art. 3 din D. nr. 167/1958 fără să țină cont de prevederile Legii nr. 7/1996. Nu s-a ținut cont nici de faptul că posesia a avut-o în permanență numita Vatca Savinia nu defuncta T. E., care a fost doar proprietar tabular.

Așa cum rezultă din antecontractul încheiat între părți, pârâta a încasat prețul integral, anterior semnării, inițial acesta a fost achitat de pârâta Vâtca Savinia iar ulterior apelantul reclamant i-a restituit acesteia contravaloarea cotei de

½ parte in preț, acest aspect fiind recunoscut de pârâta T. E. .

Este inadmisibil ca aceasta să încaseze întregul preț pentru imobilul din litigiu iar tot ei să i se atribuie și cota de ½ care revine reclamantului.

În drept: art. 412 alin. 3, 302, 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8, 9 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea formulată (f.10) intimata F. D. solicită respingerea recursului și menținerea întrutotul a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică,cu cheltuieli de judecată.

În susținerea poziției procesuale intimata a învederat instanței următoarele:

Prima critică este nefondată, întrucât recurentul a solicitat doar încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtei T. E., fără a propune audierea unor martori și fără a-și rezerva dreptul de a solicita alte probe în funcție de mersul dezbaterilor, nici măcar prin cererea de intervenție.

Contrar susținerilor recurentului, instanța a respins acțiunea acestuia pe excepția prescripției dreptului la acțiune, nu pe excepția lipsei de interes, motiv pentru care este de prisos analizarea excepției lipsei de interes, având în vedere efectul peremptoriu al admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate, reclamantul nu a locuit în imobilului din litigiu în perioada de referință între_ -_, acesta plecând definitiv în Ungaria încă din anul 2007. De asemenea, Blaga Viorel, actualul concubin al pârâtei Vâtcă Savina locuiește împreună cu aceasta încă din anul 2006 iar defuncta T. E. a locuit în imobil încă din anul 1996, fiind proprietara acestuia.

Astfel, în mod legal și temeinic prima instanță a înlăturat răspunsurile mincinoase date de reclamant cu ocazia administrării interogatoriului în prezentul dosar întrucât rezultă cu puterea evidenței că poziția procesuală a reclamantului este nesinceră, fluctuantă și disimulată, acesta nereușind să probeze întreruperea cursului prescripției extinctive a dreptului său la acțiune.

În drept: art.115 art. 274 C.pr.civ.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului nu rezultă ca reclamantul să fi solicitat administrarea probei testimoniale la termenul din 22 mai 2012, in încheierea de ședință de la acel termen de judecată nefiind consemnată formularea unei astfel de cereri.

Potrivit constatării primei instanțe, o astfel de cerere nu a fost menționată nici in caietul grefierului in care a fost consemnat mersul dezbaterilor la termenul în ședința din 22 mai 2012.

Reclamantul recurent nu a făcut dovada că ar fi formulat o asemenea cerere, omisă a fi consemnată în caietul grefierului.

Cererea reclamantului de audiere a martorei Vâtcă Savina, formulată la termenul din 23 ianuarie 2013, a fost in mod legal respinsă de către prima instanță, față de împrejurarea că momentul discutării probațiunii era depășit iar cererea reclamantului nu se încadra in niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 138 Cod pr.civ., in care este permisă administrarea dovezilor și ulterior primei zile de înfățișare.

În plus, chiar dacă nu ar fi fost formulată tardiv, declarația martorei Vâtcă Savina nu putea fi considerată o probă concludentă și prin urmare admisibilă in conformitate cu art. 167 Cod pr.civ., dat fiind interesul in cauză al acestei persoane, pârâtă in cauza din care s-a disjuns cererea de intervenție formulată de recurent.

Instanța a dispus cu privire la probațiune in conformitate cu dispozițiile legale, astfel încât prima critică formulată de recurent este neîntemeiată.

Cea de-a doua critică este vădit nefondată, in condițiile in care prima instanță nu a reținut lipsa de interes a reclamantului, ci a soluționat cauza pe excepția prescripției dreptului la acțiune.

Instanța nu a avea de ce să țină cont de prevederile Legii 7/1996 in soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune, căci art. 27 alin 4 din acest act normativ, potrivit căruia acțiunea in prestație tabulară este imprescriptibilă nu este incident in cauza de față, ce are drept obiect acțiunea in executare silită atipică a promisiunii de vânzare-cumpărare, întemeiată pe dispozițiile art. 1073, 1077 Cod civil, acțiune personală, prescriptibilă in termenul general de prescripție.

Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost legal soluționată de către instanță.

Astfel cum a reținut corect prima instanță, dreptul intervenientului la acțiune s-a născut la data la care a încetat interdicția de înstrăinare a apartamentului și astfel era posibilă încheierea contractului autentic de vânzare- cumpărare- 23 octombrie 2006, moment raportat la care termenul de prescripție a dreptului la acțiune, prev. de art. 1 și 3 din Decretul 167/1958 se împlinea la data de 23 octombrie 2009.

Prin interogatoriul administrat reclamantului la data de_ in dosar _

, acesta a arătat că nu a locuit cu pârâta Vâtcă Savina in apartamentul in litigiu.

Este lipsită de relevanță împrejurarea intrării reclamantului in posesia imobilului ulterior împlinirii terenului de prescripție, căci recunoașterea dreptului poate avea efect intreruptiv de prescripție in sensul art. 16 din Decretul 167/1958, numai dacă a intervenit înăuntrul termenului de prescripție.

Oricum, posesia imobilului de către reclamant, chiar dacă ar fi existat, nu poate fi calificată drept o recunoaștere a dreptului, in condițiile in care începând cu anul 2007, de la data intentării acțiunii înregistrată sub nr. 5200/2007 având ca obiect rezoluțiune contract, promitenta vânzătoare a contestat dreptul reclamantului și al numitei Vâtcă Savina asupra imobilului.

Recurentul arată că este injust să nu obțină obligarea succesoarei promitentei vânzătoare la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, in condițiile in care aceasta a încasat integral prețul.

Susținerea este nefondată, câtă vreme recurentul a pierdut dreptul la acțiune din propria-i neglijență.

Pentru motivele arătate, recursul reclamantului este nefondat și urmează să fie respins in temeiul disp. art. 312 alin 1 Cod pr.civ, păstrându-se în întregime sentința atacată.

In temeiul disp. art. 274 Cod pr.civ, recurentul va fi obligat să plătească intimatei F. D. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de G. M., împotriva Sentinței civile nr. 5806 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.

, pe care o menține în totul. Obligă recurentul să plătească intimatei F. D. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2013.

Președinte,

C. -A. C.

Judecător,

C. -V. B.

Judecător,

A. -F. D.

Grefier,

C. -S. Ș.

C.Ș. 20 Septembrie 2013 Red. CB/dact. CB/_

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 902/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic