Decizia civilă nr. 118/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.118/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S. T.
JUDECĂTOR: Brîndușa G.
GREFIER: Roman M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de reclamanții M. O. A., M. I., ambii domiciliați în Ș. M., str. C. nr. 9 județul M., M. ANA M., cu domiciliul în C. N., str. Memorandului, nr. 13 județul C. împotriva sentinței civile nr. 4440 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru_ și apoi_, când a decis următoarele.
T.
Constată că prin sentința civilă nr. 4440 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții M. Ana M., M. O. A. și M. I. în contradictoriu cu pârâtul I. I. având ca obiect grănițuire și revendicare imobiliară, reclamanții fiind obligați în solidar să plătească pârâtului suma de 2150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții M. O.
A., M. Ana M. și M. I. l-au chemat în judecată pe pârâtul I. I. solicitând stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, a reclamanților constând în terenul în suprafață de 9168 m.p. identificat prin Titlul de proprietate nr. 44109/70/_, iar al pârâtului constând în suprafața de teren de 1379 m.p înscris în CF nr. 2281 Ș. M., identificat prin nr. topo 1497/2/2.
În urma stabilirii liniei de hotar pârâtul să fie obligat să lase în deplină posesie și proprietate terenul proprietatea reclamanților, din care ocupă în plus și abuziv o suprafață de aproximativ 1700 mp., cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au arătat în motivarea cererii lor că sunt moștenitorii defunctului M. O. Alexandru, reclamanții de rând 1-2 în calitate de fii, iar reclamanta de rând 3 în calitate de soție supraviețuitoare. Înainte de revoluție terenul proprietatea reclamanților a fost înscris în CAP, din care i s-a dat pârâtului I. I. o suprafață ca lot ajutător, care avea în proprietate doar o suprafață de 1379 mp. Terenul atribuit pârâtului ca lot ajutător a fost reconstituit în favoarea reclamanților și s-a emis Titlul de proprietate nr. 44109/70/_ pe numele antecesorului reclamanților. Pârâtul refuză să folosească doar terenul care îi aparține de 1379 mp., folosind în continuare și o suprafață din terenul reclamanților în suprafață de 1700 mp.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 584, art. 480, art. 602 cod civil.
Pârâtul, prin întâmpinare (fila 19), a arătat că este de acord cu stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, dar s-a opus revendicării suprafeței de circa 1700 mp, învederând că nu se poate stabili linia de hotar pentru terenurile solicitate de reclamanți atâta timp cât este în vigoare Sentința civilă nr. 365/2007 pronunțată de Judecătoria Șomcuta Mare în dosar nr. _
. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în a revendica suprafața de 1700 mp, aceștia nefiind proprietarii terenului de 800 mp care i-a fost validat lui prin sentința civilă nr. 365/2007.
Apoi, analizând cererile și susținerile părților prin prisma probatoriului administrat prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat să stabilească linia de hotar dintre terenul lor în suprafață de 9168 m.p. identificat prin Titlul de proprietate nr. 44109/70/_ și cel al pârâtului constând în suprafața de teren de 1379 m.p înscris în CF nr. 2281 Ș. M., identificat prin nr. topo 1497/2/2.
Întrucât la dosar nu a fost depusă o altă cerere precizatoare sau modificatoare a acțiunii inițiale de către reclamanți, prima instanță a procedat la analiza cererii așa cum a fost ea formulată, prin constatarea îndeplinirii condițiilor legale raportat la solicitarea părților cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Potrivit art.584 cod civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la grănițuirea proprietăților învecinate, grănițuirea reprezentând operațiunea de stabilire și determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine. Acțiunea în grănițuire este deschisă proprietarilor învecinați atât în cazul inexistentei unei delimitări între proprietăți, cât și în situația in care astfel de semne de delimitare există, dar sunt contestate de părți.
A reținut prima instanță că dreptul la acțiune bazat pe dispozițiile art. 584 cod civil circumscrie posibilitatea pentru proprietarul asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său prin acțiune în justiție stabilirea hotarului care separa fondurile învecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile. În cazul în care acțiunea în grănițuire însoțește acțiunea in revendicare, cum este cazul în speță, acțiunea are un caracter complex, nu doar
de acțiune declarativă, ci constitutivă, petitorie în condițiile în care se cere o parte determinată din terenul limitrof, o acțiune reală, în cadrul căreia reclamantul trebuie să facă dovada dreptului de proprietatea asupra terenului.
Însușindu-și concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză de către expert Ș. Ovidiu, prima instanță a constatat ca nefiind îndeplinită condiția ca terenurile părților, menționate în cuprinsul cererii, să fie limitrofe.
Terenul proprietatea reclamanților în suprafață de 9168 m.p. cuprinsă în Titlul de proprietate nr. 44109/70/_ nu se învecinează pe nici una din laturi cu terenul proprietatea pârâtului în suprafața de 1379 m.p, înscris în CF nr. 2281 Ș. M., identificat prin nr. topo 1497/2/2, aceasta împrejurare reieșind din schița anexa nr.3 la completarea nr. 2 a raportului de expertiză. Între terenul proprietatea reclamanților delimitat pe schiță de punctele B-6 și terenul pârâtului există alte suprafețe de teren deținute, conform completării nr. 3(filele 329-330) la raportul de expertiză, de alte persoane și anume suprafața de 874 m.p pe conturul trasat cu linie violet din anexa 3 de proprietarii M. Olimpia, M. L., M. Alexandru și Besota M., respectiv suprafața de 800 m.p trasată cu culoarea verde pe Anexa 3 de pârât, dobândită de acesta prin hotărâre judecătorească.
In aceste condiții, neexistând vecinătate între terenurile proprietatea părților menționate în cerere introductivă de instanță, acțiunea formulată de reclamanți a fost respinsă în întregul ei ca nefondată.
Reținând că reclamanții au căzut în pretenții, prima instanță i-a obligat în solidar la plata către pârât a sumei de 2150 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert în cuantum de 1700 lei (conform chitanțelor de la filele 126 și 153) și onorariu de avocat în cuantum de 450 lei(conform chitanțelor de la filele 23, 86, 116 și 231) în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții M. O. A.
, M. I. și M. Ana M., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii lor.
În motivarea recursului, ulterior recalificat apel, apelanții au învederat că prin sentința atacată s-a respins acțiunea în grănițuire reținându-se că terenurile nu sunt limitrofe. În opinia apelanților, această soluție echivalează cu admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților care, invocată din oficiu de instanță, nu a fost pusă în discuția părților.
Instanța fondului a încălcat principiul contradictorialității și oralității procesului civil, ridicând din oficiu o excepție după închiderea dezbaterilor, pe care a și admis-o. Procedându-se în acest mod, reclamanții au fost vătămați în dreptul la apărare în analiza excepției admise de instanță.
Apelanții au mai arătat că terenurile părților sunt învecinate indiferent de identificarea lor topografică. Chiar dacă terenurile cuprinse în textul acțiunii sunt identificate eronat topografic față de cele proprietatea părților, învecinate, instanța trebuia a se pronunța asupra grănițuirii dintre cele două proprietăți. Respingerea acțiunii pe motiv că identificarea topografică este alta decât cea arătată în acțiune și că acțiunea nu a fost precizată cu noile identificări
rezultate din expertiză este neîntemeiată, atâta timp cât nu s-a pus în discuția părților acest aspect în virtutea art. 129 al. 4 și 5 Cod procedură civilă.
Intimatul I. I. , prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității apelului pentru reclamanții M. O. A. și M. I., cărora li s-a comunicat sentința recurată la data de_, termenul de apel de 15 zile expirând la data de_ (joi), or stampila de pe plic are data de_, sâmbăta când nu este program la poștă, precum și excepția lipsei calității de reprezentant a Societății civile de avocați Brăgaru, A. ca și asociații pentru reclamanți și, în consecință, excepția nulității apelului, ca fiind formulat și semnat de o persoană fără calitate, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu obligarea apelanților în solidar la plata cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 600lei, reprezentând onorariu avocațial, dovedit cu chitanța depusă în original la fila nr. 30 dosar apel.
Intimatul a învederat că se impune a se constata nulitatea apelului, ca fiind formulat și semnat de o persoană fără calitate, deoarece împuternicirea avocațială depusă (pe fond alb) nu este legală întrucât nu este în concordanță cu cerințele U.N.B.R.. Din anul 2011 s-a adoptat o hotărâre prin care s-a stabilit că împuternicirea avocațială trebuie să aibă o serie și un număr care sunt înregistrate în evidenta UNBR. Împuternicirile care nu conțin seria și numărul nu sunt valabile. Mai mult, utilizarea unei astfel de împuterniciri constituie și abatere disciplinară pentru avocații ce le utilizează.
Astfel, potrivit art 122 alin (4) din Statutul profesiei de avocat publicat în 19 decembrie 2011 "Contractul de asistență juridică va fi tipărit în formulare tipizate si înseriate ce vor conține sigla U.N.B.R., cea a baroului emitent, denumirea "Uniunea Naționala a Barourilor din România" și cea a baroului emitent. Seria va avea o componenta literală comună fiecărui barou și o componentă cifrică formată din 6 cifre, urmată de menționarea anului emiterii formularelor. Înserierea este rezervată de către barou fiecărei forme de exercitare a profesiei", iar potrivit art. 126 alin. 1, din același statut "Contractul de asistență juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II. Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod corespunzător și formularului împuternicirii avocațiale"
Potrivit dispozițiilor Legii 51/1991, avocatul încheie un contract de mandat special, respectiv contractul de asistentă juridică și reprezentare care, în fața instanței este dovedit prin împuternicirea avocațială. Prin urmare, dovada contractului trebuie să conțină, sub sancțiunea neluării ei în considerare, cu consecința anulării apelului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, indicarea numărului și date încheierii contractului de asistență juridică și reprezentare; or, împuternicirea avocațială depusă nu este legală (nefiind cea tipizată și înseriată potrivit art. 126, alin. 1 din Statutul profesiei de avocat publicat în 19 decembrie 2011) și nu conține nici semnătura vreunuia dintre cei trei reclamanți.
Intimatul a învederat că menționata Societate civilă de avocați nu i-a reprezentat pe reclamanți în fața primei instanțe, ci aceștia au fost reprezentați
de către avocatul Ciceu Zamfir care în acea perioadă nu făcea parte din societate.
Intimatul a apreciat că apelul nu poate fi însușit de către reclamanți precum în cazul cererii de chemare în judecată deoarece s-ar eluda dispozițiile legale imperative referitoare la termenul de apel (ar fi ca și cum ar face apel după expirarea termenului de apel) și nici nu pot ulterior expirării termenului căii de atac să împuternicească valabil menționata Societate civilă de avocați care a formulat apelul fără să aibă legal la acea dată calitatea de reprezentant, deoarece s-ar eluda dispozițiile legale referitoare la exercitarea apelului în termen legal de către o persoană cu calitate.
În ce privește criticile reclamanților apelanți, intimatul a învederat că este total nereală susținerea reclamanților că prima instanță ar fi invocat din oficiu, după închiderea dezbaterilor, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. Dimpotrivă, chiar pârâtul a invocat, prin întâmpinare (fila 19 pct. 2), excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la stabilirea liniei de hotar, iar la pct. 3 a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la revendicare. Astfel, nu a fost încălcat principiul contradictorialității întrucât întâmpinarea li s-a comunicat reclamanților și nici principiul oralității întrucât din_ (când s-a înregistrat întâmpinarea) până în_ (când a fost ultimul termen de judecată), prima instanță nu le-a interzis reclamanților să pună concluzii orale pe menționata excepție ;
La fel de nereală este și susținerea apelanților că "Prin dispozitivul sentinței recurate, instanța fondului fără a pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, admite această excepție și respinge acțiunea."
Dimpotrivă, nici în dispozitivul sentinței atacate (și nici în considerente) nu este scris că instanța admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, ci în dispozitiv este scris că "Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă ..." de unde rezultă că acțiunea a fost respinsă pe fond (ca nefondată) și nu pe excepție.
Intimatul a învederat că reclamanții aveau îndatorirea să-si justifice o reală calitate procesuală activă odată cu formularea acțiunii și nu în urma invocării de către pârât a excepției lipsei calității procesuale active, însă reclamanții, cu rea credință, au formulat acțiunea în maniera în care cu intenție au ignorat sentința civilă nr. 365/2007 pronunțată de Judecătoria S. M. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă.
Prin această hotărâre intimatului i s-a validat terenul în suprafață de 800 mp, suprafață pe care reclamanții o consideră tot a lor după pretențiile în care au solicitat grănițuirea și revendicarea, sperând că printr-o altă hotărâre judecătorească (cea din prezenta cauză) își vor recupera astfel menționata suprafață de 800 mp .
Cu privire la motivul de modificare a sentinței atacate intimatul a arătat că nu era de datoria primei instanțe de a pune în vedere reclamanților să-și precizeze acțiunea cu noile identificări topografice rezultate din completarea de expertiză întrucât are prioritate principiul disponibilității reclamanților, or
reclamanții nu au vrut să-și precizeze acțiunea chiar pentru că nu le convine stabilirea liniei de hotar astfel încât să-mi rămână intimatului suprafața de 800 mp ce i s-a validat irevocabil prin susmenționata sentință. Mai mult, reclamanții au avut avocat care putea să le precizeze acțiunea dacă aceștia chiar ar fi dorit o astfel de grănițuire.
Apelanții au solicitat respingerea excepției lipsei calității de reprezentant învederând că în conformitate cu art. 161 Cod procedură civilă, "când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri. Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea";. În cazul de față neconformitatea formularului împuternicirii avocațiale a fost acoperită prin depunerea unui formular conform, făcându-se astfel dovada deplină a calității de reprezentant al părții.
În conformitate cu art. 121, alin. (5) din Statutul profesiei de avocat: Contractul de asistență juridică poate fi încheiat, în mod excepțional, și în formă verbală. În acest caz, ca și în situația prevăzută la alin. (2), dispozițiile art. 44 din Lege se aplică în mod corespunzător. Contractul în formă scrisă va fi încheiat în cel mai scurt timp posibil.
Art. 44 din Legea nr. 51/1995 prevede că actele de legitimare față de terți a calității de reprezentant al avocatului au forța probantă deplină până la înscrierea în fals.
Concluzia care se impune este că, în cazul în care intimatul dorește să conteste calitatea de reprezentant al avocatului redactor al apelului, poate face aceasta numai prin înscriere în fals, în caz contrar actele depuse făcând dovada deplină a calității de reprezentant.
Nu are relevanță faptul că s-a încheiat contractul de asistență juridică în forma scrisă ulterior (a doua zi) după ce acesta a fost încheiat verbal, telefonic, datorită faptului că apelanții sunt din altă localitate și nu s-au putut deplasa. Legea permite acest lucru. De asemenea, legea permite chiar și depunerea unei cereri de apel nesemnate sau fără a i se alătura o împuternicire, acest aspect putând fi remediat direct în fața instanței, astfel cum prevede art. 133, alin. 2, respectiv art. 161 Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritate, corespunzător prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de intimat prin întâmpinare, T. a reținut următoarele:
În ce privește lipsa calității avocaților Brăgaru Marin și A. ca Ș. de reprezentanți ai apelanților, T. apreciază că excepția este neîntemeiată.
Potrivit art.161 Cod procedură civilă, când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri, iar dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.
Referitor la forma mandatului, T. reține că justificarea calității de reprezentant convențional în fața instanțelor judecătorești se face prin procura care, din punct de vedere al formei, trebuie să fie un înscris sub semnătură legalizată sau, în cazul mandatarului avocat, prin înscris certificat potrivit legii avocaților.
În speță, chiar dacă împuternicirea avocațială depusă la fila 4 dosar nu îndeplinește cerințele de valabilitate impuse de Uniunea Națională a Barourilor
din România și, ca atare, nu poate fi reținută ca dovadă a mandatului acordat de apelanți avocaților Brăgaru Marin și A. ca Ș. pentru declararea căii de atac împotriva sentinței civile nr. 4440 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, împuternicirea avocațială nr. 135/1 din_ depusă dosar în termenul acordat de instanță în baza art. 161 al. 1 Cod procedură civilă(fila 26), întocmită conform anexei nr. II și art. 122 alin. (4) din Hotărârea nr. 64/2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, complinește lipsa dovezii mandatului avocaților menționați pentru declararea, semnarea și susținerea apelului reclamanților M. O. A., M. I. și M. Ana M.
, mandat acordat în temeiul contractului de asistență juridică nr. 135/_ .
T. va respinge și excepția tardivității apelului declarat de reclamanții M. O. A. și M. I., având în vedere că, raportat la data comunicării sentinței recurate,_ și la dispozițiile art.101 al. 5 Cod procedură civilă, termenul de apel de 15 zile prevăzut de art. 284 al. 1 Cod procedură civilă s-a împlinit la data de_, prima zi lucrătoare următoare celei în care, în mod normal, s-ar fi împlinit, respectiv sâmbătă,_, iar apelul a fost predat la poștă la data de_ .
În ce privește criticile aduse de apelați sentinței civile nr. 4440 din_ pronunțate de Judecătoria Baia Mare, T. apreciază că sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au investit prima instanță cu stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea lor constând în terenul cu suprafața de 9168 mp inclus în Titlul de proprietate nr. 44109/70 din data de_, "identificat cu cel înscris în C.F. 1950 Ș. M. nr. top. 1497/1 și 1497/2/1, redevenit-prin dezmembrare nr. top. nou 1497/3 și 1497/4 din C.F. 2392 Ș. M. "; și proprietatea intimatului pârât constând în terenul în suprafață de 1379 mp, înscris în C.F. 2281 Ș. M. cu nr. top. 1497/2/2 și, ca urmare a grănițuirii, cu soluționarea acțiunii în revendicarea terenului de 1700 mp ocupat abuziv de pârât, din proprietatea lor.
Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că terenurile părților a căror grănițuire au solicitat-o reclamanții nu se învecinează.
Contrar susținerilor apelanților, prima instanță nu a reținut lipsa legitimării procesuale a reclamanților, căci a constatat dreptul acestora de proprietate asupra terenului intravilan cuprins în Titlul de proprietate nr. 44109/70 din data de_, dobândit prin moștenirea titularului dreptului de proprietate reconstituit în baza legilor fondului funciar, M. O. Alexandru, ci a apreciat că cererea de stabilire a unei linii de hotar între acest teren și un alt fond care nu-i este limitrof este neîntemeiată.
Ca atare, nu poate fi primită critica apelanților referitoare la soluționarea cauzei prin admiterea unei excepții care nu a fost pusă în discuția părților și, implicit, nici încălcarea de către prima instanță a dreptului lor la apărare cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, a principiului oralității și contradictorialității relativ la această excepție.
Nefondată este și susținerea apelanților referitoare la obligația primei instanțe de a grănițui terenurile învecinate ale părților, chiar dacă identificarea
lor topografică nu corespunde celei pe care ei au indicat-o eronat în textul acțiunii și cu toate că reclamanții nu au înțeles să-și modifice sau precizeze acțiunea.
Principiul disponibilității părților ce guvernează procesul civil este cea mai importantă manifestare a voinței părților implicate într-un litigiu. Reclamantul este cel dintâi care recurge la acest principiu și își materializează intenția de a deduce judecății o anumită cauză. Din acel moment, prin punerea în mișcare a acțiunii civile, principiul disponibilității devine puntea de legătură dintre reclamant și pârât, precum și "cenzura"; pe care ambele părți o pot opune activității instanței.
Tot părțile fixează limitele în care va avea loc judecata, atât din punct de vedere al obiectului, cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, precum și fundamentul pretenției ce este dedusă judecății.
Potrivit art. 129 al. 6 Cod procedură civilă, "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăți";, instanța fiind ținută să respecte cadrul procesual trasat de părți, iar părțile litigante trebuie să aibă reprezentarea clară a faptului că procesul civil nu este condus în mod exclusiv de instanță, căci nu se poate deroga de la principiul disponibilității pe temeiul rolului activ al judecătorului, fără să existe o dispoziție legală expresă.
Prin obiect al cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția concretă a reclamantului, iar art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă are în vedere și obiectul material al dreptului pretins, referindu-se atât la valoarea lui, cât și la modul de identificare a imobilelor (localitatea și județul, strada și numărul sau vecinătățile sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul topografic).
În speță, reclamanții apelanți au identificat cele două fonduri între care au solicitat stabilirea liniei de hotar prin indicarea localității în care se află, a suprafețelor, a datelor de carte funciară, iar în cazul proprietății lor, și a titlului de proprietate în care se regăsește terenul, acțiunea fiind formulată prin avocat. Cererii de chemare în judecată i-au fost alăturate atât Titlul de proprietate nr. 44109/70 din data de_, cât și cărțile funciare nr. 1950, 2281 și 2392 Ș. M., ceea ce denotă faptul că reclamanții, care au beneficiat de asistență juridică calificată, au fost în deplină cunoștință relativ la identificarea topografică a terenurilor ce constituie obiectul material al acțiunii
cu soluționarea căreia ei înșiși au investit prima instanță.
Dar, chiar dacă această identificare topografică ar fi fost eronată, așa cum susțin apelanții fără a indica expres în ce constă eroarea invocată și dacă ea vizează imobilele ambelor părți sau doar al uneia și, în acest caz, al căreia, celelalte elemente de identificare a imobilelor menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv suprafața lor și Titlul de proprietate nr._ în care sunt înscrise vecinătățile, au permis corecta lor localizare.
Mai mult, la momentul introducerii prezentei acțiuni,_, între aceleași părți se desfășura un alt proces civil, înregistrat la Judecătoria Șomcuta Mare în dosar nr._, în care terenurile ambelor părților (aceleași ca și în prezenta cauză) au fost expertizate de un expert tehnic judiciar în specialitatea topografie și prin raportul de expertiză din data de_ și
completările sale ulterioare din_ și_, s-au stabilit datele de identificare topografică ale imobilelor deținute de părți, fiind exclusă, și din acest punct de vedere, posibilitatea ca reclamanții să fi fost în eroare, la redactarea cererii în grănițuire, cu privire la identificarea topografică a fondurilor ce reprezintă obiectul material al acesteia.
Apoi, inclusiv pârâtul I. I., prin întâmpinarea formulată la data de_ depusă la filele 19-21 dosar și comunicată reclamanților, a formulat apărări relativ la faptul că terenul său cu suprafața de 1379 mp având nr. top. 1497/2/2, înscris în C.F. 2281 Ș. M., nu se învecinează cu terenul reclamanților apelanți și a atașat și sentința civilă nr. 365/_ a Judecătoriei Ș. M., pronunțată în dosarul nr._ mai sus menționat.
Nici în raport de aceste apărări ale pârâtului și de înscrisurile depuse de el în probațiune, reclamanții, asistați de avocat, nu au înțeles să-și modifice acțiunea.
De asemenea, prin raportul de expertiză tehnică judiciară din_ întocmit de expert topograf Ș. Ovidiu(f.211-241) au fost identificate sub aspect de carte funciară și terenurile efectiv ocupate de părți, ocazie cu care reclamanții, aflând care sunt datele de identificare ale acestora, puteau să-și modifice sau precizeze acțiunea în grănițuire, dacă la redactarea și promovarea ei s-au aflat în eroare, necunoscând ce imobile vor să delimiteze.
Rolul activ al judecătorului se poate manifesta și sub forma lămuririi, îndrumării și sprijinirii părților în exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor procesuale, însă numai dacă partea nu este asistată sau reprezentată de avocat sau de mandatarii prevăzuți la art. 68 al. 5 Cod procedură civilă, situație care nu se regăsește în speță, ambele părți fiind reprezentate de avocați.
În nici un caz nu i se poate imputa instanței de judecată împrejurarea că nu a pus în discuție o altă identificare topografică a terenurilor, respectiv cea rezultată din expertiza topografică, câtă vreme raportul de expertiză a fost comunicat părților, iar reclamanții și-au exercitat, prin avocat, dreptul de a formula obiecțiuni la care expertul a răspuns și nici faptul că nu a stabilit linia de hotar între alte imobile ale părților decât cele pe care reclamanții le-au indicat în cererea lor, încălcând principiul disponibilității, specific procedurii civile.
Raportul de expertiză întocmit de expert topograf Ș. Ovidiu, cu completările ulterioare (f.211-241 și 303-306) ce nu au fost contestate de reclamanții apelanți, a evidențiat faptul că între terenul intravilan al reclamanților cuprins în Titlul de proprietate nr. 44109/70 din data de_ și terenul pârâtului în suprafață de 1379 mp înscris în C.F. 2281 Ș. M. cu nr. top. 1497/2/2 există o parcelă de 874 mp care, potrivit evidențelor funciare, constituie proprietate a unor persoane străine de proces: M. Olimpia, M.
L., M. Alexandru și Besota M., precum și parcela de 800 mp menționată în sentința civilă nr. 365/_ a Judecătoriei Ș. M., pronunțată în dosarul nr._ rămasă irevocabilă.
În concluzie, T. reține că prima instanță s-a pronunțat corect și cu respectarea prevederilor art. 129 al.6 Cod procedură civilă în limitele cererii de
chemare în judecată așa cum a fost formulată la data de_ și, strict în legătură de obiectul acesteia, în mod judicios a stabilit, pe baza probatoriului administrat, că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, imobilele indicate nefiind învecinate.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, T. va respinge apelul formulat de apelanții M. O. A., M. I. și M. Ana M. împotriva sentinței civile nr. 4440 din 02 mai 2012 a Judecătoriei Baia M., ca neîntemeiat.
Reținând culpa procesuală a apelanților, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, T. îi va obliga să-i plătească intimatului I. I. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității avocaților Brăgaru Marin și A. ca Ș. de reprezentanți ai apelanților, invocată de intimatul I. I. ;
Respinge excepția tardivității apelului declarat de apelanții M. O.
A. și M. I. împotriva sentinței civile nr. 4440/_ a Judecătoriei Baia M., invocată de intimatul I. I. ;
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanții M. O. A. ,
M. I., domiciliați în Ș. M., str. C., nr.9, județul M. și M. Ana M. cu domiciliul în C. N., str. Memorandului, nr.13, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 4440 din 02 mai 2012 a Judecătoriei Baia M. .
Obligă pe apelanți să-i plătească intimatului I. I., domiciliat în Ș.
M., str. C., nr.9 suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 23 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER |
A. S. T. | Brîndușa G. | Roman M. |
Red.Tehnored.G.B. 6 ex/_
Com.
Jud. fond:Șendrescu Dan
| ← Decizia civilă nr. 237/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 238/2013. Grănițuire → |
|---|
