Decizia civilă nr. 3922/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3922/R/2013
Ședința publică din data de 8 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. C.
Judecători: V. M. - președintele Curții de Apel C.
D. -L. B. - vicepreședintele Curții de Apel C.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. A. M. împotriva sentinței civile nr.216/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții C. D. ȘI C. L., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat Nelu Lucaciu cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta intimată asistată de domnul avocat Tanțău A. -I. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul intimat C. D. .
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 13,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 27 septembrie 2013, pârâții intimați au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a deciziei atacate, pronunțată de Tribunalul Cluj ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Ca incident procedural, în baza art. 137 alin.1 C.pr.civ, invocă excepția insuficientei timbrări a recursului.
Reprezentantul pârâților intimați declară că renunță la excepția insuficientei timbrări a recursului, invocată prin întâmpinare, întrucât a rămas fără obiect.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii apelului și menținerii în întregime a sentinței civile nr. 11966/2012, pronunțată de Judecătoriei C. -
.
În subsidiar, solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare T. ului C., fiind necesară administrarea de probe noi, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului, menținerea în tot a deciziei atacate cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, susținând motivele expuse pe larg prin întâmpinare.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 11966/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._ , s-a dispus după cum urmează:
S-a admis acțiunea civila ce face obiectul dosarului nr._, formulata de reclamanta D. A. M. împotriva pârâților C. D. C. și C. L. .
S-a respins cererea reconventionala formulata de reclamanții C. D. C. și C. L. în contradictoriu cu pârâta D. A. M. .
S-a stabilit mejdia între imobilul înscris în CF nr. 2. C. -N. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 10818), nr. top. 3498, proprietatea reclamantei si imobilul înscris in CF nr. 2. C. -N. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 37230), nr. top. 3497, proprietatea pârâților, conform anexei nr. 3A la raportul de expertiza întocmit de exp. Gheorghita Tatiana, pe linia 22- 53.
S-a respins acțiunea civilă ce face obiectul dosarului nr._, formulata de reclamanții C. D. C. și C. L. în contradictoriu cu pârâta
D. A. M. .
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 1889,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Conform extrasului de carte funciara depus in probațiune la fila 7 din dosar reclamanta Lungu A. M., căsătorita D., este proprietara tabulara asupra imobilului înscris in CF nr. 2. C. N. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 10818), A+1, nr. top. 3498, teren in C. N., str. M. nr. 28, in suprafața de 119 mp. Dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost dobândit prin Ordinul Prefectului nr. 528/_ .
Apoi, conform extrasului de carte funciara depus in probațiune la dosar, pârâții C. D. C. si soția C. L. sunt proprietari tabulari asupra imobilului înscris in CF nr.2. C. N. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 37230), A+1, nr. top. 3497, teren in suprafața de 136 mp, in C. N., str. M. nr. 30. Pe acest teren este edificata o construcție compusa din doua apartamente, înscrise in CF nr. 2. -C1-U2 C. N. si CF nr. 2. -C1-U1 C.
N. .
În cauza exista in fapt o demarcație intre cele doua proprietăți aparținând părților litigante, constând in peretele casei reclamantei edificata pe terenul cu nr.top.3498, respectiv gard din stâlpi de beton cu fundație si plasa de sarma metalica, insa aceste semne exterioare sunt contestate de părți, motiv pentru care reclamanta a promovat prezenta acțiune.
In cauza s-a dispus efectuarea unui raport de expertiza topografica, pentru stabilirea mejdiei intre cele doua terenuri, reclamanții dorind stabilirea unei linii de hotar in funcție de planul topografic al celor doua imobile, iar pârâții dorind stabilirea mejdiei in funcție de planul de situație scara 1:500, parte din documentația de autorizare întocmita cu ocazia mansardării construcției reclamantei in anul 2000. De asemenea, din poziția procesuala a pârâților rezulta ca aceștia doresc stabilirea unei mejdii in funcție de folosința actuala a terenului, chiar daca aceasta ar presupune îndepărtarea termoizolației realizata din polistiren, aplicata pe imobilul reclamantei.
In baza raportului de expertiza întocmit de exp. Gheorghița Tatiana si a înscrisurilor depuse la dosar, instanța s-a oprit asupra variantei prezentate in răspunsul la obiecțiuni (anexa nr.3A la raportul de expertiza). Aceasta varianta
de stabilire a mejdiei este corecta întrucât, pe de o parte, respecta punctele din mejdie recunoscute de parti ca fiind puncte comune, situate la extremitatea nordica si sudica a imobilelor (anume stâlpul de beton notat cu 22 la str. M., respectiv punctul pe zidul din spate notat cu nr. 53), iar pe de alta parte din planul topografic aferent celor doua imobile se observa ca linia ce separa cele doua terenuri este o linie dreapta.
In aceasta varianta, agreata de reclamanta, suprafața terenului acesteia este de 117,50 mp, mai mica decât suprafața inscrisa in cartea funciara - 119 mp. De asemenea, in varianta menționata construcția edificata pe acest teren, aflata in proprietatea reclamantei, este inclusa in întregime pe terenul acesteia, inclusiv termoizolația realizata din polistiren, după cum a precizat expertul prin al doilea răspuns la obiecțiuni.
Varianta apreciata de instanța drept corecta prezintă un singur dezavantaj, anume faptul ca linia de mejdie "taie"; șopronul pârâților edificat pe terenul aflat in proprietatea lor, aspect care poate fi observat pe planul de situație - anexa 3A si care se deduce si din cuprinsul raportului de expertiza. Cu privire la acest aspect, instanța a observat faptul ca pe planul topografic privind imobilul cu nr. top. 3497 este reprezentata grafic o construcție anexa (șopron din lemn, inscrisa in CF nr. 2. -C1-U1), al cărei perete constituia o parte din mejdia cu terenul cu nr. top. 3498. Cu toate acestea, reclamanta a susținut ca șopronul aflat pe terenul cu nr. top. 3497 a fost demolat, iar actualul șopron a fost construit ulterior, in anul 2007, iar aceste susțineri nu au fost contestate de pârâți.
Pe de alta parte, cu ocazia cercetării la fata locului, instanța a constatat ca șopronul este construit relativ recent, după cum s-a putut constata din aspectul exterior al materialelor de construcție utilizate.
Având in vedere si faptul ca șopronul înscris in cartea funciara este o construcție din lemn iar planul topografic pe care este configurat acest șopron este ediția 1970, instanța a apreciat ca sunt reale susținerile reclamantei privind edificarea la o data relativ recenta a șopronului menționat si ca astfel nu exista identitate intre actualul șopron edificat pe terenul pârâților si cel înscris in cartea funciara.
Cât privește aliniamentul șopronului actual fata de linia reala de mejdie, nu este exclus ca amplasamentul vechiului șopron sa nu fi fost intru-totul respectat cu ocazia construirii actualului șopron.
Cât privește cererea înregistrata sub nr._ prin care pârâții au solicitat ca reclamanta sa fie obligata sa înlăture polistirenul placat pe imobilul acesteia situat administrativ in C. N., str. M. nr.28, polistiren care depășește mejdia dintre cele doua proprietăți sau in caz contrar sa fie autorizați pârâții sa înlăture polistirenul pe cheltuiala reclamantei - parate, aceasta va fi respinsa ca neîntemeiata, întrucât s-a stabilit, conform celor expuse mai sus, ca imobilul - casa de locuit aflat in proprietatea reclamantei se afla in întregime pe terenul acesteia, in condițiile in care prin al doilea răspuns la obiecțiuni expertul a precizat ca in ultima varianta de stabilire a mejdiei (prezentata pe planul anexa 3A) casa reclamantei nu se afla pe linia de mejdie, iar grosimea polistirenului cu care este placata casa acesteia nu influențează suprafața parcelei acesteia.
In sfârșit, in ce privește cererea reconventionala formulata de pârâți, prin care s-a solicitat rectificarea CF nr. 10818 C. N. cu privire la nr. top. 3498 C.
N. de la suprafața tabulara de 119 mp la suprafața de 118 mp cat este menționat in Ordinul Prefectului nr. 528/_, instanța a constatat ca intenția pârâților a fost de a se dispune modificarea înscrierilor din cartea funciara indicata, prin menționarea corecta a suprafeței de teren înscrise acolo, iar nu rectificarea acestora, având in vedere ca potrivit prevederilor art.33 al.2 si 3 din Legea nr. 7/1996.
Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibila a face obiectul unei înscrieri in cartea funciara, iar prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poarta asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. In același timp, potrivit art.89 al.6 din Ordinul nr. 633/2006, modificarea suprafeței înscrise in cartea funciara nu va fi considerata o rectificare de carte funciara.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C. D. - C. și C.
L., admis în parte prin decizia civilă nr. 216/A/25 aprilie 2013 a T. ului C. , astfel că a fost schimbată în parte sentința, astfel:
A fost stabilită granița dintre imobilul înscris în CF nr. 2. cu nr. top. 3498 și imobilul înscris în CF nr. 2. cu nr. top. 3497, conform variantei 3 din completarea raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert Gheorghiță Tatiana, cuprinsă în anexa 3 B și planul de detaliu - anexa 3 C, între punctele 22-53 A.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâți în contradictoriu cu reclamanta D. A. M. .
A fost obligată reclamanta să înlăture polistirenul placat pe imobilul proprietatea sa, situat în C. -N., str. M. nr. 28 între punctele 30-38-43 din fotografiile anexă la raportul de expertiză efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana.
A fost obligată reclamanta să achite pârâților suma de 1038,3 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță, ca urmare a compensării parțiale.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligată intimata să achite apelanților suma de 198,40 lei, cheltuieli de judecată în apel.
M. ivând decizia, T. ul a arătat, în principal, următoarele:
În apel a fost audiat martorul Lupu Dumitru, care a declarat că a fost proprietarul imobilului pârâților până în anul 2009 când l-a vândut acestora, arătând că în curte exista un șopron din lemn, care era lipit de casa reclamantei, în sensul că peretele de lemn al șopronului era lipit efectiv de cărămida casei. Întrucât lemnul șopronului s-a deteriorat, l-a înlocuit cu unul nou din plăci OSB, respectând vechiul amplasament, cu precizarea că nu a mai pus perete spre zidul casei reclamantului, considerând că nu mai are rost. Cu acordul reclamantei, a aplicat polistiren pe zidul casei sale dinspre șopron și a tencuit. Sub șopron există un beci vechi de 50-60 ani, căruia nu i-a adus nici o modificare, fundația casei reclamantei fiind dincolo de peretele beciului. Zidul beciului dinspre proprietatea reclamantei se continua în înălțime cu zidul vechiului șopron din scânduri. A mai arătat că de la colțul casei reclamantei până la stradă exista un gard din lemn, care a fost desființat, rămânând doar stâlpii care marcau limita de proprietate, în prezent existând un gard din plasă de sârmă montat pe acești stâlpi. În continuarea casei reclamantei exista tot un gard de scândură, care a fost modificat și construit un zid de către reclamantă, cu acordul martorului, cam în aceeași perioadă în care a refăcut șopronul. Acest zid nu a respectat aliniamentul peretelui casei reclamantei, fiind amplasat spre proprietatea pârâților, aliniamentul fiind deviat cu aproximativ 20-30 cm. A considerat că limita dintre proprietăți este marcată de gardul cu stâlpi, urmată pe o porțiune de peretele casei reclamantei, iar la subsol proprietatea reclamantei putea să
înceapă doar dincolo de peretele beciului existent de zeci de ani. De asemenea, consideră că polistirenul aplicat de reclamantă pe casa sa încalcă limita de proprietate, întrucât această limită era determinată de peretele netencuit.
De asemenea, a fost audiat martorul Gerocz Csaba, care a declarat că l-a ajutat pe fostul proprietar să refacă șopronul din curtea pârâților. Au demolat
vechiul șopron, după care reclamanta a edificat zidul din spatele curții, apoi au refăcut șopronul, pe același amplasament, cu aceeași formă și dimensiuni. A constatat că reclamanta nu a respectat întocmai vechiul aliniament al gardului dintre proprietăți și zidul construit în locul gardului a fost deviat ușor spre proprietatea pârâților, cu aproximativ 20-30 cm.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că zidul dintre proprietăți edificat de reclamantă nu este exact în continuarea zidului casei, reclamanta susținând că limita actuală din spate a zidului este conformă cu vechea limită, fiind vorba de punctul 53 din expertiză, în timp ce pârâții au susținut că acest zid trebuia construit astfel încât limita din spate să fie cu 15 cm înspre terenul reclamantei.
Tot în apel s-a dispus efectuarea unei completări a raportului de expertiză de către exp. Gheorghiță Tatiana, care să țină cont de declarațiile celor doi martori. Expertul a propus varianta 3, cuprinsă în anexa 3 B și planul de detaliu
- anexa 3 C, între punctele 22-53 A, punctul 53 A fiind deplasat spre proprietatea reclamantei cu 25 cm (expertul a făcut media dintre 20 și 30 cm), față de punctul 53 din anexa 3A din raportul inițial.
În speță, raportat la probatoriul administrat în fața primei instanțe, precum și cel din apel, tribunalul a considerat că varianta 3, cuprinsă în anexa 3 B și planul de detaliu - anexa 3 C, din completarea raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert Gheorghiță Tatiana este singura care răspunde exigențelor menționate mai sus.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că ambele părți au recunoscut ca limită stâlpul de beton notat cu nr. 22, la str. M., considerând însă eronat că pârâții au recunoscut și punctul pe zidul din spate notat cu nr.
53. În realitate, în partea din spate reclamanta a edificat un zid intrând cu aproximativ 20-30 cm pe terenul pârâților, astfel încât limita corectă este punctul 53A din completarea raportului de expertiză, care corespunde vechii limite, dinaintea edificării zidului.
De asemenea, prima instanța a reținut că peretele vechiului șopron reprezintă mejdia dintre proprietăți, dar șopronul a fost demolat, nefiind exclus ca amplasamentul să nu fi fost respectat cu ocazia construirii noului șopron. Din declarațiile martorilor audiați în apel rezultă în mod clar că noul șopron a fost edificat exact pe vechiul amplasament.
T. ul a arătat că nu poate lua în considerare apărările reclamantei în sensul că martorul Lupo Dumitru ar avea interesul stabilirii mejdiei conform susținerilor apelanților, întrucât el le-a vândut imobilul, întrucât aspectele relevate de acest martor au fost pe deplin confirmate de martorul Gerocz Csaba, despre care nu poate reține că ar avea vreun interes în cauză.
De asemenea, contrar susținerilor reclamantei, în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Babota G. nu se arată că noul șopron ar fi deviat cu aproximativ 14 cm spre casa reclamantei, expertul menționând că forma și dimensiunile actuale ale magaziei s-au acomodat cu poziție peretelui casei reclamantei, respectiv a zidului de 1/2C.
În ceea ce privește suprafețele celor două terenuri, acest aspect nu prezintă relevanță în cadrul acțiunii în grănițuire, prin care trebuie stabilit hotarului dintre proprietăți și nu se poate dispune compensarea deficitului de suprafață de teren al unora dintre proprietari.
În consecință, tribunalul a considerat că se impune readucerea liniei de hotar la forma inițială, conform variantei 3, cuprinsă în anexa 3 B și planul de detaliu - anexa 3 C, în care punctele 22, 23, 25, 36 și 37 reprezintă stâlpii gardului din plasă de sârmă, situați vechiul amplasament, punctele 30, 43, 38 și 50 reprezintă zidul casei reclamantei, anterior aplicării polistirenului placat, iar
punctul 35 A reprezintă limita din spate, așa cum era anterior edificării zidului de către reclamantă.
De asemenea, tribunalul a constatat că din raportul de expertiză efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana în fața primei instanțe, precum și din cel efectuat de exp. Babota G. în apel rezultă că termoizolația peretelui casei reclamantei, de 10 cm grosime, depășește limita de proprietate astfel cum a fost stabilită mai sus, intrând în spațiul aflat în proprietatea pârâților.
În consecință, în baza dispozițiilor art.480 C.civ., în vigoare la data formulării acțiunii, se impune obligarea reclamantei să înlăture polistirenul placat pe imobilul proprietatea sa, între punctele 30-38-43 din fotografiile anexă la raportul de expertiză efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D. A. M. , solicitând în principal modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârâți C., iar în subsidiar să fie casată decizia și să se trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj, instanța de apel acordând ceea ce nu s-a cerut, hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de pricină, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece:
A) Instanța de apel a stabilit linia de graniță într-o variantă pe care apelanții nu au cerut-o, aceasta fiind de altfel contrazisă chiar de concluziile expertizei tehnice în construcții efectuate în cauză.
Nelegalitatea deciziei rezultă și din faptul că instanța a dat ceea ce nu s-a cerut, stabilind o linie de graniță pe un alt aliniament decât cel care unește punctele 22 și 53 din raportul de expertiză întocmit de expert T. Gheorghiță.
Instanța de apel a reținut că "în partea din spate reclamanta a edificat un zid, intrând cu aproximativ 20-30 cm pe terenul pârâților, astfel încât linia corectă este punctul 53 A din completarea raportului de expertiză, care corespunde vechii limite dinaintea edificării zidului";. Acest motiv este străin de pricină, întrucât punctul 53 ales de prima instanță ca făcând parte din mejdie nu este în zidul "din spate"; care a fost edificat de reclamantă și delimitează astăzi cele două proprietăți, ci este la limita de îmbinare a zidurilor de pe latura sudică a celor două imobile învecinate.
Restabilirea graniței înseamnă unirea punctelor 22 și 53, în care există semne evidente de hotar.
T. ul motivează prin aceea că martorii au declarat că au fost respectate întocmai amplasamentului și dimensiunile vechiului șopron, cu ocazia construirii noului șopron, ceea ce este străin de pricină întrucât atât expertiza tehnică ce face parte integrantă din sentința civilă nr. 5063/1976 a Judecătoriei C. -N., cât și expertiza tehnică realizată de expertul Babotă G. în apel dovedesc că șopronul actual este diferit, ca amplasament și dimensiuni, de cel vechi.
Instanța de apel nu a reconstituit mejdia, ci a constituit o nouă linie de hotar prin care a protejat șopronul și a atribuit apelanților 4 mp din terenul reclamantei.
Dacă șopronul este cheia dezlegării acestei cauze, atunci instanța de apel trebuia să admită proba cu expertiza pe care reclamanta a formulat-o constant de la primul termen după ce a fost depusă sentința civilă nr. 5063/1976 a Judecătoriei C. -N. și expertiza parte integrantă din hotărâre, probă a cărei necesitate a rezultat din dezbateri.
Prin respingerea acestei probe esențiale reclamantei i-a fost îngrădit dreptul la un proces echitabil, deși necesitatea probei rezultase din dezbateri, astfel că nu se putea reține tardivitatea ei.
Mai mult, instanța de apel a dispus ulterior, din oficiu, o expertiză în construcții din care reiese că distanța dintre zidul beciului și zidul casei reclamantei este de 18 cm, dar de care nu a ținut seama.
În varianta de grănițuire pe care T. ul a ales-o linia de graniță nu mai este paralelă cu casa reclamantei, ci oblică, intrând pe proprietatea reclamantei.
Hotărârea instanței de apel cuprinde și motive contradictorii. Astfel, cu privire la punctul de hotar de pe latura sudică a proprietăților, instanța a reținut că martorii au declarat că este deplasat spre terenul pârâților cu 20-30 cm (distanță incertă), expertul topograf a făcut o medie de 25 cm, însă fără un argument tehnic, iar apelanții, cu ocazia cercetării la fața locului, au susținut că acest punct trebuia să fie cu 15 cm înspre terenul reclamantei.
Stabilirea graniței conform anexelor 3 B și 3 C din suplimentul la expertiza topografică nu răspunde exigențelor cerute operațiunii de grănițuire, deoarece se bazează exclusiv pe mărturia fostului proprietar și a angajatului acestuia, pe aproximații și distanțe diferite de deplasare a punctului 53 spre proprietatea reclamantei, înlăturând concluziile expertizei în construcții și semnele evidente de hotar.
Concluzia este că punctul 53 A nu a făcut niciodată parte din mejdie, o astfel de grănițuire intră în proprietatea reclamantei, iar prin această deviere a liniei de hotar pârâții au fost împroprietăriți cu 4 mp, deși nu au revendicat nicio suprafață de teren.
Deși acțiunea în grănițuire tinde la reconstituirea hotarului inițial, instanța de apel nu a procedat la reconstituirea graniței legale, ci a constituit o nouă linie de hotar. Apelanții au cerut însă grănițuirea pe aliniamentul 22-38-50- 53, recunoscând punctele 22 și 53 ca făcând parte din linia de hotar, dar instanța de apel nu a ținut seama de aceasta, dând ce nu s-a cerut.
Trimiterea cauzei spre rejudecare este necesară pentru administrarea de probe noi, respectiv expertiza în construcții.
În varianta de grănițuire aleasă de instanța de apel terenul reclamantei are cu 4 mp mai puțin decât în cartea funciară. Această situație ridică semne de
întrebare cu privire la corectitudinea liniei de graniță stabilite de tribunal, în condițiile în care limitele față de celelalte imobile învecinate sunt deja stabilite de mai multă vreme.
Examinarea planșelor foto anexate, a planșei care detaliază rețelele de apă și canalizare, precum și a planșei fotografice scara 1:500 anexă la Decretul de expropriere nr. 195/1983, atestă că prima instanță, iar nu cea de apel, a stabilit în mod corect linia de graniță.
Rezultă, așadar, că există numeroase probe care contrazic decizia instanței de apel și de care trebuie să se țină seama.
În drept, recurenta a indicat dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 9 C.pr.civ., art. 31 C.pr.civ., art. 44 din Constituție, ale art. 16 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol
la Convenție.
Pârâții intimați C. D. - C. și C. L. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării (f. 27-32).
Se mai arată în cuprinsul întâmpinării și că unele motive de recurs nu vizează nelegalitatea deciziei atacate, ci netemeinicia lor, astfel că sub aceste aspecte recursul este inadmisibil.
Cu privire la recursul declarat, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum cu claritate rezultă din dispozițiile art. 304 C.pr.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri date în apel se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ enumerate în cuprinsul acestui articol.
Prin urmare, atunci când motivele care sprijină recursul nu se circumscriu situațiilor de nelegalitate evocate în cuprinsul articolului, privind chestiuni de fapt ori pretinzând reaprecierea probelor administrate în vederea stabilirii altei
situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel, acele motive trebuie considerate a fi inadmisibile, recursul urmând a fi respins, în ce le privește, fără a mai fi cercetat pe fond.
Când între motivele cuprinse în cererea de recurs se găsesc atât unele care exced dispozițiilor art. 304 C.pr.civ., cât și altele care se subsumează acestora, rămâne că doar acestea din urmă pot fi cercetate pe fondul lor, fiind admisibile.
În ce privește recursul declarat în cauza de față de către reclamantă, Curtea înțelege a observa, cu valoare de principiu, că deși recurenta reclamantă a indicat drept motiv de recurs corespunzătoare acelora de sub art. 304 C.pr.civ., examinarea în concret a motivelor de fapt ale recursului conduce la concluzia că unele dintre acestea nu au caracterul unora de nelegalitate, ci pe al unora de netemeinicie, prin ele tinzându-se la a i se solicita instanței de recurs să procedeze la reanalizarea și, eventual, reinterpretarea probelor administrate în cauză, stabilind alte concluzii de fapt în ce privește linia de hotar la care instanța de apel s-a oprit.
Or, o asemenea analiză a probelor este inadmisibilă în recurs, câtă vreme ea depășește limitele de verificare imperativ instituite prin prevederile art. 304 C.pr.civ. Aceste motive sunt, așadar, inadmisibile, recursul trebuind respins de pe acest fundament în ce le privește.
Trecând la analiza în concret a motivelor cererii de recurs, prezenta instanță înțelege a arăta că acțiunea în grănițuire implică, într-adevăr, determinarea liniei de hotar originare, dar care, în prezent, este contestată sau chiar încălcată de către părți.
Așa fiind, este de specificul acțiunii în revendicare ca instanța, prin hotărârea sa, să stabilească inclusiv o altă linie de hotar decât cea pretinsă de reclamant sau pârât, câtă vreme ajunge la concluzia că aceasta, iar nu linia de hotar pretinsă de una sau alta dintre părți, este cea corectă.
Prin urmare, este nefondată critica recurentei potrivit căreia instanța de apel a procedat greșit atunci când a stabilit linia de hotar într-o variantă pe care pârâții apelanți nu au cerut-o.
Nu se poate considera nici că instanța de apel a dat ceea ce nu s-a cerut prin stabilirea hotarului pe un alt aliniament decât cel care unește punctele 22 și
53 din raportul de expertiză întocmit de expertul Gheorghiță Tatiana, fiind de avut în vedere, așa cum s-a arătat mai sus, că instanța are dreptul și obligația de a stabili linia de hotar potrivit celor ce rezultă din probele administrate, chiar dacă prin aceasta se depărtează de solicitarea reclamantului ori, după caz, a pârâtului apelant.
Nu poate fi,așadar, vorba despre incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ., instanța de apel hotărând în limitele învestirii sale, conform legii.
Nu se poate reține nici că referirea pe care instanța de apel o face la faptul că "în partea din spate reclamanta a edificat un zid intrând cu aproximativ 20-30 cm pe terenul pârâților …"; ar reprezenta un motiv străin de pricină, el nefiind, în realitate, un veritabil motiv care, de sine-stătător, întemeiază soluția cuprinsă în dispozitivul deciziei, ci numai un simplu argument ce trebuie coroborat cu toate celelalte pentru a dobândi, prin asociere și cumul, consistența juridică a unui veritabil motiv apt să întemeieze hotărârea.
În ce privește corectitudinea de fapt a acestei afirmații a instanței de apel, prezenta Curte nu o poate verifica, câtă vreme aceasta implică analiza probelor administrate și, deci, depășirea limitelor de control judiciar stabilite de art. 304 C.pr.civ.
Din aceleași rațiuni, nu pot fi cercetate pe fondul lor nici susținerile recurentei privitoare la stabilirea de către tribunal a mejdiei în funcție de
șopronul nou, așa cum se arată în cuprinsul celui de-al doilea motiv al recursului.
În ce privește necesitatea administrării probei cu expertiza pe care reclamanta a solicitat-o în apel, Curtea constată că în cauză a fost administrată o amplă probațiune atât în primă instanță, cât și în apel, T. ul audiind el însuși martori, efectuând o cercetare la fața locului și ordonând din oficiu efectuarea unei expertize de către domnul expert Babotă G. . Prin urmare, nu s-ar putea considera că nu a existat un suficient rol activ din partea instanței de apel, aceasta stăruind pe lămurirea, prin administrarea de probe, a situației de fapt relevante în cauză.
Este nefondată și critica potrivit căreia necesitatea probei cu expertiza solicitată în apel de către reclamantă a reieșit din dezbateri,Curtea apreciind că nu a existat nicio piedică la solicitarea probei încă prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare. Deși reclamanta afirmă că necesitatea acestei probe a rezultat din dezbateri, lipsesc argumentele care să convingă că, într-adevăr, aceasta este concluzia corectă.
Mai mult, dacă instanța de apel ar fi considerat utilă această probă, îi putea solicita expertului Babotă G., chiar din oficiu, să lămurească și aspectele
învederate de reclamantă prin propria-i cerere în probațiune. Instanța de apel nu a socotit însă acest lucru ca fiind, în ansamblul probațiunii administrate în cauză, ca util, fiind prerogativa ei, ca instanță de cercetare a fondului, să aprecieze cu privire la utilitatea administrării unor probe suplimentare.
Nu se poate considera nici că decizia dată în apel cuprinde motive contradictorii, aspectele la care recurenta face referiri ținând de modul în care T. ul a făcut aprecierea probelor, precum și de credibilitatea acordată unor mijloace de probă în raport cu altele.
În ce privește susținerile făcute de recurentă în cuprinsul celui de-al treilea motiv al recursului, Curtea observă că, așa cum a arătat deja mai sus, acțiunea în grănițuire implică reconstituirea hotarului inițial. Această susținere de principiu a recurentei este, așadar, corectă, însă în ce privește interpretarea probelor cauzei pentru a se stabili linia de hotar originar doar prima instanță și cea de apel puteau face aceasta, prezenta Curte neputând proceda ea însăși, cum de asemenea s-a arătat mai sus, la reinterpretarea probelor administrate.
Nu se justifică nici trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii atât în primă instanță, cât și în apel, administrându-se un probatoriu suficient.
În ce privește motivul de recurs potrivit căruia modalitatea de grănițuire preferată de instanța de apel diminuează terenul reclamantei cu aproximativ 4 mp, majorându-l cu 4 mp pe acela al pârâților, Curtea observă că esențială este, într-o acțiune în grănițuire, stabilirea corectă a liniei de hotar. Dacă în consecința unei asemenea stabiliri a hotarului, suprafețele terenurilor părților cunosc unele modificări de suprafață în raport cu ceea ce este înscris în cartea funciară, această împrejurare nu este, prin ea însăși aptă să conducă la concluzia că hotarul a fost greșit stabilit, fiind de principiu că înscrierile existente în cartea funciară garantează existența dreptului, însă nu și întinderea lui faptică.
Celelalte considerații făcute de reclamantă în cuprinsul ultimului său motiv de recurs privesc însă, chestiuni de fapt ce implică aprecierea sau reaprecierea unor probe administrate, în vederea stabilirii situației de fapt în cauză, ceea ce nu poate fi făcut de către o instanță de recurs.
Față de cele ce preced, recursul se impune a fi respins în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
În baza art. 274 C.pr.civ. va fi obligată recurenta la a le plăti intimaților suma de 2.100,16 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu
avocațial (2.000 lei) și cost al transportului la instanță (100,16 lei), așa cum rezultă din dovezile depuse la dosar (f. 59).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta D. A. M. împotriva deciziei civile nr. 216/A din 25 aprilie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților C. D. ȘI C. L. suma de 2.100,16 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. | C. V. | M. | D. | -L. | B. |
GREFIER
S. - D. G.
Red.VM/dact.MS 2 ex./_
Jud.apel: M.Oncică-S. /D.I.Tașcă Jud.fond: M.C.Botiș
| ← Decizia civilă nr. 49/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 147/2013. Grănițuire → |
|---|
