Decizia civilă nr. 1181/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1181/R/2013
Ședința publică din 15 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul
A. și de intervenienta S. N., împotriva deciziei civile nr. 82 din_ a
ui Sălaj, pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați R. A. B. și R. V., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 82 din_ a T. ui Sălaj, pronunțată în dosarul nr._
s-a admis apelul declarat de reclamanții: R. A. B. și R. V., contra sentinței civile nr. 3047/2012 a Judecătoriei Z., pe care o schimbă în parte, în sensul că fixează un termen de 20 de zile, calculat de la data pronunțării prezentei, pentru readucerea conductelor cu alimentare cu apă și a conductelor de canalizare la starea de funcționare anterioare demontărilor de către pârât.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Pârâții intimați au fost obligați la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanții apelanți.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți contra aceleiași sentințe.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul SA și de intervenienta S. N.,
solicitând respingerea cererii reclamanților în privința obligării pârâtului SA să plătească suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, respingerea cererii reclamanților de aducere a conductelor de alimentare cu apă și canalizare la starea inițială de funcționare cu obligarea numiților R. A.
B. și R. V. la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 8 martie 2013, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității formulării recursului.
Analizând prioritar conform art. 137 raportat la art. 316 și 298 Cod procedură civilă excepția tardivității recursului invocată din oficiu
, Curtea reține că sentința recurată a fost comunicată recurenților în data de_ (fila 45 și 46 dosar fond), iar recursul a fost înregistrat în data de_ .
Potrivit art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteala nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
În cauză sentința recurată a fost comunicată recurenților în data de _
.
Ziua de început,_, nu intră în calculul termenului, astfel că prima zi
a termenului de 15 zile este data de_ iar ultima zi din cele 15 zile este _
.
Cum însă nici ultima zi din cele 15 zile nu intră în calcul, rezultă că ultima zi în care se putea formula recursul era în data de_ .
De asemenea, conform art. 101 alin. 5 Cod procedură civilă termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Nu se poate admite interpretarea recurenților că ultima zi era în data de_ pentru că, așa cum am arătat anterior, ultima zi în care recursul putea fi depus și era în termen, era în data de_ .
Aceasta este ziua în care termenul se sfârșește, în înțelesul art. 101 alin. 5 Cod procedură civilă.
Este adevărat că data de_ era zi de sărbătoare legală dar nu aceasta era ultima zi a termenului în care recursul putea fi depus, ci aceasta a fost în data de_ . Doar dacă ultima zi,_, ar fi fost sărbătoare legală, doar atunci s-ar fi prorogat termenul până în următoarea zi lucrătoare.
În aceeași interpretare a reclamanților, beneficiul art. 101 alin. 5 Cod procedură civilă ar trebui să se acorde de două ori, în cazul în care atât ziua a 15 a termenului cât și ziua liberă de după împlinirea termenului de 15 zile, ar cădea în zi de sărbătoare legală, ceea ce textul art. 101 Cod procedură civilă nu prevede expres nicăieri, și ar fi o diferențiere de tratament față de aplicarea termenului pe luni sau pe ani, la care nu există beneficiul calculului pe zile libere, pentru care beneficiul se aplică și se poate aplica o singură dată.
Ultima zi a termenului de 15 zile nu este și nu coincide cu ultima zi în care calea de atac poate fi declarată și să fie considerată în termen. Ultima zi în care calea de atac poate fi declarată și să fie considerată în termen este ziua de după împlinirea termenului de 15 zile, potrivit modului de calcul pe zile libere. În această zi se sfârșește termenul, în înțelesul art. 101 alin. 5 Cod procedură civilă.
Legiuitorul a înțeles să acorde un beneficiu, acest mod al calculului pe zile libere, având în vedere că termenul pe zile este mai scurt decât termenul pe luni sau pe ani. Și la modul de calcul pe ore se poate observa acordarea unui beneficiu de prelungire, concretizat tot în modul de calcul, bazat pe același temei al scurtimii termenului.
Cum însă termenul pe zile are doar modul de calcul diferit aceasta nu înseamnă că și ultima zi în care se poate declara calea de atac este diferită.
Ultima zi are același înțeles în oricare dintre felurile de termene, respectiv este ultima zi în care calea de atac poate fi declarată, astfel ca aceasta să poată fi considerată în termen.
Doar dacă aceasta, ultima zi - așa cum a fost definită mai sus, cade în zi de sărbătoare legală, doar atunci termenul în care poate fi declarată calea de atac se prelungește până la prima zi lucrătoare.
În cauză, cum am arătat mai sus, ultima zi, în care calea de atac poate fi declarată și să fie considerată în termen, este_, iar această zi nu a fost sărbătoare națională și nici serviciul nu a fost suspendat, în înțelesul art. 101 alin. 5 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 102 alin. 1 Cod procedură civilă "Termenele încep sa curgă de la data comunicării actelor de procedura daca legea nu dispune altfel." O astfel de excepție este chiar cea prevăzută de art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, care dispune că termenul nu începe să curgă din ziua comunicării, ci aceasta este zi
liberă care nu intră în calculul termenului de 15 zile, și prin urmare termenul va curge din ziua următoare.
La fel se întâmplă și la împlinirea termenului, ultima zi, a 15-a, nu este luată în calcul, și ultima zi în care se poate declara calea de atac este ziua liberă de după a 15-a zi. Fiind ultima zi în care se poate declara calea de atac, având aceeași semnificație pentru oricare dintre termenele pe ani, luni, zile sau ore, întrucât textul nu distinge, reiese că acestei zile, ziua liberă, i se va aplica textul art. 101 alin. 5 Cod procedură civilă, pentru că aceasta este ultima zi în care se poate declara calea de atac.
Art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că "Neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedura in termenul legal atrage decăderea afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei."
Or, termenul legal, în cazul termenului pe zile libere cuprinde și ziua liberă, în înțelesul că și în această zi se poate declara calea de atac, pentru că și în cazul în acre este declarată calea de atac în această ultimă zi, ziua liberă de după împlinirea termenului, calea de atac este considerată a fi fost formulată în termen.
Nu în ultimul rând, potrivit art. 104 Cod procedură civilă actele de procedura trimise prin posta instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite in termen daca au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Dacă se socotesc îndeplinite în termen în cazul predării înainte de împlinirea lui, reiese că împlinirea termenului este o noțiune diferită de calculul acestuia. Modul de calcul este pe zile libere dar împlinirea nu se face în ziua a 15-a cât timp și depunerea în ziua liberă de după termenul de 15 zile face ca să fie declarată în termen calea de atac.
Prin urmare, doar dacă împlinirea termenului pe zile libere, adică ultima zi în care calea de atac poate fi declarată, anume ziua liberă de după termenul de 15 zile, cade în zi de sărbătoare legala, sau când serviciul este suspendat, doar atunci termenul se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
În aceste condiții, se impun a fi reținute dispozițiile art. 301 C.proc.civ., potrivit cărora, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Cum din cele mai sus arătate se constată că recurenții au formulat recursul peste termenul de 15 zile, față de dispozițiile legale reținute, Curtea va respinge ca tardiv recursul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții S. N. și S.
A., aflați în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatului R. A. B. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței de la fila 35.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de intervenienta S. N. și de pârâtul
A. împotriva deciziei civile nr. 82 din_ a T. ui Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului R. A. B. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 martie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER,
A. M.
Red. I.D.C./Dact. R.V.
2 ex/_
Jud.fond: H. I.D. - Judecătoria Zalău
Jud.apel: Lazoc M. T., I. D.D. - Tribunalul Sălaj
| ← Încheierea civilă nr. 566/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 45/2013. Pretenții → |
|---|
