Decizia civilă nr. 948/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 948/R/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: F. S. B. GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenții C. Local al M.
C. -N., prin P., M. C. -N. prin P., C. R., C. I. C., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 20240 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurenții
pârâți C. | R. | și C. I. | C. | av. Linca A. C. | , lipsind recurenții |
reclamanți C. | Local al M. | C. -N. prin P. | și M. C. -N. |
prin P. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentanta recurenților C. R. și C. I. C. depune la dosar dovada achitării ultimei rate a taxei de timbru aferentă recursului, în cuantum de 94 lei.
Totodată, aceasta depune decizia de anulare a plății majorărilor și penalităților emisă de D. de I. și T. Locale, respectiv a sumei de 71131,43 lei .
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți C. R. și C. I. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar în ceea ce privește recursul formulat de pârâții C. Local al M. C. -N. prin P. și M. C. -N. prin P., să se constate că a rămas fără obiect și respingerea acestuia în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Reține că p
rin Sentința civilă nr. 20240 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții M. C. -N. și C. Local Al M. C. -N.
, ambii reprezentați prin primar, în contradictoriu cu pârâții C. I. C. și
R. și au fost obligați pârâții la plata către reclamantul M. C. -N. a sumei de 12016,5 lei, reprezentând chirie locuință corespunzătoare perioadei septembrie 2009 - februarie 2012 (30 de luni restante); au fost obligați pârâții la
plata către reclamantul M. C. -N. a majorărilor de întârziere datorate pentru neachitarea chiriei corespunzătoare perioadei mai sus menționate, ce urmează a fi calculate astfel:
pentru chiria corespunzătoare perioadei septembrie 2009 - februarie 2010 (în sumă totală de 2403,3 lei), majorări în cuantum procentual de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data semnării actului adițional nr.2 la contractul de închiriere nr.57380/_, respectiv_ și până la data achitării integrale a sumei de 2403,3 lei.
- pentru chiria corespunzătoare perioadei martie 2010 - iulie 2010 (în cuantum de 2002,75 lei), majorări în cuantum procentual de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadenței fiecărei chirii lunare din acest interval de timp și până la data achitării integrale a sumei de 2002,75 lei;
pentru chiria corespunzătoare perioadei august 2010 - februarie 2012 (în cuantum de 7610,45 lei), majorări în cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadenței fiecărei chirii lunare din acest intervalul de timp și până la data achitării integrale a sumei de 7610,45 lei.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârâți, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut că între reclamantul C. Local al M. C. -N., în calitate de locator, și pârâți, în calitate de locatari, a fost încheiat contractul de închiriere nr.57380/_, având ca obiect închirierea imobilului cu destinația de locuință situat în C. -N.
, str. M. nr.41, bl.M1, ap.20, în schimbul achitării unei chirii lunare de 2. ROL; perioada închirierii a fost stabilită, conform art.3 din contract, la 5 ani, începând cu data semnării contractului de închiriere, în condițiile stipulate în cuprinsul acestuia (fila 5 dosar fond ).
Ulterior, la data de_, a fost încheiat actul adițional nr.1 la contractul de închiriere mai sus menționat, prin care chiria a fost majorată la suma de 84,36 RON, începând cu data de_ (fila 7dodsar fond ).
Prin H.C.L. nr.185/2009 C. Local al M. C. -N. a aprobat prelungirea pe o perioadă de un an a contractelor de închiriere în regim A.N.L., prin recalcularea chiriei, în condițiile prevederilor art.31 din Legea locuinței nr.114/1996, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani.
Ulterior, prin H.C.L. nr.385/2009 s-a aprobat prelungirea pe o perioada de un an, începând cu data de_, a contractelor de închiriere având ca obiect locuințele A.N.L. situate în imobilul din C. -N., str. M. nr.41, jud.
C., pe lista anexă la hotărârea în discuție figurând și contractul de închiriere încheiat cu pârâții din prezenta cauză.
În acest scop, reclamantul C. Local al M. C. -N. a întocmit actul adițional nr.2/_ - potrivit căruia durata locațiunii a fost prelungită de la data de_ până la data de_, conform H.C.L. nr.185/2009, respectiv de la data de_ pana la data de_, conform H.C.L. nr.385/2009, respectiv chiria datorata de către pârâți s-a majorat la suma de 400,55 lei, începând cu data de_ - act adițional care a fost semnat de către pârâți (fila 9 doar fond).
Ulterior, prin H.C.L. nr.290/2010 s-a aprobat prelungirea contractelor de închiriere având ca obiect locuințele A.N.L. situate în imobilul din C. -N., str.
M. nr.41, jud. C. pe o perioadă de un an, începând cu data de_, sens în care s-a întocmit un alt act adițional, încheiat la data de_ și semnat de către pârâta C. I. C., act adițional prin care s-a stabilit
cuantumul lunar al chiriei la suma de 400,55 lei, aceasta urmând a fi datorată începând cu data de_ (fila 11, 14 - 26 dosar fond).
Examinând în acest context pretențiile reclamanților, instanța le-a apreciat ca fiind întemeiate doar în parte, având în vedere următoarele:
Astfel, după cum se observă din succesiunea actelor juridice încheiate între părțile în speță, între acestea au existat raporturi contractuale de închiriere cu privire la locuința situată în C. -N., str. M. nr.41, bl. M1, ap.20, în perioada_ -_ (contractul de închiriere inițial înregistrat sub nr.57380/_ și actele adiționale succesive nr.1/_, nr.2/_, precum și actul adițional din data de_ ).
Cât privește actul adițional nr.2/_ la contractul de închiriere în litigiu, deși este real că prin acesta a fost prelungită perioada de închiriere a apartamentului de către pârâți și pentru un interval de timp trecut în raport cu data semnării sale, respectiv perioada_ -_, totuși nu se poate considera că pentru perioada de timp în discuție actul adițional nu ar produce efecte, din moment ce prin semnarea lui pârâții și-au asumat obligația de plăti chiria aferentă apartamentului în cuantumul majorat la suma de 400,55 lei începând cu data de_, iar din probele administrate în cauză nu se poate reține nerespectarea vreuneia dintre condițiile prevăzute de art.948 C. civ. pentru încheierea în mod valabil a unui act juridic.
De asemenea, nici apărările pârâților din cuprinsul întâmpinării privind întârzierea reclamanților în punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr.89/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, prin care a fost prevăzută recalcularea chiriei în condițiile art.31 din Legea Locuinței nr.114/1996 pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani, deși pertinente, nu pot conduce la concluzia că pârâții ar fi exonerați de la plata chiriei în cuantumul majorat, corespunzătoare perioadei de timp mai sus menționate, în condițiile în care aceștia au semnat actul adițional nr.2/_, în cuprinsul căruia s-a prevăzut expres că datorează chiria în cuantum de 400,55 lei, calculată conform H.G.R nr.165/2008, începând cu data de_ .
Ca atare, ținând cont și de faptul că pârâții nu au făcut dovada achitării sumelor datorate cu titlu de chirie, în cuantumul lunar de 400,55 lei, aferente perioadei de timp în litigiu (septembrie 2009 - februarie 2012), instanța apreciază ca fiind întemeiat primul petit al cererii reclamanților, cu mențiunea că perioada de timp în discuție reprezintă un număr de 30 luni restante, iar nu
31 luni, cum în mod eronat au indicat reclamanții, motive pentru care îl va admite în parte și, pe cale de consecință, va obliga pârâții la plata către reclamantul M. C. -N. a sumei de 12016,5 lei, reprezentând chirie locuință corespunzătoare perioadei septembrie 2009 - februarie 2012 (30 de luni restante).
În ceea ce privește pretenția accesorie constând în obligarea pârâților la plata majorărilor de întârziere aferente debitului principal, având în vedere clauza penală stipulată la art.7 din contractul de închiriere nr.57380/_ - prin care părțile au prevăzut că neplata în termen a chiriei lunare atrage dobânzi de întârziere și majorări stabilite conform legislației financiar-bugetare în vigoare, care se datorează fără punerea în întârziere, de la data scadenței chiriei - apare ca fiind justificată această solicitare a reclamanților, însă exclusiv începând cu data semnării de către pârâți a actului adițional nr.2/_ prin care aceștia au acceptat să achite chiria în cuantumul majorat de 400,55 lei, aceasta deoarece în ceea ce privește perioada de timp anterioară acestei date nu
se poate vorbi despre o neexecutare culpabilă din partea pârâților sub aspectul obligației de plată a chiriei în cuantumul majorat la 400,55 lei, întrucât doar începând cu data semnării actului adițional mai sus menționat aceștia și-au asumat contractual obligația de a plăti o chirie lunară în cuantum de 400,55 lei, inclusiv pentru perioada de timp anterioară semnării actului adițional.
Prin urmare, pentru motivele mai sus expuse, cu luarea în considerare și a faptului că prin actul adițional încheiat la data de_ cuantumul majorărilor de întârziere datorat pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată a fost stabilit la 0,5% pe zi din cuantumul obligației neachitate în termen (art. V), instanța va admite în parte și cel de-al doilea petit al cererii formulate de reclamanți și va obliga pârâții la plata către reclamantul
M. C. -N. a majorărilor de întârziere datorate pentru neachitarea chiriei corespunzătoare perioadei mai sus menționate, ce urmează a fi calculate astfel: pentru chiria corespunzătoare perioadei septembrie 2009 - februarie 2010 (în sumă totală de 2403,3 lei), majorări în cuantum procentual de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data semnării actului adițional nr.2 la contractul de închiriere nr.57380/_, respectiv_ și până la data achitării integrale a sumei de 2403,3 lei; pentru chiria corespunzătoare perioadei martie 2010 - iulie 2010 (în cuantum de 2002,75 lei), majorări în cuantum procentual de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadenței fiecărei chirii lunare din acest interval de timp și până la data achitării integrale a sumei de 2002,75 lei; pentru chiria corespunzătoare perioadei august 2010 - februarie 2012 (în cuantum de 7610,45 lei), majorări în cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadenței fiecărei chirii lunare din acest intervalul de timp și până la data achitării integrale a sumei de 7610,45 lei.
Împotriva sentinței civile nr.20240/2012 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._
au declarat în termen legal recurs reclamanții M. C. -N. și C. local al municipiului C. -N. solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizata, cu obligarea intimaților-parați la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
În motive arată că în soluționarea cererii dedusă judecații instanța de judecată nu a ținut cont de precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei în data de_, prin care s-a solicitat obligarea intimaților-parați la plata sumei de 57.721,03 lei, formata din suma de 15.091,78 lei reprezentând chiria restanta aferenta perioadei parțial august 2009-septembrie 2012 și din suma de 42.629,25 lei reprezentând majorări de întârziere calculate pentru perioada _
-_
Prin sentința civilă recurată, intimații-parați au fost obligați la plata chiriei aferente perioadei septembrie 2009-februarie 2012, astfel cum aceasta a fost solicitata prin cererea introductiva de instanța.
Referitor la cererea de obligare a intimaților-pârâți la plata majorărilor de întârziere, apreciază că instanța de judecata în mod greșit a calculat asupra chiriei restante aferente perioadei septembrie 2009-iulie 2010 majorări de întârziere doar în procent de 0,1%/zi de întârziere, începând cu data scadentei fiecărei chirii lunare din acest interval de timp și pana la achitarea integrala a debitului principal, întrucât începând cu data de_ trebuia aplicat și procentul de 0,5%/zi de întârziere, conform actului adițional semnat în data de_ al contractului de închiriere nr.57380/_ .
Cu alte cuvinte, în situația neplății chiriei datorate pentru luna septembrie 2009 asupra căreia se vor calcula majorări de întârziere începând cu data semnării actului adițional nr.2/_, conform dispozițiilor instanței de fond, modul de calcul va fi următorul:
Astfel, asupra chiriilor lunare datorate pentru lunile februarie 2012- septembrie 2012, solicită instanței de recurs să oblige intimații-pârâți la plata majorărilor de întârziere în procent de 0,5%/zi de întârziere, începând cu data scadentei fiecărei chirii, respectiv data de 30 a fiecărei luni și până la data plații efective.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs pârâții C. I. C. și C. R.,
solicitând instanței de control judiciar: admiterea recursului așa cum a fost formulat; modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în parte a cererii de chemare în judecată, cu privire la petitul referitor la debitul restant pentru perioada septembrie 2009- decembrie 2010; modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii petitului referitor la obligarea recurenților la plata majorărilor de întârziere pentru perioada septembrie 2009- decembrie 2010; cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, pentru următoarele motive:
În motive arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică, instanța procedând la o greșită analiză, interpretare și apoi aplicare a dispozițiilor legale incidente speței, reținând motive străine de natura pricinii.
Instanța de fond nu a observat și analizat corect conținutul și clauzele contractului de închiriere încheiat, a efectuat o interpretare neconformă și incorectă a acestora, schimbând semnificația juridică cuvenită.
Pârâții au arătat prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei că în contractul de închiriere pentru locuința A.N.L., la art.6 există o clauză care prevede faptul că "orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată", iar conform alin.l al aceluiași articol, termenul scadent de plată este data de 30 ale fiecărei luni, așadar, pentru ca intimații să poată pretinde o chirie majorată ar fi avut obligația contractuală să ne înștiințeze în scris anterior primului termen scadent de plată asupra modificării cuantumului chiriei.
La data de_, au fost puși în fața unui act adițional care prevedea prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă care deși împlinită la data semnării, totuși ne interesa, deoarece, în lipsa unui titlu locativ exista posibilitatea evacuării noastre din locuință, prin urmare, neavând posibilitatea contestării cuantumului chiriei, sau a datorării sale retroactive cu majorări de întârziere, am fost forțați să semneze acest act adițional, însușindu-și în fapt doar prevederile referitoare la prelungire, nu și cele referitoare la cuantumul chiriei și la plata retroactivă a acesteia cu majorări de întârziere.
Astfel, prin actul adițional nr. 2/_, perioada de închiriere a fost prelungită de la data de_ până la data de_, respectiv de la data de_ până la data de_ . Prin același act, se modifică cuantumul chiriei de la suma de 84,36 lei, la suma de 400,55 lei, stipulându-se că aceasta se datorează începând cu data de_ și se achită până la data de 30 ale fiecărei luni, pentru luna în curs.
Este evident că aceste prevederi erau imposibil de executat așa cum au fost stipulate, deoarece, recurenții nu mai aveau posibilitatea ca, după doi ani să mai achite la sfârșitul fiecărei luni chiria majorată abia în 2010 pentru anul 2008 și 2009.
În cursul anului 2010 și 2011, recurenții au efectuat plăți ale chiriei conform documentelor de plată următoare: chitanța nr. MCJ 2. /_ ( suma de 168,72 lei), ordin de plată din_ ( suma de 170 lei), chitanța nr. MCJ 90884/_ ( suma de 400,55 lei), chitanța nr. MCJ 162116/_ (suma de 400,55 lei), chitanța nr. MCJ 275138/_ ( suma de 250 lei), chitanța MCJ 240913/_ (suma de 400,55 lei), chitanța MCJ 100970/_ (suma de 150,50 lei), chitanța MCJ 115465/_, chitanța MCJ 2604428/_ (suma de 400,55 lei), chitanța nr. MCJ 2911246/_ (suma de 400,55 lei), chitanța MCJ 2613144/_ ( suma de 300 lei), însă, autoritatea a efectuat imputația plății acestor sume pentru debitele restante și nedatorate.
În opinia recurenților, pentru perioada 2009-2010 chiria a fost achitată integral și nu datorează nicio sumă cu titlu de chirie sau penalități, iar intimata a procedat nelegal atunci a procedat la imputația plății pentru debite nedatorate.
Dacă în luna martie 2010 au fost forțați să încheie acte adiționale referitoare la perioada 2008-2010, în luna august au fost invitați să semneze un alt act adițional care prevedea aceeași chirie neclarificată din punctul lor de vedere, de 400.55 lei, act adițional prin care s-a prelungit perioada de închiriere pentru încă un an, iar prin actul adițional nr.4 din_, perioada de închiriere a fost din nou prelungită până la data de_ .
Consideră recurenții că instanța a omis faptul că în speța dedusă judecății, ne aflăm în fața unui contract civil, iar potrivit art.969 C.civil, contractul este legea părților și le obligă pe acestea la îndeplinirea obligațiilor întocmai ca și legea. Atâta timp cât după expirarea duratei contractului, chiriașul a ocupat spațiul închiriat, iar locatorul nu i-a notificat concediul, a operat tacita relocațiune.
Chiar dacă prin cele două HCL, contractele de închiriere au fost prelungite succesiv câte un an, era necesar ca părțile să încheie acte adiționale anterior, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. în aceste condiții, chiria datorată de către recurenți, este aceea din contractul care a expirat în 2008, și anume suma de 84,36 lei, deoarece intimata nu ne-a adus la cunoștință cuantumul modificat al chiriei decât la data de_, cu ocazia semnării actului adițional nr.2, așadar nu putem fi obligați la plata chiriei majorate anterior acestei date.
În mod greșit a dispus prima instanță obligarea recurenților la plata debitului restant cu titlu de chirie, în cuantumul de 400,55 lei aferente perioadei în litigiu (septembrie 2009-februarie 2012), cât timp consiliul local nu și-a îndeplinit obligația de a ne informa asupra majorării cuantumului chiriei, iar instanța a apreciat eronat că am datora anticipat această chirie majorată. Față de data semnării actului adițional prin care ni s-a comunicat majorarea cuantumului chiriei, consideră că nu am acumulat debite restante.
Consideră de asemenea, că pentru anul 2009 recurenții și-au achitat la timp și integral chiria datorată, iar pentru anul 2010, au datorat până în luna aprilie suma de 84,36 lunar, sumă achitată în acest cuantum prin chitanța nr.
2. în sumă de 168,72 lei=chirie luna ianuarie și februarie 2010 și prin ordinul de plată din_ în sumă de 170 lei=chirie luna martie și aprilie 2010.
Pentru anul 2010, au achitat chiria în cuantumul majorat de 400,55 lei conform chitanțelor anexate: MCJ 90884/_ (suma de 400,55 lei), chitanța nr. MCJ 162116/_ (suma de 400,55 lei), chitanța nr. MCJ 275138/_ ( suma de 250 lei), chitanța MCJ 240913/_ (suma de 400,55 lei), chitanța MCJ 100970/_ (suma de 150,50 lei), chitanța MCJ 115465/_ ,
chitanța MCJ 2604428/_ (suma de 400,55 lei), chitanța nr. MCJ 2911246/_ (suma de 400,55 lei), chitanța MCJ 2613144/_ (suma de 300 lei), însă aceste sume au fost imputate eronat și nelegal de intimată.
În mod eronat și în contradictoriu cu ceea ce se reține în considerentele hotărârii, și anume că am datora majorări de întârziere exclusiv de la data semnării actului adițional nr.2/_ (pag.7 alin.l din sentință), instanța, prin dispozitiv îi obligă la plata majorărilor aplicate chiriei în cuantumul modificat începând cu perioada septembrie 2009.
Analizând recursurile prin prisma probelor de la dosar și a motivelor invocate tribunalul
reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de reclamanții C. local al municipiului
C. -N. și M. C. -N. prin primar apreciază că acesta este nefundat. Astfel prin recursul formulat recurenții reclamantă doar neacordarea penalităților de întârziere în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată, precum șu a chiriei aferente pe perioada martie septembrie.
Prin HCL 266 și 267 din_ C. locala al municipiului C. -N. a aprobat scutirea de la plata majorărilor de întârziere în cazul stingerii obligațiilor principale în intervalul 15.06.-_ .
Prin comunicarea din_ pârâților li s-a adus la cunoștință că figurează în evidențele C. ui local al municipiului C. -N. cu suma de 18296,18 lei chirie și 65002,67 lei penalități de întârziere. Potrivit chitanței seria MCJ7207746/_ pârâții au achitat suma de 19.967,32 lei cu titlu de chirie aferentă contractului nr.57380 din_ . În aceste condiții, fiind stins integral debitul reprezentând chirie, așa cum a reieșit din comunicarea din _
, pârâții achitând față de situația din iunie 2013 chiria aferentă pe încă 4 luni, aceștia nu mai datorează nici o penalitate. În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la precizarea de acțiunea prin care au solicitat obligarea la plata chiriei restante până în septembrie 2013, tribunalul apreciază că acesta este inadmisibil întrucât reclamanții aveau la îndemână procedura completării hotărârii prevăzute de art.281 2Cod de procedură civilă. Oricum, care urmare a achitării la zi de către reclamanți a debitelor, cererea nu mai prezintă interes.
Cu privire la recursul declarat de pârâții C. R. și C. I. C.
,
tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.6 din contractul de închiriere nr.57380 din_ Chiria se actualizează în funcție de rata anuală a inflației prin hotărâre a Guvernului. Orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent de plată. În cauză, părțile au încheiat un act adițional nr.2 la contractul de închiriere în cuprinsul căruia s-a stipulat că începând cu data de_ chiriașii pârâți datorează suma de 400,55 lei cu titlu de chirie. Actul adițional nr.2 a fost încheiat la_ și a fost însușit integral de pârâți prin semnare. Aceștia nu au avut nici un fel de obiecțiuni cu privire la cuantumului chiriei și nici cu privire la perioada de la care aceasta se datorează. Este real că potrivit art.6 din contract majorarea chiriei se aduce la cunoștința chiriașului înaintea termenului de plată, însă și actul adițional este tot un contract al acelorași părți și potrivit art.969 cod civil obligă părțile. În aceste condiții, tribunalul apreciază în mod corect prima instanță a obligat pârâții la o chirie majorată și pentru o perioadă anterioară semnării actului adițional.
În ceea ce privește obligația de plată a penalităților recursul este întemeiat. Așa cum s-a reținut anterior, prin HCL nr.266 și 267 din_ C.
local a hotărât scutirea de la plata penalităților a chiriașilor care își achită integral debitele restante reprezentând chirie. Recurenții pârâți au achitat la zi chiria restantă, astfel că potrivit Deciziei nr.271765din_ a M. C. -N.
- D. Economică au fost anulate majorările și penalitățile aferente chiriilor, calculate până la data plății în cuantum de 71131,23 lei pentru debitoarea C.
I. C. .
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 și art.304 1Cod de procedură civilă va admite recursul pârâților C. cu privire la penalitățile de întârziere și va respinge ca nefundat recursul reclamanților C. local și M. C. -N. .
Fiind parte căzută în pretenții, reclamanții în temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă vor fi obligați să plătească pârâților suma de 283, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții C. R. și C. I. C. , împotriva Sentinței civile nr. 20240 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte, în sensul înlăturării obligației pârâților de a plăti penalități de întârziere.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de reclamanții C. Local C. -N. și M.
C. -N. .
Obligă recurenții reclamanți M. C. -N. și C. Local C. -N. să plătească recurenților pârâți C. R. și C. I. suma de 283,8 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 04 Octombrie 2013/Red. S.S./ Tehnored. C.H. 3 ex._ Jud. fond. D. -G. R.
| ← Decizia civilă nr. 862/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 487/2013. Pretenții → |
|---|
