Decizia civilă nr. 1184/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ * Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1184
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte : | C. | D. | , judecător |
H. | I. | D., judecător | |
C. | N. | C., judecător | |
V. | V. | , grefier |
S-a luat în examinare - după casare - recursul formulat de petenta M. A.
M.,
cu domiciliul procesual ales la Societatea de Avocați Cristea&Gușatu, Tîrgu
M., str. Justiției, nr.4A, jud.M., împotriva sentinței civile nr. 234 din 8 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr._ *, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima nu se prezintă nimeni. Cauza se lasă la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Instanța raportat la obiectul cererii și al acrelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin Sentința civilă nr. 234 din 8 martie 2013 a Judecătoriei Jibou a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta M. A. M. împotriva procesului - verbal de contravenție seria CC nr. 2993233 din_ încheiat de intimatul I. de P. J. S. .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal seria CC nr. 2993233/_, s-a constatat ca în data de_, ora 10,49, petenta M. A. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ prin loc. Barsaul Mare, jud. S., fiind înregistrata cu aparatul radar circulând cu viteza de 104 km/h.
Fapta contravențională este prevăzută de art. 49 (1) și este sanctionata conform art. 102(3) lit. e din OUG nr. 195/2002, iar petentei i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 540 lei .
Procesul verbal de contravenție împreună cu raportul agentului constatator nu pot face dovada prin ele însuși, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care funcționează în favoarea petentei, iar contravenția reținută în sarcina petentei întrunește elementele unei acuzații în materia penală în sensul art.6 par.1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privește toți
cetățenii, iar sancțiunea instituită are un caracter represiv și preventiv, așa cum a stabilit CEDO în cauza A. contra României.
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statala pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedura speciala prevăzută de lege, astfel ca se bucura de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient conform dispozițiilor art.1169 cod civil care reglementează sarcina probei .
În cazul de fata, procesul verbal de contravenție este susținut atât prin constatarea agentului, actul de atestare și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, cât și prin planșe foto (f. 10, 20 ) .
Din vizionarea fotografiilor succesive ca autoturismul condus de catre petenta rezulta ca a circulat prin localitate cu viteza de 104 km/h, putându - se observa și gardul de beton al unei case la marginea drumului (f. 29) .
Pe baza considerentelor susmenționate, prima instanță a constatat că starea de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție este dovedită de către intimat, astfel că ea corespunde realității, sens în care a respins plângerea petentei ca nefondata, iar procesul verbal de contravenție a fost menținut ca fiind legal si temeinic .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta M. A.
M. solicitând, în principal, modificarea sentinței, rejudecarea plângerii și admiterea acesteia, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar, modificarea acestuia, în sensul înlocuirii amenzilor cu avertismentul.
În dezvoltarea recursului se invocă motivul prevăzut de art. 304 pct.7 C.pr.civ., arătându-se că sentința primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se sprijină, precum și motivul reglementat de art. 304 pct.9 C.pr.civ., referitor la care se arată că în mod greșit prima instanță a respins toate cauzele de nulitate absolută și relativă invocate de petentă în plângerea sa.
Astfel, la încheierea procesului-verbal au fost nesocotite prevederile art. 16 alin.1 din OG 2/2001, sub aspectul descrierii faptei, agentul constatator omițând să indice în mod corect și complet toate împrejurările de fapt și aspectele necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei. De asemenea, nu a fost indicat de către agentul constatator actul normativ care incriminează fapta contravențională reținută, ceea ce atrage nulitatea absolută a procesului-verbal.
O altă neregularitate a actului de control atacat constă în nelegalitatea sancțiunilor complementare aplicate, în raport cu încadrarea juridică dată faptei săvârșite de petentă. Tot cu privire la sancțiunile aplicate, recurenta arată că, în privința amenzii de 540 lei, aceasta nu a fost corect individualizată și legal aplicată, deoarece agentul de control nu a specificat împrejurările de fapt care au determinat aplicarea amenzii în acest cuantum.
În privința temeiniciei procesului-verbal, petenta contestă fapta reținută în sarcina sa, susținând că la momentul înregistrării de către aparatul radar a vitezei cu care de deplasa, nu se afla în localitate, ci înafara acesteia. Invocând practica CEDO în domeniul contravențional, petenta mai arată că procesul-verbal de contravenție nu face, prin el însuși, dovada săvârșirii faptei, iar prezumția de
legalitate de care acesta se bucură este contrară prezumției de nevinovăție ce operează în favoarea persoanei sancționate contravențional.
De asemenea, în mod nelegal prima instanță nu a luat în considerare eroarea maximă tolerată de +/- 3% sau +/- 4% din valoarea înregistrată, prevăzută de art. 3.1.1 lit.b din NML 021-05. Agentul constatator trebuia să deducă din viteza de 104 km/h eroarea tolerată de 4%, respectiv 4,16 km/h și doar după aceea să procedeze la încadrarea juridică a faptei, în funcție de rezultatul obținut, respectiv de 99,84 km/h, cu atât mai mult cu cât petenta a contestat viteza măsurată de aparatul radar.
Intimatul I. de P. J. S. nu a formulat întâmpinare. În recurs nu au fost administrate probe noi.
Pentru termenul de judecată din data de_, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din OG 2/2001, raportat la dispozițiile art. 21, 24 și 53 din Constituția României.
Prin Încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2013, T., în temeiul art. 29 alin.6 din Legea 47/1992, a respins ca inadmisibilă cererea recurentei privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, pentru motivele pe larg expuse în sus-menționata încheiere.
Asupra recursului de față, nalizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, T. constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză.
Motivele de nelegalitate invocate de petentă în fața primei instanțe și, mai apoi, în fața instanței de recurs, sunt neîntemeiate, procesul-verbal fiind încheiat cu respectarea tuturor condițiilor impuse, sub aspectul conținutului său, de prevederile art. 16 și 17 din OG 2/2001. Astfel, fapta reținută în sarcina petentei a fost suficient descrisă, fiind indicată data, ora și locul comiterii contravenției, numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petentă și viteza cu care acesta a fost înregistrat.
Apoi, încadrarea juridică dată faptei și sancțiunile aplicate, contrat susținerii petentei, sunt legale, temeiul juridic al contravenției comise de petentă constituindu-l prevederile art. 102 alin. 3, litera e din OUG 195/2002 republicată, menționate în cuprinsul actului constatator, iar sancțiunile prevăzute de lege în cazul acestei contravenții sunt amenda prevăzută de clasa a IV-a de sancțiuni și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Celelalte motive de nelegalitate invocate, nefăcând parte dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art.17 din OG 2/2001, nu sunt apte să conducă la anularea procesului-verbal numai dacă petenta dovedește că a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, potrivit art. 105 alin.2 teza I Cod procedură civilă aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001, în acest sens fiind și Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, în cazul de față, petenta nu numai că nu a dovedit, dar nici nu a invocat cel puțin vătămarea care i s-ar fi produs.
Referitor la temeinicia sentinței atacate, T. constată că starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza unui mijloc de probă indubitabil, respectiv planșele foto imprimate de pe înregistrarea video efectuată cu aparatul din dotarea autovehiculului poliției, care relevă cât se poate de clar că autoturismul condus de petentă a fost înregistrat de aparatul radar circulând prin localitate cu viteza de 104 km/h. Această înregistrare a fost obținută printr-un mijloc tehnic omologat și verificat potrivit legii, iar măsurarea și înregistrarea vitezei de rulare a autoturismului a fost efectuată de un operator calificat. Prin urmare, instanța de recurs apreciază că organul constatator a făcut pe deplin dovada săvârșirii faptei pentru care petentul a fost sancționat, reținând așadar starea de fapt descrisă în procesul verbal și reiterată în sentința primei instanțe.
Viteza legală pentru sectorul de drum pe care circula petentul era de maxim 50 km/oră, conform art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002. Petentul a depășit acest maxim de viteză cu 54 km/h, fapta sa constituind contravenție, prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3, litera e din OUG 195/2002 republicată.
Referitor la viteza măsurată, petenta a înțeles să invoce, atât în fața primei instanțe, cât și în recurs, existența unei marje de eroare în calcularea vitezei de deplasare a autovehiculelor de către aparatul radar, întemeiat pe prevederile pct.
3.1.1. lit.c din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul nr.301/_ al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, modificat prin Ordinul nr.187/_ . În conformitate cu norma invocată, pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este, în regim staționar, de + /- 3km/h, iar în regim de deplasare, de +/- 4 km/h.
Instanța de recurs reține că subpct. 3.1.1 este cuprins în pct. 3 al normei denumit "Cerințe metrologice și tehnice";- subpct. 3.1. al normei denumit "Cerințe metrologice";, reprezentând condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aparatul radar pentru a putea măsura corect viteza autovehiculelor. Verificarea îndeplinirii acestor cerințe nu cade în sarcina instanței de judecată, ci în sarcina specialiștilor metrologi în cadrul procesului de omologare și ulterior, cu ocazia verificărilor metrologice periodice. Dacă aparatul este conform pentru a măsura viteza autovehiculelor se emite certificatul de aprobare a modelului. Dacă aparatul, cu ocazia verificărilor metrologice periodice îndeplinește toate aceste cerințe, se emite buletinul de verificare metrologică cu valabilitate un an, care dovedește că aparatul radar este apt a măsura corect viteza de deplasare a autovehiculelor.
În concluzie, prin emiterea Buletinului de verificare metrologică se atestă îndeplinirea tuturor cerințelor metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05, prezumându-se, prin norme legale, îndeplinirea acestor cerințe pe toată durata valabilității verificării metrologice (1 an de la data emiterii).
Prin urmare, instanța de judecată nu poate interveni și modifica rezultatul măsurării vitezei unui autoturism efectuate în condiții legale de către un cinemometru.
În concluzie, T. apreciază că în mod legal prima instanță a apreciat că înregistrarea efectuată de camera aparatului radar și depusă de intimat la dosar dovedește cu certitudine că petenta, la data de_, ora 10:49 a condus
autoturismul cu nr. de înmatriculare_, prin localitatea Bârsău Mare, cu viteza de 104 km/h.
În ce privește sancțiunile aplicate, respectiv amenda în sumă de 540 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, T. constată că sunt legale și au fost corect individualizate, neexistând nici un temei justificat pentru înlocuirea sau înlăturarea lor. Sancțiunea amenzii a fost stabilită la limita minimă legală, iar petenta a avut posibilitatea de a achita în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului verbal jumătate din acest minim, chiar în condițiile în care a înțeles să atace cu plângere procesul-verbal.
În baza considerentelor arătate, T. apreciază că, în mod temeinic și legal plângerea contravențională a fost respinsă ca nefondată, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta M. A. M. împotriva sentinței civile nr. 234 din_ a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. D. H. I. D. C. N. C. V. V.
Red.HID/_
Dact.VV/_ /2ex. Jud.fond: A. F.
| ← Decizia civilă nr. 30/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 341/2013. Plângere contravențională → |
|---|
